Drepturile minorilor în cadrul procedurilor judiciare

1. Capacitatea juridică a copilului

În temeiul dreptului leton, persoanele care au împlinit vârsta majoratului, și anume 18 ani, au capacitate juridică în cadrul procedurilor civile, iar cauzele referitoare la minori sunt aduse în fața instanței de către reprezentanții legali ai acestora. Reprezentanții legali sunt, cel mai adesea, părinții sau tutorele copilului.

În cazurile prevăzute de lege, minorii au dreptul să își exercite drepturile procedurale civile în mod independent. În aceste situații, reprezentanții legali pot fi chemați pentru a asista minorul în cadrul procedurilor judiciare. Este de remarcat faptul că copiii au dreptul de a-și exprima liber opiniile și, în acest scop, de a primi și de a trimite orice tip de informație, precum și dreptul de a fi audiați în cadrul oricăror acțiuni sau proceduri care îi privesc. În cazul în care un copil este în măsură să formuleze o opinie, trebuie să se țină seama de aceasta în funcție de vârsta și maturitatea copilului.

2. Accesul la proceduri judiciare adaptate

Activitatea instanțelor este organizată astfel încât cauzele care implică protecția drepturilor și intereselor copilului să fie judecate în regim de urgență.

În cauzele care afectează un copil, de exemplu, procedurile de divorț, stabilirea filiației unui copil și alte cauze similare, legea prevede o marjă largă de manevră pentru divulgarea probelor. Pentru a clarifica opiniile copilului și pentru a le prezenta în instanță, se face, în general, apel la autoritatea municipală competentă, adică un tribunal pentru familie, alcătuit din profesioniști special formați, care clarifică opiniile copilului într-un mediu familiar.

3. Aspecte multidisciplinare

Protecția drepturilor copilului este pusă în aplicare în cooperare cu familia, cu organismele guvernamentale centrale și locale, cu organizațiile publice și cu alte persoane fizice și juridice.

În conformitate cu Legea privind protecția drepturilor copilului, cooperarea dintre organismele administrației centrale și locale în chestiuni legate de protecția drepturilor copilului și a drepturilor familiei care intră în sfera lor de competență este coordonată de Ministerul Afacerilor Sociale.

Letonia dispune de o procedură specifică (Regulamentul nr. 545 al Cabinetului din 12 septembrie 2017 privind cooperarea instituțională în domeniul protecției drepturilor copilului) care reglementează organizarea cooperării dintre organismele guvernamentale centrale și locale și organizațiile neguvernamentale din acest domeniu. Aceasta este organizată cu ajutorul unor grupuri consultative colegiale înființate în municipalități și al Consiliului pentru cooperare în chestiunile privind copiii. Printre altele, grupurile de cooperare examinează dosare individuale referitoare la posibile încălcări ale drepturilor copiilor în cazurile în care este necesar să se acționeze rapid și să se coopereze între mai multe instituții și în care situația nu poate fi soluționată de o singură instituție sau s-a dovedit a fi imposibil de soluționat pentru o perioadă lungă de timp.

4. Formarea specialiștilor

Legislația prevede o gamă largă de specialiști (judecători, procurori, avocați, executori judecătorești și psihologi judiciari) care evaluează starea de spirit a copilului, precum și notari autorizați, personal de poliție care lucrează cu copiii etc., care trebuie să dobândească cunoștințe de specialitate în domeniul protecției drepturilor copilului. Formarea judecătorilor în chestiuni legate de drepturile copilului este organizată de Ministerul Justiției.

5. Interesul copilului

În temeiul Legii privind protecția drepturilor copilului, drepturile și interesele copilului au prioritate în toate tranzacțiile juridice referitoare la un copil. În Letonia, toate acțiunile în care sunt implicați copii exercitate de instituții guvernamentale centrale sau locale, organizații publice, alte persoane fizice sau juridice, instanțe judecătorești și alte instituții de aplicare a legii trebuie să respecte cu prioritate drepturile și interesele copilului.

Interesul superior al copilului trebuie protejat de toate persoanele fizice și juridice în toate acțiunile și deciziile care afectează sau pot afecta direct sau indirect copilul respectiv. Atunci când se stabilește interesul superior al copilului, obiectivul ar trebui să fie găsirea unei soluții durabile la situația copilului, ținând seama în mod corespunzător de situația specifică, cu respectarea criteriilor prevăzute de lege.

6. Monitorizarea și executarea hotărârilor judecătorești în cadrul procedurilor judiciare în care sunt implicați copii

De îndată ce o hotărâre care afectează drepturile și interesele copilului intră în vigoare sau ar trebui executată imediat dar nu este executată, reprezentantul legal al copilului poate prezenta executorului judecătoresc un titlu executoriu. Instanța nu trimite detaliile hotărârii judecătorești copilului în persoană. Se presupune că părinții sau tutorele copilului, în calitate de reprezentanți legali, acționând în interesul superior al copilului, îi vor explica hotărârea instanței ținând cont de capacitatea copilului de a o înțelege și îi vor comunica informațiile necesare cu privire la progresele înregistrate în executarea hotărârii. În cazul în care este necesar, pentru executarea hotărârilor în materie de încredințare și drept de vizită, executorul judecătoresc cooperează cu tribunalul pentru familie, emițând instrucțiuni vizând furnizarea informațiilor necesare pentru executare și participarea la procedurile de executare.

7. Accesul la căi de atac

În cadrul procedurilor civile, cauzele în care sunt implicați minori sunt angajate de reprezentanții legali ai acestora, care sunt, în general, părinții sau tutorele copilului. În cazul în care legea permite minorilor să își exercite drepturile procedurale civile în mod independent, reprezentanții lor legali sunt, de asemenea, chemați să intervină.

Se prevede un instrument suplimentar de protecție pentru copiii care au antecedente de violență familială. În cazul în care un copil este victimă a violenței sau a unui control coercitiv, cererea de protecție în interesul superior al copilului poate fi depusă nu numai de către unul dintre părinți sau de tutorele copilului, ci și de către un tribunal pentru familie sau de către un procuror. Aceasta înseamnă că, în cazul în care, indiferent de motiv, reprezentantul legal al copilului nu acționează pentru a proteja drepturile copilului, o cerere poate fi înaintată instanței de către una dintre autoritățile competente menționate anterior. Este de remarcat faptul că protecția împotriva violenței poate fi solicitată în orice etapă a procedurii civile, inclusiv înainte de introducerea unei acțiuni.

8. Procedura de adopție, inclusiv adopția internațională

În Letonia, copiii minori pot fi adoptați în cazul în care acest lucru este în interesul lor superior. Temeiurile juridice pentru adopție sunt prevăzute în dreptul civil. Procedura de adopție este prevăzută de Regulamentul Cabinetului. Adopția este aprobată de instanță. Un copil poate fi adoptat dacă, înainte de aprobarea adopției, acesta a fost plasat în grija și supravegherea părții adoptive, iar o instituție de tutelă și custodie înființată de o autoritate locală – un tribunal pentru familie – a stabilit că copilul și partea adoptivă sunt compatibili și există motive întemeiate să se creadă că adopția va conduce la o relație reală copil/părinte. Un copil care a împlinit vârsta de 12 ani trebuie să își dea consimțământul personal pentru adopție.

O persoană care dorește să adopte un copil trebuie să depună cererea relevantă la tribunalul pentru familie. Pentru a stabili dacă persoana este aptă să adopte, tribunalul pentru familie efectuează o anchetă cu privire la familia adoptivă în conformitate cu procedura de adopție. Un copil poate fi plasat într-o familie adoptivă printr-o hotărâre a unui tribunal pentru familie.

În cazurile și în conformitate cu procedurile prevăzute de lege, adopția interstatală este posibilă în ceea ce privește un stat străin care are obligații în temeiul Convenției de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale și al Convenției cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, cu care Letonia a încheiat un tratat bilateral care definește particularitățile cooperării judiciare reciproce în domeniul adopției străine. Adopția interstatală cu privire la un stat străin poate continua după primirea unui aviz din partea Comisiei pentru adopții străine, care să concluzioneze că procesul de adopție interstatală este conform cu principiile de protecție a drepturilor copilului prevăzute în lege și este în interesul superior al copilului.