

Orice act care a fost trimis autorității solicitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială.
Executorul judecătoresc a fost desemnat în Țările de Jos ca fiind autoritatea de primire și de transmitere.
Executorul judecătoresc are obligația de a verifica domiciliul destinatarului în registrul de evidență a populației din Țările de Jos (BRP). Prin această verificare obligatorie se va identifica, de asemenea, orice adresă nouă în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa indicată.
Nu.
În Țările de Jos, instanțele constituie autoritatea competentă în sensul Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001. Însă instanțele neerlandeze nu sunt competente să găsească adresa unei părți (la cerere).
Notificarea sau comunicarea de acte constituie una dintre sarcinile oficiale ale executorului judecătoresc [articolul 2 din Legea privind executorii judecătorești (Gerechtsdeurwaarderswet)]. După verificare, astfel cum este descris la întrebarea 4.1, executorul judecătoresc trebuie să notifice sau să comunice destinatarului actul primit în acest sens . În principiu, actele sunt notificate sau comunicate în persoană. Nu există metode alternative la „notificarea sau comunicarea indirectă” menționată la întrebarea 7.
Notificarea sau comunicarea actelor pe cale electronică nu este autorizată în Țările de Jos.
Nu, sau, cel puțin, doar dacă acest formular specific nu este contrar legislației neerlandeze. Notificarea sau comunicarea poate fi efectuată, de asemenea, la o adresă diferită de cea a domiciliului destinatarului, cu condiția ca executorul judecătoresc să se întâlnească și să vorbească cu destinatarul în persoană. Dacă destinatarul nu are domiciliul sau reședința cunoscută în Țările de Jos, un act poate fi depus la parchet.
Executorii judecătorești nu notifică sau comunică acte prin poștă, deși agenția de transmitere dintr-un alt stat membru poate trimite actul destinatarului direct prin poștă.
Nu este cazul.
Nu este cazul.
1. Refuzul de a primi actul
Dacă destinatarul refuză să primească actul notificat sau comunicat de către executorul judecătoresc, acesta din urmă are dreptul să lase respectivul act la adresa înregistrată într-un plic sigilat [articolul 47 din Codul de procedură civilă (Wetboek van Burgerlijke Rechtsvordering)]. Notificarea sau comunicarea este considerată a fi efectuată la momentul respectiv.
2. Refuzul din cauza lipsei traducerii
Dacă destinatarul refuză să accepte actul din cauză că acesta nu este tradus [articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007], executorul judecătoresc trebuie să înregistreze acest refuz în certificat și să desemneze actul ca nefiind notificat sau comunicat. Potrivit celei mai recente jurisprudențe a Curții Europene de Justiție, instanței îi revine sarcina de a decide în ce măsură un refuz este valabil (hotărârea Novo Banco).
Serviciul poștal poate livra, de asemenea, unei alte persoane. Va fi solicitată identificarea în funcție de forma aleasă de expediere.
Dacă a fost trimis prin scrisoare recomandată, actul va fi depus la oficiul poștal pentru o anumită perioadă de timp. Poștașul lasă avizul în cutia poștală a destinatarului.
În cazul în care un act înregistrat nu poate fi livrat, poștașul lasă un mesaj prin care anunță destinatarul că poate ridica actul de la oficiul poștal indicat. Actul se păstrează pentru o perioadă de trei săptămâni. Dacă nu este ridicat, acesta este returnat expeditorului.
Da, pe lângă procesul-verbal al notificării sau comunicării, autoritatea solicitată (executorul judecătoresc) va redacta, de asemenea, un certificat al notificării sau comunicării (articolul 10 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), pe care îl va trimite, împreună cu procesul-verbal, autorității solicitante.
O notificare sau comunicare a unui act nu poate fi ilegală dacă a fost efectuată de un executor judecătoresc. Nulitatea este posibilă, astfel cum se menționează la articolul 66 din Codul de procedură civilă.
În cazul în care notificarea sau comunicarea a fost efectuată prin intermediul unei autorități solicitate în Țările de Jos, plata pentru respectiva notificare sau comunicare reprezintă o sumă fixă de 65 EUR pentru fiecare notificare sau comunicare.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.