Efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate

1 Există diferite forme de parteneriat înregistrat în acest stat membru? Explicați diferențele dintre acestea

În Luxemburg există un singur regim al parteneriatelor înregistrate (régime de partenariat enregistré), introdus prin Legea privind efectele juridice ale anumitor parteneriate din 9 iulie 2004 (loi du 9 juillet 2004 relative aux effets légaux de certains partenariats) (denumită în continuare „legea”). Legea a fost completată ulterior.

Această lege definește parteneriatul ca fiind o coabitare a două persoane de sex diferit sau de același sex, care locuiesc împreună în calitate de cuplu și care au dat o declarație în fața ofițerului de stare civilă (officier de l’état civil) din locul în care se află domiciliul comun (domicile) sau locuința comună.

2 Există un cadru legal care reglementează aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în acest stat membru? Ce prevede acesta? Căror forme de parteneriat înregistrat li se aplică acest cadru?

În temeiul articolului 10 din lege, în lipsa unei convenții specifice, regimul patrimonial de drept comun este cel al separației de bunuri. Prin urmare, fiecare dintre parteneri păstrează bunurile (mobile și imobile) pentru care pot face dovada dreptului de proprietate, beneficiile și veniturile derivate din bunurile lor și încasările din activitatea pe care o desfășoară. În privința bunurilor în cazul cărora niciunul dintre parteneri nu poate face dovada dreptului de proprietate se aplică o prezumție de coproprietate.

Partenerii pot deroga de la regimul prevăzut de lege indicând efectele patrimoniale ale parteneriatului într-o convenție care trebuie înregistrată.

În plus, legea prevede un regim juridic primar care se aplică tuturor parteneriatelor. Prin urmare, acordarea de asistență materială reciprocă (apport mutuel d’une aide matérielle) proporțional cu resursele de care dispun partenerii este esențială. În plus, fiecare partener răspunde în mod individual pentru datoriile contractate în nume personal înaintea parteneriatului sau în timpul acestuia. În sfârșit, partenerii nu pot dispune în mod individual cu privire la drepturile prin care se asigură siguranța locuinței comune, nici cu privire la obiectele de mobilier din cadrul acestuia.

Partenerii se bucură de aceeași protecție socială ca persoanele căsătorite în temeiul legii, de exemplu, au dreptul la pensie de urmaș și beneficiază de aceleași facilități fiscale ca persoanele căsătorite, inclusiv în ceea ce privește taxele de înregistrare, taxa de succesiune și impozitele directe.

Regimul juridic se aplică singurei forme de parteneriat înregistrat recunoscute în Luxemburg.

3 În ce mod pot partenerii să își aleagă regimul patrimonial al parteneriatului înregistrat? Care sunt cerințele de formă în acest caz?

Partenerii pot decide să nu încheie niciun fel de convenție privind regimul patrimonial. În acest caz, parteneriatul lor va intra sub incidența regimului prevăzut de lege. În mod alternativ, aceștia pot încheia o convenție în care să precizeze consecințele patrimoniale ale parteneriatului lor.

Existența unei astfel de convenții trebuie declarată ofițerului de stare civilă în momentul declarării parteneriatului. La cererea ofițerului de stare civilă, convenția este transmisă Pachetului general (Parquet Général) în termen de trei zile lucrătoare, unde va fi înregistrată și păstrată în registrul de stare civilă (Répertoire Civil). Înscrierea în registrul de stare civilă face ca declararea parteneriatului să fie opozabilă terților.

Partenerii sunt liberi să își adapteze sau modifice regimul patrimonial prin intermediul unui acord de modificare (convention modificative), care trebuie prezentat ofițerului de stare civilă care a primit actul inițial. Parchetul general trebuie să fie informat cu privire la orice modificare ulterioară, cu respectarea acelorași formalități.

4 Există restricții în ceea ce privește libertatea de a alege un regim patrimonial pentru parteneriatul înregistrat?

Libertatea de constituire a unui parteneriat înregistrat este supusă unor limitări. Orice parteneriat face obiectul unui regim juridic primar referitor la anumite consecințe patrimoniale de la care nu se poate deroga prin intermediul unei convenții.

Prin urmare, partenerii trebuie să își acorde reciproc asistență materială. Ambii parteneri trebuie să contribuie la cheltuielile parteneriatului proporțional cu resursele de care dispun. Partenerii răspund în solidar față de terți pentru datoriile contractate în vederea satisfacerii nevoilor de zi cu zi ale gospodăriei sau ale locuinței comune, chiar și după încetarea parteneriatului. Cu toate acestea, răspunderea în solidar (solidarité) nu se aplică cheltuielilor vădit excesive, având în vedere stilul de viață al partenerilor, utilitatea sau lipsa de utilitate a tranzacției sau buna sau reaua credință a părții terțe contractante. În cazul cumpărării pe credit, răspunderea în solidar se aplică numai dacă ambii parteneri sunt de acord cu achiziția.

În plus, în ceea ce privește locuința comună și obiectele de mobilier din cadrul acesteia, partenerii nu le pot înstrăina în mod independent. Un partener care nu și-a dat acordul cu privire la înstrăinare poate solicita anularea acesteia (annulation).

5 Care sunt efectele juridice ale desfacerii sau ale anulării parteneriatului asupra efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat?

Parteneriatul înregistrat încetează automat în cazul căsătoriei sau al decesului unuia dintre parteneri, încetarea producând efecte de la data evenimentului.

Parteneriatul înregistrat poate înceta, de asemenea, printr-o declarație comună (déclaration conjointe) sau prin declarație unilaterală (déclaration unilatérale).

În relația dintre parteneri, dizolvarea (dissolution) produce efecte de la data înregistrării sale. Dizolvarea este opozabilă terților de la data înregistrării sale în registrul de stare civilă.

Dizolvarea unui parteneriat înregistrat implică lichidarea (liquidation) regimului patrimonial. Cu excepția cazului în care se convine altfel printr-o convenție, fiecare dintre parteneri își recuperează bunurile proprii, iar bunurile deținute în comun se împart în mod egal între ei.

Cu toate acestea, dacă doresc, foștii parteneri pot continua să dețină bunuri în comun (rester en indivision).

Încetarea parteneriatului implică încetarea asistenței materiale reciproce, cu excepția cazului în care partenerii convin sau instanța dispune altfel.

Instanța de dreptul familiei poate, în mod excepțional, să acorde pensie de întreținere (aliments) unuia dintre parteneri sau să dispună măsuri urgente și provizorii (mesures urgentes et provisoires) justificate de încetarea parteneriatului înregistrat.

Dreptul luxemburghez nu recunoaște anularea parteneriatelor înregistrate.

6 Care sunt efectele juridice ale decesului unuia dintre parteneri asupra efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat?

Decesul unuia dintre parteneri are drept rezultat dizolvarea și lichidarea parteneriatului.

Partenerii nu au calitate de moștenitor legal unul față de celălalt, cu excepția cazului în care sunt numiți într-un testament întocmit conform normelor de drept comun.

7 Ce autoritate are competența de a decide în ceea ce privește efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat?

Articolul 1007-1 din Noul cod de procedură civilă prevede că instanța de dreptul familiei, pe lângă dispunerea de măsuri provizorii în cazul încetării parteneriatului înregistrat, soluționează cereri privind contribuția acestora la cheltuielile parteneriatului înregistrat.

Pentru toate aspectele de altă natură se aplică normele de drept comun.

8 Care sunt efectele regimului patrimonial al parteneriatului înregistrat asupra raportului juridic dintre un partener și un terț?

Ambii parteneri răspund în solidar față de terți, chiar și după încetarea parteneriatului, pentru datoriile contractate de parteneri sau de unul dintre aceștia în timpul parteneriatul pentru a satisface nevoile de zi cu zi ale gospodăriei lor și pentru a acoperi cheltuielile aferente locuinței comune.

Cu toate acestea, răspunderea solidară nu se aplică cheltuielilor vădit excesive, având în vedere stilul de viață al partenerilor, utilitatea sau lipsa de utilitate a tranzacției sau buna sau reaua credință a părții terțe contractante. Aceasta nu se aplică nici în cazul obligațiilor care decurg din achiziții cu plata în rate, decât dacă tranzacțiile din care decurg aceste obligații au fost încheiate cu acordul ambilor parteneri.

Sub rezerva normelor menționate anterior, fiecare partener răspunde în mod individual pentru datoriile contractate în nume personal înaintea parteneriatului sau în timpul acestuia.

În plus, în ceea ce privește locuința comună și obiectele de mobilier din cadrul acesteia, partenerii nu le pot înstrăina în mod independent. Un partener care nu și-a dat acordul cu privire la înstrăinare poate solicita anularea acesteia.

9 O scurtă descriere a procedurii de lichidare, inclusiv partajul și repartizarea bunurilor care au făcut obiectul parteneriatului înregistrat în acest stat membru

Sub rezerva regimului patrimonial de drept comun, fiecare dintre parteneri își recuperează bunurile și datoriile personale. Bunurile comune se împart fie pe cale amiabilă (à l’amiable), fie prin hotărâre judecătorească, în cazul în care părțile nu ajung la un acord.

Se aplică dispozițiile de drept comun în materie de coproprietate și împărțire a bunurilor (articolul 815 și următoarele din Codul civil).

Pentru toate aspectele privind întreținerea bunurilor comune și alocarea preferențială, vânzarea la licitație a bunurilor comune și consecințele împărțirii bunurilor, se face trimitere la dispozițiile privind „succesiunea” (articolul 718 și următoarele din Codul civil).

10 Care este procedura și ce documente sunt necesare în mod normal pentru înscrierea bunurilor imobile?

În orice caz, eventualele acte inter vivos (actes entre vifs), cu titlu gratuit sau contra cost, prin care se transferă drepturi reale asupra unor bunuri imobile (droits réels immobiliers), altele decât drepturi privilegiate (privilèges) sau ipoteci (hypothèques), vor fi transcrise la biroul registrului de ipoteci (Bureau de la Conservation des Hypothèques) în raza teritorială a căruia se află bunurile.

Se aplică dispozițiile Legii privind transcrierea drepturilor reale imobiliare din 25 septembrie 1905, cu modificările ulterioare (loi modifiée du 25 septembre 1905 sur la transcription des droits réels immobiliers).