Notificarea sau comunicarea documentelor: transmiterea oficială a documentelor

Italia
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ce înseamnă conceptul juridic de „comunicare sau notificare a actelor judiciare” în termeni practici? De ce există norme specifice privind „comunicarea sau notificarea actelor judiciare”?

Notificarea sau comunicarea actelor constituie o procedură codificată prin care o persoană fizică sau juridică poate fi informată cu privire la o acțiune juridică, ale cărei efecte diverse sunt prevăzute prin lege.

Legea prevede proceduri specifice pentru notificarea sau comunicarea actelor astfel încât să se garanteze faptul că destinatarii sunt informați în mod legal cu privire la astfel de acte, ceea ce trebuie să se întâmple dacă se urmărește ca actul să producă efectele prevăzute. Aceasta înseamnă că, odată ce procedura prevăzută pentru notificare sau comunicare a fost respectată, se consideră că destinatarul are cunoștință de act și nu este necesar să se dovedească faptul că acesta este, într-adevăr, familiarizat cu respectivul act; actul poate prin urmare să producă efectele dorite în drept.

2 Care acte judiciare trebuie comunicate sau notificate în mod oficial

Notificarea sau comunicarea simplă (comunicazione) este efectuată în cazurile în care este prevăzută prin lege sau dispusă de către instanță; în acest caz, se transmite un scurt aviz al actului sau al faptului că acesta trebuie să fie comunicat. Notificarea sau comunicarea simplă este efectuată pentru a informa părțile sau alte persoane implicate într-o cauză în instanță cu privire la faptul că au fost luate măsuri specifice în cauza respectivă sau că au fost emise anumite acte de procedură (de exemplu, înregistrarea unei hotărâri judecătorești, fixarea sau amânarea unei ședințe de judecată ori emiterea unui ordin de către instanță în afara ședinței de judecată oficiale).

Notificarea oficială (notificazione) trebuie să fie efectuată în cazurile în care este prevăzută de lege și constă în livrarea unei copii legalizate a actului original care trebuie notificat sau comunicat. Actele notificate sau comunicate în acest mod pot proveni din instanță (de exemplu, hotărâri în care termenul admis pentru introducerea unei căi de atac începe să curgă de la data notificării sau comunicării) sau de la părțile într-un dosar (de exemplu, citațiile de înfățișare la o audiere pe fond).

3 Cine este responsabil de comunicarea sau notificarea unui act judiciar?

Notificarea sau comunicarea simplă este efectuată de către grefierul curții (cancelliere; Articolul 136 din Codul de procedură civilă – Codice di Procedura Civile, „CPC”).

Notificarea oficială este efectuată:

-           în general, de către un executor judecătoresc (ufficiale giudiziario), la depunerea unei cereri în acest sens de către o parte sau de către organele de urmărire penală (pubblico ministero), ori de către grefier (articolul 137 din CPC). Executorii judecătorești acționează în conformitate cu norme precise ale autorității teritoriale (articolele 106 și 107 din Decretul prezidențial (Decreto del Presidente della Repubblica) nr. 1229 din 15 decembrie 1959). Executorii judecătorești sunt singurele autorități competente, în temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007, să transmită și să primească acte în scopul notificării sau al comunicării în sau dintr-un alt stat membru;

-           în anumite situații, de către un avocat (avvocato). Unui avocat i se permite să efectueze o notificare oficială, fie prin poștă, cu condiția ca acesta să fie titularul unei împuterniciri adecvate în cauza respectivă și să fie autorizat în acest sens de către consiliul baroului (Consiglio dell’Ordine) în cadrul căruia acesta își exercită profesia, fie prin livrare directă la adresa unui alt avocat autorizat să accepte notificarea sau comunicarea în numele uneia dintre părți, și care este înregistrat la același consiliu al baroului ca avocat care efectuează notificarea sau comunicarea (Legea nr. 890/1982 și Legea nr. 53/1994). În plus, un avocat nu are nevoie de autorizare din partea consiliului baroului pentru a efectua notificarea oficială prin poștă electronică certificată (posta elettronica certificata, „PEC”) la o adresă de e-mail obținută din registrele publice (articolul 3bis din Legea nr. 53/1994).

4 Informații legate de adresa destinatarului

4.1 În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa cunoscută de autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată din acest stat membru încearcă, din proprie inițiativă, să determine locul în care se găsește destinatarul actelor judiciare care trebuie notificate sau comunicate?

Autoritatea de primire pentru Italia este Oficiul Unic al Executorilor Judecătorești din cadrul Curții de Apel din Roma (Ufficio Unico degli Ufficiali Giudiziari presso la Corte di Appello di Roma, care are sediul la adresa Viale Giulio Cesare 52, Roma); aceasta transmite cererea de notificare sau comunicare executorului judecătoresc de la locul corespunzător.

În cazul în care destinatarul nu poate fi găsit la adresa indicată de către partea solicitantă, executorul judecătoresc va lua următoarele măsuri:

-           persoane fizice: intervievează persoanele care locuiesc la adresa furnizată sau vecinii, desfășoară cercetări la oficiul local de evidență a populației (servizio anagrafe del comune) (dacă data și locul nașterii sunt indicate pe document);

-           persoane juridice: executorul judecătoresc returnează actul părții solicitante pentru ca aceasta din urmă să poată solicita notificarea sau comunicarea reprezentantului legal al destinatarului. În acest caz, numele reprezentantului legal și reședința personală a acestuia trebuie incluse în act (articolul 145 din CPC).

4.2 În acest stat membru, autoritățile judiciare străine și/sau părțile la procedurile judiciare au acces la registre sau servicii care să le permită să afle adresa actuală a persoanei în cauză? Dacă da, ce registre sau servicii sunt disponibile și ce procedură trebuie urmată? Ce taxă, dacă este cazul, trebuie plătită?

Adresa trebuie să fie furnizată de către autoritatea sau partea solicitantă, care o va obține din documentele care sunt la dispoziția sa. În cazul în care trebuie să fie efectuată o căutare, trebuie să se facă din nou distincție între:

-           persoane fizice: în materie civilă, nu există nicio evidență la nivel central; trebuie să fie solicitat un certificat de la oficiul local de evidență a populației, care va răspunde, în mod normal, la cererile motivate scrise ale părților sau ale avocaților acestora, precizând dacă există o taxă (în Roma aceasta este în prezent de 0,26 EUR pentru fiecare certificat) sau orice alte aspecte care sunt necesare (în general, un plic ștampilat cu adresa solicitantului pentru răspuns). Începând din 2016, certificatele din registrul de evidență a populației, care sunt solicitate de firmele de avocatură pentru notificarea sau comunicarea actelor juridice, sunt scutite de plata taxei de timbru și, dacă acest lucru este solicitat pe cale electronică, sunt scutite, de asemenea, de taxa administrativă de 0,26 EUR;

-           persoane juridice și societăți: Registrul comerțului este public și este gestionat de către camera de comerț regională (camere di commercio). Acesta poate fi consultat pe portalul registroimprese.it. Există o taxă de aproximativ 7,00 EUR. Există, de asemenea, asociații profesionale și furnizori de internet care vor furniza abonaților informațiile dorite.

4.3 Cum tratează autoritățile din acest stat membru o solicitare trimisă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială și care vizează găsirea adresei actuale a unei persoane?

În Italia, nu se poate solicita o adresă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1206/2001.

5 În practică, care este modalitatea obișnuită de comunicare sau notificare a actului judiciar? Există metode alternative la care se poate recurge (altele decât notificările sau comunicările indirecte menționate la punctul 7 de mai jos)?

Notificarea sau comunicarea simplă este efectuată cu o simplă „notă a grefei” (biglietto di cancelleria), care poate fi transmisă pe hârtie sau prin e-mail certificat (PEC), astfel cum este prevăzut la articolul 136 din CPC (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 183/2011). Dacă este pe hârtie, nota este alcătuită din două părți, dintre care una este transmisă de grefierul curții destinatarului, care semnează un formular de primire, iar cealaltă este păstrată la grefă. Dacă este transmisă prin e-mail certificat, nota cuprinde mesajul trimis la adresa pe care avocatul trebuie să o fi indicat în citație sau într-un alt act de sesizare.

E-mail-ul certificat a devenit obligatoriu pentru notificare sau comunicare odată cu intrarea în vigoare a articolului 16 alineatul (4) din Decretul legislativ (Decreto Legislativo) nr. 179/2012, care prevede că notificarea sau comunicarea simplă și notificarea oficială din partea grefei trebuie să fie efectuată exclusiv prin mijloace electronice la adresa PEC.

Dacă nu este posibilă notificarea sau comunicarea prin PEC, nota grefei poate fi trimisă prin fax sau transmisă executorului judecătoresc pentru notificare oficială.

Notificarea oficială este realizată de către executorul judecătoresc; dacă adresa se află în municipiul (comune) în care se află biroul executorului judecătoresc, acesta notifică sau comunică actul personal, iar dacă adresa se află în afara teritoriului municipiului respectiv, executorul judecătoresc notifică sau comunică actul prin poștă (articolele 106 și 107 din Decretul prezidențial nr. 1229/1959), cu excepția cazului în care partea sau autoritatea solicitantă solicită în mod expres o notificare sau comunicare în persoană. Notificarea oficială constă în livrarea unei copii legalizate a originalului destinatarului (articolul 137 din CPC) și trebuie să aibă loc între orele 7.00 și 21.00 în timpul săptămânii (articolul 147 din CPC).

Notificarea oficială prin notificare sau comunicare personală: Executorul judecătoresc livrează personal copia destinatarului, de preferință la locuința acestuia pentru a-i proteja viața privată, dar, în alte condiții, oriunde în limitele autorității teritoriale a executorului judecătoresc.

În cazul în care o persoană fizică sau juridică a indicat reședința unei alte persoane sau un birou ca adresă pentru notificare sau comunicare, actele trebuie să fie notificate sau comunicate persoanei desemnate să primească notificarea sau comunicarea la adresa respectivă, iar aceasta este considerată a constitui notificare sau comunicare către destinatar (articolul 141 din CPC). Prin derogare de la această regulă, citațiile în vederea evacuării (per citazioni Convalida di sfratto), titlurile executorii (auswärtige esecutivi) și ordinele care impun plăți (precetti di pagamento) nu pot fi notificate sau comunicate la o adresă de notificare sau comunicare aleasă.

Notificarea sau comunicarea către administrațiile statului trebuie să fie efectuată de drept la Biroul Juridic de Stat (Avvocatura di Stato, articolul 144 din CPC).

În cazul notificării sau comunicării către o persoană juridică, actul este livrat reprezentantului sau altor persoane împuternicite să primească notificarea sau comunicarea la sediul social al societății sau, în absența unor astfel de persoane, agentului de la intrare, dar, în acest caz, notificarea sau comunicarea poate fi efectuată, de asemenea, către o persoană fizică care reprezintă societatea, cu aplicarea procedurilor de notificare oficială către persoane fizice, cu condiția ca în actul care trebuie să fie notificat sau comunicat să se indice persoana respectivă ca fiind reprezentant și, de asemenea, reședința, domiciliul sau centrul de interese al acesteia (articolul 145 din CPC).

Notificarea oficială prin poștă: Ca alternativă la notificarea sau comunicarea personală, notificarea oficială poate fi efectuată prin poștă, cu excepția cazului în care acest lucru este interzis în mod expres prin lege (astfel cum a fost prevăzut prin articolul 149 din CPC și prin Legea nr. 890/1982). Dacă notificarea sau comunicarea urmează să fie efectuată în orașul în care se află biroul executorului judecătoresc, acesta poate utiliza serviciul poștal; dacă notificarea sau comunicarea este efectuată în altă parte, executorul judecătoresc trebuie să utilizeze serviciul poștal. În aceste cazuri, copia actului este introdusă într-un plic special pentru expediere ca scrisoare recomandată, la care se adaugă un formular pentru confirmare de primire, ambele de culoare verde și respectând o formă standard care permite urmărirea acestora. Acest lucru permite, de asemenea, executorului judecătoresc să procedeze la notificarea oficială în afara teritoriului său.

6 Este permisă, în cadrul unei proceduri civile, notificarea sau comunicarea pe cale electronică a actelor (notificarea sau comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare prin mijloace de comunicare electronică la distanță, de exemplu, prin e-mail, prin aplicații internet securizate, prin fax, prin SMS etc.)? Dacă da, pentru ce categorii de proceduri este prevăzută această metodă? Există restricții în ceea ce privește disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a actelor judiciare în funcție de destinatar (practician în domeniul dreptului, persoană juridică, societate comercială sau un alt actor economic etc.)?

De la intrarea în vigoare a articolului 16 alineatul (4) din Decretul legislativ nr. 179/2012, notificarea sau comunicarea simplă este efectuată de către grefă exclusiv prin mijloace electronice la adresa de e-mail certificată (PEC); această procedură a devenit în prezent principala metodă de efectuare a notificării sau comunicării simple și poate fi utilizată în toate tipurile de proceduri. Doar atunci când nu este posibilă comunicarea prin PEC, nota grefei poate fi trimisă prin fax sau transmisă executorului judecătoresc pentru notificare oficială.

Notificarea oficială poate fi efectuată prin e-mail certificat, iar în acest scop poate fi realizată o copie electronică a actului pe suport de hârtie (articolul 149 bis din CPC). Această procedură urmează să devină metoda obișnuită de notificare oficială, ca alternativă la notificarea sau comunicarea în persoană, direct destinatarului, și poate fi utilizată în toate tipurile de proceduri.

Pentru ca procedura să funcționeze corect, diferite părți sunt obligate să își pună la dispoziție adresa de e-mail certificată la registrele corespunzătoare: practicieni în domeniul dreptului, persoane juridice, societăți comerciale și organisme publice. Acest lucru va permite executorului judecătoresc și reprezentantului legal al unei părți să efectueze notificarea oficială sub forma unui document autentificat în format electronic, purtând o semnătură electronică, prin livrare la adresa PEC (articolul 149 bis din CPC) obținută dintr-un registru public.

La primirea notificării oficiale, trebuie să existe un certificat de conformitate a copiei digitale cu actul după care s-a făcut copia respectivă și procesele-verbale ale furnizorului de servicii privind acceptarea și livrarea în căsuța poștală a destinatarului, ambele conținând codul de identificare a mesajului.

Nu este permisă efectuarea notificării sau comunicării simple oficiale prin alte forme de comunicare electronică (de exemplu, prin mesaje de tip text sau la o altă adresă de e-mail decât adresa PEC), deoarece aceste metode nu ar oferi o garanție juridică a faptului că destinatarul a primit mesajul.

7 Notificări sau comunicări „indirecte”

7.1 Permite legislația acestui stat membru utilizarea altor metode de notificare sau comunicare în cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea actelor judiciare către destinatar (de exemplu, notificarea la adresa personală, la executorul judecătoresc, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin afișare)?

Notificarea oficială prin notificare sau comunicare personală

Notificarea sau comunicarea poate fi efectuată, de asemenea, la reședința obișnuită a destinatarului (abituale dimora) [și, dacă aceasta nu este cunoscută, într-o localitate în care acesta are o locuință temporară (dimora temporanea) sau în localitatea în care acesta și-a stabilit sediul principal și interesele (domicilio)], după ce au fost efectuate cercetări la locuința, la biroul sau la sediul comercial al acestuia.

Dacă destinatarul nu poate fi găsit în aceste locuri, copia, într-un plic sigilat, poate fi înmânată unui membru al familiei sale sau unei persoane angajate în locuința sau la societatea acestuia, dar nu unui minor cu vârsta mai mică de 14 ani sau unei persoane care, în mod vădit, nu este în măsură să îi fie încredințată aceasta. Copia, aflată încă în plicul său sigilat, poate fi înmânată, de asemenea, agentului de la intrarea în clădire sau unui vecin, care trebuie să semneze formularul de primire; în acest caz, destinatarul trebuie să fie informat prin scrisoare recomandată, fără confirmare de primire, cu privire la faptul că notificarea a fost efectuată. Dacă destinatarul locuiește în mod obișnuit la bordul unei nave comerciale, actul poate fi înmânat comandantului navei (articolul 139 din CPC).

Articolul 146 din CPC prevede că notificarea sau comunicarea către personalul militar activ, atunci când notificarea sau comunicarea în persoană nu este posibilă, este efectuată la Ministerul Public, care o trimite comandantului corpului căruia îi aparține destinatarul.

Dacă nu este posibil să se efectueze notificarea sau comunicarea prin niciuna dintre modalitățile descrise din cauza faptului că destinatarul este absent la momentul respectiv, iar celelalte persoane care ar putea primi documentul sunt absente sau nepotrivite, ori refuză să accepte notificarea sau comunicarea, executorul judecătoresc va depune copia actului, într-un plic sigilat, la primăria localității în care trebuie să fie efectuată notificarea sau comunicarea, va lăsa un aviz de depunere, într-un plic sigilat, la ușa locuinței sau a biroului destinatarului, și va trimite acestuia din urmă o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pentru a-l informa cu privire la faptul că actul a fost depus la primărie (articolul 140 din CPC).

Notificarea oficială în cazul în care reședința, domiciliul sau centrul de interese al destinatarului este necunoscut

Destinatarul trebuie să fie căutat acționându-se cu o diligență normală și cu bună-credință. Totuși, dacă destinatarul nu poate fi găsit, notificarea sau comunicarea este efectuată prin depunerea unei copii la primăria din zona în care se află ultimul loc de reședință cunoscut al acestuia sau, dacă nu se cunoaște locul de reședință, la primăria din zona în care se află locul de naștere al acestuia. Dacă nici acesta nu este cunoscut, sau dacă acesta se află în străinătate, actul este livrat Ministerului Public (articolul 143 din CPC).

Metode de notificare sau comunicare dispuse de către instanță

La cerere sau din oficiu, instanța poate să dispună alte metode de notificare sau comunicare decât procedurile codificate în situații speciale sau din motive de urgență. Aceste metode pot fi alese în mod liber, însă trebuie să protejeze viața privată a destinatarului și dreptul acestuia de a se apăra (articolul 151 din CPC).

Un exemplu obișnuit îl reprezintă autorizarea pentru trimiterea unui colet prin curier, care va garanta o livrare foarte rapidă. Alte sisteme, precum utilizarea telegramelor, sunt în prezent învechite.

Notificarea sau comunicarea prin anunț public

La cererea uneia dintre părți și după primirea avizului din partea Ministerului Public, instanța poate autoriza acest tip de notificare sau comunicare atunci când există un număr mare de destinatari sau când este dificilă identificarea tuturor acestor destinatari.

O copie a actului este depusă la primăria localității în care se află instanța procedurii, iar un extras al actului este publicat în Monitorul Oficial (Gazzetta Ufficiale della Repubblica); de asemenea, instanța poate să dispună publicarea unui extras în ziarele cu cea mai largă circulație sau să recurgă la alte forme de publicitate (articolul 150 din CPC).

7.2 În cazul în care se aplică alte metode, în ce moment se consideră că au fost notificate sau comunicate actele judiciare?

Notificarea sau comunicarea personală către alte persoane decât destinatarul data notificării sau comunicării actului este data notificării sau comunicării către persoana căreia i s-a livrat copia. Aceasta este data la care se consideră în mod legal că destinatarul a luat cunoștință de actul respectiv, chiar dacă acesta se va familiariza, de fapt, cu actul abia ulterior.

Notificarea oficială în temeiul articolului 140 din CPC Formalitățile necesare pentru o astfel de notificare sunt numeroase, și nu încheiate neapărat în aceeași zi. Jurisprudența a oferit o interpretare concludentă a legislației: s-a stabilit că data la care este efectuată notificarea sau comunicarea, în ceea ce privește solicitantul, coincide cu ultima formalitate, și anume trimiterea scrisorii recomandate care conține avizul de depunere la primărie, iar în ceea ce privește destinatarul, este data la care expiră perioada de reținere de zece zile la oficiul poștal sau data la care actul este ridicat, dacă această dată este anterioară.

Notificarea oficială prin poștă Notificarea oficială este considerată efectuată, în ceea ce privește solicitantul, la data la care actul este înmânat executorului judecătoresc, iar în ceea ce privește destinatarul, aceasta produce efecte doar atunci când se consideră în mod legal că destinatarul a luat cunoștință de actul respectiv. Aceasta este data livrării actului, care este indicată pe confirmarea de primire; în cazul absenței sau al refuzului de către orice persoană care ar putea fi în măsură să confirme primirea, actul este depus la oficiul poștal, iar în acest caz, data relevantă este sfârșitul perioadei de reținere de zece zile la oficiul poștal sau data ridicării actului, dacă această dată este anterioară. Însă, în caz de incertitudini, notificarea oficială produce efecte de la data ștampilei aplicate de oficiul poștal pe avizul returnat expeditorului.

Un act neridicat va fi la dispoziția destinatarului timp de șase luni, pentru ca acesta să se poată familiariza totuși cu privire la conținutul acestuia.

Notificarea oficială în cazul în care reședința, domiciliul sau centrul de interese al destinatarului este necunoscut

Se consideră că actul a fost notificat sau comunicat după 20 de zile de la depunerea sau livrarea sa către Ministerul Public.

Metode de notificare sau comunicare dispuse de către instanță

Data notificării sau comunicării depinde de metoda aleasă.

Notificarea sau comunicarea prin anunț public

Notificarea sau comunicarea produce efecte atunci când, în urma procedurilor necesare, executorul judecătoresc depune la grefa instanței înaintea căreia s-a introdus acțiunea o copie a fișei notificării sau comunicării și a documentelor care atestă măsurile luate de către partea în cauză la solicitarea instanței (publicată în Monitorul Oficial etc.).

Notificarea oficială prin intermediul PEC

Se consideră că notificarea sau comunicarea produce efecte de la momentul în care furnizorul notificării sau al comunicării asigură disponibilitatea actului în format electronic în căsuța poștală din poșta electronică a destinatarului. Prin urmare, data notificării sau comunicării este data livrării și nu este necesar să se confirme citirea de către destinatar a mesajului.

7.3 În cazul în care o altă metodă de notificare sau comunicare este depunerea actelor judiciare într-un anumit loc (de exemplu, la un oficiu poștal), cum este informat destinatarul cu privire la faptul că actele au fost depuse în acest mod?

Notificarea în conformitate cu articolul 140 din CPC Executorul judecătoresc lasă la ușa destinatarului, într-un plic sigilat, un aviz care prezintă conținutul esențial al actului și o invitație de a-l ridica de la primărie; același aviz este transmis destinatarului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Oficiul poștal transmite această scrisoare recomandată destinatarului sau unei alte persoane adecvate; în cazul în care nu poate fi găsită o astfel de persoană, actul este depus la oficiul poștal responsabil pentru regiunea respectivă, pentru o perioadă de zece zile, iar în cutia poștală a destinatarului este lăsată o altă invitație de a ridica actul.

Notificarea oficială prin poștă: lucrătorul poștal care nu găsește destinatarul sau o altă persoană autorizată trimite destinatarului, prin scrisoare recomandată, un aviz de depunere (comunicazione dell’avvenuto deposito, „CAD”) în care se menționează faptul că o copie a actului a fost depusă la oficiul poștal regional; dacă lucrătorul poștal transmite notificarea unei alte persoane autorizate decât destinatarului, aceasta trimite destinatarului, tot prin scrisoare recomandată, un aviz de notificare sau comunicare (comunicazione di avvenuta notifica, „CAN”). Aceste avize de depunere ori de notificare sau comunicare completează notificarea oficială: lucrătorul poștal introduce o notă care le-a fost trimisă la confirmarea de primire inițială. Avizele sunt menite să asigure faptul că destinatarul poate, de fapt, să se familiarizeze cu actul și nu afectează data notificării sau comunicării, care rămâne data expirării perioadei de reținere de zece zile la oficiul poștal sau data ridicării, dacă aceasta este anterioară.

Lucrătorul poștal poate lua aceste măsuri numai dacă destinatarul dispune de o cutie poștală adecvată pentru primirea corespondenței, pe care este scris numele acestuia.

7.4 În cazul în care destinatarul refuză să accepte notificarea sau comunicarea actelor judiciare, care sunt consecințele? Se consideră că actele au fost efectiv notificate sau comunicate dacă refuzul nu era legitim?

Dacă destinatarul refuză notificarea oficială prin notificare sau comunicare personală, executorul judecătoresc consemnează acest lucru în fișa notificării sau comunicării și se consideră că notificarea sau comunicarea a fost efectuată în mod valabil (articolul 138 din CPC).

În cazul notificării oficiale prin poștă, în cazul în care destinatarul refuză să accepte documentul sau să semneze registrul de livrare, lucrătorul poștal consemnează acest lucru pe confirmarea de primire și se consideră că notificarea sau comunicarea a fost efectuată în mod valabil.

8 Servicii de curierat din străinătate (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor)

8.1 În cazul în care serviciul de curierat livrează un act trimis din străinătate către un destinatar din acest stat membru, într-o situație în care este necesară o confirmare de primire (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), serviciul de curierat livrează actul doar destinatarului în persoană sau poate, în conformitate cu normele naționale în materie de livrări poștale, să livreze actul și unei alte persoane de la aceeași adresă?

Acest domeniu este reglementat prin Rezoluția nr. 385/13/CONS a autorității de reglementare italiene în domeniul comunicațiilor (Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni, „AGCOM”) publicată în Gazeta oficială nr. 165 din 16 iulie 2013 și disponibilă pe site-ul http://www.agcom.it/. Lucrătorul poștal livrează destinatarului scrisoarea recomandată la adresa indicată, sau unei alte persoane adecvate, astfel cum este prevăzut în legislația referitoare la livrarea scrisorilor recomandate: unui membru al familiei apropiate a destinatarului, unei persoane care coabitează cu destinatarul, unui coleg, unui agent de la intrare sau unui vecin care o acceptă. Scrisorile recomandate adresate organizațiilor, persoanelor juridice și asociațiilor sunt livrate reprezentantului legal sau unui membru al personalului responsabil.

8.2 În conformitate cu normele în materie de livrări poștale din acest stat membru, cum se poate efectua notificarea sau comunicarea actelor din străinătate, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1393/2007 privind comunicarea sau notificarea actelor, dacă la adresa de livrare nu a fost găsit nici destinatarul, nici o altă persoană abilitată să primească livrarea (dacă este posibil, în temeiul normelor naționale în materie de livrări poștale - a se vedea mai sus)?

În cazul în care lucrătorul poștal nu poate găsi nicio persoană potrivită, actul este depus la oficiul poștal responsabil pentru regiunea respectivă.

8.3 Oficiul poștal prevede o anumită perioadă de timp pentru ridicarea actelor înainte de a le trimite înapoi cu mențiunea nelivrat? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce mod este informat destinatarul că are corespondență de ridicat de la oficiul poștal?

Perioada de reținere a actelor juridice la oficiul poștal este de zece zile; lucrătorul poștal responsabil pentru livrare informează destinatarul cu privire la faptul că actul este reținut prin intermediul unui aviz trimis, într-un plic sigilat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire care, în cazul în care destinatarul este absent, este lăsată la ușa de la intrare sau introdusă în cutia poștală a locuinței acestuia. Acest aviz trebuie să conțină o solicitare expresă de a ridica actul în termen de maximum șase luni, cu avertismentul că, după zece zile de la depunerea actului la oficiul poștal, notificarea oficială va fi considerată ca fiind efectuată și că, în cazul în care actul nu este ridicat în termen de șase luni, acesta va fi returnat expeditorului.

În cazul în care scrisoarea nu a fost ridicată de către destinatar sau de către orice reprezentant al acestuia în termen de zece zile de la data trimiterii scrisorii recomandate, confirmarea de primire trebuie să fie returnată expeditorului prin scrisoare recomandată în termen de două zile (termenul este stabilit prin Legea nr. 205/2017 și se aplică începând de la 1 iunie 2018), indicându-se data la care a expirat perioada de reținere și, prin urmare, la care notificarea oficială a devenit valabilă. Dacă în termen de șase luni de la data la care actul a fost depus la oficiul poștal destinatarul nu l-a ridicat, actul este returnat expeditorului.

9 Există vreo dovadă scrisă din care să reiasă că actul judiciar a fost comunicat sau notificat?

Persoana care efectuează notificarea oficială trebuie să menționeze data, modul și locul notificării sau al comunicării atât pe copia notificată, cât și pe original, pentru a permite evaluarea regularității procedurii. Aceasta trebuie să menționeze orice cercetări desfășurate, inclusiv cele desfășurate la oficiul registrului de evidență a populației (articolul 148 din CPC).

Un proces-verbal al notificării oficiale prin poștă trebuie să cuprindă data și oficiul poștal care trimite actul. Confirmarea de primire care va fi returnată expeditorului trebuie anexată ca document doveditor al faptului că actul a fost notificat sau comunicat.

Atunci când lucrătorul poștal menționează în confirmarea de primire că destinatarul este necunoscut sau a părăsit adresa indicată pe plic, notificarea sau comunicarea nu este efectuată.

Procesul-verbal al executorului judecătoresc este un act oficial și, cu excepția cazului în care se dovedește a fi fals, acesta constituie o dovadă a ceea ce s-a întâmplat în prezența executorului judecătoresc și a declarațiilor făcute în fața acestuia; acesta constituie o dovadă prezumtivă a altor situații pe care executorul judecătoresc nu le-a confirmat personal (de exemplu, faptul că persoana care a preluat actul livrat a fost un membru al familiei sau o persoană angajată la domiciliul destinatarului).

10 Ce se întâmplă în situația în care destinatarul nu primește actul sau în situația în care comunicarea sau notificarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu, actul judiciar este comunicat sau notificat unei persoane terțe)? În aceste condiții se poate totuși considera valabilă comunicarea sau notificarea actului judiciar (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă un nou demers de comunicare sau notificare a actului judiciar?

Notificarea oficială este nulă și neavenită în cazul în care procedurile instituite, care garantează principiul conform căruia trebuie să se considere că partea în cauză a luat cunoștință de actul respectiv, nu au fost respectate, și anume, atunci când nu au fost respectate normele privind persoana care urmează să preia copia livrată, sau dacă există o reală incertitudine (incertezza assoluta) în ceea ce privește persoana căreia i-a fost înmânat actul sau data la care acesta a fost înmânat (articolul 160 din CPC).

Nulitatea notificării sau comunicării poate fi acoperită dacă notificarea sau comunicarea și-a atins totuși scopul, de exemplu dacă destinatarul se înfățișează în instanță; în caz contrar, trebuie să se încerce din nou efectuarea notificării sau comunicării.

Incertitudinea în ceea ce privește data notificării trebuie să fie reală; aceasta nu poate fi reparată dacă există un termen care depinde de aceasta. În cazul în care există date diferite pe actul original și pe copie, prevalează data indicată pe copia destinatarului, pentru a garanta dreptul acestuia de a se apăra.

Instanțele au susținut că nu există o notificare oficială și că absența notificării nu poate fi reparată atunci când actul nu a fost notificat sau comunicat deloc sau când acesta a fost notificat într-un loc sau către o persoană care nu are nicio legătură cu destinatarul. Nulitatea unei notificări nu poate fi acoperită nici în cazul în care există discrepanțe între original și copie, care sunt de natură să împiedice destinatarul să se apere în mod corespunzător. În cazul în care nu a existat nicio notificare oficială, nu se permite aplicarea unei măsuri reparatorii, iar procesul de notificare oficială a actului trebuie să fie reluat.

11 Trebuie să se plătească pentru comunicarea sau notificarea unui act judiciar și, dacă da, care este suma?

În cauzele civile, partea care solicită notificarea oficială trebuie să acopere costurile, care sunt formate din taxe de plătit la Trezorerie (erario), precum și tarifele de transport și livrare datorate executorului judecătoresc pentru actele notificate sau comunicate în afara locului în care se află biroul executorului judecătoresc.

Acest aspect este reglementat prin Decretul prezidențial nr. 115 din 30 mai 2002 (textul consolidat al Legii privind cheltuielile judiciare), care stabilește, de asemenea, valoarea unor astfel de costuri. Partea care sesizează trebuie să plătească în avans taxele și tarifele de transport și livrare pentru notificările oficiale efectuate la solicitarea grefierului, la o valoare forfetară de 27,00 EUR; pentru notificările oficiale solicitate de către părți, solicitantul trebuie să plătească o taxă prevăzută la articolul 34 și următoarele din Decretul prezidențial nr. 115/2002, care variază în funcție de numărul destinatarilor, distanța în kilometri și urgența situației.

În alte domenii de drept, inclusiv în domeniul ocupării forței de muncă și al bunăstării, în proceduri de separare și divorț, precum și în cazuri în care o persoană cu mijloace insuficiente este eligibilă pentru asistență judiciară din partea statului, partea în cauză este scutită de plata costurilor aferente notificării sau comunicării, care sunt percepute în contul Trezoreriei.

Notificările oficiale solicitate în temeiul Regulamentului nr. 1393/2007 sunt scutite de costuri, cu excepția celor ocazionate de recurgerea la un executor judecătoresc sau la o persoană competentă conform legislației statului membru de destinație, care corespund unei taxe fixe unice, prevăzute dinainte de acel stat membru, cu respectarea principiilor proporționalității și nediscriminării (articolul 11 din Regulamentul nr. 1393/2007).

Ultima actualizare: 03/12/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.