Obligațiile de întreținere

1 Ce înseamnă conceptele „întreținere” și „obligație de întreținere” în practică? Care sunt categoriile de persoane care trebuie să plătească indemnizație de întreținere unei alte persoane?

Întreținerea servește la acoperirea tuturor nevoilor adecvate – adică necesare și obișnuite –, ținând seama de circumstanțele care se aplică în fiecare caz. Aceasta acoperă, în special, cheltuielile cu alimentele, îmbrăcămintea, locuința (inclusiv încălzirea și electricitatea), îngrijirea medicală și igiena, plata unor contribuții suplimentare de asigurări sociale, divertisment și activități recreative, cultură și sport, comunicare și mass-media (telefon, radio, TV, internet) și educație și formare. Întreținerea nu include contribuțiile la sistemele private de pensii sau de economisire.

O obligație de întreținere este obligația de a plăti alocație de întreținere, după caz. Cuantumul întreținerii datorate depinde de nevoile specifice ale persoanei îndreptățite să beneficieze de întreținere, precum și de capacitatea plată a persoanei obligate să facă plăți de întreținere.

Alocația de întreținere trebuie să fie plătită de:

• părinți pentru copiii și nepoții lor;
• copii pentru părinții și bunicii lor; și
• soți și partenerii înregistrați, unul în favoarea celuilalt.

2 Până la ce vârstă poate beneficia un copil de indemnizație de întreținere? Normele în materie de întreținere în cazul minorilor sunt diferite de cele aplicabile adulților?

Nu există limită de vârstă. Copiii au dreptul la întreținere până în momentul în care sunt în măsură să se întrețină singuri.

Principalele diferențe dintre dreptul la întreținere al unui adult și cel al unui minor apar din punctul de vedere al exercitării acestui drept.

3 Trebuie să mă adresez unei autorități sau unei instanțe pentru a obține indemnizația de întreținere? Care sunt principalele elemente ale procedurii?

Cererile de obligare la plata alocației de întreținere trebuie introduse în instanță.

În procedurile civile contencioase, soții și partenerii înregistrați trebuie să își valorifice creanțele prin intermediul unor acțiuni în justiție. Instanța - în practică, un judecător - decide în cauza respectivă printr-o hotărâre pronunțată în urma unei proceduri de obținere a probelor. În plus, soții și partenerii înregistrați pot să solicite un ordin provizoriu privind plata provizorie a alocației de întreținere în cadrul unei proceduri privind obligația de întreținere sau în cadrul unei proceduri de divorț/de desfacere a căsătoriei. În aceste cazuri, instanța hotărăște în urma unei proceduri de furnizare de documente de atestare (Bescheinigungsverfahren).

Întreținerea copiilor trebuie solicitată în cadrul unor proceduri necontencioase. Acest lucru este valabil și în cazul copiilor care au împlinit vârsta majoratului. Instanța competentă în materia tutelei (Pflegschaftsgericht), în fapt, un Rechtspfleger (un judecător al unei instanțe judiciare austriece cu autoritatea de a pronunța hotărâri), decide prin pronunțarea unei hotărâri în urma unei proceduri de obținere a probelor. În plus, un copil poate solicita un ordin provizoriu prin care să obțină plata provizorie a alocației de întreținere în cadrul procedurii de stabilire a alocației de întreținere; instanța se pronunță cu privire la cauză în urma unei proceduri de solicitare a documentelor de atestare. Minorii pot solicita plata unei alocații provizorii, în afara procedurilor de stabilire a alocației de întreținere.

4 Cererea poate fi depusă în numele unei rude (în caz afirmativ, până la ce grad) sau al unui copil?

Cererea de stabilire sau de executare a alocației de întreținere în cazul minorilor poate fi întocmită de reprezentantul legal, și anume, de persoana căreia i s-a încredințat custodia copilului. De asemenea, cu consimțământul persoanei în cauză, serviciul de asistență socială pentru copii și tineri [Kinder- und Jugendhilfeträger] poate acționa în calitate de reprezentant al copilului.

În toate celelalte cazuri, reclamanții pot fi reprezentați doar de o persoană împuternicită în baza unei procuri sau a unui reprezentant juridic special (Erwachsenenvertreter).

5 Dacă intenționez să inițiez o acțiune în justiție, cum pot afla care este instanța competentă?

Competența în materie de obligații de întreținere este definită prin lege.

În conformitate cu articolul 114 din Legea privind competența judiciară (Jurisdiktionsnorm, JN), instanța competentă în materia tutelei este competentă și în procesul de luare a deciziilor privind creanțele de întreținere legală a minorilor. Creanțele de întreținere legală a altor rude pe linie ascendentă sau descendentă intră în competența instanței în jurisdicția căreia se află locul de competență pentru litigii al persoanei beneficiare. Aceasta depinde de locul în care persoana în cauză își are domiciliul sau reședința obișnuită.

În conformitate cu articolul 76a din JN, instanța competentă în cauze privind alocația de întreținere a soților sau a partenerilor înregistrați este instanța unde se desfășoară procedurile de divorț sau de desfacere a căsătoriei. În cazul în care o astfel de procedură este pendinte, instanța competentă depinde de locul general în a cărui jurisdicție se află pârâtul (articolele 65-71 din JN).

6 Ca reclamant, trebuie să folosesc un intermediar pentru a iniția o acțiune în justiție (de exemplu, un avocat, o autoritate centrală sau locală etc.)? În caz negativ, ce procedură se aplică?

Întreținerea copilului: părțile nu au obligația de a fi reprezentate în primă instanță. Cu toate acestea, dacă doresc să fie reprezentate și cauza implică bani sau are o valoare monetară care depășește 5 000 EUR, părțile pot fi reprezentate doar de către un avocat [cerința relativă privind consultanța juridică, articolul 101 alineatul (1) din Legea privind procedurile necontencioase (Außerstreitgesetz, AußStrG)]. În cazul căilor de atac, se aplică o cerință absolută de a avea consiliere juridică.

Întreținerea soților sau a partenerilor înregistrați: părțile nu au obligația de a fi reprezentate în primă instanță. Cu toate acestea, dacă doresc să fie reprezentate, în cazurile care implică bani sau o valoare monetară care depășește 5 000 EUR, părțile pot fi reprezentate doar de către un avocat [cerința relativă privind consultanța juridică, articolul 29 alineatul (1) din Codul de procedură civilă (Zivilprozessordnung, ZPO)]. În cazul căilor de atac, se aplică o cerință absolută de a avea consiliere juridică.

7 Trebuie să plătesc taxe judiciare pentru inițierea unei acțiuni în justiție? În caz afirmativ, care este nivelul acestor taxe? Dacă mijloacele mele financiare sunt insuficiente, pot beneficia de asistență juridică pentru a suporta cheltuielile de judecată?

Taxele care trebuie plătite pentru introducerea în instanță a unei cauze în materie de întreținere diferă în funcție de cuantumul alocației de întreținere acordate. Prin urmare, pentru creanțele de întreținere acordate în trecut, baza de evaluare este suma acordată. În cazul în care cauza se referă la alocația de întreținere viitoare, suma care va fi utilizată ca bază de evaluare este suma anuală de întreținere. În cazul în care alocația de întreținere este acordată pentru o perioadă mai mică de 1 an, baza de evaluare este valoarea totală [nota 1 la postul tarifar 7 din Legea privind taxele judiciare, (Gerichtsgebührengesetz, GGG) pentru procedurile de întreținere a copilului; articolul 15 alineatul (5) din GGG pentru procedurile referitoare la întreținerea soților sau a partenerilor înregistrați].

În ceea ce privește onorariul real, se face o distincție între întreținerea copilului în cadrul procedurii necontencioase și cazurile de întreținere privind soții sau partenerii înregistrați.

În cazurile privind întreținerea copiilor, dacă solicitanții sunt minori (au sub 18 ani), aceștia nu trebuie să plătească taxe.

Pentru solicitanții adulți, taxa forfetară pentru deciziile și soluționările legate de creanțele de întreținere este de 0,5 % din suma reprezentând valoarea creanței de întreținere acordate (postul tarifar 7 din GGG). Taxa se plătește de către debitorul obligației de întreținere (și anume, persoana care datorează întreținerea). În cazul în care, ca rezultat al unei noi cereri, o sumă de întreținere care fusese deja acordată printr-o hotărâre definitivă sau printr-o soluționare a fost deja majorată, baza de evaluare ar trebui să fie diferența dintre această sumă și suma care trebuia plătită anterior.

Exemplu: se acordă, lunar, o întreținere viitoare de 250 EUR

Taxa forfetară este de 15,00 EUR (250 EUR × 12 × 0,05)

Dacă un adult care trebuie să plătească alocație de întreținere solicită reducerea sumei pe care trebuie să o plătească, se aplică taxa unică (fixă) de 15,00 EUR. această taxă va fi eliminată dacă cererea solicitantului are câștig de cauză pentru o reducere a sumei de plătit pentru întreținere (nota 3 la postul tarifar 7 din GGG).

În cadrul procedurii referitoare la întreținerea soțului/soției sau a partenerului înregistrat, se aplică postul tarifar 1 din GGG. Taxa forfetară va fi percepută numai pentru plângere, în calitate de cerere de sesizare a instanței, iar aceasta va putea fi plătită eșalonat, în funcție de baza individuală de evaluare. Pentru a ilustra acest punct, taxele aplicabile în conformitate cu postul tarifar 1 din GGG (la 21 aprilie 2022) sunt prezentate mai jos:

Valoarea creanței în litigiu – taxă aplicabilă

până la 150 EUR inclusiv – 25 EUR

peste 150 EUR și până la 300 EUR inclusiv – 48 EUR

peste 300 EUR și până la 700 EUR inclusiv – 68 EUR

peste 700 EUR și până la 2 000 EUR inclusiv – 114 EUR

peste 2 000 EUR și până la 3 500 EUR inclusiv – 182 EUR

peste 3 500 EUR și până la 7 000 EUR inclusiv – 335 EUR

peste 7 000 EUR și până la 35 000 EUR inclusiv – 792 EUR

peste 35 000 EUR și până la 70 000 EUR – 1 556 EUR

În cadrul procedurilor civile, în conformitate cu articolele 63-73 din ZPO asistența judiciară se acordă la cerere, în măsura în care o parte nu este în măsură să suporte costurile pentru desfășurarea procedurilor necesare fără a-și pune în pericol resursele necesare pentru propria subzistență. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din AußStrG, aceste dispoziții trebuie să se aplice mutatis mutandis în procedurile necontencioase (cum ar fi, de exemplu, în cazul procedurilor privind întreținerea copilului).

Resursele necesare pentru subzistență sunt stabilite, în termeni abstracți, la un nivel situat între venitul statistic mediu al unui angajat și nivelul minim de subzistență. Această sumă este considerată expusă riscului în cazul în care partea și familia sa care au dreptul la întreținere nu ar putea nici măcar să ducă o existență modestă, luând în considerare orice active utilizabile sau posibilitatea de a acumula economii în cursul unei procedurii care se întinde pe o perioadă mai lungă de timp. De asemenea, se poate acorda asistență judiciară parțială.

Asistența judiciară ar trebui acordată numai dacă acțiunea în justiție sau apărarea respectivă nu pare să fie în mod evident intenționată sau inutilă. Cetățenia părții nu este relevantă în această privință.

Asistența judiciară include, în special, o scutire temporară de la plata cheltuielilor de judecată și a onorariilor pentru martori, experți și interpreți, precum și de la plata cheltuielilor de deplasare ale părților atunci când acestea trebuie să se prezinte în persoană. În cazul în care reprezentarea de către un avocat este prevăzută de lege (de exemplu, în apel) sau dacă acest lucru este considerat necesar în circumstanțele specifice ale unei cauze, ar trebui numit un avocat austriac, cu titlu provizoriu, fără niciun cost pentru părți. De asemenea, activitatea avocatului include consilierea în faza precontencioasă cu privire la o soluționare extrajudiciară a litigiului.

Articolul 71 din ZPO prevede că părțile care beneficiază de asistență judiciară trebuie să fie obligate să ramburseze parțial sau integral sumele de la care au fost exceptate în mod provizoriu și care nu au fost încă rambursate, precum și să plătească taxele care trebuie achitate în conformitate cu grila de salarizare a avocaților desemnați în măsura în care și în momentul în care acestea sunt în măsură să facă acest lucru fără a își pune în pericol resursele necesare pentru propria subzistență. După o perioadă de 3 ani de la încheierea procedurilor, obligația de rambursare nu mai poate fi aplicată. Instanța poate solicita părții să furnizeze, într-un interval corespunzător de timp prevăzut de curte, o nouă fișă a activelor, inclusiv documente justificative rezonabile, pentru a verifica dacă mai sunt îndeplinite condițiile de rambursare.

8 Ce tip de indemnizație de întreținere îmi poate acorda instanța? Cum se calculează cuantumul indemnizației de întreținere? Se poate modifica hotărârea instanței în cazul în care intervin schimbări privind costurile legate de trai sau circumstanțele familiale? În caz afirmativ, în ce mod se poate modifica hotărârea instanței (de exemplu, există un sistem automat de indexare)?

Instanța stabilește alocația de întreținere ca beneficiu monetar. Părintele care administrează gospodăria în care are grijă de copil contribuie la întreținerea copilului în acest mod. Celălalt părinte este obligat să efectueze plăți pentru îndeplinirea obligației de întreținere.

Suma întreținerii care urmează să fie plătită copilului depinde de capacitatea părintelui de a contribui și de nevoile copilului și se stabilește de la caz la caz. Pe baza metodei procentuale dezvoltate în jurisprudență în scop orientativ, debitorul obligației de întreținere trebuie să plătească un anumit procent din venitul său lunar (net):

• 16 % pentru copiii sub 6 ani;
• 18 % pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani;
• 20 % pentru copiii cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani; și
• 22 % pentru copiii cu vârsta de peste 15 ani.

În cazul în care o persoană este obligată să plătească o alocație de întreținere pentru mai mulți copii, acest lucru va fi luat în considerare prin reducerea în consecință a procentajelor. Punctele procentuale care trebuie deduse în cazul în care este vizat mai mult de un copil sunt de 1 punct procentual pentru fiecare copil suplimentar cu vârsta sub 10 ani, 2 puncte procentuale pentru fiecare copil suplimentar cu vârsta de peste 10 ani și între zero și trei puncte procentuale pentru soțul/soția care are dreptul la întreținere, în funcție de veniturile proprii ale acestuia/acesteia.

Pe baza jurisprudenței, plățile pentru creanțele de întreținere au o limită superioară [cunoscută sub denumirea de Luxusgrenze (limita de lux)]. Aceasta este de două până la trei ori mai mare decât suma medie necesară pentru acoperirea nevoilor de bază (Regelbedarf), care este de asemenea stabilită în jurisprudență. Suma se ajustează anual și, la 1 iulie 2020, nivelul lunar al acesteia este de

• pentru vârste sub 3 ani:                213,00 EUR
• pentru vârste cuprinse între 3 și 6 ani:          274,00 EUR
• pentru vârste cuprinse între 6 și 10 ani:        352,00 EUR
• pentru vârste cuprinse între 10 și 15 ani:      402,00 EUR
• pentru vârste cuprinse între 15 și 19 ani:      474,00 EUR
• pentru vârste cuprinse între 19 și 25 de ani:  594,00 EUR

Întreținerea pentru soți sau partenerii înregistrați, în perioada în care aceștia sunt în continuare căsătoriți sau înregistrați ca parteneri, depinde, de asemenea, de capacitatea contributivă a debitorului și de necesitățile persoanei îndreptățite și se stabilește de la caz la caz. Pe baza metodei procentuale stabilite de jurisprudență pentru a se oferi îndrumare, creanța de întreținere a părții cu cel mai mic venit se calculează la o rată de 40 % din venitul familiei (venit net al ambilor soți/parteneri) din care se scad veniturile proprii ale reclamantului. În cazul în care una dintre părți nu dispune de un venit propriu și are doar răspunderea gospodăriei, el sau ea are dreptul la o treime (33 %) din venitul net al persoanei care asigură traiul în gospodărie. Trebuie luate în considerare alte responsabilități de îngrijire (prin deducere din sumele procentuale).

9 În ce mod și cui se plătește indemnizația de întreținere?

Întreținerea trebuie plătită în avans la începutul lunii [articolul 1418 din Codul civil (Allgemeines bürgerliches Gesetzbuch, ABGB); articolul 70 din Legea privind căsătoriile (Ehegesetz); articolul 22 alineatul (1) din Legea privind parteneriatele înregistrate (Eingetragene Partnerschaft-Gesetz, EPG)]. Plățile trebuie efectuate către persoana îndreptățită sau către reprezentantul acesteia (părinte, reprezentant legal special [Erwachsenenvertreter]).

10 Dacă persoana vizată (debitorul) nu plătește de bună voie indemnizația de întreținere, ce măsuri pot fi luate pentru a-l determina să plătească?

După ce s-a stabilit cuantumul alocației de întreținere în acțiunea principală, punerea în aplicare (executarea obligatorie) poate fi îndreptată împotriva debitorului, în conformitate cu normele generale.

11 Vă rugăm să descrieți pe scurt eventualele limite ale procesului de executare, în special eventualele norme legate de protecția debitorilor și termenele de prescripție sau de decădere care se aplică în sistemul juridic din țara dumneavoastră

Debitorul (în procedurile de executare: persoana obligată) trebuie să rețină o sumă minimă (adică o sumă care nu ar putea fi poprită), care este egală cu nivelul minim de subzistență. Nivelul minim de subzistență este redefinit pe o bază anuală și depinde de mai mulți factori. În conformitate cu articolul 291b din Codul de executare (Exekutionsordnung, EO), resursele care trebuie să îi fie lăsate părții obligate sunt de 75 % din nivelul minim de subzistență în cazul unei executări bazate pe o creanță de întreținere legală. Diferența dintre acest nivel minim de subzistență redus și nivelul de subzistență minim standard trebuie să fie utilizată în primul rând pentru îndeplinirea oricărei creanțe de întreținere legale, indiferent de ordinea de prioritate a angajamentului stabilit pentru aceste creanțe și în mod proporțional cu plățile lunare actuale ale întreținerii. În acest sens, creditorii obligației de întreținere (persoanele care trebuie să plătească întreținere) au prioritate față de alți creditori.

Orice creanțe (restante) care au fost atribuite prin hotărâre executorie (Judikatschulden) au un termen de prescripție de 30 de ani și, prin urmare, pot fi executate prin lege în acest interval de timp.

Nu există termene de prescripție speciale în ceea ce privește executarea creanțelor de întreținere.

12 Există un organism sau o autoritate care mă poate sprijini în încercarea de a obține indemnizație de întreținere?

În cazul în care s-a obținut acordul scris din partea unui reprezentant legal al minorului, serviciul de asistență socială pentru copii și tineri poate acționa ca reprezentant al copilului pentru a stabili sau executa creanțele de întreținere ale minorului.

13 Este posibil ca anumite organizații (publice sau private) să facă plăți în parte sau în totalitate în locul debitorului obligației de întreținere?

Scopul urmărit prin plata în avans a alocației de întreținere este de a se asigura că minorii pot primi alocație de întreținere în cazul în care unul dintre părinți nu achită alocația cu regularitate sau nu reușește să își îndeplinească obligațiile de plată în totalitate. Plata în avans a alocației de întreținere va fi acordată de autoritățile publice, la cerere. Cererea se introduce în instanță în numele copilului de către părintele care este autorizat să reprezinte copilul.

Minorii au dreptul la plata în avans a pensiei de întreținere dacă:

• au reședința obișnuită în Austria;
• sunt de cetățenie austriacă ori sunt cetățeni ai unui alt stat membru al UE/SEE ori sunt apatrizi și și
• nu locuiesc în aceeași gospodărie cu debitorul obligației de întreținere.

Plata în avans a alocației de întreținere este acordată pentru o perioadă maximă de 5 ani, de la începutul lunii în care s-a depus cererea. Plățile se efectuează în avans, în prima zi a fiecărei luni, de către instanța regională superioară (Oberlandesgericht) către persoana care are dreptul la întreținere.

14 În cazul în care locuiesc în acest stat membru, iar debitorul își are reședința în altă țară:

În cazul în care debitorul obligației de întreținere locuiește în străinătate și nu are bunuri care pot fi valorificate în Austria, executarea trebuie să aibă loc în străinătate. Cererile în acest sens pot fi depuse prin intermediul autorității centrale [articolul 8 din Legea din 2014 privind obligațiile de întreținere în străinătate (Auslandsunterhaltsgesetz 2014)].

14.1 Pot beneficia de asistența unei autorități sau a unei organizații private în acest stat membru?

Serviciele de asistență socială pentru copii și tineri [autoritățile districtuale (Bezirkshauptmannschaften) sau (Magistrate) magistrații] și instanțele districtuale îi vor sprijini pe solicitanții obligației de întreținere pentru a putea face uz sau a recupera creanțele. Autoritatea centrală va transmite cererile țării străine.

14.2 În caz afirmativ, ce autoritate sau ce organizație privată poate fi contactată?

În timpul programului de lucru al autorităților și al instanțelor; autoritatea centrală oferă, de asemenea, consiliere prin telefon și poștă electronică.

15 În cazul în care locuiesc în altă țară, iar debitorul locuiește în acest stat membru:

De îndată ce instanța competentă primește cererile de întreținere ale solicitantului, creditorul obligației de întreținere este tratat, în general, în același mod ca în cazul în care ar fi un creditor care locuiește în Austria.

Cererile vor fi transmise instanței de către autoritatea centrală. Instanța va acorda asistență judiciară, după caz, și se va asigura că Baroul avocaților din Austria numește un avocat pentru a asigura asistența judiciară. Avocatul care asigură asistență judiciară acționează în calitate de reprezentant al creditorului străin care este familiarizat cu legislația austriacă și va fi responsabil de depunerea tuturor cererilor ulterioare, de transferul plăților alocației de întreținere primite și de raportările privind aceste activități (articolul 9 din Legea din 2014 privind creanțele de întreținere în străinătate).

15.1 Pot să adresez o cerere în mod direct unei astfel de autorități sau organizații private în acest stat membru?

Întrucât se aplică principiul cooperării între două autorități centrale, autoritățile din statul membru de reședință sunt principalele responsabile de acordarea acestui sprijin.

15.2 În caz afirmativ, cum pot contacta această autoritate sau această organizație privată și ce tip de asistență îmi poate fi acordată?

Nu se aplică.

16 Aplică acest stat membru Protocolul de la Haga din 2007?

Da.

17 În caz negativ, care este legea aplicabilă obligațiilor de întreținere în temeiul normelor sale de drept internațional privat? Care sunt normele de drept internațional privat aplicabile?

Nu se aplică.

18 Care sunt normele în materie de acces la justiție în cazurile transfrontaliere în interiorul UE, având în vedere structura capitolului V din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

Până la 1 august 2014 s-au aplicat numai dispozițiile din prezentul capitol; de la această dată, accesul la justiție în cazurile transfrontaliere este reglementat și de articolul 10 și următoarele din Legea din 2014 privind creanțele de întreținere în străinătate, BGBl (Monitorul Oficial Federal al Austriei) I 34/2014.

19 Care sunt măsurile adoptate de acest stat membru pentru asigurarea funcționării activităților menționate la articolul 51 din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

Stabilirea unor proceduri birocratice simplificate prin Legea din 2014 privind creanțele de întreținere în străinătate pentru a-i permite Departamentului I 10 din cadrul Ministerului Federal al Justiției să prelucreze un număr tot mai mare de cazuri cu același număr de angajați.

 

Această pagină face parte din portalul Europa ta.

Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.