- 1 În ce împrejurări poate un părinte să deplaseze în mod licit copilul în alt stat membru, fără consimţământul celuilalt părinte?
- 2 În ce condiţii este necesar consimţământul celuilalt părinte pentru a deplasa copilul în alt stat membru?
- 3 Dacă celălalt părinte nu este de acord cu deplasarea copilului în alt stat, cu toate că acest lucru este necesar, cum poate fi copilul deplasat în mod legal în alt stat membru?
- 4 Se aplică aceleaşi norme pentru deplasarea temporară (de exemplu, asistenţă medicală, vacanţă etc.) şi pentru cea definitivă? Dacă există, vă rugăm să furnizaţi formularele de consimţământ relevante.
Informații pe regiuni
1 În ce împrejurări poate un părinte să deplaseze în mod licit copilul în alt stat membru, fără consimţământul celuilalt părinte?
În cazul în care părinții exercită în comun autoritatea părintească, fiecare dintre aceștia poate să călătorească cu copilul fără consimțământul expres al celuilalt părinte, cu excepția unor situații speciale. Cu toate acestea, în cazul în care unul dintre cei doi părinți refuză în mod expres călătoria respectivă și nu se poate ajunge la un acord, este necesară sesizarea instanței de dreptul familiei (juge aux affaires familiales) în vederea soluționării litigiului.
În cazul în care părinții exercită în comun autoritatea părintească, unul dintre părinți nu poate decide singur să se stabilească definitiv în străinătate cu copilul fără consimțământul celuilalt părinte.
În cazul în care un părinte exercită singur autoritatea părintească, consimțământul celuilalt părinte nu este necesar, nici în legătură cu o deplasare pe perioada vacanțelor, nici în legătură cu stabilirea în străinătate. Cu toate acestea, părintele care exercită singur autoritatea părintească trebuie să îl informeze pe celălalt părinte în conformitate cu articolul 373-2-1 din Codul civil, care prevede că părintele care nu exercită autoritatea părintească trebuie să fie informat cu privire la alegerile importante care afectează viața copilului.
2 În ce condiţii este necesar consimţământul celuilalt părinte pentru a deplasa copilul în alt stat membru?
Declarație de opoziție la ieșirea de pe teritoriu sau interdicția de a părăsi teritoriul
Pentru a împiedica luarea în străinătate a copilului de către celălalt părinte, un părinte care exercită și el autoritatea părintească poate să depună la prefectură o declarație de opoziție la ieșirea de pe teritoriu (opposition à sortie de territoire) care este valabilă 15 zile și/sau să solicite instanței de dreptul familiei să interzică ieșirea de pe teritoriu fără autorizația ambilor părinți (articolul 373-2-6 din Codul civil), interdicție care poate fi valabilă până la majoratul copilului, pe o perioadă determinată sau până la pronunțarea unei noi decizii. Măsura de interzicere a ieșirii de pe teritoriu fără autorizarea ambilor părinți nu îi permite copilului să părăsească teritoriul. Cu toate acestea, părinții pot, ocazional, să își dea acordul pentru o anumită călătorie a copilului, singur sau împreună cu unul dintre părinți, prin depunerea unei declarații în fața unui ofițer de poliție judiciară (officier de police judiciaire) (declarație întocmită, în principiu, cu 5 zile înainte de călătorie). În cazul în care un părinte refuză să întocmească declarația de autorizare, celălalt părinte poate sesiza instanța în vederea obținerii ridicării interdicției de ieșire de pe teritoriu sau a unei autorizații speciale care să îi permită copilului să părăsească teritoriul.
Deplasarea în vederea schimbării reședinței:
Chiar dacă nu există nici o opoziție la ieșirea de pe teritoriu, nici o interdicție de ieșire de pe teritoriu, în cazul în care deplasarea copilului într-un alt stat vizează schimbarea reședinței copilului, este necesar consimțământul celuilalt părinte, cu excepția cazului în care părintele care dorește să se mute exercită singur autoritatea părintească. Doar într-un astfel de caz, părintele în cauză se poate muta fără acordul celuilalt părinte, însă trebuie să îl informeze pe acesta cu privire la noua situație, care este importantă pentru copil.
În cazul în care un părinte nu a respectat obligația obținerii consimțământului celuilalt părinte, acesta din urmă ar putea depune o cerere de înapoiere a copilului întemeiată pe nelegalitatea deplasării în temeiul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii. Această procedură trebuie să fie inițiată în statul în care a fost deplasat copilul, dacă este cazul cu ajutorul autorităților centrale instituite în temeiul convenției menționate.
Indiferent de natura deplasării și în afara cazurilor specifice de interdicție și de opoziție la ieșirea de pe teritoriu, trebuie remarcat faptul că nu i se solicită părintelui care părăsește teritoriul cu copilul să dovedească consimțământul expres al celuilalt părinte, acesta fiind presupus în raport cu terții.
3 Dacă celălalt părinte nu este de acord cu deplasarea copilului în alt stat, cu toate că acest lucru este necesar, cum poate fi copilul deplasat în mod legal în alt stat membru?
În cazul în care unul dintre părinții care exercită autoritatea părintească refuză să-și dea consimțământul pentru efectuarea deplasării, părintele care dorește să deplaseze copilul este cel care trebuie să sesizeze instanța de dreptul familiei, care îi poate permite copilului să părăsească teritoriul. Același lucru este valabil și în cazul în care există o interdicție de a părăsi teritoriul fără autorizarea ambilor părinți.
În mod similar, în cazul în care deplasarea copilului este, de fapt, o schimbare a reședinței, părintele care dorește să se mute împreună cu copilul trebuie, în cazul unui refuz al celuilalt părinte care exercită autoritatea părintească, să sesizeze instanța de dreptul familiei de la locul de reședință al copilului înaintea oricărei deplasări.
4 Se aplică aceleaşi norme pentru deplasarea temporară (de exemplu, asistenţă medicală, vacanţă etc.) şi pentru cea definitivă? Dacă există, vă rugăm să furnizaţi formularele de consimţământ relevante.
Astfel cum s-a arătat mai sus, trebuie să se facă distincția între deplasările temporare și cele definitive. Se va face trimitere la punctele anterioare.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.