În materie de drept civil, procedurile și acțiunile în curs intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție vor continua în temeiul legislației UE. În baza unui acord reciproc între UE și Regatul Unit, Portalul e-justiție va păstra informațiile legate de Regatul Unit până la sfârșitul anului 2022.

Plasarea copilului în altă țară, inclusiv într-o familie substitutivă

Gibraltar
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Există în legislația din țara dumneavoastră obligația ca, înainte de a plasa un copil în altă țară, să se efectueze o consultare prealabilă și să se obțină consimțământul? Vă rugăm să menționați eventualele excepții.

Partea VIIIA din Legea privind copiii din 2009 (Children Act 2009) transpune procedurile și obligațiile specifice ratificate de Convenția de la Haga din 1996. Convenția prevede, desigur, cooperarea între state cu privire la cazurile în care copiii sunt plasați în centre de îngrijire alternative la nivel transfrontalier, de exemplu, în temeiul unui acord de plasament într-o familie substitutivă sau al altor acorduri pe termen lung care nu au fost încă adoptate.

În special, secțiunea 93M din Legea privind copiii din 2009 impune necesitatea de a transmite un raport autorității centrale a unui alt stat contractant în cazul în care Centrul de plasament intenționează să plaseze un copil într-un alt stat contractant (în sensul articolului 33 din convenție) sau să consulte autoritatea centrală (în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul Bruxelles IIa).

Chestiunea consimțământului, a sesizărilor și a procedurilor de urmat depinde în mare măsură de circumstanțele și de situația actuală a copilului. De exemplu, dacă plasamentul în cauză vizează un copil care face deja obiectul unui ordin de luare în îngrijire emis de Curtea Supremă (Supreme Court), procedura ar trebui înaintată Curții Supreme în temeiul capitolului IV din convenție pentru recunoașterea sau executarea unui ordin.

În plus, secțiunea 67 din Legea privind copiii prevede că nimeni nu poate îndepărta un copil din Gibraltar în temeiul unui ordin de luare în îngrijire fără consimțământul scris al tuturor titularilor autorității părintești sau, alternativ, fără permisiunea Curții Supreme.

2 În cazul în care este necesar să se parcurgă în prealabil etapa consultării și a obținerii consimțământului, ce autoritate trebuie să fie consultată și să își dea consimțământul?

A se vedea mai sus.

Secțiunea 93K din Legea privind luarea în îngrijire din 2009 prevede că funcțiile în temeiul convenției ale unei autorități centrale sunt îndeplinite în Gibraltar în primă instanță de către Ministrul Justiției.

În sensul articolelor 24, 26 și 28 din convenție, trimiterile la autoritatea respectivă includ Curtea Supremă din Gibraltar.

În sensul articolului 35.2, trimiterile la autoritatea respectivă includ Centrul de plasament.

3 Vă rugăm să descrieți pe scurt procedura de consultare și de obținere a consimțământului (inclusiv documentele necesare, termenele, modalitățile și alte detalii relevante).

Urmărim procedurile prevăzute de Convenția de la Haga și regulamentele de procedură Normele din 2011 privind procedurile legate de dreptul familiei (Copii) (Convenția de la Haga din 1996) [Family Proceedings (Children) (1996 Hague Convention) Rules 2011] cu privire la cererile adresate instanțelor.

4 Ce este o „familie substitutivă” în conformitate cu legislația dumneavoastră internă?

În Legea privind copiii din 2009 nu există nicio definiție a noțiunii de „familie substitutivă”. În schimb, sunt incluse definițiile noțiunilor de „persoană în îngrijirea căreia este plasat un copil” (foster carer) și de „plasare într-o familie substitutivă” (fostering).

Prin „persoană în îngrijirea căreia este plasat un copil” se înțelege o persoană aprobată de Centrul de plasament în scopul plasării într-o familie substitutivă.

Prin „plasare într-o familie substitutivă” se înțelege îngrijirea unui copil care necesită luarea în îngrijire de către o persoană care nu este părinte, nici părinte adoptiv, nici rudă, nefiind nici o persoană care este, în vreun alt mod, titulara autorității părintești față de copil.

5 Noțiunea de „familie substitutivă” include rudele? În caz afirmativ, ce rude?

Nu ne referim la familia substitutivă atunci când vorbim de rudele sau de prietenii care iau copilul în îngrijire; în acest caz este vorba de un plasament în cadrul familiei sau la prieteni, cunoscut sub denumirea de „plasare la o persoană apropiată”.

Ultima actualizare: 04/08/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.