Instanțe de drept comun
Sistemul judiciar din Irlanda își are originile în Constituția din 1922, care prevedea înființarea de noi instanțe pentru înlocuirea celor care s-au dezvoltat sub administrația britanică. În 1924 s-au instituit instanțe noi, în conformitate cu Legea privind organizarea instanțelor judecătorești din 1924, care a creat temeiul juridic pentru funcționarea sistemului judiciar.
Instanțele actuale au fost înființate prin Legea privind organizarea instanțelor (înființare și componență) din 1961, în conformitate cu articolul 34 din Constituția adoptată de poporul irlandez în 1937. Curtea de Apel a fost înființată la 29 octombrie 2014, în urma unui referendum organizat în 2013.
Articolele 34-37 din Constituție vizează administrarea justiției în general. Articolul 34.1 prevede faptul că „justiția se înfăptuiește în instanțe instituite prin lege”. Constituția definește structura sistemului judiciar ca fiind alcătuită dintr-o instanță de ultim grad de jurisdicție, Curtea Supremă, curțile de apel, care deține competență în materie penală și civilă, precum și din instanțe de prim grad de jurisdicție, care includ Înalta Curte (High Court), având competență deplină în materie penală și civilă, și instanțe având competență limitată, organizate la scară regională, instanța de circuit (Circuit Court) și instanța teritorială (District Court).
Instanțele civile
Curtea Supremă
Competența Curții Supreme în ceea ce privește soluționarea căilor de atac a fost supusă unor modificări semnificative ca urmare a intrării în vigoare, la 28 octombrie 2014, a celei de a treizeci și treia modificări a Constituției prin care s-a înființat Curtea de Apel. Începând de la data înființării, Curtea Supremă are competența de a soluționa căile de atac introduse –
(a) împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel, în cazul în care Curtea Supremă consideră că hotărârea implică o chestiune de importanță publică generală sau în cazul în care, în interesul justiției, este necesar să se formuleze recurs la Curtea Supremă și;
(b) împotriva unei hotărâri pronunțate de High Court dacă Curtea Supremă consideră că există circumstanțe excepționale care justifică un recurs direct împotriva hotărârii respective – o condiție prealabilă pentru o astfel de decizie a Curții Supreme este existența unuia sau a următorilor doi factori – hotărârea se referă la o chestiune de importanță publică generală; interesele justiției.
Căile de atac în materie civilă formulate la High Court care, înainte de a treizeci și treia modificare, ar fi fost de competența Curții Supreme, se depun în prezent la Curtea de Apel, cu excepția cazurilor în care Curtea Supremă a admis recursul împotriva hotărârii, întrucât a constatat că recursul respectă pragul prevăzut la articolul 34.5.4° din Constituție. În plus, chestiunile de drept care ar fi putut fi până acum trimise de către instanța de circuit la Curtea Supremă în vederea soluționării (pronunțării unei hotărâri prealabile) sunt în prezent soluționate de Curtea de Apel.
A treizeci și treia modificare nu a afectat competența inițială a Curții Supreme care, de fapt, constă în funcția prevăzută la articolul 26 din Constituție. Articolul 26 prevede că Curtea Supremă are competența de a decide asupra constituționalității unui proiect de lege (sau uneia sau mai multor dispoziții ale acestuia) care a fost aprobat de ambele camere ale Oireachtas (Parlamentul) și prezentat președintelui Irlandei spre a fi semnat înainte de promulgare, în cazul în care este sesizată de președinte. De asemenea, dacă este cazul, Curtea Supremă poate soluționa o sesizare privind incapacitatea permanentă a președintelui.
Completul de judecată al Curții este format în mod obișnuit din trei sau cinci judecători și, în mod excepțional, din șapte judecători. În cazul în care se judecă cauze având ca obiect validitatea constituțională a unei legi adoptate de Oireachtas (Parlament), Constituția prevede ca instanța să fie alcătuită dintr-un complet format din cel puțin cinci judecători. Această cerință se aplică, de asemenea, atunci când Curții i se solicită să emită un aviz cu privire la validitatea constituțională a unui proiect de lege adoptat de Oireachtas, atunci când este sesizată în acest sens de președintele Irlandei, în temeiul articolului 26 din Constituție. De asemenea, este necesar să se constituie un complet format din cel puțin cinci judecători în cazul în care Curtea trebuie să decidă, în temeiul articolului 12 din Constituție, dacă președintele se află în incapacitate permanentă. Președintele Curții Supreme (Chief Justice) sau un judecător al Curții Supreme poate judeca singur anumite cereri preliminare și procedurale.
Curtea de Apel
Curtea de Apel a fost înființată la 29 octombrie 2014 în urma unui referendum organizat în 2013. Ca și în cazul altor instanțe superioare, competența Curții de Apel este conferită parțial de Constituție și parțial de legislație. În ceea ce privește soluționarea căilor de atac, competența Curții de Apel se încadrează între nivelul High Court și cel al Curții Supreme.
Curtea dispune de competența de a judeca recursurile în cadrul procedurilor civile pentru toate hotărârile pronunțate de High Court care, înainte de cea de-a treizeci și treia modificare a Constituției, ar fi fost judecate de Curtea Supremă. Excepție fac cazurile în care Curtea Supremă a admis o cale de atac, după ce a constatat că aceasta respectă pragul prevăzut la articolul 34.5.4 din Constituție. Curtea poate să judece recursurile la cauzele soluționate de High Court, care au ca obiect stabilirea constituționalității unei legi. Constituția prevede că nu se poate adopta nicio lege care să restricționeze competența Curții de Apel în acest sens.
Curtea de Apel este compusă dintr-un președinte și nouă judecători de drept comun. Președintele Curții Supreme și președintele Înaltei Curți au ex officio calitatea de judecători ai Curții de Apel. Curtea poate fi compusă din completuri formate din trei judecători. Anumite cereri preliminare și procedurale pot fi judecate doar de către președinte sau de către alt judecător desemnat de președinte.
The High Court
Prin Constituție, High Court deține competența inițială deplină și puterea de a se pronunța cu privire la toate acțiunile în justiție și chestiunile, de drept sau de fapt, în materie civilă sau penală. High Court are competență exclusivă în cauze legate de adopția copiilor și cereri de extrădare. Competența sa se extinde la stabilirea constituționalității oricărei legi (cu excepția legilor care au fost deja înaintate către Curtea Supremă de președintele Irlandei). Majoritatea cauzelor de la High Court sunt judecate de un singur judecător, însă în anumite acțiuni, cum ar fi cele pentru calomnie, agresiune sau lipsire de libertate în mod ilegal, legea prevede un complet format dintr-un judecător și un juriu. Cauzele de importanță deosebită pot fi judecate de un complet format din doi sau mai mulți judecători întruniți ca jurisdicție divizională (Divisional Court).
High Court soluționează căile de atac în materie civilă de la instanța de circuit. În afară de competența sa ca instanță de apel pentru apelurile civile provenind de la instanța de circuit, High Court are, de asemenea, competența de a revizui hotărârile tuturor instanțelor de grad inferior prin emiterea de ordonanțe speciale obligatorii (mandamus), de interdicție sau de anulare (certiorari). Astfel de ordonanțe nu se referă la temeinicia hotărârilor instanțelor inferioare, ci la chestiunea dacă a fost depășită sau nu competența acestora.
High Court se poate pronunța cu privire la o chestiune de drept înaintată de instanța teritorială. De asemenea, aceasta soluționează cererile pentru eliberarea pe cauțiune în cazul în care inculpatul a fost acuzat de infracțiunea de omor sau atunci când inculpatul solicită o modificare a condițiilor generale impuse de instanța teritorială.
De regulă, High Court se întrunește în Dublin pentru a se pronunța asupra acțiunilor inițiale. De asemenea, aceasta se întrunește în provincie pentru a se pronunța asupra acțiunilor inițiale având ca obiect despăgubiri pentru vătămări corporale și cauzatoare de moarte. Înalta Curte de Circuit (High Court on Circuit) soluționează căile de atac de la instanța de circuit în provincie.
Instanța de circuit
Competența civilă a instanței de circuit este limitată, cu excepția cazului în care toate părțile la o acțiune convin să îi extindă competența în acel caz. Instanța soluționează în principiu acțiuni în care suma pretinsă nu depășește 75 000 EUR (60 000 EUR în cazul acțiunilor pentru vătămare corporală).
Instanța de circuit este competentă în chestiuni legate de succesiune, precum și în chestiuni legate de dreptul de proprietate sau închirierea unor bunuri imobiliare în care valoarea evaluată a bunului nu depășește 253,95 EUR. Instanța de circuit se pronunță asupra chestiunilor care țin de dreptul familiei, inclusiv separarea judiciară, divorțul, nulitatea și căile de atac de la instanța teritorială.
Acțiunile civile în fața instanței de circuit sunt judecate de un judecător, fără juriu. Aceasta soluționează căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanța teritorială atât în materie civilă, cât și în materie penală. Apelul se soluționează în cadrul unei noi ședințe de judecată, iar hotărârea instanței de circuit este definitivă și nu poate fi atacată cu o altă cale de atac.
Instanța de circuit soluționează, de asemenea, toate cererile de eliberare a autorizațiilor noi de vânzare a băuturilor alcoolice pentru consum în spații special amenajate, precum și căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe precum directorul pentru anchete în materie de egalitate (Director of Equality Investigations).
Instanța teritorială
Instanța teritorială are competență locală și limitată. În materie de dreptul familiei, aceasta poate emite ordine cu privire la întreținere, restricționare, încredințarea minorilor, drept de vizită și filiație.
Instanța teritorială are competență în judecarea cauzelor civile având ca obiect acorduri comerciale, contracte de închiriere cu posibilitate de cumpărare, contracte de vânzare în rate și răspundere delictuală, neplata chiriei sau deținerea abuzivă de bunuri, în cazul în care valoarea acțiunii nu depășește 15 000 EUR. Aceasta are competență, de asemenea, în legătură cu executarea, în general, a hotărârilor având ca obiect datorii pronunțate de orice instanță, un număr mare de dispoziții în materie de autorizare, de exemplu, pentru vânzarea de băuturi alcoolice, și cererile de despăgubire a distrugerilor deliberate, în cazul în care suma pretinsă nu depășește 15 000 EUR.
Instanța teritorială are 24 de sedii în întreaga țară, printre care se numără Districtul Metropolitan Dublin și alte 23 de districte. În general, locul în care este soluționată o cauză depinde de locul unde a fost încheiat contractul sau unde își are sediul ori își desfășoară activitatea pârâtul sau, în cazurile de acordare a licențelor, de locul unde este situat sediul autorizat.
Instanțe penale
Curtea Supremă
Curtea Supremă soluționează recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel, în cauzele având ca obiect chestiuni de drept de o importanță publică deosebită.
Curtea de Apel
În temeiul Legii privind Curtea de Apel din 2014, Curtea de Apel este competentă să soluționeze căile de atac, competență exercitată anterior de Curtea Penală de Apel.
Căile de atac înaintate de persoane condamnate pe baza rechizitoriului de instanța de circuit sau Curtea Penală Centrală, care obțin un certificat de la judecătorul de caz prin care se admite calea de atac în cauza respectivă, se soluționează în prezent de Curtea de Apel. În cazul în care se refuză acordarea certificatului menționat, Curtea de Apel poate totuși, în urma contestării deciziei de refuz, să admită introducerea căii de atac.
În plus, directorul parchetului poate face recurs la Curtea de Apel din motive de clemență nejustificată în acordarea pedepsei, în temeiul articolului 2 din Legea privind justiția penală din 1993. În cazul unei presupuse erori judiciare, se poate introduce o cale de atac în temeiul articolului 2 din Legea de procedură penală din 1993.
De asemenea, Curții de Apel i s-a atribuit competența de a judeca căile de atac formulate de directorul parchetului cu privire la o chestiune de drept ca urmare a unei hotărâri de achitare în procesele penale. Hotărârea Curții de Apel nu afectează verdictul de achitare în astfel de cazuri.
Recursurile formulate de către directorul parchetului împotriva unei achitări sau împotriva unei decizii de a nu dispune rejudecarea cauzei se soluționează, de asemenea, la Curtea de Apel. În temeiul Legii privind Curtea de Apel din 2014, Curții de Apel i s-a conferit competența de a soluționa căi de atac, exercitată anterior de instanțele Curții Marțiale. Acest lucru înseamnă că recursurile formulate de persoane care au fost condamnate de o curte marțială se soluționează în prezent la Curtea de Apel.
Curtea Penală de Apel
În temeiul Legii privind Curtea de Apel din 2014, competența de a soluționa căi de atac a Curții Penale de Apel a fost transferată la Curtea de Apel.
Curtea Penală Specială
Curtea Penală Specială a fost înființată pentru a judeca infracțiuni atunci când se stabilește că instanțele de drept comun nu sunt adecvate pentru a asigura aplicarea eficientă a legii și menținerea liniștii și a ordinii publice. Completul de judecată este format din trei judecători, fără juriu.
Curtea Penală Centrală
Curtea Penală Centrală este secția penală a Înaltei Curți. Aceasta judecă infracțiuni grave, inclusiv infracțiuni de omor, viol, acte de trădare și piraterie, precum și procese penale în temeiul Legii concurenței din 2002. Completul de judecată este format dintr-un judecător și un juriu.
Instanța Penală de Circuit
Instanța Penală de Circuit (Circuit Criminal Court) judecă alte infracțiuni decât cele care pot fi judecate la Curtea Penală Centrală. Completul de judecată este format dintr-un judecător și un juriu. Aceasta soluționează căile de atac de la instanța teritorială.
Instanța teritorială
Instanța teritorială soluționează infracțiunile minore (majoritatea de natură reglementară) și unele infracțiuni majore. Completul este format dintr-un singur judecător.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.