

Informații pe regiuni
În Republica Croația, termenele în procedurile civile sunt reglementate de dispozițiile articolelor 111-114 din Legea privind procedura civilă (Zakon o parničnom postupku) (Narodne Novine) (NN; Monitorul Oficial al Republicii Croația) nr. 53/91, 91/92, 112/99, 129/00, 88/01, 117/03, 88/05, 2/07, 84/08, 96/08, 123/08, 57/11, 25/13 89/14 și 70/19; denumit în continuare: ZPP).
Un termen reprezintă o anumită perioadă de timp în care poate fi desfășurată o acțiune procedurală sau înainte de a cărei expirare aceasta nu poate fi desfășurată.
Dreptul procedural croat recunoaște existența mai multor tipuri de termene:
În Republica Croația, lista zilelor nelucrătoare este reglementată de Legea privind zilele de sărbătoare, zilele de comemorare și zilele nelucrătoare în Republica Croația (Zakon o blagdanima, spomendanima i neradnim danima u Republici Hrvatskoj) (NN nr. 110/19).
Zilele de sărbătoare legală în Republica Croația sunt, după cum urmează:
În Republica Croația, zilele de sărbătoare legală sunt zile nelucrătoare.
Termenele se calculează în zile, luni și ani.
Normele pentru calcularea termenelor sunt valabile pentru toate termenele. Termenele se calculează în zile întregi, de la miezul nopții până la miezul nopții (computatio civilis, die ad diem), nu de la un moment la altul, prin calcularea orelor și a minutelor (computation naturalis, a momento ad momentum). Pentru mai multe informații privind normele generale, a se vedea răspunsul la punctul 1.
Data inițială este data deschiderii procedurii ori a unei alte acțiuni (de exemplu, notificare sau comunicare, lansarea unui anunț), de la care trebuie să fie calculată durata de timp. Data inițială nu este inclusă în termenele exprimate în zile. Termenul începe în următoarea zi.
Regula generală a notificării sau a comunicării este că aceasta va fi realizată într-o zi lucrătoare și, în mod specific, de la orele șapte dimineața la orele opt seara, la locuința sau la locul de muncă al persoanei căreia urmează să i se notifice sau comunice un act, ori în instanță, atunci când persoana în cauză se află în acest loc. Excepția de la regula de mai sus, și anume aceea că notificarea sau comunicarea va fi realizată într-o zi lucrătoare și, în mod specific, de la orele șapte dimineața la orele opt seara, nu este valabilă în cazul în care notificarea sau comunicarea este realizată prin poștă sau prin intermediul unui notar public.
Notificarea sau comunicarea poate fi realizată, de asemenea, la o altă oră și într-un alt loc cu consimțământul persoanei căreia i se va notifica sau comunica un act.
În cazul în care instanța consideră că este necesar, aceasta emite un ordin pentru ca notificarea sau comunicarea să fie realizată în orice alt loc sau la orice altă oră. În cazul acestei forme de notificare sau comunicare, persoana căreia îi este notificat sau comunicat un act îi va fi înmânată o copie a hotărârii judecătorești prin care a fost dispusă notificarea sau comunicarea respectivă. Această hotărâre nu trebuie să includă o explicație.
În cazul în care un termen a fost calculat în zile, ziua în care a fost realizată notificarea sau comunicarea sau ziua evenimentului de la care începe să curgă termenul nu este inclusă în acest termen. Termenul începe să curgă în următoarea zi.
De exemplu, în cazul în care evenimentul de la care va începe să curgă un termen de 15 zile s-a produs la 5 februarie, termenul de 15 zile expiră la miezul nopții, pe data de 20 februarie.
Prin urmare, calculul termenului nu începe la data producerii unui eveniment (dies a quo), ci în ziua următoare.
Atunci când un termen este exprimat în zile, numărul de zile indicat se referă la zile calendaristice. Cu toate acestea, în cazul în care ultima zi a unui termen coincide cu o zi de sărbătoare legală sau cu o zi de duminică ori cu orice altă zi în care instanța nu este deschisă, acest termen expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare.
Termenele calculate în luni sau ani se încheie la sfârșitul zilei din ultima lună sau an care are același număr ca și ziua în care a început să curgă termenul.
În cazul în care nu există o astfel de dată în ultima lună, termenul expiră în ultima zi a acelei luni.
A se vedea punctul 8.
Da.
Un termen stabilit de instanță nu poate fi prelungit decât o singură dată, la propunerea unei persoane vizate în cazul în care există motive legitime în acest sens.
Propunerea va fi prezentată înainte de expirarea termenului pentru care se solicită prelungirea.
Nu se poate introduce o cale de atac împotriva unei decizii de prelungire a unui termen.
Termenul prelungit începe în prima zi după expirarea termenului pentru care a fost solicitată prelungirea.
Părțile pot introduce o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de prim grad de jurisdicție în termen de cincisprezece zile de la data la care o copie a hotărârii a fost notificată sau comunicată, cu excepția cazului în care actul respectiv prevede un alt termen. În ceea ce privește litigiile care implică cecuri și cambii, acest termen este de opt zile.
Termenele de depunere a unei căi de atac se suspendă în perioada 1-15 august.
Un termen stabilit de instanță nu poate fi prelungit decât o singură dată, la propunerea unei persoane vizate în cazul în care există motive legitime în acest sens.
Normele de procedură civilă din Republica Croația nu prevăd o prelungire a termenului în funcție de locul de reședință al părților.
Consecințele depind de natura juridică a termenelor, și anume în cazul termenelor legale care nu pot fi prelungite și în care partea nu reușește să desfășoare o acțiune procedurală în termenul prevăzut, o astfel de nerespectare a termenului are ca rezultat pierderea dreptului de a desfășura ulterior respectiva acțiune procedurală.
Pe de altă parte, există termene a căror nerespectare nu duce la pierderea dreptului de a îndeplini ulterior acțiunea, iar astfel de termene sunt denumite termene orientative.
În cazul în care o parte nu se înfățișează la un termen de judecată sau nu respectă un termen pentru îndeplinirea unor acțiuni în cadrul procedurii și, din acest motiv, își pierde dreptul de a întreprinde acțiunea respectivă, instanța poate permite unei astfel de părți, la propunerea acesteia, să îndeplinească acțiunea respectivă la o dată ulterioară (propunerea de repunere în termen), dacă aceasta consideră că au existat motive legitime pentru omisiune.
Propunerea trebuie depusă în termen de opt zile de la data încetării motivului omisiunii; dacă partea a aflat despre această omisiune la o dată ulterioară, perioada de timp menționată anterior începe să curgă de la data la care aceasta a aflat despre respectiva omisiune. După expirarea unui termen de două luni de la data omisiunii, nu mai poate fi înaintată nicio propunere de repunere în termen.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.