

În termeni practici, „notificarea sau comunicarea actelor” înseamnă notificarea sau comunicarea în mod corespunzător a actelor folosite în procedurile judiciare.
Normele stabilesc cadrul care trebuie urmat pentru a permite următoarele:
Actele care trebuie să fie notificate sau comunicate în mod oficial includ formularele de cerere de chemare în judecată, detaliile cererii de chemare în judecată, memoriile în apărare, răspunsurile, anunțurile de aplicare, cererile de pronunțare a unei hotărâri judecătorești, hotărârile și declarațiile martorilor/declarațiile pe proprie răspundere (dacă acestea sunt destinate utilizării la proces).
Partea care a întocmit un act este responsabilă cu notificarea sau comunicarea acestuia. De exemplu, un formular de cerere de chemare în judecată trebuie notificat sau comunicat de către reclamant sau de către avocații autorizați în mod corespunzător. Curtea Supremă din Gibraltar („Supreme Court of Gibraltar”) nu notifică sau comunică acte.
Întrucât Gibraltarul nu deține un registru al domiciliilor astfel cum dețin multe state membre, autoritatea solicitată din Gibraltar nu poate obține o adresă a persoanei căreia trebuie să i se notifice sau comunice documentele. Cu toate acestea, dacă actele trebuie să fie notificate sau comunicate unei societăți, iar destinatarii de la adresa respectivă refuză să le primească, agenția de primire din Gibraltar poate identifica adresa sediului social al societății (dacă este diferită) și poate notifica sau comunica actele la respectiva adresă.
Astfel cum s-a menționat anterior, în Gibraltar nu există un registru al domiciliilor. Pentru a găsi adresa unei persoane, este necesar să se recurgă la agenți care pot urmări persoane fizice sau la lista abonaților telefonici care conține anumite date ale adreselor. Căutările în surse cum ar fi listele abonaților telefonici sunt gratuite. Pentru altele, este necesară plata unei taxe. Pentru a găsi sediul social al unei societăți, se poate efectua o căutare la Registrul comerțului („Companies House”), aceasta nefiind posibilă pe site.
Nu este posibilă solicitarea unei adrese în Gibraltar în baza Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului.
În mod normal, actele se notifică sau se comunică pe următoarele căi:
În mod normal, hotărârile însoțite de o înștiințare penală trebuie notificate sau comunicate personal.
Notificarea sau comunicarea se poate efectua prin fax dacă o parte sau reprezentantul legal al acesteia a indicat anterior în scris părții care face notificarea sau comunicarea că este dispus(ă) să accepte notificarea sau comunicarea prin fax. O dispoziție similară se aplică în cazul notificării sau comunicării prin poșta electronică, deși normele prevăd, de asemenea, că notificarea sau comunicarea prin poștă electronică nu poate avea loc decât dacă ambele părți acționează prin reprezentant legal.
Detaliile complete privind normele și procedurile de notificare sau comunicare în Gibraltar pot fi găsite în partea 6 din Normele de procedură civilă.
Când se primesc cereri de notificare sau comunicare din partea altor state membre, metoda normală de notificare sau comunicare în Gibraltar este predarea personală de către un executor judecătoresc („court bailiff”). Atunci când acest lucru nu s-a dovedit a fi posibil, judecătorul poate autoriza o altă metodă de notificare sau comunicare – de obicei prin intermediul poștei obișnuite, la adresa indicată (dacă aceasta este adresa obișnuită sau ultima adresă cunoscută a persoanei căreia urmează să i se înmâneze notificarea sau comunicarea).
În caz contrar, notificarea sau comunicarea se poate face printr-o altă metodă de transmitere, care prevede livrarea în următoarea zi lucrătoare sau prin fax sau prin alte mijloace de comunicare electronică. Dacă instanța consideră că există motive întemeiate pentru a autoriza notificarea sau comunicarea printr-o metodă sau într-un loc exclus în mod normal în temeiul Normelor de procedură civilă, instanța poate autoriza, pe baza unei hotărâri, notificarea sau comunicarea printr-o metodă alternativă sau într-un loc alternativ.
În cadrul serviciului poștal normal sau al unei alte metode de livrare care asigură livrarea în următoarea zi lucrătoare, actele se consideră a fi notificate sau comunicate în a doua zi după ce au fost depuse la poștă, predate sau livrate la furnizorul de servicii relevant sau ridicate de acesta, cu condiția ca ziua respectivă să fie zi lucrătoare, sau în următoarea zi lucrătoare de după ziua respectivă. Atunci când notificarea sau comunicarea se face prin fax sau prin altă metodă electronică, dacă se face într-o zi lucrătoare înainte de ora 16.30 în ziua respectivă sau în orice altă situație în ziua lucrătoare care urmează zilei în care a fost trimisă. Atunci când se utilizează o metodă alternativă de notificare sau comunicare, în hotărârea judecătorească trebuie să se specifice metoda respectiva și data la care se consideră că s-a efectuat notificarea sau comunicarea.
Depunerea actelor într-un anumit loc (de exemplu, un oficiu poștal) nu este, de obicei, o metodă alternativă de notificare sau comunicare. Dacă actele au fost notificate sau comunicate prin scrisoare recomandată și nu livrate direct, procesul prin care este informat destinatarul este prevăzut în secțiunea 8 de mai jos.
Dacă instanța a aprobat o metodă de notificare sau de comunicare, data luată în considerare pentru notificare sau comunicare se aplică indiferent dacă destinatarul acceptă sau nu comunicarea sau notificarea.
Poșta din Gibraltar livrează scrisorile recomandate către persoane fizice care primesc aviz că trebuie să ridice o scrisoare/un colet ce nu se va preda persoanei respective decât la prezentarea actului de identitate.
Dacă persoana căreia i se adresează notificarea nu se prezintă la oficiul poștal, nu există nicio altă modalitate de efectuare a notificării sau comunicării.
Da, după ce destinatarul a primit un prim „Aviz de ridicare”, se acordă o perioadă de 28 de zile pentru ridicarea actelor înainte de a se trimite al doilea „aviz de ridicare”. Dacă după încă șapte zile actele tot nu au fost ridicate, acestea sunt trimise înapoi ca fiind nelivrate.
Destinatarul este informat printr-un aviz de notificare trimis la adresa sa.
Când normele de procedură prevăd că trebuie să existe o dovadă a notificării sau a comunicării, trebuie să se furnizeze un certificat de notificare sau comunicare. În certificat trebuie să se menționeze că actul nu s-a returnat nelivrat, care a fost metoda de notificare sau comunicare utilizată și la ce dată a avut loc trimiterea prin poștă/notificarea sau comunicarea personală/transmiterea faxului/predarea la locul autorizat. Este disponibil un formular standard.
Atunci când un actul notificat sau comunicat personal este un formular de cerere de chemare în judecată, reclamantul trebuie să depună un certificat de notificare sau comunicare în termen de 21 de zile de la data notificării sau comunicării formularului de cerere de chemare în judecată. În caz contrar, reclamantul nu va putea să obțină judecarea cauzei cu neprezentare.
În mod normal, trebuie să se efectueze o nouă încercare de notificare sau comunicare, cu condiția ca termenul de prescripție relevant să fie încă actual.
Cu toate acestea, Curtea Supremă (Supreme Court) este competentă să renunțe la notificare sau comunicare în cazuri excepționale. Un exemplu în acest sens este cazul în care pârâtul a fost informat în mod corespunzător și complet cu privire la o cerere de chemare în judecată, dar reclamantul nu a efectuat notificarea sau comunicarea în termenul relevant, de exemplu transmițând notificarea sau comunicarea la o adresă greșită.
Întrucât notificarea sau comunicarea sunt realizate de către o parte la procedură sau de către avocații acesteia, eventualele taxe care decurg din operațiunea de notificare sau comunicare sunt plătite de partea în cauză. Aceste taxe depind de tipul de notificare sau comunicare utilizate.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.