

Informații pe regiuni
Oricare dintre soți să fie domiciliat în Irlanda la data începerii procedurii.
SAU
Oricare dintre soți să aibă reședința obișnuită în Irlanda de un an la data începerii procedurii.
[articolul 39 alineatul (1) literele (a) și (b) din Legea din 1996 privind dreptul familiei (divorțul)]
Instanța competentă [Circuit Court și High Court – articolul 38 alineatul (1)] trebuie să se asigure că:
la data începerii procedurii, soții au locuit separat timp de cel puțin doi ani (în mod neîntrerupt sau nu) în cursul ultimilor trei ani
ȘI
că nu există nici o perspectivă rezonabilă de reconciliere între soți
ȘI
că s-a convenit sau se va conveni într-un mod pe care instanța îl consideră adecvat în situația dată în legătură cu orice aspect ce îi vizează pe soți și pe oricare dintre membrii familiei aflați în întreținere.
[articolul 5 alineatul (1)]
Căsătoria care face obiectul hotărârii de divorț este astfel desfăcută și foștii soți pot să se recăsătorească – articolul 10 alineatul (1).
La pronunțarea hotărârii de divorț, instanța poate dispune, de asemenea, cu privire la bunurile cuplului, printr-o ordonanță de ajustare a patrimoniului (property adjustment order) – articolul 14 alineatul (1). Astfel, bunurile pot fi vândute, partajate în cote egale sau în mod individual sau pot fi transferate integral pe numele uneia sau celeilalte dintre părți.
La pronunțarea hotărârii de divorț, instanța poate formula dispozițiile pe care le consideră adecvate în ceea ce privește bunăstarea minorilor aflați în întreținere, autoritatea părintească sau dreptul de vizitare a acestora – articolul 5 alineatul (2). Se acordă întâietate bunăstării copiilor.
(Pentru mai multe informații, consultați fișa informativă privind „Răspunderea părintească – Irlanda”).
La pronunțarea unei hotărâri de divorț, instanța poate institui o obligație de întreținere în favoarea oricăruia dintre soți, care încetează dacă soțul care o primește se recăsătorește – articolul 13.
Instanța poate, de asemenea, să pronunțe o ordonanță de stabilire a unei indemnizații de întreținere (pension adjustment order) în favoarea oricăruia dintre soți – articolul 17.
(Pentru mai multe informații, consultați fișa informativă „Obligații de întreținere – Irlanda”).
Separarea legală le permite soților să își reorganizeze viața cu scopul de a locui în mod permanent separat unul față de celălalt.
În hotărârea de separare legală instanța se pronunță în mod auxiliar și în legătură cu aspecte privind copiii, pensiile alimentare, plățile sub formă de capital, dreptul la pensie, locuința familială și alte tipuri de bunuri. Hotărârea de separare legală nu desface căsătoria. Prin urmare, dacă unul dintre soții separați legal dorește să se recăsătorească cu o altă persoană trebuie, mai întâi, să obțină o hotărâre de divorț.
(articolul 8 din Legea din 1989 privind separarea legală și reforma dreptului familiei)
Una sau mai multe dintre următoarele condiții:
(articolul 2 din Legea din 1989 privind separarea legală și reforma dreptului familiei)
Separarea legală pune capăt obligației de a coabita, fără dizolvarea căsătoriei. Soția poate continua să utilizeze numele soțului său.
Din punct de vedere financiar, îndatorirea de a-l sprijini pe celălalt soț este menținută și se poate acorda o indemnizație de întreținere, fără să se țină seama de culpă. Cu toate acestea, la fel ca în cazul unui divorț, hotărârea presupune dizolvarea și lichidarea relației matrimoniale.
Drepturile succesorale sunt menținute, cu excepția situației în care unul dintre soți a renunțat la conviețuire pe motiv de culpă exclusivă a acestuia.
Părțile pot solicita instanței să dispună anularea hotărârii. Instanța va anula hotărârea în cazul în care s-a asigurat că a avut loc o reconciliere și părțile intenționează să reia coabitarea.
Transformarea separării de drept în divorț
La cererea unuia dintre soți, o hotărâre de separare legală poate fi transformată de plin drept în hotărâre de divorț în cazul în care separarea legală a durat trei ani. În acest caz, judecătorul pronunță divorțul și stabilește efectele acestuia.
În cazul în care separarea legală a fost acordată la cererea comună, aceasta poate fi transformată în divorț, fiind necesară doar o nouă cerere comună.
Aceasta este echivalentă cu situația în care părțile la o căsătorie anulată nu ar fi fost niciodată căsătorite.
Este necesară îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:
și
Se consideră că respectiva căsătorie nu a existat niciodată. Fiecare parte este liberă să se recăsătorească. Părțile nu au drepturi succesorale una față de cealaltă și nu au niciun fel de obligații de întreținere sau de sprijin una față de cealaltă. Orice copil al cuplului născut pe durata căsătoriei este considerat ca fiind născut în afara căsătoriei.
Aspectele financiare și referitoare la patrimoniu, precum și aspectele privind copiii aflați în întreținere pot fi stabilite de comun acord prin mediere, fără a recurge la instanță, însă numai instanța poate pronunța o hotărâre de separare legală sau de divorț.
Circuit Court și High Court sunt competente în materie de divort/separare legală/anulare a căsătoriei.
Acțiunea de divorț/separare legală introdusă la Circuit Court se inițiază prin intermediul unei cereri introductive în materie civilă (civil bill) depuse la grefa Circuit Court competente; procedura este reglementată la articolul 59 norma 4 din Normele privind Circuit Court din 2001.
Acțiunea de divorț/separare legală introdusă la High Court se inițiază printr-o citație specială emisă de Central Office. Procedura este reglementată la articolul 70A din Normele privind Superior Courts (S.1 nr. 343 din 1997). Acțiunea de anulare a căsătoriei introdusă la High Court se inițiază prin depunerea unei petiții la Central Office. Procedura este reglementată la articolul 70 din Normele privind Superior Courts.
Da, prin intermediul Comitetului pentru asistență juridică, sub rezerva îndeplinirii unor condiții financiare de către solicitant.
Hotărârile pronunțate de High Court în soluționarea căilor de atac introduse împotriva unor hotărâri soluționate în primă instanță de Circuit Court în cauze de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei sunt definitive și irevocabile – articolul 39 din Legea din 1936 privind organizarea instanțelor judecătorești.
Toate hotărârile pronunțate de High Court în cauze de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei cu care această instanță a fost inițial sesizată pot fi atacate cu recurs la Curtea Supremă (Supreme Court).
Trebuie depusă o cerere la instanța competentă (Circuit Court sau High Court), în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) literele (d) și (e) din Legea din 1995 privind dreptul familiei. Acțiunea în fața Circuit Court se declanșează prin intermediul unei cereri introductive în materie civilă (civil bill). În cazul unei acțiuni în fața High Court, aceasta se inițiază prin intermediul unei citații speciale (special summons).
Având în vedere caracterul constituțional al divorțului, instanțele irlandeze – și anume, High Court sau Circuit Court – vor stabili dacă un divorț pronunțat în străinătate poate fi recunoscut în Irlanda.
Condițiile pentru obținerea divorțului în Irlanda sunt cele prevăzute la articolul 38 din Legea din 1996 privind dreptul familiei (divorțul).
Soțul care nu locuiește în Irlanda sau care nu are cetățenie irlandeză poate introduce o cerere de divorț în Irlanda în cazul în care îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la articolul 39 alineatul (1) literele (a) și (b) din Legea din 1996 privind dreptul familiei (divorțul). Competența instanțelor irlandeze în materie de divorț se întemeiază pe domiciliu, nu pe cetățenie.
Serviciul instanțelor din Irlanda
Oasis: Informații privind serviciile publice
Această pagină face parte din portalul Europa ta.
Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.