Obligațiile de întreținere

Portugalia
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ce înseamnă conceptele „întreținere” și „obligație de întreținere” în practică? Care sunt categoriile de persoane care trebuie să plătească indemnizație de întreținere unei alte persoane?

Prin „întreținere” se înțelege tot ceea ce este esențial pentru subzistența, locuința și îmbrăcămintea unei persoane. Întreținerea include, de asemenea, educația și instruirea persoanei în cazul în care aceasta este un copil minor.

Conform legii, următoarele persoane sunt obligate să plătească indemnizație de întreținere, în ordinea indicată:

  • soțul/soția sau fostul soț/fosta soție;
  • descendenții;
  • ascendenții;
  • frații și surorile;
  • unchii și mătușile, în perioada în care persoana aflată în întreținere este minoră;
  • tatăl vitreg și mama vitregă a copiilor vitregi minori care sunt sau au fost în grija acestora la momentul decesului soțului/soției.

Pe lângă cazurile menționate anterior, în care obligația de întreținere este prevăzută prin lege, obligațiile de întreținere pot rezulta, de asemenea, dintr-o succesiune (obligația de întreținere este moștenită prin testament) sau dintr-un contract.

2 Până la ce vârstă poate beneficia un copil de indemnizație de întreținere? Normele în materie de întreținere în cazul minorilor sunt diferite de cele aplicabile adulților?

Un copil poate beneficia de întreținere până devine major, mai precis până la vârsta de 18 ani. Copiii cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani pot fi emancipați prin căsătorie.

Există diferențe între normele de drept material care se aplică întreținerii copiilor și cele care se aplică întreținerii adulților: întreținerea adulților vizează numai costurile pentru subzistență, locuință și îmbrăcăminte, în timp ce întreținerea copiilor acoperă, de asemenea, cheltuielile legate de educație și instruire.

În cazul în care, după ce devine major sau este emancipat, copilul decide să își continue instruirea sau studiile, acesta poate introduce o acțiune privind obligația de întreținere împotriva părinților săi. În acest caz, întreținerea acoperă costurile aferente studiilor și instruirii, în plus față de cele pentru subzistență, locuință și îmbrăcăminte. Durata plăților se stabilește printr-un acord sau printr-o decizie. Decizia respectivă stabilește durata adecvată pentru o perioadă rezonabilă a studiilor sau instruirii.

În situația excepțională descrisă anterior, în care un copil major își continuă studiile, întreținerea adultului include costurile aferente studiilor și instruirii. În special, legea prevede că, atunci când se solicită întreținere pentru un copil major, până ce acesta împlinește 25 de ani, se păstrează indemnizația de întreținere stabilită atunci când copilul era minor. În acest caz, părintelui pârât îi revine sarcina de a demonstra că indemnizația de întreținere stabilită atunci când copilul era minor nu mai este necesară sau este excesivă de când copilul a devenit major.

Normele de procedură civilă care se aplică pentru stabilirea și punerea în aplicare a indemnizației de întreținere pentru copii și adulți diferă, de asemenea, în unele cazuri. Diferențele dintre normele procedurale aplicabile sunt descrise în răspunsurile la întrebările: Trebuie să mă adresez unei autorități sau unei instanțe pentru a obține indemnizația de întreținere? Care sunt principalele elemente ale procedurii? și Dacă persoana vizată (debitorul) nu plătește de bună voie indemnizația de întreținere, ce măsuri pot fi luate pentru a-l determina să plătească?

3 Trebuie să mă adresez unei autorități sau unei instanțe pentru a obține indemnizația de întreținere? Care sunt principalele elemente ale procedurii?

Răspunsul la această întrebare variază în funcție de situațiile descrise mai jos.

Stabilirea indemnizației de întreținere pentru copii și pentru soț/soție în eventualitatea unui acord inițial

Persoana care are obligația de a plăti indemnizația de întreținere și persoana îndreptățită să o primească pot conveni cu privire la stabilirea acesteia. În cazul întreținerii copiilor sau al întreținerii soțului/soției, părțile pot solicita ca acordul să fie încheiat în fața instanței sau în fața grefierului public (Conservador do Registo Civil), în funcție de faptul dacă se aplică următoarele circumstanțe.

În cazul unui divorț contencios, se poate totuși ajunge la un acord în ceea ce privește întreținerea copiilor minori. În aceste cazuri, aprobarea acordului privind întreținerea copiilor minori trebuie solicitată instanței în cadrul procedurii de reglementare a exercitării răspunderii părintești. Următorul subtitlu prezintă principalele elemente ale procedurii respective.

În cazul unui divorț prin acordul soților, grefierul public este solicitat să aprobe acordul privind obligația de întreținere între soți și/sau pentru copiii minori. Grefierul are competență exclusivă pentru astfel de proceduri, care pot fi inițiate în cadrul oricărui serviciu de stare civilă. În ceea ce privește acordurile privind întreținerea copiilor, procurorul de pe lângă instanța în a cărei rază teritorială se află serviciul de stare civilă în cadrul căruia a fost inițiată procedura trebuie să transmită un aviz prealabil. În cazul în care acordul este aprobat, se declară divorțul. În cazul în care acordul nu este aprobat, acțiunea de divorț prin acordul soților este înaintată instanței în fața căreia se va judeca acțiunea de divorț prin acordul soților. În acest caz, instanța are sarcina de a evalua și a aproba acordurile privind întreținerea copiilor sau întreținerea între soți.

Aceleași norme se aplică în cazul unei separări legale, al declarării nulității sau al anulării căsătoriei.

Chiar dacă acțiunea nu vizează divorțul sau separarea, în cazul existenței unui acord, părinții trebuie să transmită acordul privind răspunderea părintească sau orice modificări ale acestuia la serviciul de stare civilă, spre aprobare, în mod similar cu dispozițiile menționate anterior.

Stabilirea obligației de întreținere în cazul în care nu există un acord inițial

Obligația de întreținere a părinților față de copiii minori

În cazul contestării acțiunii de divorț, pentru a stabili obligația de întreținere pentru copii este necesară o procedură judiciară de protecție prin care să se reglementeze exercitarea răspunderii părintești. Părinții pot solicita ulterior aprobarea acordului cu privire la răspunderea părintească. În lipsa unui astfel de acord sau în cazul în care acordul nu este aprobat, procurorul solicită reglementarea exercitării răspunderii părintești. Procedura se desfășoară în instanță. Părinții sunt convocați la o reuniune la care pot fi convocați și minorul și alte rude. Dacă nu se poate ajunge la un acord în cadrul reuniunii, judecătorul stabilește un regim provizoriu în ceea ce privește răspunderea părintească, iar părțile sunt trimise la mediere sau la o audiere tehnică de specialitate. Dacă se dovedește că tot nu se poate ajunge la un acord, părinții sunt informați că trebuie să introducă acte de procedură și dovezi. Urmează prezentarea informațiilor, procesul și pronunțarea hotărârii.

Aceleași norme se aplică în cazul unei separări legale, al declarării nulității sau al anulării căsătoriei.

Obligația de întreținere a părinților sau a altor persoane obligate să plătească indemnizație de întreținere

Indemnizația de întreținere a copiilor poate fi stabilită, de asemenea, prin proceduri de protecție privind întreținerea copiilor, de exemplu, atunci când trebuie inițiată o acțiune împotriva persoanelor care sunt obligate să plătească indemnizație de întreținere, exclusiv în acest scop. Aceste proceduri pot viza și modificarea indemnizației de întreținere care a fost deja stabilită. Procedura are loc în instanță. Ea este inițiată printr-o cerere însoțită de următoarele elemente: certificate care dovedesc gradul de rudenie sau de alianță care există între copil și persoana chemată în judecată; acolo unde este cazul, o copie după hotărârea judecătorească care a instituit obligația de întreținere anterior; o listă a martorilor. Se citează pârâtul. Se organizează apoi o reuniune în vederea ajungerii la un acord între părți. Dacă nu se ajunge la un acord, urmează apărarea, prezentarea informațiilor, procesul și pronunțarea hotărârii.

Obligația de întreținere pentru un adult sau un copil emancipat

Procedura de stabilire a obligației de întreținere pentru un adult sau un copil emancipat poate fi inițiată la serviciul de stare civilă prin depunerea unei cereri cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se bazează. Cererea trebuie să fie însoțită de documente justificative și trebuie să menționeze toate celelalte elemente de probă. Se citează pârâtul. În cazul în care acesta nu ridică obiecții, cererea este justificată și se stabilește obligația de întreținere prin decizia grefierului. Dacă există obiecții, grefierul încearcă să concilieze părțile. În cazul în care acest lucru se dovedește imposibil, grefierul pregătește dosarul cauzei și îl înaintează instanței competente spre judecare.

În cazul în care există deja o acțiune în instanță în cursul căreia a fost stabilită obligația de întreținere, cererea de stabilire a obligației de întreținere pentru un copil care a devenit major între timp este conexată cu cauza anterioară și este soluționată de către instanța respectivă și nu în cadrul serviciului de stare civilă.

Obligația de întreținere între soți și foști soți

În cazul în care nu există un acord inițial, procedura de stabilire a obligației de întreținere între soți și foști soți este prezentată în fața instanței. Procedura ia forma unei acțiuni declarative și este identică cu procedura prezentată în cele ce urmează privind întreținerea pentru adulți.

Obligația de întreținere pentru adulți

Pe lângă cazurile menționate anterior, procedura de stabilire a obligației de întreținere pentru adulți este prezentată în fața instanței (de exemplu cerere de întreținere adresată de părinte copiilor). Procedura are ca rezultat o hotărâre declarativă de condamnare. Acesta începe cu depunerea cererii inițiale în instanță.

În cererea inițială, reclamantul trebuie să indice instanța în fața căreia se introduce acțiunea, să identifice părțile, să indice numele, domiciliile sau sediile și, atunci când este posibil, ocupațiile și locurile de muncă ale acestora, să menționeze forma procedurii, să explice faptele și motivele legale care constituie temeiul acțiunii, să formuleze cererea și să declare suma implicată în cauză. La sfârșitul cererii inițiale, se prezintă lista martorilor și se solicită celelalte probe. Documentele care atestă plata prealabilă a taxei judiciare inițiale și, în cazul în care partea este reprezentată de un avocat, împuternicirea, trebuie anexate la cerere. Alternativ, se poate anexa un document care atestă acordarea de asistență juridică gratuită.

În cazul în care se desemnează un avocat, cererea inițială se depune electronic prin intermediul unui formular disponibil la adresa https://citius.tribunaisnet.mj.pt/ în conformitate cu procedurile și instrucțiunile explicate în acesta. În cazul în care partea nu dispune de un reprezentant legal, aceasta poate depune cererea la grefa instanței în unul dintre următoarele moduri: personal; prin scrisoare recomandată; sau prin fax.

Se citează pârâtul. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord pe parcursul procedurii, urmează următoarele etape obligatorii: apărarea, decizia de admitere a acțiunii, informarea, procesul și pronunțarea hotărârii.

4 Cererea poate fi depusă în numele unei rude (în caz afirmativ, până la ce grad) sau al unui copil?

În cazul întreținerii pentru copii, cererea poate fi depusă de reprezentantul legal al copilului, de procuror, de persoana căreia i s-a încredințat copilul sau de directorul instituției de îngrijire sau de învățământ căreia i s-a încredințat minorul. Orice persoană poate notifica procurorul cu privire la necesitatea de a se stabili obligația de întreținere pentru un copil.

În cazul întreținerii pentru adulții aflați în incapacitate, acțiunea poate fi introdusă de reprezentanții legali ai acestora.

Pe lângă cazurile de incapacitate, acțiunea pentru stabilirea obligației de întreținere pentru adulți sau copii emancipați trebuie să fie intentată de către aceștia, de către un reprezentant legal desemnat de aceștia sau de către un avocat pe care aceștia l-au împuternicit să intenteze acțiunea.

Cu toate acestea, legea prevede următoarele în ceea ce privește copiii majori: părintele care își asumă responsabilitatea principală de a plăti cheltuielile copiilor majori sau emancipați care nu pot avea grijă de propria persoană poate solicita ca celălalt părinte să contribuie la susținerea și educația respectivilor copii majori. Această contribuție poate fi realizată integral sau parțial în beneficiul copiilor majori sau emancipați, atunci când judecătorul consideră că este necesar sau dacă părinții sunt de acord.

5 Dacă intenționez să inițiez o acțiune în justiție, cum pot afla care este instanța competentă?

Obligația de întreținere pentru copii

Instanța districtuală, instanța pentru familie și minori (Tribunal de Comarca, Juízo de Família e Menores) este competentă să judece cauzele care implică proceduri de protecție pentru reglementarea exercitării răspunderii părintești și pentru stabilirea întreținerii pentru copii. În lipsa unei Curți pentru familie și minori, cauza este judecată, în principiu, de instanța districtuală, instanța locală sau instanța cu competență generală (Tribunal de Comarca, Juízo Local sau Juízo de Competência Genérica).

Pentru a înțelege care dintre instanțele menționate mai sus are competență teritorială, se aplică următoarele reguli. În principiu, competența aparține instanței de la locul în care copilul își are reședința în momentul în care se inițiază procedura.

În cazul în care domiciliul copilului nu este cunoscut, competența aparține instanței din localitatea unde se află domiciliul titularilor răspunderii părintești.

În cazul în care titularii răspunderii părintești au domiciliul în localități diferite, competența aparține instanței din localitatea unde se află domiciliul persoanei căreia i-a fost încredințat copilul sau, în cazul încredințării comune, al persoanei cu care locuiește copilul.

În cazul în care oricare dintre proceduri se referă la doi sau mai mulți copii care au aceiași părinți și au domiciliul în districte diferite, competența aparține instanței din localitatea unde se află domiciliul celor mai mulți dintre copii. În lipsa altor diferențe, competența aparține instanței în fața căreia a fost solicitată întreținerea în primă instanță.

În cazul în care, la momentul începerii procedurii, copilul nu locuiește în Portugalia, competența aparține instanței de la locul de reședință al reclamantului sau al pârâtului; dacă și aceștia locuiesc în străinătate, iar instanța portugheză are competență internațională, cauza este judecată de Instanța districtuală din Lisabona, instanța pentru familie și minori (Tribunal da Comarca de Lisboa, Juízo de Família e Menores), întrucât această instanță deține competența teritorială pentru orașul Lisabona.

Obligația de întreținere pentru copiii majori

Orice serviciu de stare civilă este competent pentru procedurile privind obligația de întreținere pentru copiii majori. Această dispoziție nu se aplică atunci când există deja o acțiune în instanță în cursul căreia s-a stabilit obligația de întreținere pentru copii. În acest caz, cererea de stabilire a obligației de întreținere pentru un copil care a devenit major între timp este conexată cu cauza anterioară și este soluționată de către instanța respectivă.

Obligația de întreținere pentru soți sau foști soți

Procedura de stabilire a obligației de întreținere între soți și foști soți este prezentată în fața instanței districtuale – instanța pentru familie și minori care este competentă la domiciliul pârâtului. În lipsa unei Curți pentru familie și minori, cauza este judecată, în principiu, de către instanța districtuală, instanța locală sau instanța cu competență generală.

Obligația de întreținere pentru adulți

Cu excepția cazurilor menționate anterior, procedura de stabilire a obligației de întreținere pentru adulți este prezentată în fața instanței districtuale: instanța centrală, instanța civilă (dacă valoarea acțiunii depășește 50 000,00 EUR); instanța locală sau instanța cu competență generală, dacă există (dacă valoarea acțiunii nu depășește 50 000,00 EUR). Din punct de vedere teritorial, competența aparține instanței din localitatea unde se află domiciliul pârâtului.

Executarea obligației de întreținere

Instanțele prezentate mai jos sunt competente pentru procedura specială de executare a obligației de întreținere în cazul întârzierii efectuării plăților.

Dacă acțiunea în cadrul căreia s-a stabilit obligația de întreținere a fost judecată de Instanța districtuală, instanța pentru familie și minori, procedura specială de executare a obligației de întreținere este prezentată în fața instanței respective, ca parte integrantă a cauzei, care trebuie să fie conexată cu cererea de executare.

În cazul în care acțiunea în cadrul căreia a fost stabilită obligația de întreținere a fost judecată de către instanța districtuală, instanța centrală, instanța civilă (Tribunal de Comarca, Juízo Central Cível), instanța competentă pentru procedura specială de executare a obligației de întreținere este instanța de executare (Secção de Execução) care ar fi competentă dacă acțiunile nu ar intra în competența curții din cadrul Instanței centrale datorită valorii monetare a acestora.

În cazul în care nu există o instanță de executare, competența pentru procedura specială de executare a obligației de întreținere aparține Curții civile a Instanței centrale în cadrul căreia a fost judecată respectiva acțiune declarativă și, în acest caz, executarea are loc în cadrul procedurii.

În cazul în care acțiunea în cadrul căreia a fost stabilită obligația de întreținere a fost judecată de instanța districtuală, instanța locală civilă sau instanța cu competență generală, executarea are loc în cadrul procedurii respective dacă instanța centrală nu are o instanță de executare. În cazul în care există o instanță de executare (care are competență teritorială asupra zonei în care se află instanța cu competență generală sau instanța civilă locală care a judecat acțiunea contencioasă) este competentă pentru procedura specială de executare a obligației de întreținere.

În ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești, chiar dacă procedura de executare nu se desfășoară în fața instanței în cadrul căreia a fost pronunțată hotărârea executorie, cererea de executare se depune în cadrul acțiunii declarative în care a fost pronunțată hotărârea respectivă. În acest caz, atunci când Instanța de executare este competentă, instanța care a pronunțat hotărârea trimite urgent Instanței de executare o copie a hotărârii, cererea care a stat la baza executării și documentele însoțitoare.

Aceeași regulă se aplică în cazul în care nu există o instanță de executare și instanța civilă locală sau instanța cu competență generală are competență cu privire la procedura de executare.

În cazul în care procedura în cadrul căreia a fost stabilită obligația de întreținere nu a fost prezentată în instanță, ci la serviciul de stare civilă, competența teritorială pentru procedura specială de executare a obligației de întreținere este reglementată de următoarele principii:

  • procedura de executare trebuie să fie prezentată în fața instanței de la domiciliul debitorului întreținerii; creditorul întreținerii poate alege instanța în fața căreia urmează să fie îndeplinită obligația dacă locuiește în zona metropolitană a orașelor Lisabona sau Porto și dacă debitorul întreținerii locuiește în aceeași zonă metropolitană;
  • atunci când punerea în aplicare urmează să se efectueze în zona în care locuiește debitorul întreținerii, iar acesta nu locuiește în Portugalia, însă are active aici, instanța competentă este cea de la locul în care se află activele respective.

În ceea ce privește competența materială pentru executarea obligației de întreținere pe baza deciziei grefierului, se aplică următoarele reguli:

Instanța districtuală, instanța pentru familie și minori este competentă să pregătească și să judece procedura de executare a obligației de întreținere dintre soți și foști soți, pentru copii și pentru copiii majori și emancipați. Întrucât, în acest caz, acțiunea declarativă respectivă nu a fost prezentată în fața Curții pentru familie și minori, ci la serviciul de stare civilă, instanțele pot recunoaște că, într-o astfel de situație, competența este deținută de Instanța districtuală, instanța de executare.

În cazul în care nu există o instanță de executare, instanța civilă locală sau instanța cu competență generală este competentă să pună în aplicare procedura specială de executare a obligației de întreținere.

Notă:
Normele privind competența prezentate anterior pot face obiectul unor fluctuații în funcție de interpretarea instanțelor naționale.

6 Ca reclamant, trebuie să folosesc un intermediar pentru a iniția o acțiune în justiție (de exemplu, un avocat, o autoritate centrală sau locală etc.)? În caz negativ, ce procedură se aplică?

De regulă, nu este necesară numirea unui avocat pentru procedurile privind obligația de întreținere pentru copii decât în etapa introducerii unei căi de atac. Solicitanții adulți sau emancipați (de exemplu, tutorii copilului) pot să se înfățișeze pe cont propriu în instanță atunci când procedura se desfășoară în curtea de primă instanță. Cu toate acestea, copilului îi trebuie alocat un avocat atunci când interesele copilului și ale părinților săi, ale reprezentantului legal sau ale persoanei care deține custodia de facto sunt contradictorii, precum și atunci când un copil suficient de matur solicită acest lucru instanței.

Pentru alte proceduri privind obligația de întreținere, se aplică principiile generale prezentate mai jos.

Este necesar să se desemneze un avocat: pentru cauzele care intră în sfera de competență a instanțelor care judecă acțiuni până la o anumită valoare-limită, în care sunt admisibile căile de atac ordinare; pentru cauzele în care calea de atac este întotdeauna admisibilă, indiferent de valoarea cauzei; pentru căile de atac și cauzele prezentate în fața instanțelor cu grad de jurisdicție superior.

În prezent, în 2019, căile de atac ordinare sunt admisibile numai în cazul în care valoarea cauzei depășește valoarea-limită stabilită pentru instanța în fața căreia este formulată calea de atac, iar hotărârea contestată este în defavoarea persoanei care introduce calea de atac, obligând-o să plătească o sumă care depășește jumătate din valoarea-limită stabilită pentru instanța respectivă. În cazul în care există îndoieli cu privire la valoarea prejudiciului, se va lua în considerare numai valoarea acțiunii. Acest principiu juridic are diverse excepții stabilite la articolul respectiv, precum și în alte dispoziții legale specifice. În 2019, la data revizuirii prezentei fișe informative, în materie civilă, valoarea-limită stabilită pentru instanțe este după cum urmează: Curtea de Apel (Tribunal da Relação) – 30 000,00 EUR; Curtea de primă instanță (Tribunal de Primeira Instância) – 5 000,00 EUR.

Deși este necesară numirea unui avocat, avocații stagiari, consilierii juridici și chiar părțile pot formula cereri care nu ridică probleme de drept.

7 Trebuie să plătesc taxe judiciare pentru inițierea unei acțiuni în justiție? În caz afirmativ, care este nivelul acestor taxe? Dacă mijloacele mele financiare sunt insuficiente, pot beneficia de asistență juridică pentru a suporta cheltuielile de judecată?

Răspunsul la această întrebare variază în funcție de faptul dacă acțiunea introdusă pentru a stabili obligația de întreținere este prezentată în instanță sau la serviciul de stare civilă și în funcție de faptul dacă părțile beneficiază sau nu de asistență juridică gratuită. Cheltuielile de judecată se plătesc în instanță. Taxele se plătesc la serviciul de stare civilă.

Cheltuielile de judecată în cauzele aflate în competența instanțelor

Derogări

Minorii sunt scutiți de la plata cheltuielilor de judecată atunci când sunt reprezentați de procuror sau de un avocat din oficiu în cauzele judecate în instanță și sunt scutiți de la plata taxelor în cauzele soluționate la serviciul de stare civilă.

Minorii sau reprezentanții legali ai acestora sunt scutiți, de asemenea, de la cheltuielile de judecată în cadrul căilor de atac împotriva hotărârilor referitoare la punerea în aplicare, modificarea sau încetarea întreținerii, pronunțate în procedurile din instanțele pentru minori. Procedurile desfășurate în fața instanței pentru minori în cadrul cărora se poate stabili obligația de întreținere sunt, de regulă, acțiuni privind obligația de întreținere pentru copii și acțiuni privind reglementarea răspunderii părintești. Acestea sunt cauze speciale, necontencioase.

În cadrul procedurilor desfășurate în fața instanței pentru minori, părțile sunt scutite de plata prealabilă a taxelor judiciare, inclusiv în cazul procedurilor în care se stabilește obligația de întreținere. În astfel de cauze, în loc să plătească taxa judiciară în avans, partea trebuie să o achite în termen de zece zile de la pronunțarea hotărârii în acțiunea principală. Acest lucru este valabil inclusiv în cazul în care hotărârea nu a devenit definitivă.

Cu excepția cazurilor menționate anterior, trebuie să se plătească, în principiu, cheltuieli de judecată. Acestea nu trebuie plătite doar în cazul în care partea beneficiază de asistență juridică gratuită și/sau în cazul în care capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie, la care se va face referire mai jos, se aplică cu privire la procedura în cauză.

Costuri

Cu excepția derogărilor menționate anterior, trebuie să se plătească o taxă judiciară inițială pentru a introduce o acțiune având ca scop stabilirea obligației de întreținere. Taxa judiciară inițială corespunde unui avans din cheltuielile finale.

Cheltuielile de judecată includ taxa judiciară, costurile și cheltuielile efectuate de către parte.

Taxele judiciare

Pentru a stabili cuantumul taxelor judiciare datorate, este esențial să se cunoască valoarea acțiunii, întrucât taxa judiciară se calculează pe baza acestei valori în conformitate cu unul din tabelele anexate la Regulamentul privind costurile procedurale.

În sensul aplicării tabelelor menționate mai sus:

  • valoarea procedurii definitive privind obligația de întreținere este egală cu anuitatea solicitată în cerere înmulțită cu cinci, mai precis valoarea procedurii corespunde cuantumului plății lunare solicitate înmulțit cu 60;
  • valoarea procedurii asigurătorii provizorii privind obligația de întreținere corespunde plății lunare solicitate înmulțite cu 12;
  • valoarea procedurii de divorț și a procedurii de reglementare a exercitării răspunderii părintești, care vizează și alte interese necorporale pe lângă întreținere, este cel puțin valoarea-limită stabilită pentru Curtea de Apel, plus o sută (în 2019: 30 000,01 EUR).

Tabelul I – A din Regulamentul privind costurile procedurale se aplică în următoarele cazuri: cauzele privind stabilirea definitivă a obligației de întreținere pentru adulți, copii majori sau copii emancipați, cărora li se aplică procedura obișnuită; proceduri speciale (divorț sau instanța pentru minori), în cadrul cărora se stabilește obligația de întreținere, acolo unde este cazul, pentru soți, copiii minori ori majori sau copiii emancipați. Taxa judiciară datorată este exprimată în unități de cont (UC).

În 2019 (la data redactării prezentei fișe informative), valoarea unei unități de cont era de 102,00 EUR. Această valoare este actualizată, de regulă, în fiecare an, prin urmare, este necesar să se consulte versiunea actualizată a legislației naționale. În 2019, valoarea taxei judiciare datorate, în conformitate cu Tabelul I-A din Regulamentul privind costurile procedurale, este după cum urmează, în funcție de valoarea acțiunii:

  • până la 2 000,00 EUR – 1 UC
  • de la 2 000,01 EUR la 8 000,00 EUR – 2 UC
  • de la 8 000,01 EUR la 16 000,00 EUR – 3 UC
  • de la 16 000,00 EUR la 24 000,01 EUR – 4 UC
  • la 24 000,01 EUR la 30 000,00 EUR – 5 UC
  • de la 30 000,01 EUR la 40 000,00 EUR – 6 UC
  • de la 40 000,01 EUR la 60 000,00 EUR – 7 UC
  • de la 60 000,01 EUR la 80 000,00 EUR – 8 UC
  • de la 80 000,01 EUR la 100 000,00 EUR – 9 UC
  • de la 100 000,01 EUR la 150 000,00 EUR – 10 UC
  • de la 150 000,01 EUR la 200 000,00 EUR – 12 UC
  • de la 200 000,01 EUR la 250 000,00 EUR – 14 UC
  • de la 250 000,01 EUR la 275 000,00 EUR – 16 UC.

Pentru sumele de peste 275 000,00 EUR, valoarea taxei judiciare crește cu 3 UC pentru fiecare tranșă de 25 000,00 EUR sau fiecare fracțiune din această sumă.

În cazul procedurilor asigurătorii pentru stabilirea obligației provizorii de întreținere, în cazul audierilor anterioare executării urmărind recuperarea indemnizației de întreținere datorată minorilor și în cazul procedurii speciale privind executarea obligației de întreținere, se aplică Tabelul II - A, anexat la Regulamentul privind costurile procedurale. Următoarele valori pot fi luate drept exemplu (2019):

  • Valoarea taxei judiciare datorate în cadrul procedurii asigurătorii pentru stabilirea obligației de întreținere provizorii, în funcție de valoarea acesteia, este după cum urmează:
  • până la 300 000,00 EUR – 3 UC;
  • egală cu 300 000,01 EUR sau mai mare – 8 UC;
  • în cazul în care măsurile asigurătorii sunt extrem de complexe – 9 până la 20 UC.
  • Valoarea taxei judiciare datorate pentru audierile anterioare executării cu scopul de a recupera indemnizația de întreținere pentru copii variază de la 0,5 la 5 UC.
  • Valoarea taxei judiciare datorate pentru introducerea unei proceduri speciale de executare a obligației de întreținere este după cum urmează:

(în cazul măsurilor de executare desfășurate de un executor judecătoresc)

  • până la 30 000,00 EUR – 2 UC;
  • egală cu 30 000,01 EUR sau mai mare – 4 UC.

(în cazul procedurilor de executare efectuate de un consilier juridic însărcinat cu executarea)

  • până la 30 000,00 EUR – 0,25 UC;
  • egală cu 30 000,01 EUR sau mai mare – 0,5 UC.

În cazurile menționate mai sus, în care taxa judiciară este variabilă, partea plătește inițial suma minimă, iar la sfârșit aceasta plătește doar suma restantă, dacă este cazul.

În cadrul acțiunii declarative privind stabilirea obligației de întreținerea, hotărârea definitivă a instanței trebuie să cuprindă dispoziții privind cheltuielile de judecată. În cazul în care acțiunea are câștig de cauză parțial, cheltuielile de judecată sunt plătite de către ambele părți, în mod proporțional cu pierderea suferită. În cazul în care una dintre părți pierde procesul, aceasta este obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată. În cazul unui acord între părți aprobat de instanță, costurile sunt suportate, de regulă, de ambele părți, în proporție egală.

În cazul procedurii speciale de executare a obligației de întreținere, cheltuielile de judecată sunt achitate din veniturile obținute din bunurile confiscate.

Taxe

Următoarele norme se aplică în ceea ce privește cheltuielile de judecată:

În ceea ce privește cheltuielile și costurile suportate pentru anchete (plata experților, raportarea etc.), de regulă, fiecare parte suportă cheltuielile și costurile corespunzătoare acțiunilor sale.

În cazul în care ancheta se dovedește a fi vădit inutilă sau dilatorie, partea care a solicitat ancheta suportă cheltuielile respective, indiferent de termenul-limită sau de hotărârea privind cheltuielile de judecată.

În cazul în care toate părțile au avut un interes în anchete și au efectuat cheltuieli, în cazul în care ambele părți câștigă avantaje egale sau dacă nu se poate stabili care este partea interesată, cheltuielile de judecată se împart în mod egal între părți.

Costurile suportate de părți

În ceea ce privește cheltuielile de judecată ale părților, regula este următoarea: cheltuielile părții care are câștig de cauză sunt suportate de partea căzută în pretenții, proporțional cu pierderea sa.

Cheltuielile de judecată ale părților includ taxe judiciare plătite în avans, costurile suportate efectiv de către părți, onorariul plătit executorului judecătoresc și cheltuielile acestuia, onorariul plătit reprezentantului legal și cheltuielile acestuia.

Raportul cheltuielilor

Cu excepția cazurilor menționate anterior, în care părțile sunt scutite de la plata în avans a taxelor judiciare, în principiu, secretariatul pregătește raportul cheltuielilor de judecată numai după ce hotărârea a devenit definitivă și fără drept de apel, în conformitate cu hotărârea respectivă. Părțile sunt informate cu privire la raport.

În cazul în care nu se depun căi de atac sau reclamații cu privire la raport sau în cazul în care acestea au fost soluționate, partea căzută în pretenții trebuie să plătească suma datorată și/sau să returneze părții care a avut câștig de cauză suma avansată.

Cheltuielile de judecată ale părților sunt plătite direct de către partea căzută în pretenții părții căreia i se datorează sumele. În cazul în care partea căzută în pretenții beneficiază de asistență juridică gratuită, plata sumelor datorate părții câștigătoare este efectuată de către stat (în 2019, la data revizuirii prezentei fișe informative, plata se făcea de către Institutul pentru Gestiune Financiară și Infrastructură Judiciară IP [Instituto de Gestão Financeira e das Infra Estruturas da Justiça IP]).

Asistența juridică gratuită în cauze care țin de competența instanțelor

În cazul în care reclamantul nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti costurile procedurii, acesta poate obține asistență juridică gratuită. În conformitate cu legislația națională, asistența juridică gratuită poate fi acordată numai persoanelor fizice sau persoanelor juridice fără scop lucrativ.

Asistența juridică pentru persoanele fizice poate fi acordată sub diferite forme: consiliere juridică; scutire de la plata taxelor judiciare și a costurilor; plata eșalonată a taxelor judiciare și a costurilor; desemnarea unui reprezentant legal și plata onorariului acestuia; desemnarea reprezentantului legal și plata eșalonată a onorariului acestuia; desemnarea unui reprezentant însărcinat cu executarea.

Sistemul portughez de asistență juridică gratuită și toate condițiile prevăzute de acesta se aplică tuturor instanțelor și oricărei forme de procedură.

Cererile de asistență juridică gratuită pot fi depuse cu ajutorul unui formular. Acesta trebuie să fie depus personal sau să fie trimis prin poștă departamentului de servicii pentru clienți din cadrul oricărui Institut de Securitate Socială IP (Instituto da Segurança Social IP). Formularele și instrucțiunile pentru completarea acestora sunt furnizate de instituția respectivă. În general, perioada de răspuns este de treizeci de zile.

Atunci când intentează o acțiune, solicitantul trebuie să anexeze cererii inițiale documente justificative privind plata prealabilă a taxei judiciare datorate sau privind acordarea de asistență judiciară gratuită sub forma scutirii de la plata prealabilă a taxei menționate anterior. Atunci când se acordă asistență juridică gratuită sub forma eșalonării plății taxelor judiciare în mai multe rate, o dovadă a acestui fapt trebuie anexată împreună cu plata sumei restante.

Taxele în cauzele de competența serviciului de stare civilă

Minorii sunt scutiți de la plata taxelor în cazul în care sunt reprezentați de procuror sau de un avocat din oficiu în cauzele instrumentate de serviciul de stare civilă.

Taxele datorate pentru cauzele care țin de competența serviciilor de stare civilă sunt prevăzute în Normele privind taxele din cadrul serviciilor de stare civilă și al notariatelor.

De exemplu, în 2019, taxele (care pot fi consultate la adresa: http://www.irn.mj.pt/sections/irn/legislacao/docs-legislacao/regulamento-emolumentar/) percepute în cauzele care țin de competența serviciilor de stare civilă sunt după cum urmează:

  • proceduri de divorț sau separare legală prin acordul soților (fără partaj), inclusiv deciziile de aprobare a acordurilor privind obligația de întreținere între soți sau pentru copiii minori – 280 EUR;
  • procesul de stabilire a obligației de întreținere pentru copiii majori sau emancipați – 120 EUR;
  • procesul de modificare a acordurilor de întreținere – 100 EUR.

Aceste sume sunt valabile pentru 2019, momentul actualizării acestei fișe informative și pot fi revizuite. Prin urmare, este necesar să se consulte legislația națională de la caz la caz.

Asistența juridică gratuită în cauzele care țin de competența serviciului de stare civilă

Asistența juridică gratuită se aplică numai în două situații dosarelor soluționate de serviciul de stare civilă: numirea reprezentantului legal și plata onorariului acestuia; numirea reprezentantului legal și eșalonarea plății onorariului acestuia.

În plus, în cadrul serviciilor de stare civilă, anumite acte sunt gratuite pentru solicitanții individuali care pot dovedi că dețin mijloace financiare limitate.

Deținerea de mijloace financiare limitate poate fi dovedită prin următoarele mijloace: un document emis de autoritatea administrativă competentă; o declarație emisă de o instituție publică de asistență socială unde își are reședința persoana în cauză.

În aceste cazuri, următoarele acte sunt gratuite: acte de stare civilă sau de cetățenie; procese și declarații referitoare la acestea; documente necesare și proceduri privind emiterea acestora; adeverințe solicitate în orice scop.

Aceeași regulă se aplică cazurilor care țin de competența serviciului de stare civilă pentru care s-a stabilit obligația de întreținere.

8 Ce tip de indemnizație de întreținere îmi poate acorda instanța? Cum se calculează cuantumul indemnizației de întreținere? Se poate modifica hotărârea instanței în cazul în care intervin schimbări privind costurile legate de trai sau circumstanțele familiale? În caz afirmativ, în ce mod se poate modifica hotărârea instanței (de exemplu, există un sistem automat de indexare)?

De regulă, obligația de întreținere este stabilită sub formă de plăți monetare lunare, cu excepția cazului în care există un acord ori o dispoziție legală contrară sau a cazului în care există motive care justifică măsuri excepționale. Dacă, de exemplu, persoana obligată la plata indemnizației de întreținere arată că nu poate plăti întreținerea sub formă de indemnizație, ci numai sub forma locuinței și a societății pe care o deține, se poate dispune în mod excepțional efectuarea plății în acest mod.

Calcularea indemnizației de întreținere

Indemnizația de întreținere este proporțională cu mijloacele debitorului întreținerii și cu nevoile creditorului obligației de întreținere. Atunci când se stabilește indemnizația de întreținere, se analizează, de asemenea, posibilitatea acestuia din urmă de a se întreține.

Nevoile creditorului întreținerii depind de faptul dacă acesta este copil, copil major care își continuă studiile ori instruirea, sau adult. Aceste aspecte au fost deja menționate în răspunsul la întrebarea: Ce înseamnă conceptele „întreținere” și „obligație de întreținere” în practică? Care sunt categoriile de persoane care trebuie să plătească indemnizație de întreținere unei alte persoane?

În ceea ce privește mijloacele debitorului întreținerii care trebuie luate în considerare, este important să se menționeze criteriile specifice de care trebuie să se țină seama, în funcție de faptul dacă obligația de întreținere este stabilită pentru copii sau pentru foști soți.

Obligația de întreținere stabilită pentru copii

Obligația de întreținere a copilului reprezintă o îndatorire fundamentală a părinților. Aceasta se întemeiază în mod direct pe articolul 36 alineatul (5) din Constituția Republicii Portugheze.

Indemnizația de întreținere datorată copiilor trebuie să fie proporțională cu mijloacele debitorului întreținerii.

În conformitate cu principiul de jurisprudență al Curții Supreme de Justiție din Portugalia (Supremo Tribunal de Justiça), în vederea calculării cuantumului indemnizației de întreținere datorate copilului, instanța trebuie să țină seama nu numai de cuantumul veniturilor obținute în prezent de către debitor, ci și, într-o manieră generală și cuprinzătoare, de statutul său social, de capacitatea de a lucra, de obligația de a face eforturi să adopte o profesie care să îi permită să își îndeplinească o astfel de îndatorire și de întreaga gamă de active pe care le deține acesta.

Indemnizația de întreținere stabilită pentru foștii soți

La stabilirea cuantumului indemnizației de întreținere datorate foștilor soți, instanța trebuie să țină seama de durata căsătoriei, de contribuția adusă la situația financiară a familiei, de vârsta și starea de sănătate a soților, de calificările profesionale și posibilitățile de angajare ale acestora, de timpul de care dispun pentru a se dedica creșterii copiilor comuni, de câștigurile salariale și de venit, de faptul dacă fostul soț s-a recăsătorit sau coabitează cu altă persoană și, în general, de toate circumstanțele care au un impact asupra nevoilor soțului/soției care beneficiază de întreținere și de posibilitățile debitorului întreținerii.

Conform jurisprudenței naționale constante, soțul/soția care beneficiază de întreținere nu are dreptul să solicite menținerea standardului de viață de care beneficiau soții în timpul căsătoriei.

Momentul de la care se datorează indemnizația de întreținere

Indemnizația de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească este datorată începând de la data la care a fost introdusă acțiunea. Indemnizația de întreținere stabilită prin acordul părților și aprobată prin hotărârea instanței sau decizia grefierului este datorată începând cu data la care debitorul nu își îndeplinește obligația. Debitorul se află în situația de neîndeplinire a obligațiilor la data stabilită pentru plată sau, dacă nu s-a stabilit o astfel de dată, la data la care se solicită plata. Fără a aduce atingere situațiilor menționate mai sus, legea portugheză nu prevede stabilirea retroactivă a indemnizației de întreținere.

Modificarea indemnizației de întreținere stabilită anterior

În cazul în care intervine o schimbare a împrejurărilor după stabilirea indemnizației de întreținere, aceasta poate fi modificată sau poate înceta.

În cazul în care nu există nicio procedură specială de executare a obligației de întreținere aflată în curs de desfășurare, cererea de modificare sau de încetare a indemnizației de întreținere se adaugă la acțiunea de acuzare. În cazul în care există o procedură specială de executare a obligației de întreținere aflată în curs de desfășurare, cererea de modificare sau de încetare a indemnizației de întreținere este conexată cu procedura de executare.

Debitorul întreținerii poate solicita ca aceasta să fie redusă sau eliminată în cazul în care, de exemplu, mijloacele sale financiare s-au redus, mijloacele creditorului întreținerii s-au ameliorat, creditorul întreținerii devine major sau creditorul întreținerii devine capabil să contribuie la propria întreținere.

Creditorul întreținerii poate solicita creșterea valorii acesteia în cazul în care, de exemplu, situația sa economică se deteriorează, circumstanțele sale familiale se modifică, nevoile sale cresc sau costul vieții crește și creșterea poate și ar trebui să fie suportată de către debitorul întreținerii (deoarece, de exemplu, salariul acestuia a crescut, de asemenea).

Actualizarea automată

Pentru a putea face față creșterii costului vieții, decizia de stabilire a indemnizației de întreținere poate prevedea ca suma stabilită să fie actualizată periodic (de regulă, anual) în mod automat.

Actualizarea poate fi bazată pe creșterea ratei inflației, publicată anual de Institutul Național de Statistică (Instituto Nacional de Estatística) sau pe creșterea unei anumite rate a dobânzii indicate de către instanță. Cu toate acestea, actualizarea poate consta, de asemenea, într-o creștere anuală fixă cu o anumită valoare, astfel cum se menționează în hotărâre.

Judecătorul are responsabilitatea de a dispune actualizarea automată și de a alege mijloacele adecvate de realizare a acesteia, în mod discreționar. Actualizarea automată poate fi stabilită, de asemenea, printr-un acord între părți.

Obligația de întreținere provizorie

Pe lângă obligația de întreținere definitivă, se poate stabili, de asemenea, o obligație de întreținere provizorie.

În cazul în care întreținerea definitivă nu a fost stabilită încă, instanța poate, la cererea creditorului obligației de întreținere sau din oficiu, în cazul în care creditorul este minor, să acorde o indemnizație de întreținere provizorie, care va fi stabilită la aprecierea instanței. Indemnizația de întreținere provizorie nu este niciodată rambursată. Aceasta este datorată în perioada în care acțiunea principală pentru a stabili cuantumul întreținerii definitive este pendinte. Indemnizația de întreținere definitivă este datorată după stabilirea acesteia.

În cazul în care acțiunea de divorț contencios este pendinte, judecătorul poate stabili o indemnizație de întreținere provizorie pentru unul dintre soți sau pentru copii, pentru perioada în care acțiunea este în curs de desfășurare. Dacă procedura de reglementare a răspunderii părintești este pendinte, judecătorul poate să stabilească, de asemenea, o indemnizație de întreținere provizorie pentru copiii minori. În cazurile menționate anterior, indemnizația de întreținere provizorie poate fi stabilită în cursul unei ședințe de judecată din cadrul procesului în sine.

Ca alternativă, indemnizația de întreținere provizorie poate fi stabilită în cadrul procedurii asigurătorii care va fi conexată cu acțiunea principală în care este stabilită indemnizația de întreținere definitivă.

9 În ce mod și cui se plătește indemnizația de întreținere?

Indemnizația de întreținere trebuie să fie plătită în condițiile și persoanei menționate în hotărârea instanței sau în acordul părților, aprobat de instanță.

Ca regulă generală, în cazul în care beneficiarul este un adult care nu se află în incapacitate sau un copil emancipat, indemnizația de întreținere îi va fi plătită acestuia în mod direct.

În cazul în care beneficiarul este un adult aflat în incapacitate, indemnizația de întreținere va fi plătită părții care are obligația legală să exercite drepturile financiare ale acestuia în numele său (tutore, administrator de active sau administrator judiciar al bunurilor); indemnizația de întreținere poate fi plătită, de asemenea, unei instituții.

În cazul în care beneficiarul este minor, indemnizația va fi plătită persoanei căreia minorul îi este încredințat, care poate fi unul dintre părinți, un alt membru al familiei, un terț (familie substitutivă) sau directorul unei instituții căreia i s-a încredințat minorul.

Legea nu impune metode de plată fixe și părțile pot conveni asupra modului în care urmează să se efectueze plata. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord, instanțele aleg metoda cea mai practică și mai puțin costisitoare atât pentru persoana care plătește, cât și pentru persoana care beneficiază de întreținere.

În general, indemnizația lunară de întreținere se plătește în bani și trebuie să fie furnizată creditorului la începutul lunii pentru care este plătită.

Data și locul efectuării plății sunt stabilite în acordul sau în hotărârea de stabilire a obligației de întreținere. În cazul în care acestea nu au fost stabilite, se aplică în acest sens normele standard din Codul civil. Aceste norme stipulează, în principiu, că, în cazul în care nu se prevede altfel:

  • indemnizația de întreținere plătită în bani trebuie să fie achitată la locul în care creditorul își are reședința, în momentul în care plata devine scadentă;
  • întrucât plățile corespund lunilor calendarului gregorian, creditorul poate solicita plata în orice moment, începând din prima zi a lunii în cauză.

Cele mai obișnuite metode sunt transferul bancar, depunerea într-un cont deschis la o bancă, trimiterea unui mandat poștal sau a unui cec sau livrarea, personal, a sumei, în numerar.

10 Dacă persoana vizată (debitorul) nu plătește de bună voie indemnizația de întreținere, ce măsuri pot fi luate pentru a-l determina să plătească?

În cazul în care debitorul întreținerii nu își achită obligația de plată, creditorul întreținerii poate recurge la măsuri de executare civile și penale.

Măsurile de executare civilă

Audierea anterioară executării

În cazul obligației de întreținere pentru copii stabilite în cadrul unei proceduri de executare a obligației de întreținere sau în cadrul unei proceduri de reglementare a răspunderii părintești, legea oferă creditorului obligației de întreținere posibilitatea de a participa la o audiere anterioară executării.

Beneficiarul obligației de întreținere pentru copii poate solicita o audiere anterioară executării, astfel cum este prevăzut la articolul 48 din Regimul general al procedurii de tutelă civilă [Regime Geral do Processo Tutelar Cível], sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții: neplata sau întârzieri la plata întreținerii; debitorul întreținerii obține venituri regulate din salarii, pensie, subvenții, comisioane, procentaje, onorarii, prime, contribuții sau venituri similare.

Cererea este conexată cu procedura de reglementare a exercitării răspunderii părintești sau cu procedura de stabilire a obligației de întreținere pentru unui copil, care sunt judecate în instanță. Debitorul întreținerii primește o notificare conform căreia trebuie să plătească indemnizația de întreținere în termen de zece zile de la data la care aceasta devine exigibilă. În cazul în care debitorul întreținerii nu anexează documente justificative privind plata, cuantumul indemnizației de întreținere va fi dedus lunar din remunerații, salarii, pensii, subvenții sau alte venituri de care beneficiază acesta. În acest scop, organismele responsabile de plată vor fi informate pentru a efectua deducerea lunară și a o depune direct în contul bancar specificat de creditorul întreținerii. Sumele deduse acoperă și plățile corespunzătoare întreținerii care devin scadente.

De îndată ce au fost informate, toate persoanele sau entitățile care sunt responsabile de prelucrarea sau plata veniturilor menționate mai sus își asumă rolul de depozitari autorizați ai sumelor deduse cu titlul de indemnizație de întreținere. Prin urmare, în cazul în care aceștia nu reușesc să deducă suma stabilită, acțiunea de executare va fi îndreptată împotriva lor ca parte în procedurile aflate în curs de desfășurare.

Sumele deduse nu acoperă indemnizațiile neplătite acumulate înainte de notificarea debitorului întreținerii pentru a efectua plata. Cu toate acestea, plățile corespunzătoare întreținerii care vor deveni scadente sunt acoperite. Pentru a recupera indemnizațiile de întreținere neplătite acumulate înainte de notificarea efectuată în cadrul unei astfel de audieri, creditorul întreținerii va trebui să inițieze o procedură de executare. Astfel, atunci când indemnizațiile de întreținere sunt datorate unui minor, nimic nu împiedică creditorul să solicite atât audieri anterioare executării (pentru ca sumele aferente plăților să devină scadente), cât și deschiderea unei proceduri speciale de executare a obligației de întreținere (pentru plata sumelor restante).

Nu este necesar să existe o audiere anterioară executării înainte de a recurge la procedura de executare. Aceasta oferă doar o alternativă la executare. Opoziția nu este permisă, însă, pe de altă parte, creditorul întreținerii are mijloace mai limitate la dispoziția sa decât în cazul executării, întrucât creditorul întreținerii poate doar să solicite deduceri din remunerații, salarii, pensii, subvenții sau venituri periodice similare (acesta nu poate solicita confiscarea bunurilor, a depozitelor sau a drepturilor de credit).

În cazul în care întreținerea este datorată minorilor, creditorul întreținerii poate, ca alternativă, să inițieze doar o procedură specială privind întreținerea, astfel cum este prevăzut în Codul de procedură civilă. Prin urmare, în cadrul unei singure acțiuni, acesta își poate recupera integral sumele scadente sau care urmează să devină scadente. În timpul procedurii de executare, creditorul întreținerii poate recurge la mijloace de executare mai extinse, cum ar fi confiscarea și constituirea unui drept de gaj asupra veniturilor. Procesul implicat în astfel de proceduri este explicat în cele ce urmează.

Acțiunile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

În cazul obligației de întreținere pentru copii stabilite în cadrul procedurilor de reglementare a răspunderii părintești, legea pune la dispoziția creditorului întreținerii posibilitatea de a introduce o acțiune de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, astfel cum este prevăzut la articolul 41 din Regimul general al procedurii de tutelă civilă.

Ca alternativă, creditorul poate solicita audierea prevăzută la articolul 48 din Regimul general al procedurii de tutelă civilă. Scopul audierii este ca creditorul să solicite instanței să ia măsurile necesare pentru a asigura executarea hotărârii judecătorești și a obliga pârâtul la plata unei amenzi. După conexarea cererii, instanța convoacă părinții la o reuniune sau notifică pârâtul să introducă actul de procedură pe care-l consideră adecvat în termen de zece zile.

Părinții pot decide, de comun acord, să modifice regimul stabilit. În absența unui acord, judecătorul va pronunța o hotărâre provizorie cu privire la solicitare și va trimite părțile la mediere sau la o audiere tehnică de specialitate. Dacă se dovedește că tot nu se poate ajunge la un acord, părinții sunt informați că trebuie să introducă acte de procedură. Urmează prezentarea informațiilor, procesul și pronunțarea hotărârii.

Procedura specială de executare a obligației de întreținere

În oricare dintre cazurile în care există o întârziere în plata întreținerii, creditorul întreținerii poate iniția o procedură specială de executare a obligației de întreținere, conform Codului de procedură civilă. Această regulă se aplică indiferent dacă întreținerea este pentru copii sau adulți și indiferent dacă aceasta este definitivă sau provizorie.

În timpul procedurii speciale de executare a obligației de întreținere, solicitantul poate cere: să i se acorde o parte din sumele, salariile sau pensiile primite de cealaltă parte; sau să se constituie un drept de gaj asupra veniturilor aparținând debitorului întreținerii.

Măsura privind acordarea sumelor sau constituirea unui drept de gaj se realizează independent de confiscare și este menită să acopere atât plata sumelor scadente, cât și plata sumelor care vor deveni exigibile.

În cazul în care solicitantul cere acordarea sumelor, salariilor și pensiilor, organismul responsabil de plata acestora sau de prelucrarea respectivelor state de plată va fi înștiințat de faptul că trebuie să plătească partea acordată din sumă solicitantului, în mod direct. Suma acordată trebuie să fie depusă lunar în contul bancar al solicitantului, care trebuie să indice numărul de cont în cererea inițială.

În cazul în care solicitantul cere constituirea unui drept de gaj asupra veniturilor, acesta trebuie să specifice bunul vizat și executorul va dispune constituirea dreptului de gaj asupra bunului considerat suficient pentru a acoperi plățile de întreținere restante. Pârâtul poate fi audiat în acest scop.

În cazul în care, după constituirea dreptului de gaj, se dovedește că venitul vizat este insuficient, solicitantul poate indica alte bunuri. În cazul în care, dimpotrivă, se constată că venitul este excesiv, solicitantul trebuie să ramburseze pârâtului suma excedentară pe măsură ce aceasta este achitată și în momentul în care o primește. Pârâtul poate, de asemenea, să solicite ca dreptul de gaj constituit să fie limitat la o parte a bunului sau să fie transferat către alte bunuri.

Sumele atribuite sau valoarea dreptului de gaj constituit asupra venitului ar trebui să fie suficiente pentru a acoperi plățile restante, penalitățile de întârziere, atunci când creditorul întreținerii solicită acest lucru, plățile care urmează să devină exigibile, și actualizările automate, în cazul în care acestea au fost stabilite.

Creditorul întreținerii are în continuare posibilitatea de a solicita confiscarea bunurilor debitorului întreținerii. Confiscarea poate implica bunuri mobile și imobile, depozite bancare, drepturile de credit, unități comerciale sau acțiuni.

În cazul în care proprietatea confiscată este vândută pentru a achita o datorie legată de o obligație de întreținere, nu trebuie să se dispună restituirea excedentului debitorului întreținerii decât dacă plata indemnizațiilor de întreținere care vor deveni exigibile este asigurată în măsura în care judecătorul consideră necesar, cu excepția cazului în care se furnizează un titlu de valoare sau o altă garanție adecvată.

Debitorul întreținerii ar trebui să fie citat numai după ce a avut loc confiscarea/ acordarea/ constituirea dreptului de gaj asupra veniturilor. Opoziția debitorului întreținerii față de executare sau confiscare nu suspendă executarea.

În cazul unei cereri de modificare sau de sistare a indemnizației de întreținere depuse în timp ce procedura specială de executare a obligației de întreținere este pendinte, cererea de modificare este conexată cu procedura de executare.

Titlul executoriu european

În cazul nerespectării unui acord de întreținere ce decurge dintr-un document autentic efectuat la autoritățile administrative sau dintr-un document autentificat de acestea, într-un stat membru care nu are obligația a respecta Protocolul de la Haga din 2007, creditorul întreținerii poate invoca Regulamentul (CE) nr. 805/2004 din 21 aprilie 2004 care prevede un titlu executoriu european [articolul 4 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menționat anterior și articolul 68 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4/2009 din 18 decembrie 2008].

Sancțiuni penale

Articolul 250 din Codul penal prevede și sancționează infracțiunea constând în încălcarea obligațiilor de întreținere prin pedeapsa cu închisoarea între o lună și doi ani sau printr-o amendă de până la două sute patruzeci de zile, în conformitate cu situațiile prevăzute în acesta.

Procedura penală se declanșează prin depunerea unei plângeri.

Dacă obligația este îndeplinită, instanța poate face o derogare sau poate anula în totalitate sau în parte perioada din pedeapsă care nu a fost executată.

11 Vă rugăm să descrieți pe scurt eventualele limite ale procesului de executare, în special eventualele norme legate de protecția debitorilor și termenele de prescripție sau de decădere care se aplică în sistemul juridic din țara dumneavoastră

În principiu, toate bunurile debitorului care pot fi confiscate pentru a fi supuse executării în vederea stingerii unei datorii în conformitate cu dreptul material pot face obiectul executării. Confiscarea este limitată la bunurile necesare pentru plata datoriei care face obiectul executării, precum și la costurile previzibile ale acțiunii de executare.

De asemenea, legea stabilește restricțiile privind confiscarea și termenele de prescripție a obligațiilor de întreținere menționate mai jos.

Restricții privind confiscarea

Există anumite tipuri de bunuri care nu pot fi confiscate în niciun caz (bunuri absolut neconfiscabile), altele care pot fi confiscate numai în anumite circumstanțe (bunuri relativ neconfiscabile) și altele care pot fi confiscate doar parțial (bunuri parțial confiscabile).

Bunuri absolut neconfiscabile

Pe lângă bunurile exceptate de la confiscare prin dispoziții speciale, următoarele elemente sunt absolut neconfiscabile:

  • bunuri sau drepturi inalienabile;
  • active aflate în proprietatea publică a statului și a altor persoane juridice publice;
  • obiecte a căror confiscare ar fi ofensatoare la adresa bunei cuviințe sau nu ar avea sens din punct de vedere economic, întrucât valoarea lor de piață este nesemnificativă;
  • obiecte destinate în mod specific exercitării cultului religios;
  • morminte;
  • instrumente și obiecte care sunt esențiale pentru persoanele cu handicap și pentru tratarea bolnavilor.

Bunuri relativ neconfiscabile

Următoarele bunuri sunt relativ neconfiscabile:

  • cu excepția cazului în care executarea urmărește plata unei datorii cu o garanție reală, activele deținute de stat și de alte persoane juridice publice, activele entităților care dețin concesiuni de lucrări publice sau de servicii publice sau activele persoanelor juridice care sunt de utilitate publică și care sunt special alocate pentru scopuri de interes public, sunt exceptate de la confiscare;
  • uneltele de lucru ale debitorului întreținerii și obiectele esențiale pentru exercitarea profesiei sau a formării profesionale a acestuia sunt, de asemenea, exceptate de la instituirea unui sechestru, cu excepția cazului în care debitorul întreținerii precizează că acestea pot fi confiscate, dacă executarea urmărește plata prețului de achiziție a acestora sau costul reparării lor sau în cazul în care acestea sunt reținute ca elemente încorporate într-o societate comercială;
  • în plus, nu se confiscă obiectele care sunt indispensabile pentru economia gospodărească din casa în care debitorul își are reședința, cu excepția cazului în care executarea urmărește plata obiectelor în sine sau costul reparării lor.

Numerarul sau depozitele bancare care rezultă din decontarea creditului neconfiscabil nu pot fi confiscate, în temeiul acelorași condiții ca cele în care s-a acordat creditul inițial.

În cazul în care o creanță privind obligația de întreținere este recuperată, se aplică normele sus-menționate privind elementele absolut neconfiscabile și relativ confiscabile.

Ca regulă generală, atunci când este vorba despre bunuri confiscate parțial în timpul executării obligației de întreținere, suma care poate fi confiscată este mai mare decât în procedurile de executare întemeiate pe alte creanțe, astfel cum se arată mai jos.

Activele parțial confiscabile

Sunt neconfiscabile două treimi din veniturile nete, salariile, sumele periodice primite cu titlu de pensie pentru limită de vârstă sau orice alte prestații sociale, asigurări, indemnizații de accident, anuități sau plăți de orice natură care asigură întreținerea debitorului.

Interdicția de confiscare are o limită maximă echivalentă cu trei salarii minime naționale la data fiecărei confiscări și o limită minimă, atunci când debitorul întreținerii nu dispune de alte venituri, echivalentă cu un salariu minim la nivel național. În cazul în care datoriile restante sunt pentru întreținere, o sumă echivalentă cu o pensie integrală de tip necontributiv nu poate fi confiscată.

În cazul în care se confiscă sume de bani sau solduri bancare, este neconfiscabilă o sumă echivalentă cu salariul minim la nivel național sau, în cazul obligațiilor de întreținere, suma echivalentă cu o pensie integrală de tip necontributiv.

Caracterul neconfiscabil prevăzut pentru salarii, remunerații sau plăți periodice nu poate fi combinat cu caracterul neconfiscabil stabilit pentru sume de bani sau solduri bancare.

În 2019, la data redactării prezentei fișe informative, valoarea unei pensii de tip necontributiv este de 210,32 EUR, iar valoarea salariului minim național este de 600,00 EUR.

În cazul în care normele menționate anterior cu privire la indisponibilizare nu sunt respectate, debitorul se poate opune confiscării.

Termenele

Codul civil portughez prevede un termen de prescripție de cinci ani pentru plățile restante aferente întreținerii. Astfel, după cinci ani de la data scadenței plăților pentru întreținere, dreptul la indemnizație se prescrie ca urmare a neutilizării. Termenul de prescripție este întrerupt printr-o citație în cadrul unei proceduri judiciare privind indemnizația de întreținere. Debitorul întreținerii poate renunța la prescripție după expirarea termenului de prescripție.

În ceea ce privește întreținerea pentru copii, termenul de prescripție nu începe sau nu curge atât timp cât copilul nu are un reprezentant. Inclusiv în cazul în care copilul are un reprezentant, termenul de prescripție nu se încheie mai devreme de un an de la data la care copilul a ajuns la vârsta majoratului.

Dreptul procedural civil portughez nu prevede niciun termen de prescripție după scurgerea căruia creditorul întreținerii nu mai poate iniția procedura de executare a obligației de întreținere. Prin urmare, indemnizațiile de întreținere prescrise pot fi supuse executării. În acest caz, instanța poate să nu aibă cunoștință de prescripție ex officio. Pentru a fi efectivă, prescripția trebuie să fie invocată de către debitorul întreținerii, care poate formula obiecții la acțiunea de executare pe acest temei.

Formularea de obiecții împotriva confiscării

Termenul general pentru a formula obiecții împotriva confiscării este de zece zile de la data notificării debitorului întreținerii cu privire la confiscare. Termenul-limită general pentru a formula obiecții împotriva unei acțiuni de executare este de douăzeci de zile de la data comunicării sau notificării titlului executoriu către debitorul întreținerii.

În cazul procedurii speciale de executare a obligației de întreținere, titlul executoriu este notificat sau comunicat debitorului întreținerii numai după confiscarea, acordarea sau constituirea dreptului de gaj asupra venitului. Odată cu comunicarea titlului executoriu, debitorul este informat cu privire la confiscarea care a avut deja loc.

În cazul unei audieri anterioare executării în fața unei instanțe pentru minori, debitorul întreținerii este informat înainte de a fi obligat să constituie un drept de gaj asupra venitului, dar nu este în măsură să se opună. Acesta poate numai să furnizeze documente justificative privind plata.

12 Există un organism sau o autoritate care mă poate sprijini în încercarea de a obține indemnizație de întreținere?

În ceea ce privește întreținerea pentru copii, procurorul are dreptul să inițieze procedura corespunzătoare în vederea stabilirii obligației de întreținere. Orice persoană poate notifica procurorul cu privire la necesitatea de a stabili sau a modifica indemnizația de întreținere pentru copii. Prin urmare, procurorul are un serviciu public de consultare în cadrul fiecărei instanțe.

13 Este posibil ca anumite organizații (publice sau private) să facă plăți în parte sau în totalitate în locul debitorului obligației de întreținere?

Da, în cazul întreținerii pentru copii. Acesta este cunoscut sub numele de Fondul de garantare pentru indemnizația de întreținere datorată minorilor (Fundo de Garantia de Alimentos a Menores), denumit în continuare „Fondul”. Fondul este administrat de Institutul pentru gestiunea financiară a contribuțiilor de asigurări sociale IP (Instituto de Gestão Financeira da Segurança Social IP).

Fondul este responsabil de asigurarea plății, până la o anumită limită, a indemnizației de întreținere datorate minorilor. Plățile se dispun printr-o ordonanță a instanței competente.

Cerințe

Cerințele pentru a accesa Fondul de garantare sunt următoarele:

  • minorul trebuie să aibă domiciliul în Portugalia;
  • indemnizația de întreținere trebuie să fi fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească (deciziile grefierului de la serviciul de stare civilă prin care se stabilesc obligațiile de întreținere în cauzele care țin de competența acestuia produc aceleași efecte ca și hotărârile judecătorești);
  • debitorul întreținerii trebuie să se afle în situația de neîndeplinire a obligațiilor;
  • trebuie să se fi inițiat în prealabil acțiunea în justiție anterioară executării, prevăzută la articolul 48 din Regimul general al procedurii de tutelă civilă (în temeiul dreptului național, sub rezerva modificărilor, această cerință poate fi îndeplinită, de asemenea, printr-o cerere de constatare a neîndeplinirii obligației de întreținere, astfel cum se prevede la articolul 41 din Regimul general al procedurii de tutelă civilă sau procedura specială de executare a obligației de întreținere);
  • venitul brut al copilului nu trebuie să depășească rata de referință pentru ajutorul social (IAS – Indexante dos Apoios Sociais);
  • Veniturile persoanei căreia i-a fost încredințat copilul, și de care beneficiază acesta, nu trebuie să depășească IAS (acest lucru se întâmplă atunci când venitul pe membru al gospodăriei din care face parte minorul nu depășește IAS).

În 2020, la momentul actualizării prezentei fișe informative, IAS este de 438,81 EUR. În principiu, valoarea IAS se actualizează anual; ar trebui să fie consultată întotdeauna legislația națională relevantă în ceea ce privește suma IAS aplicabilă.

Limite ale plăților

În cazul în care cerințele de mai sus sunt îndeplinite, statul garantează plăți lunare pentru întreținere în limita indicată mai jos.

Pentru fiecare debitor al obligației de întreținere, plățile lunare acordate pentru întreținere nu pot depăși 1 IAS, indiferent de numărul copiilor minori.

Conform acestei limite, valoarea plăților care trebuie garantate de Fond trebuie să fie stabilită de instanță. La stabilirea acestei valori, instanța ia în considerare capacitatea economică a gospodăriei, cuantumul întreținerii stabilite și nevoile specifice ale copilului.

Fondul nu garantează plățile restante. Plățile garantate de Fond sunt datorate din prima zi a lunii următoare celei în care hotărârea instanței a stabilit valoarea garantată.

Plata este garantată până când debitorul întreținerii începe să respecte în mod efectiv obligația.

Plățile din Fond încetează atunci când copilul împlinește 18 ani.

Copiii plasați în instituții de asistență socială publice sau private non-profit, finanțate de stat, de către persoane juridice de drept public, de drept privat sau de utilitate publică, centre educaționale de supraveghere și centre de detenție nu au dreptul la indemnizație de întreținere garantată de Fond.

Prelucrare

Cererile de stabilire a sumelor care trebuie plătite de Fond trebuie să fie înaintate instanței în cursul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Procurorul sau creditorul întreținerii este responsabil pentru prezentarea cererii.

Judecătorul dispune o anchetă privind nevoile copilului și pronunță ulterior hotărârea de stabilire a plăților care trebuie efectuate de către Fond în limitele indicate mai sus.

În cazul în care întreținerea este datorată urgent, judecătorul poate stabili o indemnizație de întreținere provizorie, care trebuie garantată de Fond până când se pronunță o hotărâre finală.

Creditorul întreținerii trebuie să demonstreze în fiecare an că îndeplinește în continuare cerințele pentru a obține plățile garantate din Fond; în caz contrar, acestea vor înceta.

Reprezentantul legal al copilului sau persoana căreia i s-a încredințat copilul are obligația de a informa instanța sau Fondul cu privire la orice încetare a situației de neîndeplinire a obligațiilor sau cu privire la orice modificare a situației copilului.

Fondul se subrogă drepturilor copilului, în limita plătită de acesta, în scopul solicitării rambursării cheltuielilor de la debitorul întreținerii.

14 În cazul în care locuiesc în acest stat membru, iar debitorul își are reședința în altă țară:

14.1 Pot beneficia de asistența unei autorități sau a unei organizații private în acest stat membru?

În cazul în care creditorul obligației de întreținere se află în Portugalia și dorește să recupereze indemnizația de întreținere din alt stat membru al Uniunii Europene, acesta trebuie să depună cererea la Direcția Generală pentru administrarea justiției (Direcção Geral da Administração da Justiça), care este o entitate publică. Legislația națională nu prevede intervenția unei organizații private în acest scop.

Direcția Generală pentru administrarea justiției este autoritatea centrală din Portugalia în vederea aplicării Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (denumit în continuare „regulamentul”).

Regulamentul permite recuperarea transfrontalieră a indemnizației de întreținere. Regulamentul se aplică hotărârilor pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene (cunoscute, de asemenea, sub numele de state membre) și hotărârilor pronunțate în state care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumite, de asemenea, state terțe). Acesta se aplică nu numai hotărârilor în materie de întreținere emise după data intrării sale în vigoare, la 18 iunie 2011, ci și în cazul hotărârilor pronunțate înainte de această dată. Acesta se referă la recuperarea plăților restante și a plăților care vor deveni exigibile, a actualizărilor automate stabilite prin decizie și a dobânzilor de întârziere. În temeiul regulamentului, poate fi recuperată întreținerea stabilită prin hotărâre judecătorească sau prin decizia altei autorități competente.

Cererea pentru obținerea indemnizației de întreținere în alt stat membru este adresată Direcției Generale pentru administrarea justiției prin completarea și anexarea formularelor corespunzătoare anexate la regulament. Creditorul trebuie să anexeze la formulare anumite documente și informații, cum ar fi, după caz: un certificat privind hotărârea judecătorească sau decizia care stabilește indemnizația de întreținere definitivă, împreună cu notificarea conform căreia decizia/hotărârea a devenit definitivă și fără drept de apel, care ar trebui să utilizeze formularul din anexa I la regulament; un document care arată că acesta a beneficiat sau este în măsură să beneficieze de asistență juridică gratuită sau de proceduri gratuite; informații bancare pentru depunerea sumelor recuperate; certificate de naștere ale copiilor minori; certificate privind frecventarea școlii pentru copiii majori; împuterniciri acordate autorității centrale; lista sumelor datorate.

Formularul sau formularele care trebuie completate, precum și documentele și informațiile care trebuie anexate de creditorul întreținerii sunt disponibile în instrucțiunile furnizate de Direcția Generală pentru administrarea justiției. Datele de contact ale acestui organism sunt indicate în răspunsul la întrebarea: În caz afirmativ, ce autoritate sau ce organizație privată poate fi contactată?

Tipurile de proceduri care pot fi solicitate Direcției Generale pentru administrarea justiției sunt menționate în răspunsul la întrebarea: În caz afirmativ, cum pot contacta această autoritate sau această organizație privată și ce tip de asistență îmi poate fi acordată?

14.2 În caz afirmativ, ce autoritate sau ce organizație privată poate fi contactată?

Datele de contact ale autorității centrale portugheze sunt următoarele:

Direcção-Geral da Administração da Justiça,

Av. D. João II, 1.08.01 D/E

1990-097 Lisboa, Portugalia

Tel (351) 21 790 65 00

Fax: (351)211545100/60

E-mail: correio.dsjcji@dgaj.mj.pt

Site internet: http://www.dgaj.mj.pt/

Cunoștințe lingvistice: portugheză, spaniolă, franceză și engleză.

15 În cazul în care locuiesc în altă țară, iar debitorul locuiește în acest stat membru:

15.1 Pot să adresez o cerere în mod direct unei astfel de autorități sau organizații private în acest stat membru?

În calitate de autoritate centrală, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008, menționat anterior, Direcția Generală pentru administrarea justiției va oferi sprijinul necesar, astfel cum a fost descris în răspunsul la întrebarea: În cazul în care locuiesc în acest stat membru, iar debitorul își are reședința în altă țară: Pot beneficia de asistența unei autorități sau a unei organizații private în acest stat membru?

În cazul în care creditorul obligației de întreținere se află într-un alt stat membru și dorește să solicite aplicarea uneia dintre procedurile prevăzute în regulament, acesta trebuie să depună o cerere la autoritatea centrală desemnată de statul membru în care își are domiciliul. La rândul său, această autoritate centrală transmite cererea către autoritatea centrală portugheză, care o înaintează instanței naționale competente, după caz.

15.2 În caz afirmativ, cum pot contacta această autoritate sau această organizație privată și ce tip de asistență îmi poate fi acordată?

În cazul în care solicitantul se află pe teritoriul altui stat membru, acesta ar trebui să fie în măsură să ia legătura cu Direcția Generală pentru administrarea justiției prin intermediul autorității centrale a statului membru în care se află.

Următorul tip de asistență poate fi furnizat:

Pentru recuperarea întreținerii stabilite printr-o hotărâre pronunțată într-un alt stat membru, regulamentul prevede trei seturi diferite de norme:

(i) norme aplicabile hotărârilor pronunțate într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 (astfel cum este cazul cu Portugalia);

(ii) norme aplicabile hotărârilor pronunțate într-un stat membru care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007;

(iii) normele aplicabile hotărârilor pronunțate în toate statele membre.

Hotărârile prevăzute în secțiunea menționată la punctul (i):

  • sunt recunoscute în statul membru solicitat, fără posibilitate de opoziție;
  • beneficiază de abolirea procedurii de exequatur; devin imediat executorii în statul membru solicitat;
  • permit creditorului obligației de întreținere să introducă măsuri asigurătorii prevăzute în legislația națională a statului membru solicitat.

Hotărârile prevăzute în secțiunea menționată la punctul (ii):

  • sunt recunoscute în statul membru solicitat, cu excepția cazului în care niciunul dintre motivele de refuz al recunoașterii prevăzute în regulament nu se dovedește a fi veridic;
  • dacă sunt executorii în statul membru de origine, creditorul întreținerii poate solicita ca instanța judecătorească sau autoritatea competentă a statului membru solicitat să le recunoască caracterul executoriu în conformitate cu procedura prevăzută în regulament;
  • recunoașterea caracterului executoriu poate să facă trimitere numai la o parte a unei decizii.

Hotărârile prevăzute în secțiunea menționată la punctul (iii):

  • pot fi executorii cu titlu provizoriu în cazul în care statul membru de origine garantează că orice cale de atac împotriva deciziei va avea un efect nesuspensiv;
  • în cazul în care creditorul obligației de întreținere invocă decizia în statul membru solicitat, acesta trebuie să dovedească autenticitatea acestora prin completarea formularelor și îndeplinirea cerințelor prevăzute în regulament;
  • după caz, creditorul întreținerii trebuie să anexeze o traducere a hotărârii judecătorești;
  • executarea hotărârii are loc în conformitate cu legislația din statul membru solicitat;
  • hotărârea nu poate fi supusă sub nicio formă procedurii de revizuire în ceea ce privește competența statului membru solicitat;
  • costurile legate de aplicarea regulamentului nu prevalează asupra recuperării creanțelor de întreținere restante.

Articolul 56 din regulament stabilește procedurile care sunt la dispoziția creditorilor obligației de întreținere. În unele cazuri, aceste proceduri acoperă nu numai hotărârile pronunțate în statele membre, ci și hotărârile pronunțate în statele terțe.

În mod specific, creditorul întreținerii poate:

  • să solicite din partea unui stat membru recunoașterea și declararea caracterului executoriu al unei hotărâri pronunțate într-un alt stat;
  • să introducă o acțiune pentru a stabili obligația de întreținere în statul membru solicitat;
  • să conexeze la acțiune o cerere pentru stabilirea unei legături de filiație;
  • să introducă o acțiune pentru a stabili obligații de întreținere în statul membru solicitat atunci când se dovedește a fi imposibil să se obțină recunoașterea sau executarea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat;
  • să solicite modificarea unei hotărâri pronunțate în statul membru solicitat;
  • să solicite modificarea unei hotărâri pronunțate într-un stat diferit de statul membru solicitat.

Aceste proceduri sunt reglementate de legislația și de normele privind competența din statul membru solicitat, cu excepția cazurilor în care există alte dispoziții în regulament. În astfel de cazuri, creditorului obligației de întreținere este asistat și reprezentat de autoritatea centrală sau de altă autoritate publică, organism sau persoană numită de către statul membru solicitat.

16 Aplică acest stat membru Protocolul de la Haga din 2007?

Da, Portugalia și-a asumat obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007. Ca atare, următoarele dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 se aplică hotărârilor judecătorești privind o obligație de întreținere pronunțate în Portugalia: articolele 8, 13 și articolele 17 – 22.

17 În caz negativ, care este legea aplicabilă obligațiilor de întreținere în temeiul normelor sale de drept internațional privat? Care sunt normele de drept internațional privat aplicabile?

Răspunsul la această întrebare se anulează prin răspunsul afirmativ la întrebarea anterioară.

18 Care sunt normele în materie de acces la justiție în cazurile transfrontaliere în interiorul UE, având în vedere structura capitolului V din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

Legislația națională portugheză conține norme care prevăd asistență juridică gratuită comparabilă cu cea stabilită în capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008.

În ceea ce privește persoanele fizice, următoarele persoane au dreptul la asistență juridică gratuită, cu condiția ca acestea să fie în măsură să dovedească faptul că nu dispun de suficiente resurse financiare:

  • cetățenii portughezi și cetățenii Uniunii Europene;
  • cetățenii străini și apatrizii care dețin permis de ședere valabil într-un stat membru al Uniunii Europene;
  • cetățenii străini fără permis de ședere valabil într-un stat membru al Uniunii Europene – în cazul în care legislația din țările lor de origine conferă același drept cetățenilor portughezi;
  • persoanele care își au domiciliul sau reședința obișnuită într-un stat membru al Uniunii Europene, altul decât statul membru în care va avea loc audierea (litigiile transfrontaliere).

Legislația națională prevede aplicarea următoarelor criterii pentru a stabili faptul că persoanele fizice nu dispun de suficiente resurse financiare:

  • solicitanții a căror gospodărie deține venituri relevante în sensul acordării de asistență juridică gratuită egale cu sau mai mici decât trei sferturi din rata de referință pentru ajutorul social nu sunt în măsură să suporte niciun fel de cheltuieli legate de costurile unui proces și ar trebui, de asemenea, să beneficieze de desemnarea unui agent de executare și de consultare juridică gratuită (în 2020, rata de referință pentru ajutorul social este de 438,81 EUR);
  • solicitanții a căror gospodărie deține venituri relevante în sensul acordării de asistență juridică gratuită mai mari decât trei sferturi din rata de referință pentru ajutorul social și mai mici decât o valoare de două ori și jumătate mai mare decât rata de referință pentru ajutorul social sunt în măsură să suporte cheltuielile legate de costurile consilierii juridice supuse plății în avans a unei taxe, dar nu sunt în măsură să suporte costurile procedurilor și, prin urmare, beneficiază de asistență juridică gratuită sub formă de plată eșalonată și de desemnarea unui agent de executare;
  • solicitanții a căror gospodărie deține venituri relevante în sensul acordării de asistență juridică gratuită mai mari decât o valoare reprezentând de două ori și jumătate rata de referință pentru ajutorul social nu sunt considerate ca având mijloace economice insuficiente;
  • venitul relevant în sensul asistenței juridice gratuite este suma care rezultă din diferența dintre valoarea totală netă a veniturilor din gospodărie și valoarea deducerii relevante pentru asistență juridică (criteriile pentru calcularea acestor valori sunt stabilite prin lege);
  • persoanele care locuiesc în aceeași gospodărie cu solicitantul de asistență juridică gratuită sunt considerate ca aparținând aceleiași gospodării;
  • în cazul în care solicitantul sau orice membru al gospodăriei acestuia deține credite depuse în conturi bancare și valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată care se ridică la o valoare de 24 de ori mai mare decât rata de referință pentru ajutor social, se consideră că solicitantul nu are mijloace economice insuficiente, indiferent de valoarea aferentă venitului gospodăriei relevant în sensul asistenței juridice gratuite;
  • solicitantul poate cere, în mod excepțional și din motive justificate în mod adecvat, ca în evaluarea insuficienței economice să se ia în considerare numai veniturile, activele și cheltuielile curente proprii sau cele ale unora dintre membrii gospodăriei sale;
  • în caz de litigiu cu unul sau mai mulți membri ai gospodăriei, în evaluarea insuficienței economice se iau în considerare numai veniturile, activele și cheltuielile curente ale solicitantului sau ale solicitantului și ale unor membri ai gospodăriei, în cazul în care se solicită acest lucru;
  • dacă, într-un anumit caz, șeful serviciului de ajutor social însărcinat cu deciziile privind acordarea de asistență juridică gratuită consideră că aplicarea criteriilor prevăzute la alineatele precedente ar conduce la refuzarea vădită a accesului la drept și la justiție, acesta poate, printr-o ordonanță motivată, să ia o decizie diferită de cea care ar fi rezultat din aplicarea criteriilor menționate anterior.

Asistența juridică gratuită permite părții să consulte un avocat cu scopul de a obține informații tehnice cu privire la un anumit litigiu înainte de a introduce o acțiune în instanță sau de a contesta o acțiune în instanță.

Asistența juridică, la rândul său, poate consta în următoarele:

  • scutirea de la plata taxelor judiciare și a altor costuri presupuse de acțiune;
  • plata eșalonată a taxelor judiciare și a altor costuri implicate în proceduri;
  • numirea reprezentantului legal și plata onorariului acestuia;
  • numirea reprezentantului legal și plata eșalonată a onorariului acestuia;
  • numirea unui agent de executare pentru a pune în practică măsurile de executare (de exemplu, confiscarea).

Asistența juridică acoperă costurile specifice rezultate din natura transfrontalieră a litigiului.

Astfel, în cazul unei cereri de asistență juridică gratuită care este formulată de un cetățean dintr-un alt stat membru pentru o acțiune care ține de competența instanțelor portugheze, asistența juridică cuprinde costurile legate de traducere, interpretare și cheltuielile de călătorie ale persoanelor care urmează să se înfățișeze în instanță în cazul în care prezența lor este necesară și/sau instanța consideră că acestea nu ar putea fi audiate altfel.

În cazul unei cereri de asistență juridică gratuită care este formulată de un cetățean portughez în scopul de a introduce o acțiune care ține de competența instanțelor dintr-un alt stat membru, asistența juridică acoperă asistența precontencioasă până în momentul în care se introduce o acțiune într-un alt stat membru, precum și cheltuielile pentru traducerea cererilor și a altor documente.

În cazul în care beneficiarul asistenței juridice gratuite nu are câștig de cauză, sistemul de rambursare a plăților în avans și a cheltuielilor suportate de partea care are câștig de cauză este același pentru toate categoriile de beneficiari individuali indicate mai sus, fără diferențe între aceștia.

Cu toate acestea, există norme în dreptul național care prevăd o asistență juridică mai puțin extinsă decât cea prevăzută în capitolul V din regulament și care, prin urmare, trebuie să fie completate de acesta.

În Portugalia, minorii sunt scutiți de taxe în cazul în care sunt reprezentați de procuror sau de un avocat din oficiu.

Minorii sau reprezentanții legali ai acestora sunt scutiți, de asemenea, de la cheltuielile de judecată în cadrul căilor de atac împotriva hotărârilor referitoare la punerea în aplicare, modificarea sau încetarea întreținerii, pronunțate în procedurile din instanțele pentru minori.

Părțile la procedurile din instanțele pentru minori și acțiunile împotriva statutului unei persoane sunt scutite de plata prealabilă a taxelor judiciare. În conformitate cu legislația națională, majoratul este atins la vârsta de optsprezece ani.

Cu toate acestea, plata prealabilă a taxelor judiciare nu poate fi solicitată în cadrul unor proceduri inițiate în instanțele portugheze care fac obiectul regulamentului. Acest lucru este valabil indiferent dacă procedurile se referă la copii sau la adulți, indiferent de forma procesului și indiferent dacă o cerere privind obligația de întreținere se suprapune cu o cerere privind statutul persoanelor (articolul 44 din regulament).

În cadrul unor astfel de proceduri, în cazul în care solicitantul nu se califică pentru acordarea de asistență juridică gratuită sau pentru proceduri gratuite, taxa judiciară poate fi solicitată numai la sfârșit. În plus, procedura prevăzută la articolul 56 din regulament privind obligația părinților de a asigura întreținerea unui copil cu vârsta mai mică de douăzeci și unu de ani (articolul 46 din regulament) trebuie să fie complet gratuită.

Normele din regulament, prezentate mai sus, sunt direct aplicabile și extind, pe plan intern, domeniul de aplicare a asistenței juridice prevăzute de legislația națională.

19 Care sunt măsurile adoptate de acest stat membru pentru asigurarea funcționării activităților menționate la articolul 51 din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

În conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008, menționat anterior, Direcția Generală pentru administrarea justiției, în calitate de autoritate centrală în Portugalia, oferă asistență în cadrul procedurilor prevăzute în regulament și ia toate măsurile corespunzătoare în acest sens.

În special, responsabilitățile sale sunt următoarele:

  • transmite și primește astfel de cereri;
  • inițiază sau facilitează intentarea de acțiuni în instanța competentă;
  • atunci când circumstanțele impun acest lucru, furnizează sau facilitează acordarea de asistență juridică gratuită;
  • contribuie la localizarea debitorului;
  • contribuie la obținerea informațiilor relevante privind venitul și activele debitorului;
  • încurajează adoptarea de soluții amiabile în vederea obținerii plății benevole a pensiei de întreținere, făcând apel, dacă este cazul, la mediere, conciliere sau la alte modalități similare;
  • facilitează executarea în curs a hotărârilor judecătorești în materie de obligații de întreținere, inclusiv privind eventualele restanțe;
  • facilitează colectarea și transferul rapid al pensiei de întreținere;
  • facilitează obținerea de probe scrise sau de altă natură;
  • acordă asistență în stabilirea filiației, atunci când aceasta este necesară în vederea obținerii pensiei de întreținere;
  • inițiază sau facilitează introducerea de acțiuni în instanță pentru obținerea oricăror măsuri provizorii necesare în scopul de a garanta rezultatul unei cereri de întreținere pendinte;
  • facilitează notificarea sau comunicarea actelor.

Pentru a atinge aceste obiective, statul portughez, în special prin Direcția Generală pentru administrarea justiției, în calitatea sa de autoritate centrală, a adoptat următoarele măsuri:

  • a mărit efectivele personalului administrativ și juridic care primește și transmite ordonanțe emise în temeiul regulamentului;
  • acum este disponibil un mediator familial.
  • a creat un spațiu pe site-ul său dedicat exclusiv cooperării judiciare internaționale în materie civilă și comercială, unde pot fi consultate informații privind obligațiile de întreținere, instrucțiunile privind documentele și formularele necesare pentru a intenta acțiunile prevăzute în regulament și pentru a completa un formular standard care precizează sumele restante;
  • la cerere, transmite cererea de asistență juridică autorităților competente în acest scop;
  • înaintează cererile instanțelor naționale competente;
  • traduce documentele necesare pentru introducerea de acțiuni în cazul în care Portugalia este statul care face obiectul solicitării;
  • solicită informații și probe de la poliția națională, autoritățile administrative și fiscale și autoritățile privind imigrația și controlul la frontieră cu privire la locul în care se află debitorul întreținerii și la bunurile sale;
  • în ceea ce privește reconcilierea, atunci când debitorul întreținerii este citat să se prezinte la autoritatea centrală sau să ia legătura cu aceasta, acestuia i se aduce la cunoștință cererea de stabilire, de modificare sau de recuperare a întreținerii și i se prezintă scenariile posibile, în special cele care sunt cele mai benefice pentru ambele părți, cu scopul de a încuraja plata voluntară.

Notă

Punctul de contact, instanțele sau alte entități și autorități nu sunt obligate să ia în considerare informațiile cuprinse în prezenta fișă informativă. Trebuie citite textele juridice în vigoare. Acestea sunt supuse unei actualizări regulate și evoluției interpretării jurisprudenței.

 

Această pagină face parte din portalul Europa ta.

Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.

Your-Europe

Ultima actualizare: 22/07/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.