Tipuri de profesii juridice

Profesii juridice – introducere

Profesiile juridice din Finlanda includ judecătorii care lucrează în instanțe, procurorii, avocații din oficiu, avocații, notarii publici și persoanele responsabile de aplicarea legii (executori judecătorești).

Procurori

Organizare

Conform Constituției Finlandei, procurorul general este procurorul suprem și conduce ministerul de resort.

Ministerul Public are o structură pe două niveluri. Aceasta este alcătuită din biroul procurorului general, care este autoritatea centrală a ministerului, și din 15 parchete locale cu 50 de birouri. Ministerul de resort din Finlanda are 581 de angajați dintre care 381 sunt procurori.  

Procurorii șefi districtuali conduc parchetele locale. Există șefi adjuncți și procurori districtuali. Anumite parchete au procurori debutanți, care sunt în formare pentru atribuțiile de procurori.

Toți cei de mai sus sunt procurori generali și, cu rare excepții, au competența să instrumenteze cazuri pentru toate infracțiunile comise în jurisdicția acestora. Procurorii speciali, precum avocatul parlamentar al poporului și procurorul general al justiției, au competența de a începe urmărirea penală numai în anumite cazuri speciale, clar definite.    

Rol și atribuții

Conform legii, obligația procurorului este de a stabili răspunderea penală într-o cauză penală – într-o manieră care să asigure siguranța juridică a părților și a interesului public. Procurorul trebuie să își îndeplinească sarcinile sale într-un mod imparțial, expeditiv și economic.

Parchetele trebuie să respecte valorile definite în comun pentru corectitudine, competență și bunăstare în toate domeniile de activitate.

Titlul de procuror general se referă la funcția publică a procurorilor; spre deosebire de celelalte părți dintr-un proces penal, procurorul nu acționează în interes propriu, ci în numele societății, având grijă de interesele acesteia. Procurorul este un funcționar de stat, a cărui obligație este de a se asigura că se aplică pedeapsa legală adecvată pentru o infracțiune penală. Procurorii alcătuiesc o parte independentă a administrației judiciare din Finlanda.

Parchetele locale se ocupă de majoritatea chestiunilor în materie penală (aproximativ 80 000 de cazuri anual). Biroul procurorului general se ocupă în principal de cauzele penale de amploare pentru societate în ansamblu – care se ridică la câteva zeci în fiecare an.  

Investigarea infracțiunilor – faza premergătoare procesului – este de datoria poliției. Imediat ce investigația a fost finalizată, materialul compilat este trimis procurorului, care evaluează acuzațiile din dosar. Acest lucru înseamnă că, pentru fiecare persoană suspectată și pentru fiecare faptă pretinsă, procurorul apreciază dacă a fost săvârșită o infracțiune penală și dacă există suficiente dovezi pentru inițierea urmăririi penale.

Trebuie începută urmărirea penală dacă este o cauză prima facie împotriva suspectului. Dacă nu există suficiente dovezi sau dacă există un alt motiv pentru care nu se poate începe urmărirea penală (de exemplu din motive de prescriere), procurorul va lua decizia de a nu începe urmărirea penală. 

Baze de date juridice

Se pot găsi informații suplimentare pe site-ul web al Biroul Procurorului General și  Ministerul Justiției din Finlanda.

Judecătorii

Organizare

În Finlanda, majoritatea hotărârilor judecătorești sunt pronunțate de judecători profesioniști. În tribunalele districtuale, există și judecători consultanți (bărbați sau femei). Judecătorii sunt membrii ai unui sistem judiciar independent. Aceștia dețin funcții la Curtea Supremă, la curțile de apel și la instanțele districtuale, la Curtea Supremă Administrativă și instanțele administrative, precum și la Tribunalul de Asigurări Sociale, la Tribunalul Muncii și la Tribunalul Comercial. Judecătorii sunt funcționari de stat și nu pot fi eliberați din funcție. Un judecător nu poate fi suspendat din funcție, decât printr-o hotărâre judecătorească. În plus, un judecător nu poate fi transferat într-o altă instanță judecătorească fără consimțământul său.    

Capitolul 12 din Legea funcționarilor publici conține prevederi legale separate pentru judecători în calitate de funcționari publici. Conform legii, prevederile care se aplică pentru concediile fără plată, avertismente, rezilierile contractelor de muncă și pentru concedierea temporară a altor funcționari civili nu se aplică judecătorilor. Conform Legii funcționarilor publici, un judecător este obligat să demisioneze din funcție odată ce a atins vârsta legală de pensionare (pentru judecători aceasta este de 68 de ani) sau dacă se află în incapacitate de muncă definitivă. 

Rol și atribuții

Judecători

O persoană care dorește să devină judecător trebuie să aibă studii universitare superioare de drept și să fi efectuat un an de stagiu într-un complet de judecată în cadrul unei instanțe de prim grad de jurisdicție. Traseul obișnuit pentru a ajunge judecător este de a lucra, mai întâi, ca funcționar referent (secretar superior) la curtea de apel, după care urmează numirea ca judecător într-un tribunal districtual sau într-o curte de apel. Pe viitor, candidații vor urma cursuri de formare. Curtea de apel anunță posturile vacante și Comisia judiciară pentru numirea în funcție evaluează profilul candidaților. Judecătorii sunt numiți de Președintele Republicii.      

Judecători consultanți

Tribunalele districtuale au membrii consultanți sau „judecători consultanți” care participă la procesul de luare a deciziilor în anumite cauze. În principiu, judecătorii consultanți sunt folosiți în cauze penale, însă aceștia pot participa și în materii civile și litigii privind contracte de închiriere. Într-un tribunal districtual, o cauză va fi judecată de un judecător titular, acționând în calitate de președinte, și de trei judecători consultanți. Judecătorii consultanți sunt autorizați în mod independent și, atunci când este necesar, se ia o decizie prin supunere la vot; opinia majorității decide verdictul. Dacă există egalitate în numărul de voturi într-o cauză penală, va prevala opinia cea mai avantajoasă pentru inculpat; într-o cauză civilă, președintele are votul decisiv.   

Consiliile municipale numesc judecătorii consultanți pentru mandate de patru ani. Fiecare municipiu trebuie să aibă cel puțin doi judecători consultanți; municipiile mari au un număr mult mai mare de judecători consultanți. Judecătorii consultanți ar trebui să reprezinte structura de vârsta, sex, limbă și ocupație a municipiului cât mai fidel cu putință.

Judecătorul consultant trebuie să fie cetățean finlandez. Persoanele sub 25 de ani sau peste 63 de ani nu pot fi numite judecători consultanți. Persoanele care ocupă posturi la curțile de justiție sau în instituții penitenciare nu pot deține funcția de judecător consultant și nici procurorii, avocații sau ofițerii de poliție. Un judecător consultant depune un jurământ sau dă o declarație solemnă înainte de a-și ocupa funcția.    

Obiectivul este ca fiecare judecător consultant să participe la o ședință aproximativ o dată pe lună sau de 12 ori pe an. Tribunalul districtual plătește judecătorilor consultanți un onorariu de ședință și îi despăgubește pentru pierderea de venit.

Avocații din oficiu

Organizare

Avocații din oficiu sunt juriști sau avocați angajați de Birourile de asistență juridică de stat. Avocații din oficiu sunt funcționari de stat, numiți în funcție de Ministerul Justiției. Birourile de asistență juridică de stat sunt coordonate de Ministerul Justiției.

Cerințele de eligibilitatea pentru funcția de avocat din oficiu sunt diploma de masterat (oikeustieteen kandidaatti) și experiență adecvată în consiliere juridică sau în pronunțarea hotărârilor. Mulți avocați din oficiu dețin și o diplomă onorifică de varatuomari (Masterat în drept cu formare în instanțe judecătorești).

Avocații din oficiu sunt angajați să se prezinte în fața instanțelor; aceștia au obligația de a respecta normele de conduită profesională adecvată pentru avocați în activitățile acestora. În acest sens, aceștia sunt supuși normelor disciplinare ale Asociației Baroului din Finlanda. Mai mult de jumătate din avocații din oficiu din Finlanda sunt membrii ai Asociației Baroului. Avocații din oficiu sunt independenți de orice alți factori în realizarea obligațiilor aferente.

Organizarea profesiei juridice: juriștii

Avocați pledanți / avocați

Numai membrii Asociației Baroului au dreptul să folosească titlul profesional de „asianajaja” sau „advokat”.

Orice persoană care solicită admiterea ca membru al Asociației Baroului, printre altele, trebuie:

• să dețină un masterat în drept (LL.M.), care îi dă dreptul să dețină o funcție judiciară
• să fie cunoscută drept o persoană integră
• să aibă câțiva ani de experiență în profesia juridică și în alte activități judiciare
• să fie declarat admis la un examen special care cuprinde elementele de bază ale profesiei juridice și ale eticii profesionale
• să fie independent și autonom față de influența guvernului și de toate celelalte organisme, cu excepția clientului său;
• să aibă mai multe calificări.

Responsabilitățile avocaților și supravegherea activității acestora

În sensul răspunderii penale sau privind despăgubirile, responsabilitatea avocatului nu diferă în principiu de responsabilitatea altor cetățeni. Cu toate acestea, fiecare avocat trebuie să încheie o asigurarea de răspundere civilă pentru a acoperi daunele care decurg din orice fel de acțiune cu excepția acțiunilor premeditate sau a neglijenței grave. Asociația Baroului a creat un fond de despăgubire pentru a acoperi prejudiciile care rezultă din comportamentul infracțional al avocatului.

De asemenea, avocatul are și o responsabilitate profesională. Consiliul Asociației Baroului trebuie să se asigure că avocații își îndeplinesc obligațiile conform eticii profesionale. În caz contrar, Asociația Baroului va iniția o acțiune disciplinară. O asemenea procedură începe, cel mai frecvent, cu o reclamație scrisă. Procurorul general al justiției este informat despre hotărârile luate de Asociația Baroului, și acesta poate înainta recurs împotriva acestor decizii la Curtea de Apel din Helsinki.     

Asociația Baroului din Finlanda este o organizație de drept public, a cărei activitate este reglementată prin Legea privind avocații din 1958. Această organizație a fost precedată de o asociație înregistrată sub același nume. Toți membrii acestor două organizații sunt și au fost dintotdeauna juriști.   

Asociația Baroului are aproximativ 1850 de membri, denumiți „avocați” (în limba finlandeză; „asianajaja”; în limba suedeză: „advokat”). Birourile de avocatură angajează circa 600 de asociați, dintre care aproximativ 120 sunt consilieri juridici publici. De asemenea, birourile de asistență juridică de stat angajează peste 100 de consilieri juridici care nu sunt membrii ai Asociației Baroului.

Un jurist care a fost exclus din Asociația Baroului în urma unor măsuri disciplinare poate să își continue activitatea sub un alt titlu profesional; în acest caz, totuși, un jurist își practică profesia fără obligațiile ce revin unui avocat și în afara supravegherii Asociației Baroului.

Un cetățean al Finlandei sau al unui alt stat din cadrul Spațiului Economic European, care a ajuns la vârsta de 25 de ani, poate fi acceptat ca avocat, dacă este cunoscut drept o persoană onestă și, în privința celorlalte trăsături ale sale și a stilului său de viață, este potrivit pentru profesia de avocat. Acesta trebuie să îndeplinească cerințele privind formarea universitară stipulate în Finlanda pentru ocuparea unei funcții judiciare, să fi dobândit abilitățile necesare pentru a practica meseria de avocat și să aibă experiență profesională în avocatură. Acesta nu trebuie să fie în stare de faliment și trebuie să aibă capacitatea juridică deplină. 

În conformitate cu angajamentele internaționale care au intrat în vigoare în Finlanda, o persoană care nu îndeplinește cerințele privind formarea universitară și care nu a dobândit experiența profesională cerute în Finlanda – dar care are calificarea profesională de avocat în unul din statele Spațiului Economic European – poate fi acceptată în calitate de avocat. În astfel de cazuri, solicitantul trebuie să dovedească, prin intermediul unui examen organizat de Asociația Baroului, că are cunoștințe suficiente de legislație finlandeză și despre profesia de avocat în Finlanda.

În plus, persoană care deține calificarea profesională de avocat într-un stat membru al Uniunii Europene poate fi acceptată în calitate de avocat fără examen. Acceptarea în calitate de avocat fără examen este condiționată de înregistrarea solicitantului de cel puțin trei ani în registrul avocaților gestionat de Asociația Baroului, cu titlul profesional al statului membru din care provine și care este calificat pentru a practica avocatura într-un alt stat membru (registrul UE). În plus, persoana trebuie să dovedească practicarea regulată a profesiei de avocat în Finlanda cel puțin pentru acel interval de timp. 

Baze de date juridice

Se pot găsi mai multe informații pe site-ul web al Asociației Baroului din Finlanda.

Avocați consultanți / consilieri juridici

În Finlanda, practic orice persoană poate oferi consiliere sau ajutor în materii juridice, și chiar în mod profesionist. Cu toate acestea, există foarte puțini astfel de consilieri care să nu aibă o diplomă de masterat în drept.

Juriștii practicanți, care nu sunt membrii ai Asociației Baroului, fie nu îndeplinesc cerințele pentru a fi avocat, fie preferă să nu se supună obligațiilor profesiei. Juriști care au absolvit recent, de exemplu, sau juriștii care abia au început să lucreze sau care au fost transferați din alte domenii ale legislației, nu îndeplinesc cerințele și nici juriștii cu jumătate de normă.

Notarii publici

În Finlanda, sarcinile notarilor publici sunt reglementate prin lege. Notarii publici sunt angajați de birourile de stare civilă și oficiile districtuale jurisdicționale. Cerința de eligibilitate pentru funcția de notar public este deținerea unei diplome de masterat în drept (oikeustieteen kandidaatti).

În ciuda numeroaselor similitudini, obligațiile notarilor publici din Finlanda diferă considerabil de sarcinile notarilor publici din restul Europei și din Statele Unite. În Finlanda, un notar public este întotdeauna un funcționar de stat. Cu toate acestea, notarii publici nu sunt notari publici cu normă întreagă; majoritatea funcționarilor ce realizează sarcinile notarilor publici sunt funcționari superiori districtuali în cadrul birourilor de stare civilă. Datorită libertății în modul de încheiere a contractelor în materii civile, confirmarea unui notar public nu este o cerință obligatorie pentru validitatea contractelor în Finlanda. Singurul contract civil care necesită legalizare în Finlanda este cel de transmitere de bunuri imobiliare.

Notarii publici, se ocupă, printre altele, și de legalizarea semnăturilor și copiilor de certificate și de autentificarea curriculum vitae-urilor. Notarii publici pot certifica și așa numitele „apostile” care confirmă că un semnatar al unui anumit document deține poziția indicată și că el sau ea este autorizat să predea un document.

Alte profesii juridice

Autoritățile responsabile de aplicarea legii

Organizare

Atribuțiile de aplicare a legii sunt realizate de executorii judecătorești locali; și anume, executorii judecătorești districtuali, șefii poliției rurale și executorii judecătorești provinciali Åland. Acești funcționari sunt ajutați de executorii judecătorești adjuncți, care, în practică, sunt responsabili de majoritatea atribuțiilor separate de aplicare a legii. Birourile responsabile de aplicarea legii au și personal administrativ. Autoritățile responsabile de aplicarea legii sunt funcționari de stat.

Ministerul Justiției este responsabil de gestionarea, controlul și supravegherea  generală a autorităților responsabile de aplicarea legii. Directorii administrației juridice din birourile provinciale de stat dețin controlul și supraveghează și funcțiile legate de aplicarea legii. De exemplu, aceștia se ocupă de reclamațiile privind comportamentul autorităților responsabile de aplicarea legii. Cu toate acestea, nici Ministerul Justiției și nici directorii administrației juridice nu au puterea de a respinge sau de a modifica o aplicare a legii sau o măsură  individuală.

În Finlanda, aplicarea legii este de cele mai multe ori o chestiune de colectare a datoriilor pentru cheltuielile de judecată și astfel este în strânsă legătură cu acțiunile în justiție. În cadrul acțiunilor în justiție, este investigată valabilitatea pretenției creditorului și se dispune achitarea obligațiilor de plată de către debitor. Dacă hotărârea judecătorească nu este îndeplinită în mod voluntar, aceasta este executată obligatoriu prin executare silită. Anumite creanțe, precum impozitele și anumite prime de asigurare, pot fi executate silit chiar și în absența unei hotărâri judecătorești

Autoritățile responsabile de aplicarea legii protejează atât creditorii cât și debitorii. Acestea au drept scop primirea unei plăți voluntare după trimiterea unei scrisori de încasare. Dacă nu se preconizează nicio plată în viitorul apropiat, se va pune poprire pe remunerațiile, salariile, pensiile sau veniturile societății sau se va pune sechestru (se vor confisca) pe bunuri. Bunurile sechestrate pot fi vândute la licitație de executorul judecătoresc.