În materie de drept civil, procedurile și acțiunile în curs intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție vor continua în temeiul legislației UE. În baza unui acord reciproc între UE și Regatul Unit, Portalul e-justiție va păstra informațiile legate de Regatul Unit până la sfârșitul anului 2022.

Notificarea sau comunicarea documentelor: transmiterea oficială a documentelor

Irlanda de Nord
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ce înseamnă conceptul juridic de „comunicare sau notificare a actelor judiciare” în termeni practici? De ce există norme specifice privind „comunicarea sau notificarea actelor judiciare”?

Acesta este un termen general pentru măsurile care sunt necesare pentru aducerea actelor judiciare în atenția părților interesate.

Scopul principal al normelor este de a se asigura că părțile interesate sunt informate cu privire la deschiderea procedurilor judiciare și la evoluția acestora. Normele de procedură impun termene specifice, astfel încât părțile interesate să aibă suficient timp pentru a studia actele judiciare și, dacă este necesar, pentru a răspunde la acestea. Termenele contribuie, de asemenea, la menținerea ritmului procedurii, asigurând adoptarea anumitor măsuri într-o perioadă de timp prestabilită. În mod normal, instanța solicită dovada notificării sau a comunicării înainte de a se pronunța într-o cauză.

2 Care acte judiciare trebuie comunicate sau notificate în mod oficial?

În general, trebuie notificate sau comunicate toate actele referitoare la proceduri, cum ar fi:

  • actul de sesizare a instanței [de exemplu o cerere introductivă („writ of summons”, „originating summons”, „motion”), o cerere scrisă („petition”), cerere introductivă în materie civilă („civil bill”)];
  • anumite acte pe măsură ce cauza progresează în instanță [de exemplu o declarație de constituire ca parte în cauză („memorandum of appearance”), un memoriu în apărare, un certificat de constatare a faptului că o anumită cauză este în stare de judecată („certificate of readiness”)]; sau
  • notificarea hotărârii.

În anumite proceduri civile, trebuie să fie notificate sau comunicate acte specifice (de exemplu, în cauzele de trafic rutier, trebuie adresată o notificare sau o comunicare asigurătorului pârâtului).

3 Cine este responsabil de comunicarea sau notificarea unui act judiciar?

În mod normal, părțile sunt responsabile cu notificarea sau comunicarea actelor, dar acestea dispun de o serie de metode, iar unele dintre aceste metode vor implica și alte persoane – de exemplu, agenții procedurali (a se vedea mai jos), avocații, angajații serviciului poștal.

4 Informații legate de adresa destinatarului

4.1 În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa cunoscută de autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată din acest stat membru încearcă, din proprie inițiativă, să determine locul în care se găsește destinatarul actelor judiciare care trebuie notificate sau comunicate?

Nu există o astfel de practică în prezent.

Atunci când notifică sau comunică acte persoanelor fizice, Serviciul Instanțe judecătorești din Irlanda de Nord („Northern Ireland Courts and Tribunals Service”) efectuează notificarea sau comunicarea prin intermediul unei persoane terțe care notifică sau comunică citația („summons server”), care încearcă notificarea sau comunicarea la adresa furnizată de autoritatea solicitantă. Dacă se refuză notificarea sau comunicarea pe baza faptului că destinatarul s-a mutat, actele vor fi, în general, returnate, dacă noii rezidenți nu oferă o adresă de corespondență sau când persoana care notifică sau comunică citația investighează și află o nouă adresă, se mai poate încerca o dată comunicarea sau notificarea, iar certificatul de notificare sau comunicare va reflecta acest aspect.

4.2 În acest stat membru, autoritățile judiciare străine și/sau părțile la procedurile judiciare au acces la registre sau servicii care să le permită să afle adresa actuală a persoanei în cauză? Dacă da, ce registre sau servicii sunt disponibile și ce procedură trebuie urmată? Ce taxă, dacă este cazul, trebuie plătită?

Nu există o astfel de practică în prezent.

4.3 Cum tratează autoritățile din acest stat membru o solicitare trimisă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială și care vizează găsirea adresei actuale a unei persoane?

Nu există o astfel de practică în prezent, atunci când se facilitează o cerere pentru obținerea de probe, este necesară o adresă de notificare sau comunicare.

5 În practică, care este modalitatea obișnuită de comunicare sau notificare a actului judiciar? Există metode alternative la care se poate recurge (altele decât notificările sau comunicările indirecte menționate la punctul 7 de mai jos)?

Normele de procedură conțin normele generale referitoare la notificare sau comunicare. Cu toate acestea, alte dispoziții legale pot stabili norme specifice pentru cazuri specifice (de exemplu, în ceea ce privește notificarea sau comunicarea către o persoană juridică).

În mod normal, o citație a Înaltei Curți poate fi notificată sau comunicată:

  • prin trimiterea unui exemplar prin servicii poștale normale în regim prioritar, plătite în avans, la adresa obișnuită sau la ultima adresă cunoscută a pârâtului;
  • personal, situație în care persoana care notifică sau comunică citația trebuie să se asigure cu privire la identitatea persoanei care urmează să primească notificarea sau comunicarea, apoi să îi înmâneze documentul și să explice ce este acesta;
  • prin introducerea unui exemplar în cutia poștală de la adresa respectivă (exemplarul trebuie să fie într-un plic sigilat, adresat pârâtului);
  • prin intermediul unui avocat care returnează originalul însoțit de o declarație că acceptă notificarea sau comunicarea în numele pârâtului;
  • în conformitate cu o clauză contractuală (aceasta poate specifica cui urmează să i se adreseze notificarea sau comunicarea și unde/cum se efectuează notificarea sau comunicarea);
  • dacă acțiunea se referă la posesia unui teren, prin înmânarea unui exemplar soției/soțului, rudei sau angajatului pârâtului (dacă rezultă că are peste 16 ani) la domiciliul pârâtului sau la locul acestuia de desfășurare a activității. Dacă instanța constată că nicio persoană nu pare să dețină terenul, iar notificarea sau comunicarea către pârât nu se poate realiza pe altă cale, aceasta poate autoriza realizarea notificării sau a comunicării prin afișarea unui exemplar al actului judiciar într-o parte vizibilă a terenului;
  • dacă pârâtul este minor, părintelui, tutorelui sau a persoanei cu care acesta locuiește;
  • dacă pârâtul este pacient, unei persoane autorizate în temeiul legislației privind sănătatea mintală sau persoanei cu care locuiește pârâtul;
  • în cazul Coroanei, prin poșta obișnuită sau lăsând actele unui angajat sau a unui agent al avocatului Coroanei („Crown Solicitor”);
  • unei societăți, prin trimitere recomandată la sediul social al acesteia.
  • orice alt act al Înaltei Curți care nu trebuie să fie notificat sau comunicat personal poate fi lăsat sau trimis prin poștă la adresa persoanei căreia trebuie să îi transmisă notificarea sau comunicarea;
  • transmis prin fax și urmat de scrisoare, dacă ambele părți sunt reprezentate de avocați;
  • notificat sau comunicat prin schimb de acte (DX).

La Judecătoria Comitatului („County Court”), dacă nu se dispune altfel, o cerere în materie civilă poate fi notificată sau comunicată:

  • de un agent procedural. (Agenții procedurali sunt numiți pentru fiecare divizie a instanței administrative; aceștia vor nota detaliile notificării sau ale comunicării pe cererea în materie civilă originală și o vor înapoia cât mai curând posibil avocatului reclamantului);
  • de un avocat sau de un membru al personalului său (cu vârsta mai mare de 16 ani), cu serviciile poștale obișnuite, în regim prioritar;
  • prin introducerea unui exemplar în cutia poștală de la adresa respectivă (exemplarul trebuie să fie într-un plic sigilat, adresat pârâtului);
  • unui avocat, dacă acesta este autorizat să primească notificarea sau comunicarea și semnează pe original o declarație în acest sens.

Orice alt act care nu trebuie să fie notificat sau comunicat personal poate:

  • să fie livrat sau trimis avocatului, dacă partea acționează prin avocat;
  • să fie transmis prin fax și urmat de scrisoare, dacă ambele părți sunt reprezentate de avocați; sau
  • să fie notificat sau comunicat prin schimb de acte (DX).

O citație sau o cerere în materie civilă ce trebuie notificată sau comunicată în afara Irlandei de Nord nu se poate emite fără acordul instanței, cu excepția cazului în care instanța este competentă în temeiul:

  • Legii din 1982 privind competența judiciară și hotărârile judecătorești;
  • Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială sau al Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare): sau
  • al altor dispoziții legale.

Trebuie îndeplinite o serie de alte cerințe (de exemplu, nu trebuie să existe nicio procedură cu privire la aceeași cauză pe rolul unei alte jurisdicții relevante).

6 Este permisă, în cadrul unei proceduri civile, notificarea sau comunicarea pe cale electronică a actelor (notificarea sau comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare prin mijloace de comunicare electronică la distanță, de exemplu, prin e-mail, prin aplicații internet securizate, prin fax, prin SMS etc.)? Dacă da, pentru ce categorii de proceduri este prevăzută această metodă? Există restricții în ceea ce privește disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a actelor judiciare în funcție de destinatar (practician în domeniul dreptului, persoană juridică, societate comercială sau un alt actor economic etc.)?

În Irlanda de Nord nu se permite notificarea sau comunicarea actelor prin mijloace electronice în procedurile civile.

7 Notificări sau comunicări „indirecte”

7.1 Permite legislația acestui stat membru utilizarea altor metode de notificare sau comunicare în cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea actelor judiciare către destinatar (de exemplu, notificarea la adresa personală, la executorul judecătoresc, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin afișare)?

Dacă normele prevăd obligația ca un act să fie notificat sau comunicat personal – de exemplu o cerere în materie civilă de executare în temeiul articolului 107 din Ordinul privind executarea hotărârilor judecătorești (Irlanda de Nord) din 1981 –, se poate depune o cerere ex parte prin care se solicită instanței să permită o metodă de notificare sau comunicare alternativă. De exemplu, instanța poate să dispună notificarea sau comunicarea indirectă:

  • prin poștă;
  • prin comunicări cu caracter publicitar;
  • prin intermediul unui prieten;
  • prin intermediul unei rude;
  • prin intermediul unei societăți de asigurare.

Dacă pârâtul se află în afara Irlandei de Nord, instanța poate să dispună notificarea sau comunicarea indirectă dacă are certitudinea că pârâtul a plecat în scopul de a evita litigiul.

7.2 În cazul în care se aplică alte metode, în ce moment se consideră că au fost notificate sau comunicate actele judiciare?

Dacă se utilizează o altă metodă de notificare sau comunicare, în hotărârea judecătorească trebuie să se menționeze metoda, îndeplinirea acesteia și data la care au fost notificate sau comunicate actele.

7.3 În cazul în care o altă metodă de notificare sau comunicare este depunerea actelor judiciare într-un anumit loc (de exemplu, la un oficiu poștal), cum este informat destinatarul cu privire la faptul că actele au fost depuse în acest mod?

Depunerea actelor nu este o metodă normală de notificare sau comunicare în Irlanda de Nord.

7.4 În cazul în care destinatarul refuză să accepte notificarea sau comunicarea actelor judiciare, care sunt consecințele? Se consideră că actele au fost efectiv notificate sau comunicate dacă refuzul nu era legitim?

Dacă destinatarul refuză notificarea sau comunicarea (de exemplu, prin negarea identității), persoana care notifică sau comunică citația are dreptul să notifice sau să comunice actele unei alte persoane, atât timp cât destinatarul cunoaște persoana respectivă și aceasta are peste 16 ani – de exemplu, soțul (soția) destinatarului. Dacă nu există o altă persoană care să accepte notificarea sau comunicarea, se emite un certificat de neefectuare a notificării sau comunicării. Dacă nu se poate obține dovada identității, actele nu se consideră notificate sau comunicate (chiar dacă refuzul nu a fost legitim).

8 Servicii de curierat din străinătate (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor)

8.1 În cazul în care serviciul de curierat livrează un act trimis din străinătate către un destinatar din acest stat membru, într-o situație în care este necesară o confirmare de primire (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), serviciul de curierat livrează actul doar destinatarului în persoană sau poate, în conformitate cu normele naționale în materie de livrări poștale, să livreze actul și unei alte persoane de la aceeași adresă?

Livrarea recomandată cu Royal Mail (serviciul poștal din Regatul Unit) se face mai degrabă la o adresă decât la o persoană fizică. Prin urmare, este posibil ca o altă persoană decât destinatarul să primească actele dacă locuiește la aceeași adresă.

8.2 În conformitate cu normele în materie de livrări poștale din acest stat membru, cum se poate efectua notificarea sau comunicarea actelor din străinătate, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1393/2007 privind comunicarea sau notificarea actelor, dacă la adresa de livrare nu a fost găsit nici destinatarul, nici o altă persoană abilitată să primească livrarea (dacă este posibil, în temeiul normelor naționale în materie de livrări poștale - a se vedea mai sus)?

Dacă la adresa solicitată nu este nimeni disponibil pentru a semna pentru primirea actelor, acestea se returnează oficiului poștal local de la adresa respectivă. Dacă nu sunt ridicate în termenele prevăzute (a se vedea mai jos), actele se returnează expeditorului.

8.3 Oficiul poștal prevede o anumită perioadă de timp pentru ridicarea actelor înainte de a le trimite înapoi cu mențiunea nelivrat? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce mod este informat destinatarul că are corespondență de ridicat de la oficiul poștal?

Atunci când nu a fost posibilă livrarea la adresă, se lasă un aviz cu notificarea încercării de livrare. Prin avizul respectiv, destinatarul este informat de unde pot fi ridicate actele și în ce termen ar trebui să le ridice. În cazul scrisorilor recomandate trimise din Regatul Unit, actele trebuie ridicate în termen de o săptămână. În cazul scrisorilor recomandate internaționale, termenul de ridicare este de trei săptămâni.

9 Există vreo dovadă scrisă din care să reiasă că actul judiciar a fost comunicat sau notificat?

În cazul Înaltei Curți, este posibil ca notificarea sau comunicarea să trebuiască dovedită printr-o declarație pe proprie răspundere în care se precizează:

  • persoana care a efectuat notificarea sau comunicarea;
  • persoana căreia i s-a transmis notificarea sau comunicarea (se poate face referire la o fotografie a destinatarului sau la faptul că acesta și-a confirmat identitatea);
  • locul și modul în care a fost efectuată notificarea sau comunicarea;
  • ziua și data notificării sau a comunicării.

Persoana care efectuează notificarea sau comunicarea trebuie să scrie detaliile acesteia pe documentul original.

Pe declarația pe proprie răspundere scrisă în urma notificării sau comunicării prin poștă sau prin introducerea actului în cutia poștală trebuie să se menționeze că se crede că actul va fi ajunge pârât și că nu a fost returnat fără a fi fost livrat.

În cauzele urgente, notificarea sau comunicarea se poate dovedi prin depoziții orale.

În cazul Judecătoriei Comitatului:

  • agentul procedural va participa la procedură și va prezenta evidența care conține detaliile notificării sau comunicării și va depune jurământ că declarațiile cu privire la notificare sau comunicare sunt corecte;
  • notificarea sau comunicarea de către un avocat se dovedesc prin afișare pe fața cererii în materie civilă;

Atât la Înalta Curte, cât și la Judecătoriile Comitatelor:

  • se consideră că un act notificat sau comunicat prin poștă, în regim prioritar, a fost notificat sau comunicat după a șaptea zi lucrătoare (deși se poate solicita o dovadă a faptului că a sosit mai devreme);
  • se consideră că un fax trimis după ora 16.00 într-o zi lucrătoare este notificat sau comunicat în ziua următoare;
  • se consideră că un act notificat sau comunicat prin DX este notificat sau comunicat în a doua zi lucrătoare după ce este lăsat în caseta DX.

10 Ce se întâmplă în situația în care destinatarul nu primește actul sau în situația în care comunicarea sau notificarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu, actul judiciar este comunicat sau notificat unei persoane terțe)? În aceste condiții se poate totuși considera valabilă comunicarea sau notificarea actului judiciar (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă un nou demers de comunicare sau notificare a actului judiciar?

Dacă avocatul nu este autorizat să primească notificarea sau comunicarea în numele pârâtului, toate procedurile vor fi anulate. În caz contrar, judecătorul poate declara că notificarea sau comunicarea s-a realizat într-o manieră suficientă dacă există dovada că pârâtul a primit efectiv documentul sau că există o deficiență tehnică în ceea ce privește notificarea sau comunicarea. De asemenea, se renunță la argumentul deficienței sau al neefectuării notificării sau comunicării dacă pârâtul se înfățișează în instanță necondiționat.

11 Trebuie să se plătească pentru comunicarea sau notificarea unui act judiciar și, dacă da, care este suma?

Notificarea sau comunicarea prin poștă presupune costuri poștale aferente unei trimiteri în regim prioritar. În cazul notificării sau comunicării personale, taxele percepute de agenții procedurali sunt fixate prin lege. Taxa actuală pentru notificarea sau comunicarea personală a unei cereri în materie civilă este de 12 GBP și respectiv de 45 GBP.

Ultima actualizare: 20/08/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.