Termene procedurale

1 Care sunt tipurile de termene relevante pentru procedurile civile?

Dispoziţiile părţii generale a Legii Codului Civil (tsiviilseadustiku üldosa seadus) referitoare la condiţii şi termenele de expirare se aplică atunci când se calculează termenele-limită ale procedurilor, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel. În temeiul articolului 134 alineatul (2) din partea generală a legii Codului civil, un termen se calculează în ani, luni, săptămâni, zile, ore sau în unităţi temporale mai scurte sau prin trimitere la un eveniment care se va produce în mod sigur. Un termen începe să curgă din ziua următoare zilei calendaristice sau zilei în care a avut loc evenimentul, care a fost stabilită ca dată de început a termenului, şi se încheie la data de expirarea acestuia. Dacă un termen de expirare este definit ca un termen calculat în zile sau unităţi temporale mai lungi, acesta expiră la ora 24:00 a zilei corespunzătoare scadenţei, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel. Dacă transmiterea unei declarații de intenție către o persoană care desfășoară o activitate economică sau profesională și executarea unei acțiuni legate de această persoană sunt condiționate de un anumit termen-limită, acestea vor fi puse în practică cel târziu la data scadenţei, până la sfârşitul programului de lucru al instituției care trebuie să transmită declaraţia de intenţie sau să execute acţiunea în cauză. Dacă o acţiune procedurală trebuie să fie executată la sediul unei instanţe, se consideră că termenul-limită expiră la sfârşitul zilei lucrătoare a instanţei respective.

2 Lista diferitelor zile considerate zile nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971.

Zilele nelucrătoare sunt prevăzute în legea privind sărbătorile legale şi zilele de importanţă naţională (pühade ja tähtpäevade seadus) (care a intrat în vigoare la 23 februarie 1998). Acestea sunt:

1. 24 februarie – Ziua independenţei şi Ziua naţională a Republicii Estonia;
2. 1 ianuarie – Anul Nou;
3. Vinerea Mare;
4. Duminica Paştelui;
5. 1 Mai – Ziua muncii;
6. Rusaliile;
7. 23 iunie – Ziua victoriei;
8. 24 iunie – Sărbătoarea solstiţiului de vară;
9. 20 august – Ziua restaurării independenţei;
10. 24 decembrie – Ajunul Crăciunului;
11. 25 decembrie – Crăciunul;
12. 26 decembrie – A doua zi de Crăciun.

3 Care sunt normele generale aplicabile termenelor în diferitele proceduri civile?

În temeiul articolului 62 alineatul (1) din Codul de Procedură Civilă (tsiviilkohtumenetluse seadustik), dispoziţiile părţii generale din legea Codului civil privind condiţiile şi termenele se aplică atunci când se calculează termenele-limită procedurale, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

4 Atunci când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de la care începe să curgă termenul?

Articolul 135 alineatul (1) din partea generală a legii Codului civil stabileşte regula generală conform căreia un termen începe să curgă din ziua următoare zilei calendaristice sau zilei în care a avut lor evenimentul care a fost stabilită ca zi de începere a termenului, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Un termen stabilit de o instanţă începe să curgă din ziua următoare zilei în care este comunicat documentul în care este stabilit termenul, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, în momentul stabilirii termenului. Dacă documentul nu trebuie să fie comunicat, termenul începe să curgă odată cu primirea notificării termenului stabilit (articolul 63 din Codul de procedură civilă).

5 Data de la care începe să curgă termenul poate fi afectată sau modificată ca urmare a metodei de transmitere ori de notificare sau comunicare a actelor (notificare personală prin agent procedural sau prin poştă)?

Nu. Codul de procedură civilă prevede că un termen stabilit de o instanţă începe să curgă din ziua următoare zilei în care s-a comunicat documentul de procedură. Acest lucru se aplică în cazul tuturor modalităților de comunicare a documentelor.

6 În cazul în care termenul este declanşant de producerea unui eveniment, ziua în care evenimentul a avut loc se ia în considerare la calcularea termenului?

Nu. În conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din partea generală a legii Codului civil, un termen începe să curgă din ziua următoare zilei calendaristice sau zilei în care a avut loc de evenimentul care a fost stabilită ca zi de începere a termenului, cu excepţia cazurilor în care legea sau un contract prevede altfel.

7 Atunci când termenul este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau zile lucrătoare?

În conformitate cu articolul 136 alineatul (9) din partea generală a legii Codului civil, în scopul definirii unui termen, o zi este considerată a fi perioada care începe la miezul nopţii şi se sfârşeşte la miezul nopţii următoare. Astfel, dacă un termen este exprimat în zile, numărul de zile se referă la zile calendaristice.

8 În ce situaţii termenul este exprimat în săptămâni, luni sau ani?

De regulă, termenele-limită ale procedurilor se exprimă în zile.

Un termen este exprimat în luni dacă, de exemplu, la expirarea termenului nu pot fi iniţiate căi de atac. În conformitate cu articolul 632 din Codul de procedură civilă, se poate formula o cale de atac în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea judecătorească i-a fost comunicată apelantului, dar nu mai târziu de cinci luni de la data la care a fost făcută publică hotărârea judecătorească a instanţei de prim grad de jurisdicţie. După expirarea perioadei de cinci luni de la data la care hotărârea judecătorească a fost făcută publică, nu se mai poate formula nicio cale de atac, chiar dacă au rămas mai puţin de 30 de zile până la sfârşitul perioadei de cinci luni de la data la care a fost comunicată și publicată hotărârea judecătorească. Această limitare absolută a fost aplicată pentru a se asigura securitatea juridică. Un termen-limită absolut de cinci luni similar pentru formularea unei căi de atac s-a aplicat şi în legătură cu, de exemplu, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri sau unui recurs în anulare.

Un exemplu de termen exprimat în ani este termenul de expirare a cererii de rambursare a unei taxe sau garanţii plătite statului: cererea expiră la trecerea a doi ani de la sfârşitul anului în care s-a plătit taxa sau garanţia către stat, dar nu înainte ca procedura judiciară să se fi încheiat printr-o hotărâre judecătorească care intră în vigoare. Totuşi, acesta este termenul de expirare a cererii şi nu un termen-limită al procedurii şi un astfel de interval de timp nu poate fi prelungit şi nici restabilit.

De asemenea, termenul de expirare al unei cereri este exprimat în ani. Nici acesta nu este un termen-limită al procedurii. În conformitate cu articolul 143 din partea generală a legii Codului civil, o instanţă va lua în considerare expirarea termenului unei cereri numai la cererea persoanei obligate.

9 Când expiră termenul dacă este exprimat în săptămâni, luni sau ani?

Un termen se încheie la data-limită. Dacă data-limită este definită în raport cu o perioadă de timp calculată în săptămâni, data-limită este ziua corespunzătoare a ultimei săptămâni din perioada respectivă de timp. Dacă data-limită este definită în raport cu un termen calculat în luni, data-limită este ziua corespunzătoare din ultima lună. Dacă data-limită este definită în raport cu un termen calculat în ani, data-limită este ziua şi luna corespunzătoare din ultimul an. Dacă data-limită este definită în raport cu un termen calculat în luni sau ani şi aceasta cade într-o lună în care nu există data specifică respectivă, atunci data-limită se consideră a fi ultima zi a lunii [articolul 136, alineatele (2) – (5) din partea generală a legii Codului civil].

10 Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este acesta prelungit până în prima zi lucrătoare următoare?

Da. Articolul 136 alineatul (8) din partea generală a Legii Codului civil prevede că, dacă data­limită de prezentare a unei declaraţii de intenţie sau de executare a unei obligaţii cade într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare, data-limită se consideră a fi prima zi lucrătoare care urmează zilei nelucrătoare respective.

11 Există condiţii în care termenele sunt prelungite? În ce condiţii se acordă aceste prelungiri?

În conformitate cu articolul 64 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, o instanţă poate, pe baza unei cereri motivate sau la propria sa iniţiativă, să prelungească un termen-limită procedural pe care l-a stabilit dacă există motive întemeiate pentru a proceda astfel. Termenul-limită poate fi prelungit de mai multe ori, numai cu consimțământul părţii adverse.

12 Există termene pentru introducerea căilor de atac?

O cale de atac trebuie să fie formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii judecătoreşti către apelant, dar nu mai târziu de cinci luni de la data la care a fost făcută publică hotărârea judecătorească a instanţei de prim grad de jurisdicţie (esimese astme kohus) [articolul 632 alineatul (1) din Codul de procedură civilă]. Totuşi, există excepţii de la această regulă generală:

1. dacă, atunci când judecă o cauză, o instanţă regională (maakohus) declară în partea dispozitivă a hotărârii judecătoreşti că legislaţia pertinentă cu aplicare generală este în conflict cu Constituţia (põhiseadus) şi respinge aplicarea sa, termenul de introducere a căii de atac nu începe să curgă până când Curtea Supremă (Riigikohus) nu pronunţă, în cadrul controlului constituționalității, o hotărâre privind legislaţia cu aplicare generală care nu s-a aplicat;
2. dacă se pronunţă o hotărâre judecătorească suplimentară într-o chestiune, pe durata termenului aferent căii de atac, acesta începe să curgă de la data la care este pronunţată hotărârea judecătorească suplimentară, inclusiv în ceea ce priveşte hotărârea judecătorească iniţială. În cazurile în care partea omisă este adăugată la o hotărâre judecătorească pronunţată fără parte descriptivă sau motivare, termenul aferent căii de atac începe să curgă de la data la care este pronunţată hotărârea judecătorească completă.

Dacă părţile ajung la un acord în acest scop şi informează instanţa, termenul aferent căii de atac poate fi redus sau majorat cu până la cinci luni de la data la care hotărârea judecătorească este făcută publică.

13 Pot instanţele să modifice termenele, în special termenele de înfăţişare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru înfăţişare?

În temeiul Codului de procedură civilă, o instanţă programează o şedinţă imediat după primirea unei petiţii sau cereri şi a răspunsului la aceasta, sau la data expirării termenului stabilit pentru transmiterea răspunsului. Instanţa poate, de asemenea, să programeze o şedinţă înainte de a primi un răspuns sau înainte de expirarea termenului stabilit pentru transmiterea răspunsului dacă se poate presupune că va fi necesară o şedinţă pentru a judeca chestiunea indiferent de răspuns sau dacă programarea imediată a şedinţei este justificată, în contextul dat, de alte motive. Dacă instanţa nu solicită un răspuns, aceasta poate să programeze şedinţa imediat după primirea unei petiţii sau cereri. Dacă este posibil, instanţa cere opinia părților implicate în procedura judiciară și ține cont de această opinie atunci când programează o şedinţă.

O instanţă poate să anuleze, să schimbe sau să amâne data şedinţei numai din motive întemeiate [articolul 352 alineatul (1) din Codul de procedură civilă].

14 Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa intr-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc unde persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară pierde beneficiul extinderii termenului?

Dacă procedura judiciară se desfăşoară în conformitate cu legislaţia estoniană, o persoană nu îşi pierde dreptul de a beneficia de o prelungire a termenului-limită exclusiv pe baza faptului că termenul-limită poate sau nu să fie prelungit la locul unde persoana a luat la cunoştinţă de actul în cauză.

15 Care sunt consecinţele nerespectării termenelor?

Dacă o acţiune procedurală nu este executată la timp, participantul la procedura judiciară nu are dreptul să desfăşoare acţiunea procedurală la o dată ulterioară, cu excepţia cazului în care instanţa restabileşte termenul prevăzut de lege, prelungeşte termenul pe care l-a stabilit sau examinează petiţia, cererea, probele sau obiecţiile prezentate de participantul la procedura judiciară. Acest lucru se aplică indiferent dacă partea implicată în procedura judiciară a fost sau nu avertizată cu privire la aceste consecinţe.

16 Dacă termenul expiră, care sunt căile de atac la care pot apela persoanele care nu au respectat termenele, respectiv părţile aflate în culpă?

Dacă instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească în lipsă ca urmare a neînfăţişării pârâtului, acesta poate depune o cerere de anulare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în lipsă (articolul 415 din Codul de procedură civilă). Pârâtul poate depune o cerere de anulare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în lipsă dacă motivul pentru acesta care nu s-a prezentat (act care a condus la pronunțarea hotărârii respective) a fost justificat. Motivele care justifică faptul că pârâtul nu dă curs unei acțiuni sau nu se înfățișează în instanţă şi nu comunică acest lucru instanţei sunt, în principal, perturbări ale traficului, îmbolnăvirea neaşteptată a unei părţi sau îmbolnăvirea gravă a unei persoane apropiate părţii, situații care au împiedicat partea în cauză să dea curs unei acțiuni, să se înfăţişeze în instanţă sau să trimită în faţa instanţei un reprezentant al său [articolul 422 alineatul (1)].

O cerere de anulare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în lipsă poate fi depusă, indiferent dacă există sau nu motive justificate, în următoarele situaţii:

1. în cazul în care nu s-a răspuns la o acţiune, dacă acţiunea i-a fost comunicată pârâtului sau reprezentantului acestuia în alt mod decât prin curier, în baza semnării de primire, sau pe cale electronică;
2. în cazul neînfăţişării la şedinţa instanţei, dacă citaţia i-a fost comunicată pârâtului sau reprezentantului acestuia în alt mod decât prin curier, cu semnătură de primire, sau în cadrul unei şedinţe a instanţei sau prin mijloace electronice;
3. dacă hotărârea judecătorească în lipsă nu ar fi putut fi pronunţată în mod legitim.

Cererea de anulare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în lipsă se poate depune în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii respective. Dacă o hotărâre judecătorească pronunţată în lipsă este comunicată prin anunţ public, cererea de anulare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în lipsă se poate depune în termen de 30 de zile de la data la care pârâtului i s-a adus la cunoştinţă respectiva hotărâre sau procedura de executare iniţiată pentru executarea hotărârii judecătoreşti în lipsă. Dacă, după reluarea procedurii, se pronunţă o altă hotărâre judecătorească în lipsă împotriva pârâtului, pârâtul poate formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti respective numai pe motivul că nu au fost verificate condiţiile necesare pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti în lipsă.