Notificarea sau comunicarea documentelor: transmiterea oficială a documentelor

1 Ce înseamnă conceptul juridic de „comunicare sau notificare a actelor judiciare” în termeni practici? De ce există norme specifice privind „comunicarea sau notificarea actelor judiciare”?

2 Care acte judiciare trebuie comunicate sau notificate în mod oficial

Orice act care a fost trimis autorității solicitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială.

3 Cine este responsabil de comunicarea sau notificarea unui act judiciar?

Executorul judecătoresc a fost desemnat în Țările de Jos ca fiind autoritatea de primire și de transmitere.

4 Informații legate de adresa destinatarului

4.1 În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa cunoscută de autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată din acest stat membru încearcă, din proprie inițiativă, să determine locul în care se găsește destinatarul actelor judiciare care trebuie notificate sau comunicate?

Executorul judecătoresc are obligația de a verifica domiciliul destinatarului în registrul de evidență a populației din Țările de Jos (BRP). Prin această verificare obligatorie se va identifica, de asemenea, orice adresă nouă în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa indicată.

4.2 În acest stat membru, autoritățile judiciare străine și/sau părțile la procedurile judiciare au acces la registre sau servicii care să le permită să afle adresa actuală a persoanei în cauză? Dacă da, ce registre sau servicii sunt disponibile și ce procedură trebuie urmată? Ce taxă, dacă este cazul, trebuie plătită?

Nu.

4.3 Cum tratează autoritățile din acest stat membru o solicitare trimisă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială și care vizează găsirea adresei actuale a unei persoane?

În Țările de Jos, instanțele constituie autoritatea competentă în sensul Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001. Însă instanțele neerlandeze nu sunt competente să găsească adresa unei părți (la cerere).

5 În practică, care este modalitatea obișnuită de comunicare sau notificare a actului judiciar? Există metode alternative la care se poate recurge (altele decât notificările sau comunicările indirecte menționate la punctul 7 de mai jos)?

Notificarea sau comunicarea de acte constituie una dintre sarcinile oficiale ale executorului judecătoresc [articolul 2 din Legea privind executorii judecătorești (Gerechtsdeurwaarderswet)]. După verificare, astfel cum este descris la întrebarea 4.1, executorul judecătoresc trebuie să notifice sau să comunice destinatarului actul primit în acest sens . În principiu, actele sunt notificate sau comunicate în persoană. Nu există metode alternative la „notificarea sau comunicarea indirectă” menționată la întrebarea 7.

6 Este permisă, în cadrul unei proceduri civile, notificarea sau comunicarea pe cale electronică a actelor (notificarea sau comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare prin mijloace de comunicare electronică la distanță, de exemplu, prin e-mail, prin aplicații internet securizate, prin fax, prin SMS etc.)? Dacă da, pentru ce categorii de proceduri este prevăzută această metodă? Există restricții în ceea ce privește disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a actelor judiciare în funcție de destinatar (practician în domeniul dreptului, persoană juridică, societate comercială sau un alt actor economic etc.)?

Notificarea sau comunicarea actelor pe cale electronică nu este autorizată în Țările de Jos.

7 Notificări sau comunicări „indirecte”

7.1 Permite legislația acestui stat membru utilizarea altor metode de notificare sau comunicare în cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea actelor judiciare către destinatar (de exemplu, notificarea la adresa personală, la executorul judecătoresc, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin afișare)?

Nu, sau, cel puțin, doar dacă acest formular specific nu este contrar legislației neerlandeze. Notificarea sau comunicarea poate fi efectuată, de asemenea, la o adresă diferită de cea a domiciliului destinatarului, cu condiția ca executorul judecătoresc să se întâlnească și să vorbească cu destinatarul în persoană. Dacă destinatarul nu are domiciliul sau reședința cunoscută în Țările de Jos, un act poate fi depus la parchet.

Executorii judecătorești nu notifică sau comunică acte prin poștă, deși agenția de transmitere dintr-un alt stat membru poate trimite actul destinatarului direct prin poștă.

7.2 În cazul în care se aplică alte metode, în ce moment se consideră că au fost notificate sau comunicate actele judiciare?

Nu este cazul.

7.3 În cazul în care o altă metodă de notificare sau comunicare este depunerea actelor judiciare într-un anumit loc (de exemplu, la un oficiu poștal), cum este informat destinatarul cu privire la faptul că actele au fost depuse în acest mod?

Nu este cazul.

7.4 În cazul în care destinatarul refuză să accepte notificarea sau comunicarea actelor judiciare, care sunt consecințele? Se consideră că actele au fost efectiv notificate sau comunicate dacă refuzul nu era legitim?

1. Refuzul de a primi actul

Dacă destinatarul refuză să primească actul notificat sau comunicat de către executorul judecătoresc, acesta din urmă are dreptul să lase respectivul act la adresa înregistrată într-un plic sigilat [articolul 47 din Codul de procedură civilă (Wetboek van Burgerlijke Rechtsvordering)]. Notificarea sau comunicarea este considerată a fi efectuată la momentul respectiv.

2. Refuzul din cauza lipsei traducerii

Dacă destinatarul refuză să accepte actul din cauză că acesta nu este tradus [articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007], executorul judecătoresc trebuie să înregistreze acest refuz în certificat și să desemneze actul ca nefiind notificat sau comunicat. Potrivit celei mai recente jurisprudențe a Curții Europene de Justiție, instanței îi revine sarcina de a decide în ce măsură un refuz este valabil (hotărârea Novo Banco).

8 Servicii de curierat din străinătate (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor)

8.1 În cazul în care serviciul de curierat livrează un act trimis din străinătate către un destinatar din acest stat membru, într-o situație în care este necesară o confirmare de primire (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), serviciul de curierat livrează actul doar destinatarului în persoană sau poate, în conformitate cu normele naționale în materie de livrări poștale, să livreze actul și unei alte persoane de la aceeași adresă?

Serviciul poștal poate livra, de asemenea, unei alte persoane. Va fi solicitată identificarea în funcție de forma aleasă de expediere.

8.2 În conformitate cu normele în materie de livrări poștale din acest stat membru, cum se poate efectua notificarea sau comunicarea actelor din străinătate, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1393/2007 privind comunicarea sau notificarea actelor, dacă la adresa de livrare nu a fost găsit nici destinatarul, nici o altă persoană abilitată să primească livrarea (dacă este posibil, în temeiul normelor naționale în materie de livrări poștale - a se vedea mai sus)?

Dacă a fost trimis prin scrisoare recomandată, actul va fi depus la oficiul poștal pentru o anumită perioadă de timp. Poștașul lasă avizul în cutia poștală a destinatarului.

8.3 Oficiul poștal prevede o anumită perioadă de timp pentru ridicarea actelor înainte de a le trimite înapoi cu mențiunea nelivrat? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce mod este informat destinatarul că are corespondență de ridicat de la oficiul poștal?

În cazul în care un act înregistrat nu poate fi livrat, poștașul lasă un mesaj prin care anunță destinatarul că poate ridica actul de la oficiul poștal indicat. Actul se păstrează pentru o perioadă de trei săptămâni. Dacă nu este ridicat, acesta este returnat expeditorului.

9 Există vreo dovadă scrisă din care să reiasă că actul judiciar a fost comunicat sau notificat?

Da, pe lângă procesul-verbal al notificării sau comunicării, autoritatea solicitată (executorul judecătoresc) va redacta, de asemenea, un certificat al notificării sau comunicării (articolul 10 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), pe care îl va trimite, împreună cu procesul-verbal, autorității solicitante.

10 Ce se întâmplă în situația în care destinatarul nu primește actul sau în situația în care comunicarea sau notificarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu, actul judiciar este comunicat sau notificat unei persoane terțe)? În aceste condiții se poate totuși considera valabilă comunicarea sau notificarea actului judiciar (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă un nou demers de comunicare sau notificare a actului judiciar?

O notificare sau comunicare a unui act nu poate fi ilegală dacă a fost efectuată de un executor judecătoresc. Nulitatea este posibilă, astfel cum se menționează la articolul 66 din Codul de procedură civilă.

11 Trebuie să se plătească pentru comunicarea sau notificarea unui act judiciar și, dacă da, care este suma?

În cazul în care notificarea sau comunicarea a fost efectuată prin intermediul unei autorități solicitate în Țările de Jos, plata pentru respectiva notificare sau comunicare reprezintă o sumă fixă de 65 EUR pentru fiecare notificare sau comunicare.