I. Liste și registre de experți
În Țările de Jos există două registre: unul în principal pentru dreptul civil și dreptul administrativ (LRGD) și unul în principal pentru dreptul penal (NRGD). Pe lângă acestea, există Institutul de expertiză pentru probe criminalistice (NFI) și Institutul experților în dreptul mediului (STAB), ambele fiind finanțate de statul neerlandez. În plus, există Asociația neerlandeză pentru rapoartele specialiștilor medicali (NVMSR). Experții sunt înregistrați în funcție de specializare. Registrele experților sunt gestionate în diferite moduri; registrele LRGD și NVMSR sunt private, registrele NRGD și NFI sunt gestionate de Ministerul Justiției, iar STAB este un organism independent, care lucrează în mod exclusiv pentru sistemul judiciar. În Țările de Jos nu există o instanță judecătorească strict separată responsabilă pentru registru sau pentru calitatea experților din acesta. Instanțele judecătorești se bazează pe asigurarea calității pe care o furnizează aceste organisme. Totuși, judecătorii sunt implicați în procesul de admitere și/sau acreditare a registrelor LRGD și NRGD.
Linkuri:
- Registrul Național al Experților Judiciari
- Registrul Experților Judiciari din Țările de Jos
- Experți în dreptul mediului și amenajarea teritoriului
- Asociația neerlandeză pentru rapoartele specialiștilor medicali
Registrele NRGD/LRGD și NVMSR, precum și site-ul web al STAB sunt accesibile publicului. Există instrumente de căutare, dar experții STAB nu pot fi consultați de către părți deoarece aceștia sunt numiți numai pentru a consilia judecători și numirea lor de către părți ar ridica semne de îndoială în ceea ce privește independența. Public: a se vedea pagina web Find an expert (Găsește un expert). Acest instrument vizează numai experții din registrul LRGD. Instrumentul este accesibil în funcție de specializare. Toți experții care lucrează în cadrul STAB sunt înregistrați și în registrul LRGD.
Membrii NVMSR parcurg un proces de pregătire și examinare înainte de a deveni membri cu calitatea de experți judiciari.
Pentru a se înregistra în NRGD, experții trebuie să parcurgă o procedură de acreditare care ține seama atât de domeniul de expertiză în care trebuie să își dovedească excelența, cât și, în rolul lor de experți judiciari, de aptitudinile necesare pentru a fi un expert bun în cadrul acțiunilor judiciare. LRGD se bazează pe certificarea standardelor profesionale care sunt stabilite de organismele profesionale și de asociațiile (profesionale) din cadrul profesiei respective, pe pregătirea cu privire la rolul de expert, precum și pe un sistem de educație continuă.
STAB are standarde de angajare foarte stricte și un sistem riguros de educație continuă. Evaluarea inter pares a rapoartelor de expertiză este standard pentru STAB.
Experții nu trebuie să depună un jurământ. Experții pot fi eliminați din registre în urma unor plângeri oficiale cu privire la nerespectarea normelor de conduită aplicabile diferitelor instanțe judecătorești, care sunt în mare măsură similare.
Registrele sunt păstrate la zi de către organismele administrative care le gestionează.
II. Calificările experților
Experții din registrul LRGD trebuie să fie membri ai unui organism profesional pentru a se autointitula experți. Prin urmare, criteriile cu privire la profesionalism și cerințele în materie de educație sunt stabilite de organismul respectiv. Registrul NRGD stabilește, de asemenea, standarde înalte în materie de formare pe baza cărora se admite înregistrarea unui expert în registru. Experții sunt adesea membri ai unui organism profesional, dar există domenii „de nișă” pentru care nu există organisme profesionale și, prin urmare, calitatea de membru nu este obligatorie. Pentru STAB, LRGD și cel mai probabil NRGD, educația continuă este obligatorie sub forma unei dezvoltări profesionale continue. De exemplu, în cadrul STAB, 15 % din timp este rezervat pentru acest scop, iar pentru LRGD este obligatorie o durată minimă de șase ore pe an. Organismele profesionale acreditează adesea institute de formare. Acestea trebuie să dovedească faptul că formarea a avut loc, de exemplu prin prezentarea de liste ale înregistrărilor pe site-ul web din partea partenerilor din procesul de educație. Educația are două obiective: competențele în context judiciar și expertiza.
III. Remunerarea experților
În procedurile penale și administrative, remunerația expertului este plătită de stat. Există un sistem de tarifare fix, iar expertul trebuie să realizeze un calcul în avans. Situația este diferită în cazul STAB, acest institut fiind finanțat de Ministerul Mediului. În cazurile de drept civil, părțile sunt cele care plătesc expertiza.
IV. Răspunderea experților
Experții sunt trași la răspundere în conformitate cu normele generale de dreptul contractelor și cu cele privind răspunderea civilă. Aceștia nu sunt obligați de lege sau de judecătorul care îi numește să încheie o asigurare de răspundere civilă profesională. Experții pot fi asigurați de societatea pentru care lucrează. Experții independenți se asigură din proprie inițiativă, dar mai multe organisme profesionale impun o asigurare de răspundere civilă profesională obligatorie.
V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți
Principalele dispoziții legale aplicabile expertizei judiciare în Țările de Jos sunt articolul 194 din Codul de procedură civilă, articolul 8.47 din Awb, Codul pentru dreptul administrativ, și Legea privind expertiza judiciară în dreptul penal.
Aceste legi reprezintă cadrul: orientările detaliate pentru expertiza judiciară se găsesc în Instrucțiunile practice pentru experți pentru cazurile de drept civil din Țările de Jos.
În plus, există un cod de conduită – cu temei juridic – pentru experții în drept penal, precum și un cod de conduită elaborat de Înalta Curte Administrativă pentru expertiza judiciară. Pentru majoritatea formelor de expertiză, există cerințe suplimentare cu privire la calitatea expertizei sau la calificările experților.
Calitatea de expert nu este protejată.
1 Numirea experților
Experții pot fi numiți de instanța judecătorească și de părțile implicate. Numirea experților în procedurile administrative este similară cu cea din procedurile civile, diferența constând în faptul că, în dreptul administrativ, costurile sunt suportate de stat, în timp ce în procedurile civile acestea sunt suportate de părți. În toate cazurile, expertul numit de instanța judecătorească are obligația de a răspunde întrebărilor adresate de instanța judecătorească (posibil după consultarea părților). În procedurile derulate în fața unei instanțe judecătorești de drept penal, procurorul sau judecătorul pot numi un expert în timpul fazei de cercetare. În acest scop, există un registru care este reglementat de lege, pentru care expertul trebuie să îndeplinească cerințe mai riguroase decât cele aplicabile în procedurile civile și administrative. Toți experții numiți de instanțele judecătorești au obligația legală de a raporta orice conflict de interese.
1.a Numirea de către o instanță judecătorească
O instanță judecătorească de drept civil are competența discreționară de a numi un expert fie din oficiu , fie în conformitate cu o solicitare explicită a unei părți litigante, dacă faptele relevante nu pot fi stabilite în alt mod. În acest caz, audierea este amânată pentru o dată ulterioară furnizării raportului de expertiză. Instanța judecătorească are libertatea de a alege să numească orice persoană pe care o consideră potrivită să exercite calitatea de expert. Totuși, numirea unui expert din registrul relevant este o practică urmată la scară largă de toate instanțele judecătorești. Expertul trebuie să semnaleze instanței judecătorești orice conflict de interese. Experții numiți de instanța judecătorească au acces la dosar. În procedurile civile există reguli suplimentare riguroase care se aplică experților secundari care sunt consultați de expertul numit în timpul misiunii sale, iar părțile trebuie înștiințate în prealabil cu privire la persoanele care sunt consultate și la întrebările la care acestea urmează să răspundă.
1.b Numirea de către părți
Atunci când părțile numesc un expert, această numire este realizată, de obicei, la începutul procedurii judiciare, pentru a-și întemeia argumentația pe expertiza acestuia. Instanța judecătorească poate utiliza rapoartele de expertiză pentru a decide ce soluție să pronunțe. Judecătorul poate numi un expert pe toată durata procedurii, la solicitarea părților. Toți experții trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu normele și cu codurile de conduită aplicabile expertului numit de instanța judecătorească.
Este posibil ca ambele părți să solicite numirea unui anumit expert; nu există norme speciale care se aplică în acest caz. Judecătorul poate ordona ca ambele părți să numească un singur expert, dar această practică nu este frecventă.
2 Procedură
2.a Procedura civilă
Instanța judecătorească poate monitoriza doar ritmul în care progresează activitatea expertului într-o anumită cauză, deci controlul poate viza numai gestionarea timpului. Performanța expertului nu face obiectul unui control al calității și intervenția acestuia nu este menționată în hotărârile judecătorești. Totuși, STAB primește feedback periodic din partea instanțelor judecătorești cu privire la performanța experților, deși STAB este solicitat rareori în proceduri civile.
Părțile pot contesta raportul prin declarații sau prin furnizarea unei contraexpertize. Raportul de expertiză nu are caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, dar acestea urmează, de obicei, opinia expertului pe care l-au numit. Experții numiți de părți tind să aibă o influență mai mică decât cei numiți de instanțele judecătorești. Nu există proceduri prin care experții se întâlnesc sau sunt audiați încrucișat înaintea procesului cu scopul de a restrânge problematica și pentru ca instanța judecătorească să înțeleagă diferențele.
Experții au dreptul de a intra în contact cu părțile în timpul procedurii, dar numai dacă acest lucru este necesar pentru stabilirea faptelor și numai în prezența tuturor părților. Expertul trebuie să desfășoare întâlniri în prezența tuturor părților pentru a colecta observațiile lor, dacă standardele profesionale nu îi interzic să procedeze astfel, așa cum se întâmplă în cazurile medicale.
1. Raportul de expertiză
În Țările de Jos există un model de raport. Experții au obligația de a furniza un raport preliminar, iar părțile au dreptul de a formula observații. Atât în raportul preliminar, cât și în raportul final, expertul trebuie să abordeze argumentele părților. Nu este necesar să se respecte nicio altă cerință specifică în raport. Dacă instanța judecătorească ordonă acest lucru, expertul trebuie să furnizeze un raport suplimentar, de exemplu, dacă există întrebări suplimentare. Raportul este prezentat, de obicei, în scris, dar poate fi furnizat și verbal în cadrul unei audieri în cadrul instanței judecătorești.
2. Audierea în cadrul instanței judecătorești
Instanța judecătorească ordonă ca expertul să participe la audieri numai în cazuri excepționale; această participare poate fi solicitată de părți sau poate fi ordonată de judecător. Audierea încrucișată nu este uzuală.
2.b Alte forme
Diferențele în cazul altor forme de drept decât dreptul civil sunt nesemnificative.
Informațiile prezentate aici au fost colectate în timpul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”), de la persoane de contact din fiecare țară selectată de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.