În materie de drept civil, procedurile și acțiunile în curs intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție vor continua în temeiul legislației UE. În baza unui acord reciproc între UE și Regatul Unit, Portalul e-justiție va păstra informațiile legate de Regatul Unit până la sfârșitul anului 2022.

Plasarea copilului în altă țară, inclusiv într-o familie substitutivă

Anglia şi Ţara Galilor
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Există în legislația din țara dumneavoastră obligația ca, înainte de a plasa un copil în altă țară, să se efectueze o consultare prealabilă și să se obțină consimțământul? Vă rugăm să menționați eventualele excepții.

Statul, prin intermediul autorității locale, poate să plaseze un copil în cazul în care acționează potrivit Legii din 1989 privind copiii. Acesta ar acționa fie în temeiul secțiunii 20, potrivit căreia autoritatea locală trebuie să cazeze copilul în anumite circumstanțe, fie în temeiul unui ordin de plasament pronunțat de o instanță în temeiul secțiunii 31. Nevoile copilului au importanță primordială în orice decizii de plasament luate de autoritățile locale în temeiul dreptului englez. Regulamentul din 2010 (din Anglia) privind planificarea îngrijirii, plasamentul și revizuirea cazului („regulamentul din 2010”) prevede că, în cazul copiilor care sunt cazați de către autoritatea locală sau care se află în îngrijirea acesteia, planul de îngrijire trebuie să fie convenit, în cea mai mare măsură cu putință, între autoritatea responsabilă și un părinte al copilului și/sau orice persoană care nu este părintele copilului, însă care are răspunderea părintească pentru acesta, sau, în cazul în care nu există o astfel de persoană, persoana care a avut copilul în îngrijire imediat înainte ca autoritatea responsabilă să fi aranjat plasamentul copilului. Pentru un copil cu vârsta minimă de 16 ani care este de acord să fie cazat de autoritatea locală, regulamentul din 2010 prevede ca planul de îngrijire să fie convenit chiar cu copilul în cauză.

Cu privire la aranjamentele care se încadrează la definiția plasamentului privat (private fostering), autoritatea locală trebuie să stabilească dacă bunăstarea copilului va fi protejată și promovată în mod satisfăcător și dacă toate aspectele aranjamentelor de plasament privat (private fostering) sunt corespunzătoare, în conformitate cu obligațiile sale prevăzute la secțiunea 67 din Legea din 1989 privind copiii. Pentru a realiza acest lucru, Regulamentul din 2005 privind copiii (aranjamente private pentru plasament) („regulamentul din 2005”) prevede că autoritatea locală este notificată cu privire la aranjament de către îngrijitorul substitutiv (foster carer) cu cel puțin șase săptămâni înainte de începerea aranjamentului, însă, în cazul în care plasamentul urmează să înceapă în termen de șase săptămâni, atunci autoritatea locală trebuie să fie notificată imediat. Orice persoană implicată în plasamentul privat al copilului trebuie să notifice autoritatea locală cât de repede posibil după realizarea aranjamentului. Autoritatea locală trebuie să viziteze locul de cazare și să vorbească cu îngrijitorii substitutivi (foster carer) privați propuși, cu membrii gospodăriei și cu copilul și, dacă este posibil, trebuie să viziteze și să vorbească cu părinții copilului și cu orice altă persoană care are răspunderea părintească pentru copil. Diferite detalii prevăzute în anexele la regulamentul din 2005 trebuie să fie confirmate de autoritatea locală în cea mai mare măsură cu putință.

2 În cazul în care este necesar să se parcurgă în prealabil etapa consultării și a obținerii consimțământului, ce autoritate trebuie să fie consultată și să își dea consimțământul?

În cazul plasării copilului de către o autoritate locală, activitățile de consultare și aprobare trebuie să aibă loc potrivit secțiunii 20 din Legea din 1989 privind copiii, respectiv părinții sau alte persoane care au răspunderea părintească pentru copil trebuie să fie de acord cu plasamentul și trebuie verificată îndeplinirea criteriilor de cazare a copilului. Alternativ, copilul poate fi plasat de o autoritate locală în conformitate cu un ordin de plasament pronunțat de instanță. În ambele cazuri, autoritatea locală trebuie să respecte Legea din 1989 privind copiii și, în special, regulamentul din 2010. În măsura în care este posibil să facă acest lucru, autoritatea locală va încerca să obțină din partea părinților copilului sau din partea oricărei alte persoane care are răspundere părintească pentru copil și din partea copilului, dacă este cazul, având în vedere vârsta acestuia, acordul cu privire la planul de îngrijire, care stabilește modul în care autoritatea locală va îndeplini nevoile copilului.

În cazul unui aranjament privat de plasament, îngrijitorul substitutiv (foster carer) privat devine răspunzător pentru asigurarea îngrijirii zilnice a copilului într-un mod care promovează și protejează bunăstarea acestuia. Răspunderea globală pentru protejarea și promovarea bunăstării copilului care se află în plasament privat aparține în continuare părintelui sau persoanei care deține răspunderea părintească. Autoritățile locale nu aprobă și nu înregistrează formal îngrijitorii substitutivi (foster carers) privați. Cu toate acestea, autoritățile locale au obligația de a se convinge că bunăstarea copiilor care sunt sau vor fi în plasament privat în raza lor teritorială este sau va fi protejată și promovată în mod satisfăcător. Autoritatea locală în a cărei rază teritorială se află reședința copilului aflat în plasament privat are obligațiile legale referitoare la acel copil. Regulamentul din 2005 stabilește obligația părinților sau a persoanei care are răspunderea părintească, precum și a îngrijitorilor substitutivi (foster carers) privați și a oricărei alte persoane implicate (direct sau indirect) în plasamentul privat al copilului de a notifica autoritatea locală cu privire la un aranjament privat de plasament propus sau efectiv. În plus, specialiștii în educație, sănătate și în alte domenii trebuie, de asemenea, să notifice autoritatea locală cu privire la un aranjament privat de plasament de care iau cunoștință, în cazul în care nu sunt convinși că autoritatea locală a fost notificată sau va fi notificată cu privire la acest aranjament.

3 Vă rugăm să descrieți pe scurt procedura de consultare și de obținere a consimțământului (inclusiv documentele necesare, termenele, modalitățile și alte detalii relevante).

În cazul plasării de către o autoritate locală, regulamentul din 2010 prevede calendarul procesului de planificare a îngrijirii, însă nu și notificarea deciziei privind plasamentul. Planul de îngrijire trebuie să fie elaborat înainte de prima plasare a copilului de către autoritatea responsabilă sau, dacă acest lucru nu este posibil, în termen de zece zile lucrătoare de la începerea primului plasament. Acesta trebuie să facă obiectul reexaminării, să fie supervizat de către funcționarul de revizuire independent (Independent Reviewing Officer). Autoritatea responsabilă trebuie să revizuiască prima dată cazul copilului în termen de 20 de zile lucrătoare de la data la care copilul intră în îngrijire. A doua revizuire trebuie să fie efectuată după cel mult trei luni de la prima, iar revizuirile ulterioare trebuie să aibă loc la intervale maxime de șase luni. Revizuirile sunt efectuate de către asistentul social al copilului (numit de către autoritatea responsabilă) și trebuie să arate că au existat consultări cu copilul și alte părți, inclusiv îngrijitorii substitutivi (foster carers), personalul de la școala sau grădinița copilului, cadrul medical sau orice altă persoană relevantă, după caz.

Regulamentul din 2005 prevede calendarul pentru notificarea, evaluarea și cerința permanentă ca autoritatea locală să se convingă de faptul că bunăstarea copiilor care sunt în plasament privat pe raza lor teritorială este protejată și promovată. În ceea ce privește notificarea, o persoană care propune plasamentul privat al unui copil trebuie să notifice autoritatea locală corespunzătoare cu privire la această propunere cu cel puțin șase săptămâni înainte de data la care aranjamentul privat de plasament urmează să înceapă sau imediat în cazul în care aranjamentul urmează să înceapă în termen de șase săptămâni. În plus, orice persoană, inclusiv un părinte sau o altă persoană care are răspunderea părintească pentru copil, care este implicată sau nu (direct sau indirect) în stabilirea aranjamentului de plasament privat al copilului trebuie să notifice autoritatea locală corespunzătoare cu privire la aranjament cât de repede posibil după realizarea acestuia. Autoritatea locală trebuie să viziteze aranjamentele private de plasament în termen de șapte zile de la notificarea aranjamentului. Autoritatea locală va evalua aranjamentul sau propunerea de aranjament. Ulterior, autoritățile locale vor desfășura vizite de urmărire. În primul an, vizitele trebuie să fie efectuate la intervale de cel mult șase săptămâni, iar în al doilea an și în anii următori ai aranjamentului, acestea trebuie efectuate la intervale de douăsprezece luni.

4 Ce este o „familie substitutivă” în conformitate cu legislația dumneavoastră internă?

Potrivit dreptului englez, familia substitutivă este locul în care autoritatea locală plasează un copil la un asistent maternal, care este o persoană aprobată de către o agenție de servicii de plasament înregistrată, în urma evaluării adecvării acesteia și a gospodăriei sale, pentru plasamentul unui copil sau a unui tânăr care a fost luat în grija statului. Agenția poate evalua și aproba orice persoană pe care o consideră corespunzătoare. Ca parte a procesului de evaluare, agenția va lua în considerare impactul posibil sau contribuția adusă plasamentului de către toți membrii gospodăriei. Este de așteptat ca membrii gospodăriei care nu sunt aprobați pentru plasament să fie verificați de către poliție, iar rezultatele acestor verificări pot afecta evaluarea adecvării gospodăriei.

În plus, plasamentul privat se realizează în conformitate cu secțiunea 66 din Legea din 1989 privind copiii în cazul în care un copil cu vârsta mai mică de 16 ani (18 ani dacă are dizabilități) beneficiază de îngrijire și cazare în propria locuință din partea unei persoane care nu este un părinte, o persoană cu răspundere părintească pentru acesta sau o rudă [astfel cum este definit acest termen la secțiunea 105 din Legea din 1989 privind copiii – respectiv un bunic, frate, soră, unchi sau mătușă (indiferent dacă sunt rude sau afini) sau un părinte vitreg nu constituie un îngrijitor substitutiv (foster carer) privat]. Un copil nu este în plasament privat dacă persoana care îl îngrijește a făcut acest lucru timp de mai puțin de 28 de zile și nu intenționează să îl îngrijească pe o perioadă mai lungă. Excepțiile de la această definiție sunt prevăzute în Anexa 8 la Legea din 1989 privind copiii. Cu excepția cazului în care persoana tânără are o dizabilitate în sensul Legii din 1989 privind copiii, plasamentul privat al acesteia încetează la vârsta de 16 ani, însă, dacă aranjamentele de trai continuă, atunci continuă să se aplice orientările statutare – Legea din 1989 privind noul plasament al copiilor Orientări privind plasamentul privat – deoarece aranjamentul va reveni sub forma îngrijirii informale asigurate de către familie și prieteni.

Îngrijitorul substitutiv (foster carer) privat devine răspunzător pentru asigurarea îngrijirii zilnice a copilului. Părintele va deține în continuare răspunderea părintească pentru copil. Autoritățile locale nu aprobă și nu înregistrează formal un îngrijitor substitutiv (foster carer) privat. Cu toate acestea, autoritatea locală pe raza căreia își are reședința copilul are obligația de a se convinge că bunăstarea copiilor care sunt sau vor fi puși în plasament privat în raza sa teritorială este sau va fi protejată și promovată. În cursul evaluării, autoritatea locală trebuie să stabilească dacă toate aspectele aranjamentelor de plasament privat sunt adecvate, potrivit regulamentului din 2005. În cazul în care autoritatea locală nu este convinsă că bunăstarea unui copil aflat în plasament privat este sau va fi protejată sau promovată în mod satisfăcător, aceasta trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că respectivul copil este cazat de propriul părinte (sau o altă persoană care are răspunderea părintească) sau de o rudă și să analizeze dacă este necesar să exercite oricare dintre funcțiile sale prevăzute de lege în legătură cu copilul.

5 Noțiunea de „familie substitutivă” include rudele? În caz afirmativ, ce rude?

În ceea ce privește plasamentul de către stat prin intermediul autorității locale, numai în situațiile în care rudele au urmat procesul de evaluare pentru plasament și au fost aprobate de un comitet de plasament convocat de un prestator de servicii de plasament ca fiind adecvate pentru a asigura plasamentul. Fiind cunoscute sub numele de îngrijitori substitutivi de tip „familie și prieteni”, aceste persoane reprezintă aproximativ 18 % din totalul îngrijitorilor substitutivi din Anglia. Ei sunt evaluați în cadrul unei abordări mai relaxate și, cu toate că primesc sprijin financiar care îi ajută să suporte costurile îngrijirii copilului sau a copiilor, nu se preconizează că vor lua în plasament copii cu care nu au o legătură de rudenie. Ar putea fi orice persoană care fie este rudă, fie are o legătură cu copilul.

În cazul plasamentului privat, îngrijitorul substitutiv (foster carer) privat poate face parte din familia extinsă, putând fi, de exemplu, un văr sau o mătușă de-a doua. Cu toate acestea, o persoană care este rudă în conformitate cu definiția rudei din Legea din 1989 privind copiii, respectiv un bunic, frate, soră, unchi sau mătușă (indiferent dacă sunt rude sau afini) sau un părinte vitreg nu constituie un îngrijitor substitutiv (foster carer) privat. Un îngrijitor substitutiv (foster carer) privat poate fi un prieten al familiei, părintele unui prieten al copiilor sau o persoană necunoscută anterior familiei copilului și care dorește să preia copilul în plasament privat. Trebuie subliniat, totuși, că, pentru a fi considerat un aranjament privat de plasament, copilul trebuie să aibă vârsta mai mică de 16 ani (18 ani, în cazul în care are o dizabilitate) și trebuie să i se asigure îngrijirea și cazarea pe o perioadă de cel puțin 28 de zile.

Ultima actualizare: 02/08/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.