Termene procedurale

1 Care sunt tipurile de termene relevante pentru procedurile civile?

Actele procedurale trebuie să fie îndeplinite până la anumite termene (términos) sau în anumite intervale de timp (plazos) prevăzute de lege.

Un termen desemnează momentul până la care trebuie să fie îndeplinit un act procedural dat.

O perioadă de timp desemnează timpul disponibil pentru desfășurarea acțiunii. Termenele pot fi exprimate în zile, săptămâni, luni sau ani.

Dacă legea nu prevede un termen, se înțelege că actul trebuie să fie îndeplinit fără întârziere.

Însă trebuie să se aplice criteriul proporționalității, iar articolul 6 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 - și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) introduc conceptul de termen rezonabil (care ține seama de factori precum complexitatea cauzei, durata normală a procedurii în tipul de cauză dezbătută, interesele justițiabilului și conduita sa procedurală, conduita autorităților sau resursele disponibile). Instanța care nu respectă noțiunea de termen rezonabil încalcă dreptul consacrat la articolul 24 alineatul (2) din Constituția Spaniei.

În plus, nerespectarea de către instanțe și de către personalul judiciar a termenelor fără motive întemeiate va determina luarea de măsuri disciplinare în temeiul Legii organice privind puterea judiciară (Ley Orgánica del Poder Judicial). Acest lucru nu aduce atingere dreptului părții vătămate de a solicita eventuale daune.

În plus față de termenele procedurale, există chestiunea distinctă a termenelor pentru exercitarea drepturilor legale de fond (termene de decădere și termene de prescripție).

2 Lista diferitelor zile considerate zile nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971.

În ceea ce privește reglementarea procedurilor administrative, Regulamentul nr. 1182/71 se află în curs de transpunere în legislația națională prin articolul 48 din Legea de instituire a unui regim juridic de reglementare a organismelor publice și a procedurii administrative comune (Ley de Régimen Jurídico de las Administraciones Públicas y del Procedimiento Administrativo Común). Articolul 48 prevede următoarele:

1. Cu excepția cazului în care legislația spaniolă sau dreptul Uniunii prevede altfel, în cazul în care termenele sunt exprimate în zile, se consideră că acestea se referă la zile lucrătoare, iar zilele de duminică și de sărbătoare legală sunt excluse. Atunci când termenele sunt exprimate în zile calendaristice, acest lucru va fi menționat în comunicările aferente.
2. Atunci când termenele sunt exprimate în luni sau ani, acestea vor începe să curgă din ziua următoare celei în care este notificat sau publicat actul, sau din ziua următoare celei în care o cerere este considerată admisă sau respinsă în lipsa unui răspuns din partea autorităților relevante. În cazul în care nu există un echivalent al datei inițiale în ultima lună a termenului, data de expirare este considerată a fi ultima zi a lunii.
3. Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, acesta este prelungit până la următoarea zi lucrătoare.
4. Atunci când termenul este exprimat în zile, acestea sunt numărate din ziua următoare celei în care este notificat sau publicat actul în cauză, sau din ziua următoare celei în care o cerere este considerată admisă sau respinsă în lipsa unui răspuns din partea autorităților în cauză.
5. În cazul în care o zi este o zi lucrătoare în localitatea sau comunitatea autonomă în care își are reședința partea vizată și o zi nelucrătoare în locul în care este situat organismul administrativ sau, invers, aceasta va fi tratată ca o zi nelucrătoare în toate cazurile.
6. Faptul că o zi a fost declarată drept o zi lucrătoare sau nelucrătoare în scopul calculării termenelor nu are consecințe asupra modului de funcționare a administrației publice, a programului de lucru sau a accesului public la registre.
7. În scopul calculării termenelor, calendarul zilelor nelucrătoare va fi stabilit de către guvernul central și administrațiile comunitare autonome pentru domeniile lor de competență, sub rezerva calendarului oficial al zilelor lucrătoare. Calendarul aprobat de către comunitățile autonome va include zilele nelucrătoare pentru diferitele organe ale administrației publice locale din aria geografică în cauză, pentru care va fi valabil calendarul respectiv.

Calendarul trebuie să fie publicat înainte de începutul fiecărui an în monitorul oficial specific și prin alte mijloace de comunicare în masă pentru a se asigura informarea publicului cu privire la acesta.

LINK către calendarul zilelor lucrătoare din 2022.

Zilele nelucrătoare aplicate în procedurile judiciare sunt prevăzute la articolul 182 din Legea organică privind puterea judiciară. Acesta prevede că:

1. următoarele sunt considerate zile nelucrătoare în scopuri procedurale: zilele de sâmbătă și duminică; zilele de 24 și 31 decembrie; zilele de sărbătoare națională, regională și legală. Consiliul General al Puterii Judiciare poate, prin regulament, să autorizeze desfășurarea procedurilor judiciare în aceste zile în cazurile care nu sunt prevăzute în mod expres prin lege.
2. O zi lucrătoare începe la orele 8 dimineața și se încheie la orele 8 seara, cu excepția cazului în care legea prevede altfel.

Potrivit articolului 183 din Legea organică privind puterea judiciară, zilele din luna august sunt zile nelucrătoare pentru toate procedurile judiciare, cu excepția procedurilor declarate ca fiind urgente prin legi procedurale.

3 Care sunt normele generale aplicabile termenelor în diferitele proceduri civile?

Normele sunt prevăzute în articolele 130-136 din capitolul II, titlul V, cartea I din Legea de procedură civilă (Ley de Enjuiciamiento Civil) nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 42/2015 din 5 octombrie 2015.

Principalele caracteristici ale normelor în vigoare:

a) Toate procedurile judiciare trebuie să fie desfășurate în zilele lucrătoare și în timpul programului de lucru:

Zile lucrătoare sunt considerate toate zilele din an, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică, precum și a zilelor de sărbătoare legale naționale, regionale și locale. Zilele din luna august sunt, de asemenea, zile nelucrătoare, iar în aceste zile instanțele nu trimit notificări electronice practicienilor în domeniul dreptului, decât dacă respectivele zile sunt considerate a fi zile lucrătoare în cazul acelor proceduri.

Programul de lucru este între orele 8 dimineața și orele 8 seara, cu excepția cazului în care legea prevede altfel pentru o anumită procedură. În scopul notificării și al executării actelor, orele cuprinse în intervalul 8 p.m. și 10 p.m. sunt, de asemenea, considerate ore de lucru.

Prin derogare, în cazul anumitor proceduri, cum ar fi depunerea de oferte în cadrul unei licitații electronice, termenul este definit în zile calendaristice și nu există ore nelucrătoare. Articolul 649 din Legea de procedură civilă prevede un termen de douăzeci de zile calendaristice de la începutul licitației, iar licitația se va încheia după o oră de la depunerea ultimei oferte, cu condiția ca aceasta să fie de o valoare mai mare decât oferta anterioară de cea mai mare valoare, chiar dacă acest lucru înseamnă că termenul inițial de douăzeci de zile se prelungește cu până la 24 de ore.

b) Zilele și orele pot fi considerate zile și ore lucrătoare în scopul procedurilor privite drept urgente, și anume, atunci când o întârziere ar putea afecta grav părțile în cauză sau buna administrare a justiției, sau ar putea atrage după sine ineficacitatea unei hotărâri judecătorești. (De exemplu, internarea într-un spital de boli mintale împotriva voinței personale și luarea de măsuri în interesul minorilor implicați în conflicte care decurg în legătură cu procesul civil.) Acest lucru se poate realiza din oficiu, la inițiativa instanței sau la cererea părții interesate și se poate dispune în acest sens, fie de către grefieri (Letrados de la Administración de Justicia), fie de către instanța însăși, după caz.

În orice caz, pot fi luate măsuri urgente în luna august, fără a fi nevoie de o autorizare expresă în acest sens. În mod similar, nu este necesară autorizarea dacă, în orele nelucrătoare, trebuie să fie neapărat continuate unele măsuri inițiate în cursul orelor lucrătoare.

c) Cu privire la calcularea termenelor, acestea încep să curgă din ziua următoare celei de notificare legală a începutului termenului, ultima zi, care se încheie la miezul nopții, fiind luată în calcul.

În cazul în care legea prevede însă că un termen începe să curgă de îndată ce expiră un alt termen, acesta va începe să curgă din ziua următoare celei de expirare a termenului anterior, fără a fi necesară o nouă notificare.

d) Pentru depunerea cererilor (articolul 135 din Legea de procedură civilă), există două mijloace de comunicare între instanțe și justițiabili:

1. Folosind forma tipărită, în cazul persoanelor fizice care nu sunt reprezentate de către un reprezentant al instanței (procurador) (așa cum este cazul, în general, atunci când valoarea cererii este mai mică de 2 000 de euro) sau în cazul în care documentul nu poate fi depus în format digital.
2. Prin intermediul sistemelor online și electronice ale instanțelor. Acestea sunt obligatorii pentru practicienii în domeniul dreptului și pentru anumiți justițiabili, chiar și atunci când nu sunt reprezentați de un reprezentant al instanței (de exemplu, persoane juridice, notari și grefieri: a se vedea articolul 273 din Legea de procedură civilă). De asemenea, părțile pot alege să utilizeze aceste sisteme chiar și atunci când nu sunt obligate să facă acest lucru. În cazul în care documentele sunt depuse pe cale electronică, se emite în mod automat o confirmare sub forma unei dovezi electronice de primire. Practicienii în domeniul dreptului pot depune pe cale electronică pledoarii și alte documente timp de 24 de ore pe zi, în fiecare zi a anului. În cazul în care un document este depus într-o zi nelucrătoare sau în afara orelor de program, se va considera că acesta a fost depus la începutul următoarei zile lucrătoare. Există, de asemenea, prevederi pentru termenele care sunt pe punctul de a expira în cazul în care un document obligatoriu nu poate fi depus până la termen din cauza unei întreruperi neprevăzute a serviciului de depunere online a actelor.

Indiferent de metoda de depunere utilizată, orice documente care sunt supuse unui termen pot fi depuse până la orele 3 după-amiaza în ziua lucrătoare următoare celei în care expiră termenul în cauză.

În materie civilă, cererile nu pot fi depuse la instanța competentă.

e) Termenele nu pot fi prelungite: în cazul în care una dintre părți nu respectă termenul, acesta pierde posibilitatea de a efectua actul de procedură în cauză.

Link:

LEGEA DE PROCEDURĂ CIVILĂ (LEY DE ENJUICIAMIENTO CIVIL)

4 Atunci când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de la care începe să curgă termenul?

Norma generală prevăzută la articolul 151 din Legea de procedură civilă este aceea că toate deciziile pronunțate de instanțele judecătorești sau de către grefieri (Letrados de la Administración de Justicia) trebuie să fie notificate sau comunicate în termen de trei zile de la data deciziei respective sau de la data publicării.

Articolul 151 alineatul (2) prevede că, în cazul în care notificarea sau comunicarea este adresată Ministerului Public, Serviciul Juridic al Guvernului, Consilierului pentru Cortes Generales și Adunărilor Legislative sau Consilierului pentru Serviciul Juridic al Administrației pentru Asigurări Sociale sau altor organisme comunitare autonome ori organizațiilor guvernamentale locale și, atunci când notificarea sau comunicarea se transmite prin intermediul organismelor profesionale care reprezintă Reprezentanții Procedurilor Judiciare, se va considera că acestea au fost transmise în ziua lucrătoare următoare datei primirii înregistrate în evidențele oficiale sau în confirmarea de primire în cazul în care notificarea sau comunicarea a fost transmisă pe cale electronică sau online. În cazul în care notificarea sau comunicarea este trimisă după orele 3 după-amiază, se va considera că aceasta a fost primită în ziua lucrătoare următoare.

Articolul 151 alineatul (3) prevede că în cazul în care transmiterea unui document sau al unui ordin care trebuie să însoțească actul de comunicare are loc la o dată ulterioară primirii actului de comunicare, se consideră că notificarea a fost efectuată atunci când s-a înregistrat livrarea documentului, cu condiția ca efectele notificării să fie legate de document.

5 Data de la care începe să curgă termenul poate fi afectată sau modificată ca urmare a metodei de transmitere ori de notificare sau comunicare a actelor (notificare personală prin agent procedural sau prin poştă)?

În cazul în care o decizie este notificată sau comunicată de către un executor judecătoresc sau prin poștă, data relevantă este data la care documentul este înmânat de către executorul judecătoresc sau de către serviciul poștal și semnat de primire.

În cazul în care actul este notificat sau comunicat prin publicare în temeiul articolului 164 din Legea de procedură civilă, deoarece adresa pârâtului nu este cunoscută, termenul începe să curgă din ziua următoare celei în care acesta a fost afișat la avizierul instanței sau publicat în Monitorul Oficial, ori transmis pe cale electronică, după caz.

Atunci când trebuie să se transfere reprezentanților legali ai celorlalte părți copii ale documentelor depuse, articolul 278 din Legea de procedură civilă prevede că, în cazul în care, prin lege, actul transferat declanșează începutul unui termen în care trebuie să se desfășoare un act procedural, termenul respectiv va începe să curgă fără implicarea instanței și va fi calculat de la data următoare celei înregistrate pe copiile care au fost transferate sau de la data la care se consideră că acestea au fost transferate, în cazul în care acestea au fost transmise pe cale electronică.

6 În cazul în care termenul este declanşant de producerea unui eveniment, ziua în care evenimentul a avut loc se ia în considerare la calcularea termenului?

Termenul începe să curgă din ziua următoare celei în care s-a produs evenimentul pe care legea îl stabilește ca declanșator.

7 Atunci când termenul este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau zile lucrătoare?

Zilele nelucrătoare sunt excluse din calculul termenelor, cu excepția cazurilor explicate anterior cu privire la ofertele din cadrul licitațiilor electronice, în care termenul este exprimat în zile calendaristice.

La calcularea termenelor pentru acțiuni urgente, zilele din luna august nu sunt considerate zile nelucrătoare: sunt excluse din calcul numai zilele de sâmbătă, duminică și de sărbătoare legală.

8 În ce situaţii termenul este exprimat în săptămâni, luni sau ani?

Termenele exprimate în luni sau în ani sunt calculate de la o dată la alta. Legislația spaniolă nu prevede termene exprimate în săptămâni.

9 Când expiră termenul dacă este exprimat în săptămâni, luni sau ani?

În cazul în care nu există un echivalent al datei inițiale în ultima lună a termenului, data de expirare este considerată a fi ultima zi a lunii.

10 Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este acesta prelungit până în prima zi lucrătoare următoare?

În cazul în care un termen expiră într-o zi de sâmbătă, duminică sau într-o altă zi nelucrătoare, acesta va fi considerat a fi prelungit până în următoarea zi lucrătoare.

11 Există condiţii în care termenele sunt prelungite? În ce condiţii se acordă aceste prelungiri?

Termenele nu pot fi prelungite. Cu toate acestea, pot fi întrerupte sau prelungite în cazul în care acestea nu pot fi respectate din motive de forță majoră. În aceste cazuri, termenul începe să curgă din nou atunci când motivul întreruperii sau al prelungirii a încetat. Instanța, fie din oficiu, fie la cererea părții afectate de situație, trebuie să prezinte dovezi ale unei astfel de situații de forță majoră în cadrul unei ședințe la care participă celelalte părți (a se vedea răspunsul la întrebarea 13).

12 Există termene pentru introducerea căilor de atac?

Termenele pentru diferitele tipuri de căi de atac sunt prevăzute prin lege și nu pot fi prelungite. Pentru introducerea unei căi de atac la instanța imediat superioară (recursos de apelación) și la Curtea Supremă (recursos de casación), termenul este de 20 de zile din ziua următoare celei în care a fost notificată sau comunicată hotărârea judecătorească (articolele 458 și 479 din Legea de procedură civilă).

13 Pot instanţele să modifice termenele, în special termenele de înfăţişare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru înfăţişare?

Termenele legale nu pot fi prelungite. În unele cazuri, legea impune ca instanța să stabilească o anumită dată și oră pentru un act.

Prin derogare, se prevede întreruperea sau prelungirea termenelor în caz de forță majoră:

1. Dispoziția generală este inclusă la articolul 134 alineatul (2) din Legea de procedură civilă. Grefierul (Letrado de la Administración de Justicia), fie din oficiu, fie la cererea părții afectate de situație, trebuie să prezinte dovezi ale unei astfel de situații de forță majoră în cadrul unei ședințe la care participă celelalte părți. Decizia grefierului poate fi contestată în instanță.
2. Odată ce a fost fixată o dată pentru o ședință de judecată, dacă niciuna dintre persoanele citate să se prezinte nu reușește să facă acest lucru din motive de forță majoră sau din cauze similare, aceasta trebuie să informeze imediat instanța, prezentând dovezi în acest sens, și să solicite o nouă ședință sau decizie [articolul 183 alineatul (1) și articolele 189 și 430 din Legea de procedură civilă]. Se stabilește o nouă ședință de judecată în cazul în care se acceptă dovezile și dacă această situație împiedică următoarele părți să participe: avocatul [articolul 183 alineatul (2) și articolul 188 alineatul (1) punctele (5) și (6) din Legea de procedură civilă]; o parte a cărei prezență este necesară, deoarece nu este asistată de un avocat sau trebuie să fie interogată; [articolele 183 alineatul (3) și 188 alineatul (4) din Legea de procedură civilă]; sau un martor ori un expert. În acest din urmă caz, martorul sau expertul poate fi chemat, în schimb, să examineze elementele de probă în afara ședinței, dată audierea părților [articolul 183 alineatul (4) din Legea de procedură civilă].
3. În cazul unei persoane care sfidează instanța, termenul în care aceasta solicită anularea unei hotărâri definitive poate fi prelungit în caz de forță majoră [articolul 502 alineatul (2) din Legea de procedură civilă].
4. În cazul în care probele sunt examinate înainte de proces (ceea ce poate fi autorizat de către judecător în temeiul articolului 293 și următoarele din Legea de procedură civilă, dacă există o temere fondată că nu va fi posibilă examinarea elementelor de probă în etapa obișnuită a procedurii), cererea trebuie depusă în termen de două luni de la examinarea elementelor de probă, cu excepția cazului în care se dovedește că nu a fost posibil să se inițieze procesul în acest termen din motive de forță majoră sau din cauze similare [articolul 295 alineatul (3) din Legea de procedură civilă].

De asemenea, cele două părți pot depune o cerere, de comun acord, pentru suspendarea procedurii, fără a oferi motive sau pentru a le permite acestora să se judece și să ajungă la o înțelegere sau un acord ori să recurgă la mediere sau arbitraj. Procedura nu poate fi suspendată pentru mai mult de 60 de zile sau până la încheierea procesului de mediere [articolul 19 alineatul (4) și articolul 415 din Legea de procedură civilă].

Dacă se depune o cerere pentru a beneficia de asistență juridică, articolul 16 din Legea 1-1996 din 10 ianuarie 1996 (Legea privind asistența juridică), modificată de Legea 42/2015, menționată anterior, prevede două scenarii:

1. Dacă cererea de asistență juridică se face în cursul procedurii, pentru a împiedica prescrierea dreptului la o acțiune sau refuzarea uneia dintre părți a dreptului la un proces, grefierul (Letrado de la Administración de Justicia) sau organul administrativ poate dispune, din oficiu sau la cererea părților, suspendarea termenului până la adoptarea unei decizii privind acordarea sau nu a asistenței juridice, sau să numească provizoriu un avocat și un reprezentant judiciar în cazurile în care reprezentarea legală este obligatorie sau impusă în interesul actului de justiție, cu condiția ca cererea să fi fost depusă în termenul prevăzut de normele de procedură civilă.
2. Dacă cererea de asistență juridică se face înainte de începerea procedurii și acțiunea poate fi afectată de expirarea termenelor de decădere sau de prescripție, aceste termene vor fi întrerupte sau suspendate până când va exista o numire provizorie a unui avocat și, după caz, a unui reprezentant al instanței, care să preia cazul în numele solicitantului; în cazul în care nu se poate face o astfel de numire, aceste termene vor fi întrerupte sau suspendate până la adoptarea unei decizii administrative definitive cu privire la acordarea sau nu a asistenței juridice.

În orice caz, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care solicitantul este notificat în legătură cu numirea provizorie a unui avocat de către barou (Colegio de Abogados) sau, dacă este cazul, de la data la care Consiliul pentru asistență juridică emite decizia sa de a acorda asistență și, în orice caz, în termen de două luni de la data depunerii cererii.

Dacă cererea se respinge, este în mod clar abuzivă și are ca obiect numai prelungirea termenelor, instanța sesizată cu soluționarea cauzei poate calcula termenele în condițiile cele mai stricte permise de lege, cu toate consecințele aferente.

În procedurile orale care presupun evacuarea din cauza neplății sau a expirării termenului, articolul 441 alineatul (5) din Legea de procedură civilă prevede un alt caz de suspendare a procedurii atunci când serviciile sociale confirmă că gospodăria afectată se află într-o situație de vulnerabilitate socială și/sau economică. La primirea comunicării, grefierul va suspenda procedura până la adoptarea unor măsuri considerate adecvate de către serviciile sociale, pentru o perioadă de maximum o lună de la data la care instanța a primit comunicarea din partea serviciilor sociale sau de trei luni dacă reclamantul este o persoană juridică. După ce au fost luate măsurile menționate anterior sau termenul s-a încheiat, suspendarea va fi anulată, iar procedura va continua.

14 Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa intr-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc unde persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară pierde beneficiul extinderii termenului?

Nu se aplică.

15 Care sunt consecinţele nerespectării termenelor?

În general, o parte care nu respectă un termen își pierde dreptul de a exercita acțiunea în cauză (articolul 136 din Legea de procedură civilă). Unele dintre cele mai importante exemple în acest sens sunt următoarele:

• În ceea ce privește înfățișarea pârâtului la proces, se consideră că acesta sfidează instanța [articolele 442 alineatul (2) și 496 alineatul (1) din Legea de procedură civilă], iar procesul continuă fără ca pârâtul să fie citat din nou. Acesta este înștiințat doar cu privire la această decizie și la hotărârea definitivă care pune capăt procesului (articolul 497 din Legea de procedură civilă).
• În procedura ordinară, în cazul în care solicitantul sau avocatul solicitantului nu se prezintă la audierea preliminară, iar pârâtul fie nu se prezintă, fie nu se înfățișează, sau se înfățișează însă nu declară că are un interes legitim în continuarea procedurii, cauza este respinsă (articolul 414).
• În procedura orală, în cazul în care solicitantul nu se înfățișează, iar pârâtul nu declară că are un interes legitim în continuarea procedurii, se va considera că solicitantul a întrerupt procedura. Se va dispune ca solicitantul să achite cheltuielile de judecată și să plătească pârâtului o compensație în cazul în care acesta din urmă solicită acest lucru și prezintă dovezi privind daunele și pierderile suferite [articolul 442 alineatul (1) din Legea de procedură civilă].
• Fără a aduce atingere obligației instanței de a instrumenta în mod activ cauzele, în cazul în care nu există nicio activitate în cadrul procedurii, se va considera că toate formalitățile și căile de atac de la toate gradele de jurisdicție au fost abandonate (articolul 237 din Legea de procedură civilă). Procedura în primă instanță expiră după doi ani de inactivitate și se consideră că a fost retrasă, dar există posibilitatea introducerii unei noi acțiuni. Procedura în a doua instanță sau în așteptarea unui apel extraordinar din motive de viciu de procedură, ori a unui recurs la Curtea Supremă, expiră după un an de inactivitate și se consideră că partea în cauză a abandonat toate căile de atac. Termenele sunt calculate de la data la care notificarea sau comunicarea a fost transmisă ultima dată părților. Nu intervine prescripția dacă motivele pentru care procedura a fost întârziată țin de forța majoră sau de alte motive independente de voința părților.
• Procedurile de executare silită nu se prescriu și pot fi continuate până la executarea hotărârii judecătorești, chiar dacă rămân inactive în termenele descrise mai sus. Însă, ca această situație să fie valabilă, procedura de executare trebuie să fi fost inițiată, deoarece articolul 518 din Legea de procedură civilă impune un termen de prescripție de cinci ani pentru orice măsură de executare silită întemeiată pe o hotărâre judecătorească, o decizie judecătorească sau un acord de mediere. Termenul de cinci ani începe să curgă din momentul în care hotărârea devine definitivă și irevocabilă. Prin urmare, în cazul în care nu se depune o cerere de executare în acest termen intervine prescripția și se pierde dreptul de a executa hotărârea prin intermediul instanțelor.

16 Dacă termenul expiră, care sunt căile de atac la care pot apela persoanele care nu au respectat termenele, respectiv părţile aflate în culpă?

În cazul în care una dintre părți este informată că termenul pentru o anumită acțiune a expirat, determinând inițierea următoarei etape procedurale, sau atunci când cererea unei părți este respinsă pe motivul că a fost formulată tardiv, partea în cauză poate ataca hotărârea. Acest lucru este valabil, de exemplu, în cazul în care a fost respinsă o cerere formulată în apărare, pe motivul că aceasta a fost depusă după termen.

O persoană care a fost condamnată în lipsă și căreia i-a fost notificată sau comunicată personal hotărârea judecătorească poate introduce o cale de atac numai prin apel la instanța imediat superioară (recurso de apelación) sau la Curtea Supremă (recurso de casación). Aceste căi de atac sunt disponibile, de asemenea, în cazul în care notificarea sau comunicarea este realizată prin publicare în publicațiile oficiale sau pe cale electronică. În ambele cazuri, calea de atac trebuie să fie introdusă în termenul prevăzut de lege (articolul 500 din Legea de procedură civilă).

În cazul în care o persoană nu s-a înfățișat în instanță în mod sistematic, aceasta poate încerca să obțină anularea unei hotărâri definitive în cazul în care aceasta nu a putut să se înfățișeze în instanță sau nu a avut cunoștință de existența procedurii din motive de forță majoră (articolul 501 și următoarele din Legea de procedură civilă).