Alte norme relevante privind recursurile, căile de atac și accesul la justiție în materie de mediu

În ceea ce privește executarea hotărârilor pronunțate de instanța administrativă:

Conform art 24 alin. 1, în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să:

• încheie, înlocuiască sau să modifice documentul administrativ,
• să emită un alt document sau
• să efectueze anumite operațiuni administrative.

Executarea hotărârii definitive a instanței va fi efectuată în termenul prevăzut în hotărâre iar în absența unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit definitivă.

Cu toate acestea, în cazul în care debitorul nu își execută în mod voluntar obligația în termenul menționat în hotărârea instanței sau în 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, aceasta se va efectua prin executare silită[1] (conform prevederilor Legii nr. 554/2004). Creditorul trebuie să facă o nouă cerere către prima instanță care a judecat cauza (instanța de executare) și să solicite executarea hotărârii judecătorești. Instanța poate aplica conducătorului autorității publice sau persoanei obligate (debitorului) o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere. Această sumă se va face venit la bugetul de stat, iar reclamantul va avea dreptul să primească penalități[2]. Aceasta înseamnă că reclamantul poate solicita o sumă de bani care trebuie plătită zilnic până când debitorul va executa decizia instanței.

Dacă în termen de 3 luni[3] de la data comunicării deciziei de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților, debitorul, în mod culpabil, nu execută în continuare obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța va stabili suma datorată statului de către debitor și penalitățile acordate creditorului. În același timp, prin aceeași decizie, instanța va stabili[4] daunele pe care debitorul le datorează creditorului pentru neîndeplinirea obligației în timp util.

În lipsa cererii[5] creditorului în termen de 3 luni de la pronunțarea deciziei de aplicare a sancțiunilor, compartimentul de executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice informații cu privire la executarea obligației conform deciziei instanței, dacă obligația nu a fost executată în totalitate, instanța de executare va stabili suma finală care se datorează statului prin hotărâre pronunțată cu citarea părților.

Deciziile date conform art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse recursului în 5 zile de la comunicare[6]. Șeful autorității publice poate acționa împotriva celor vinovați pe motivul neexecutării hotărârii instanței, conform dreptului comun[7]. Dacă vinovații sunt funcționari publici sau funcționari, se aplică reglementările speciale.

[1] Legea nr. 554/2004, art. 4, paragraf 2

[2] Art. 906, Cod procedură civilă

[3] Legea nr. 554/2004, art. 24, paragraf 4

[4] Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă trebuie plătită ca echivalent al valorii bunului în cazul imposibilității predării sau, după caz, echivalentul daunelor datorate în cazul de neexecutare a obligației „de a face” ceea ce implică faptul personal al debitorului, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin decizie dată cu citarea părților. În toate cazurile, la cererea creditorului, instanța va lua în considerare și daunele cauzate de neîndeplinirea obligației, înainte de a deveni imposibil de executat.

[5] Legea nr. 554/2004, art. 24, paragraf 5

[6] Legea nr. 554/2004, art. 24, paragraf 3

[7] Legea nr. 554/2004, art. 26