Deplasarea/Stabilirea legală în altă țară împreună cu copiii

1 În ce împrejurări poate un părinte să deplaseze în mod licit copilul în alt stat membru, fără consimţământul celuilalt părinte?

Răspunderea părintească este exercitată, în mod natural, de ambii părinți. Acest lucru rezultă din articolul 97 alineatul (2) din Codul polonez al familie și al tutelei (kodeks rodzinny i opiekuńczy), potrivit căruia părinții decid împreună în chestiuni de interes major pentru un copil și, dacă nu reușesc să ajungă la un acord, aceste chestiuni sunt decise de o instanță competentă în materie de tutelă (sąd opiekuńczy). Fiecare părinte decide în mod independent, fără a avea obligația de a se consulta cu celălalt părinte și a-i obține consimțământul, numai în chestiuni mai puțin importante privind copilul. Potrivit jurisprudenței instanțelor poloneze, deplasarea definitivă sau temporară a unui copil în străinătate, chiar și în vacanță, este considerată o chestiune de interes major.

Având în vedere articolul 97 alineatul (2) din Codul familiei și al tutelei, un părinte se poate deplasa cu copilul în străinătate fără consimțământul celuilalt părinte numai în cazul în care:

1. celălalt părinte a fost decăzut din exercițiul drepturilor părintești prin hotărârea unei instanțe poloneze (articolul 111 din Codul familiei și al tutelei);
2. autoritatea părintească a celuilalt părinte a fost suspendată prin hotărârea unei instanțe poloneze (articolul 110 din Codul familiei și al tutelei);
3. celălalt părinte deține o autoritate părintească limitată asupra copilului (articolul 109 din Codul familiei și al tutelei). Instanța decide modul de limitare a autorității părintești prin aplicarea măsurii care deservește cel mai bine interesul copilului. În special, părintele a cărui autoritate părintească a fost limitată poate fi decăzut din dreptul de a decide de comun acord în legătură cu chestiunile de interes major privind copilul sau în unele dintre aceste chestiuni. În cazul în care celălalt părinte a fost decăzut din dreptul de a decide de comun acord asupra reședinței obișnuite a copilului printr-o astfel de hotărâre, acesta nu se va putea opune schimbării reședinței obișnuite a copilului din Polonia în străinătate.
4. drepturile și obligațiile părinților față de copil au fost modificate prin hotărârea pronunțată în cadrul unei acțiuni de divorț [articolul 58 alineatele (1) și (1a) din Codul familiei și al tutelei], de anulare a căsătoriei [articolul 58 alineatul (1), coroborat cu articolul 21 din Codul familiei și al tutelei] sau de separare [articolul 61 punctul (3) alineatul (1) din Codul familiei și al tutelei]. Această situație se aplică, de asemenea, hotărârilor emise în acțiuni de stabilire a paternității [articolului 93 alineatul (2) din Codul familiei și al tutelei], în proceduri de modificare a unei hotărâri privind răspunderea părintească și modul de exercitare a acesteia, pronunțată în cadrul unor acțiuni de divorț, de separare, de anulare a căsătoriei sau de stabilire a filiației (articolului 106 din Codul familiei și al tutelei) și în acțiuni prin care exercitarea autorității părintești este încredințată unuia dintre părinți în cazurile în care aceștia nu locuiesc împreună [articolului 107 alineatele (1) și (2) din Codul familiei și al tutelei]. În special, în astfel de cazuri, instanța poate să încredințeze exercitarea răspunderii părintești unuia dintre părinți, limitând dreptul celuilalt părinte la anumite obligații și drepturi față de copil. Dacă o instanță de divorț încredințează exercitarea răspunderii părintești unuia dintre părinți și limitează răspunderea părintească a celuilalt părinte, atunci, deși o astfel de hotărâre nu privează pe celălalt părinte de răspunderea părintească asupra copilului, părintele respectiv își poate exercita drepturile și obligațiile numai în măsura în care instanța îi permite acest lucru. În cazul în care instanța nu conferă celuilalt părinte dreptul de a decide de comun acord cu privire la reședința copilului, atunci, în principiu, părintele căruia i s-a încredințat exercițiul răspunderii părintești decide cu privire la reședința copilului de unul singur (a se vedea, totuși, punctul 2).
5. celălalt părinte a fost decăzut din dreptul de a decide de comun acord asupra schimbării reședinței copilului printr-o hotărâre a unei instanțe străine recunoscută ca aplicabilă în Polonia.

2 În ce condiţii este necesar consimţământul celuilalt părinte pentru a deplasa copilul în alt stat membru?

Consimțământul celuilalt părinte este necesar în toate cazurile care nu sunt menționate la punctul anterior, și anume în situațiile în care un părinte fie deține deplina autoritate părintească, fie autoritatea părintească i-a fost limitată, dar fără ca acesta să fie decăzut din dreptul de a decide cu privire la reședința copilului. Jurisprudența poloneză merge chiar mai departe în această privință. Așa cum a explicat Curtea Supremă (Sąd Najwyższy) în decizia sa din 10 noiembrie 1971 în cauza III CZP 69/71, pentru ca un copil să fie dus în străinătate definitiv de părintele căruia i-a fost încredințată exercitarea autorității părintești în procesul de divorț, este necesară obținerea permisiunii instanței competente în materie de tutelă, atât timp cât celălalt părinte căruia i s-a acordat dreptul de a supraveghea creșterea copilului nu a furnizat o declarație de consimțământ privind plecarea copilului în străinătate. Astfel, dacă instanța nu i-a conferit celuilalt părinte dreptul de a decide de comun acord cu privire la reședința obișnuită a copilului, de exemplu în procesul de divorț, în lumina hotărârii citate, celălalt părinte poate cere în continuare înapoierea copilului dacă nu-și poate exercita dreptul de a păstra legătura cu copilul. În decizia sa din 6 martie 1985 din cauza III CRN 19/85, Curtea Supremă a reținut că deplasarea unui copil în străinătate în vacanță fiind o chestiune esențială, necesită acordul ambilor părinți care exercită răspunderea părintească sau, în lipsa unui astfel de consimțământ, o decizie a instanței competente în materie de tutelă.

3 Dacă celălalt părinte nu este de acord cu deplasarea copilului în alt stat, cu toate că acest lucru este necesar, cum poate fi copilul deplasat în mod legal în alt stat membru?

În astfel de cazuri, este necesară depunerea unei cereri la instanța de tutelă din Polonia pentru suplinirea consimțământului privind deplasarea copilului în străinătate.
Cererile privind un astfel de consimțământ pot fi depuse de părinții cărora nu le-a fost retrasă sau suspendată răspunderea părintească. Cererile pot fi depuse chiar de reclamanți: în astfel de cazuri, legea poloneză nu impune ca părțile să fie reprezentate de un avocat în fața instanței. Instanța competentă material cu soluționarea acestor cereri este instanța districtuală (sąd rejonowy) (secția pentru minori și familie) ca instanță de prim grad de jurisdicție, în timp ce instanța având competență teritorială este cea de la locul de domiciliu sau reședință al copilului.

4 Se aplică aceleaşi norme pentru deplasarea temporară (de exemplu, asistenţă medicală, vacanţă etc.) şi pentru cea definitivă? Dacă există, vă rugăm să furnizaţi formularele de consimţământ relevante.

Așa cum s-a menționat mai sus, deplasarea unui copil în străinătate pentru o perioadă scurtă de timp necesită consimțământul celuilalt părinte.

În Polonia nu sunt utilizate formulare de obținere a consimțământului pentru deplasarea (definitivă sau temporară) a unui copil în străinătate. Prin urmare, consimțământul poate fi exprimat sub orice formă. Cu toate acestea, se recomandă obținerea unui consimțământ în scris, care ar putea fi utilizat ca probă în cazul unor eventuale acțiuni în justiție în vederea obținerii înapoierii copilului în temeiul Convenției de la Haga din 1980. Pentru a elabora textul unui astfel de consimțământ, poate fi utilă asistența unui avocat, consilier juridic sau notar din Polonia.