Impactul COVID-19 în materie civilă și de insolvență

1 Impactul pandemiei de Covid-19 asupra procedurilor civile

1.1 Termene în procedurile civile

Până în prezent, nu s-au adoptat măsuri privind termenele de drept civil; singurele dispoziții se referă la prelungirea perioadelor de întrerupere a procedurilor penale. Legislația germană privind procedura civilă conține dispoziții flexibile privind prelungirea termenelor, suspendarea procedurilor și cererile restitutio in integrum, care contribuie la soluționarea litigiilor în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19.

Informații suplimentare privind măsurile legislative sunt disponibile pe site-ul web al Ministerului Federal al Justiției și Protecției Consumatorilor.

1.2 Organizarea judiciară și sistemul judiciar

Dispozițiile legislative privind procedurile civile oferă deja instanțelor multiple posibilități de a reacționa cu flexibilitate la situația excepțională actuală. Este de competența instanțelor și a judecătorilor relevanți să decidă ce măsuri să ia în fiecare caz în parte, de exemplu procedura scrisă, renunțarea la obținerea de probe sau depunerea de probe prin videoconferință. Independența sistemului judiciar este menținută.

1.3 Cooperarea judiciară la nivelul UE

Cooperarea în materie de dreptul familiei [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]:

Autoritatea centrală este pe deplin operațională, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Cererile pot fi depuse pe suport de hârtie.

Cooperarea în materie de obligații de întreținere [Regulamentul (CE) nr. 4/2009]:

Autoritatea centrală este pe deplin operațională, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 4/2009. Cererile pot fi depuse pe suport de hârtie.

Obținerea de probe [Regulamentul (CE) nr. 1206/2001] și notificarea sau comunicarea actelor [Regulamentul (CE) nr. 1393/2007]:

Nu există restricții privind funcționarea sistemului judiciar. Se dă curs cererilor de notificare sau comunicare și de obținere de probe.

2 Măsuri în materie de insolvență adoptate sau care sunt plănuite a fi adoptate în statele membre după declanșarea pandemiei

2.1 Măsuri de fond în materie de insolvență și contracte conexe care afectează măsurile

2.1.1 Suspendarea insolvenței

2.1.1.1 Suspendarea obligației de a solicita insolvența (debitori)

Suspendarea obligației de a solicita insolvența în cazul societăților, al societăților în care niciunul dintre asociați nu are răspundere nelimitată și al asociațiilor și fundațiilor a fost ridicată la 1 mai 2021. Persistă însă anumite consecințe juridice ale suspendării, în special protecția extinsă împotriva căilor de atac în temeiul articolului 2 alineatul (1) punctele 2-5 din versiunea actuală a Legii privind suspendarea insolvenței în contextul COVID-19 (COVID-19-Insolvenzaussetzungsgesetz – COVInsAG).

2.1.1.2 Protejarea debitorilor cu privire la solicitarea insolvenței de către creditori

Limitarea dreptului creditorului de a solicita insolvența a fost în vigoare doar până la 28 iunie 2020. Începând cu 29 iunie 2020, a fost reintrodus integral dreptul de depunere a unei cereri de chemare în judecată de către un creditor în cazul în care creditorul are un interes juridic în deschiderea procedurii de insolvență și demonstrează că atât creanța sa, cât și motivul pentru care a fost deschisă procedura sunt credibile.

2.1.2 Suspendarea executării creanțelor și suspendarea încetării contractelor

2.1.2.1 Moratorii generale/specifice privind executarea creanțelor/anumite tipuri de executare a creanțelor

2.1.2.2 Suspendarea încetării contractelor (contracte generale/specifice)

2.2 Suspendări dispuse de instanțele civile, inclusiv de instanțele de insolvență, și suspendări procedurale

Până în prezent, nu există măsuri privind termenele în procedurile civile. Nu sunt necesare măsuri specifice, deoarece situația juridică din Germania le permite judecătorilor să reacționeze în mod adecvat la efectele pandemiei de COVID-19 asupra procedurilor judiciare în curs.

2.3 Alte măsuri în materie de insolvență (legate de acțiuni în anularea transferului patrimonial, planuri de reorganizare, acorduri informale și alte măsuri, dacă este cazul)

Pe durata suspendării obligației de a solicita insolvența, riscurile de răspundere pentru managerii, creditorii și partenerii contractuali ai societăților insolvabile au fost atenuate pentru a încuraja aportul de capital suplimentar și continuarea relațiilor de afaceri; a se vedea secțiunea 2 din COVInsAG. Se aplică în continuare anumite facilități, cum ar fi clarificarea faptului că rambursarea noilor împrumuturi acordate în perioada de suspendare este considerată în continuare ca nefiind în detrimentul creditorilor până la 30 septembrie 2023 [articolul 2 alineatul (1) punctul 2 din COVInsAG]. De asemenea, se consideră că plățile aferente creanțelor care au fost amânate până la 28 februarie 2021 au fost, de asemenea, considerate până la 31 martie 2022 ca nefiind în detrimentul creditorilor, cu excepția cazului în care procedura de insolvență a fost deschisă înainte de 18 februarie 2021 [articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din COVInsAG]. Secțiunea 4 din COVInsAG a scurtat perioada de prognozare pentru testul de supraîndatorare până la 31 decembrie 2021, iar diferite forme de facilități de acces s-au aplicat în aceeași perioadă procedurilor de „autoadministrare” și de „protecție” (a se vedea secțiunile 5 și 6 din COVInsAG).

2.4 Măsuri conexe care nu sunt legate de insolvență (amânări ale plăților, împrumuturi bancare, asigurări sociale, asigurări de sănătate, subvenții pentru întreprinderi)

Obligațiile consumatorilor în materie de credite de consum au fost amânate – în anumite condiții – cu trei luni de la 1 aprilie 2020; această regulă a expirat la 30 iunie 2020.

Termenele prevăzute în dreptul societăților comerciale pentru organizarea adunărilor generale au fost prelungite; dreptul acționarilor sau al reprezentanților acestora de a participa personal poate fi suspendat temporar de Consiliul de administrație (societăți pe acțiuni).

Consumatorii și microîntreprinderile care nu au putut efectua plăți ca urmare a crizei au primit dreptul de a refuza executarea „contractelor esențiale pentru îndeplinirea unei obligații continue” (inclusiv, dar nu numai furnizarea de gaze naturale, apă, energie electrică și telecomunicații), cu condiția ca astfel de contracte să fi fost încheiate înainte de 8 martie 2020. Această regulă a expirat la 30 iunie 2020.