- 1 Legea statului membru prevede norme speciale care, din cauza destinației economice, familiale sau sociale ale anumitor bunuri imobile, ale anumitor întreprinderi sau ale altor categorii speciale de bunuri situate în acest stat membru, impune anumite restricții privind succesiunile sau care afectează succesiunile în ceea ce privește acele bunuri?
- 2 În temeiul legii statului membru, aceste norme speciale se aplică succesiunii în ceea ce privește bunurile menționate anterior indiferent de legea aplicabilă succesiunii?
- 3 În temeiul legii statului membru, există proceduri speciale pentru a garanta respectarea normelor speciale menționate anterior?
1 Legea statului membru prevede norme speciale care, din cauza destinației economice, familiale sau sociale ale anumitor bunuri imobile, ale anumitor întreprinderi sau ale altor categorii speciale de bunuri situate în acest stat membru, impune anumite restricții privind succesiunile sau care afectează succesiunile în ceea ce privește acele bunuri?
Da, există categorii speciale de bunuri pentru care se aplică un regim special, în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor. Slovacia a notificat Comisiei aceste categorii de bunuri și legislația în vigoare la data notificării. Prezentul document indică reglementările care sunt în vigoare în prezent.
Dispozițiile privind regimurile speciale sunt structurate în funcție de categoria de bunuri care fac obiectul succesiunii:
A – terenuri agricole și forestiere:
articolul 23 din Legea nr. 180/1995 privind anumite măsuri pentru soluționarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, astfel cum a fost modificată
(1) Cu excepția cazului în care prezenta lege prevede altfel, un act juridic sau o hotărâre judecătorească privind soluționarea dreptului de coproprietate sau o hotărâre judecătorească privind succesiunea nu poate, prin împărțirea terenurilor existente enumerate la articolul 21 alineatul (1), să aibă ca rezultat un teren agricol mai mic de 2 000 m2 sau un teren forestier mai mic de 5 000 m2.
(2) Dacă beneficiarii nu soluționează succesiunea terenurilor enumerate la articolul 21 alineatul (1) în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1) sau dacă, ca urmare a acestor condiții, instanța nu poate confirma cota de proprietate pentru fiecare beneficiar, instanța hotărăște că terenul intră în proprietatea beneficiarilor care sunt cel mai bine plasați pentru a-l administra. De asemenea, instanța se pronunță cu privire la obligația acestui beneficiar de a ajunge la o înțelegere cu ceilalți beneficiari.
(4) Beneficiarii trebuie să formuleze în scris declarația menționată la alineatul (3) și nu o pot retracta.
(6) Termenul de prescripție pentru creanțele beneficiarilor care rezultă din soluționarea succesiunii în conformitate cu alineatele (2) și (3) este de zece ani. Pentru a garanta astfel de creanțe, la înregistrarea titlului debitorului se stabilește un drept de retenție asupra acestui teren în favoarea creditorului; nu se aplică nicio prioritate legală a unui drept de retenție mai vechi. Creditorul are dreptul primului refuz în ceea ce privește terenurile care fac obiectul dreptului de retenție.
(7) În cazul în care instanța s-a pronunțat cu privire la un acord între coproprietari, condițiile prevăzute la alineatele (2)-(5) se aplică și în cazul acordului dintre aceștia.
B – asociații funciare:
articolul 8 din Legea nr. 97/2013 privind asociațiile funciare, astfel cum a fost modificată
(1) În sensul prezentei legi, bun imobil comun înseamnă un singur bun imobil compus din mai multe parcele separate. Bunurile imobile comune sunt indivizibile, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul (2) (observație: alineatul în cauză nu include succesiunea, deci nu se aplică nicio derogare). Proprietatea comună asupra bunurilor imobile comune nu poate fi lichidată și soluționată în conformitate cu dispozițiile generale privind lichidarea și soluționarea coproprietății (în temeiul Codului civil).
C – chiria unui apartament și transferul cotei unui membru al unei societăți cooperative de locuințe:
articolele 706-707 din Legea nr. 40/1964 din Codul civil (Občiansky zákonník)
Transferul chiriei nu face obiectul succesiunii; prin urmare, la cerere, notarul eliberează doar o confirmare privind beneficiarii în cauză în sensul articolului 706 din Codul civil. Cu toate acestea, cota unui membru reprezintă un bun și, prin urmare, face obiectul succesiunii în conformitate cu titlurile beneficiarilor.
Articolul 706 din Codul civil:
(1) În cazul în care chiriașul decedează și apartamentul nu este luat în chirie în comun cu soțul, atunci copiii, nepoții, părinții, frații, ginerele și nora defunctului care împărțeau gospodăria cu acesta la data decesului și care nu au locuințe în proprietate devin chiriași (în comun). Persoanele care au avut grijă de gospodăria împărțită cu chiriașul decedat sau care se aflau în întreținerea chiriașului decedat devin, de asemenea, chiriași (în comun), cu condiția să fi împărțit gospodăria cu defunctul timp de cel puțin trei ani înainte de decesul acestuia și să nu aibă locuințe în proprietate.
(2) ...
(3) În cazul decesului unui membru al unei societăți cooperative de locuințe, dacă apartamentul nu era luat în chirie în comun cu soțul, la decesul chiriașului, calitatea sa de membru al cooperativei și chiria apartamentului sunt transferate beneficiarului care a moștenit cota de membru.
Articolul 707 din Codul civil:
(1) Dacă unul dintre soții care au fost chiriași în comun ai unui apartament decedează, soțul supraviețuitor devine chiriaș unic.
(2) Dacă apartamentul aparține unei societăți cooperative de locuințe, închirierea în comun a apartamentului expiră la decesul unuia dintre soți. Dacă titlul asupra apartamentului în regim cooperativ a fost dobândit în timpul căsătoriei, soțul supraviețuitor rămâne membru al cooperativei și deține cota de membru; instanța ține cont de acest fapt în cadrul procedurilor de succesiune. În cazul decesului soțului care a dobândit titlul asupra apartamentului în regim cooperativ înainte de căsătorie, la moartea acestuia, calitatea sa de membru al cooperativei și chiria apartamentului sunt transferate beneficiarului care a moștenit cota de membru. Dacă există mai multe chirii, calitatea de membru la cooperativă a defunctului poate fi transferată mai multor beneficiari.
(3) În cazul în care unul dintre chiriașii în comun decedează, titlul său se transferă celorlalți chiriași.
D – participații în capitalurile proprii într-o societate cu răspundere limitată:
articolele 116–117 din Legea nr. 513/1991, astfel cum a fost modificată – dacă defunctul a decedat după 1 ianuarie 1992
Articolul 116 din Codul comercial (Obchodný zákonník):
(1) ...
(2) Participațiile în capitalurile proprii fac obiectul succesiunii. Dacă nu este vorba despre o societate cu asociat unic, actul constitutiv al acesteia poate exclude succesiunea în cazul participațiilor în capitalurile proprii. Un beneficiar care nu este asociat unic poate solicita revocarea participației sale dacă nu i se poate solicita, în mod echitabil, să devină asociat...
Articolul 117 din Codul comercial:
(1) Diviziunea unei participații în capitalurile proprii este posibilă numai prin cesiunea sau transferul acesteia către beneficiarul sau succesorul legal al asociatului. Pentru diviziunea unei participații în capitalurile proprii este necesară aprobarea adunării generale.
(2) Actul constitutiv al societății poate exclude diviziunea participației în capitaluri.
(3) În cadrul diviziunii unei participații în capitalurile proprii, valoarea investiției stabilită la articolul 109 alineatul (1) trebuie menținută (valoarea investiției unui asociat trebuie să fie de cel puțin 750 EUR).
E – salariul defunctului:
articolul 35 din Legea nr. 311/2001, Codul muncii (Zákonník práce), astfel cum a fost modificat
Cu excepția cazului în care o altă reglementare prevede altfel, drepturile financiare ale unui angajat nu expiră la decesul acestuia. Drepturile salariale ale angajatului, care decurg din încadrarea în muncă, până la o cotă maximă echivalentă cu de patru ori salariul lunar mediu al angajatului, sunt transferate direct soțului, copiilor și părinților angajatului dacă aceștia locuiau în gospodăria angajatului la data decesului. Dacă nu există astfel de persoane, drepturile salariale fac obiectul succesiunii.
F – pensii:
(1) Articolul 21 din Legea nr. 650/2004 privind sistemele de pensii suplimentare, astfel cum a fost modificată
Valoarea curentă a contului personal al unui participant care este beneficiar al unei pensii suplimentare temporare pentru limită de vârstă sau al unei pensii suplimentare temporare de serviciu face obiectul succesiunii dacă, în contractul de pensie, participantul decedat care este beneficiar al unei pensii suplimentare temporare pentru limită de vârstă sau al unei pensii suplimentare temporare de serviciu nu a numit o altă persoană fizică sau juridică drept beneficiar căruia trebuie să i se plătească valoarea curentă a contului personal.
(2) Articolele 40-40a din Legea nr. 43/2004 privind sistemele de pensii pentru limită de vârstă, astfel cum a fost modificată
Articolul 40
(1) La decesul unui contribuabil la un sistem de pensii pentru limită de vârstă, beneficiarul pe care contribuabilul l-a numit în contractul de pensie are dreptul la plata unei sume care corespunde valorii curente a contului personal de pensie al defunctului din data la care societatea de pensii a luat cunoștință de decesul contribuabilului, minus contribuțiile obligatorii solicitate de Agenția de Asigurări Sociale (Sociálna poisťovňa) și transferate în mod nejustificat în numele defunctului și minus costurile pe care societatea de pensii le-a suportat în mod rezonabil pentru plata acestei sume în numerar sau transferul acesteia într-o țară care nu este membră a zonei euro și plus contribuțiile obligatorii pe care Agenția de Asigurări Sociale nu le-a transferat încă. În cazul în care contribuabilul nu a numit niciun beneficiar în contractul de pensie sau în care nu există niciun beneficiar, aceste bunuri fac obiectul succesiunii.
(2) Beneficiarul nu are dreptul la plata sumei în temeiul alineatului (1) dacă o instanță a constatat într-o hotărâre definitivă că această persoană a provocat în mod deliberat moartea contribuabilului.
Articolul 40a
(1) La decesul unui beneficiar al unei pensii viagere, beneficiarul pe care beneficiarul pensiei l-a numit în contractul de asigurare a pensiei are dreptul la plata unei sume în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) sau la o prestație forfetară în conformitate cu articolul 46g alineatul (5), la data la care asiguratorul a luat cunoștință de decesul beneficiarului pensiei. Dacă beneficiarul pensiei nu a numit niciun beneficiar în contractul de asigurare a pensiei sau dacă nu există niciun beneficiar, suma definită la prima teză face obiectul succesiunii.
(2) Beneficiarul menționat la alineatul (1) nu are dreptul la plata sumei în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) sau la o prestație forfetară în conformitate cu articolul 46g alineatul (5) dacă o instanță a constatat într-o hotărâre definitivă că această persoană a provocat în mod deliberat moartea beneficiarului pensiei.
Articolul 118 din Legea nr. 461/2003 privind securitatea socială, astfel cum a fost modificată
(1) Dacă o persoană fizică care îndeplinea condițiile pentru acordarea unei prestații a decedat după ce a solicitat dreptul la prestație și dreptul la plata acesteia, drepturile acestei persoane la sumele datorate în ziua decesului sunt transferate, succesiv, soțului, copiilor și părinților săi.
(2) Dacă o persoană fizică care îndeplinea condițiile pentru acordarea unei prestații de boală, a unei indemnizații de accident, de recuperare medicală, de recalificare, a unei prestații de garantare a asigurării sau de șomaj a decedat înainte de a solicita dreptul la aceste prestații, drepturile acestei persoane la sumele datorate în ziua decesului sunt transferate, succesiv, soțului, copiilor și părinților săi.
(3) Dacă o prestație a fost acordată înainte de decesul unei persoane fizice care îndeplinea condițiile pentru dreptul la prestație și dreptul la plata acesteia, sumele datorate care nu fuseseră plătite până la data decesului persoanei în cauză sunt plătite persoanelor fizice enumerate la alineatul (1) (prima teză).
(4) Drepturile transferate persoanelor fizice enumerate la alineatele (1)-(3) nu fac obiectul succesiunii; acestea fac obiectul succesiunii doar dacă nu există astfel de persoane fizice.
(5) Dacă nu există persoane fizice care să aibă dreptul la prestații în temeiul alineatelor (1)(4), aceste prestații rămân, cu titlul de alte venituri, în fondul-sursă din care ar fi urmat să fie plătite.
2 În temeiul legii statului membru, aceste norme speciale se aplică succesiunii în ceea ce privește bunurile menționate anterior indiferent de legea aplicabilă succesiunii?
Da. Fie este dreptul defunctului să numească persoanele care vor dobândi bunurile după decesul său în locul moștenitorilor legali (de exemplu, un contract suplimentar de pensie), fie este vorba despre o anumită categorie de bunuri pentru care legea prevede modul în care trebuie să fie lichidate în urma decesului (de exemplu, măsuri pentru soluționarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, prestații de asigurări sociale).
3 În temeiul legii statului membru, există proceduri speciale pentru a garanta respectarea normelor speciale menționate anterior?
În ceea ce privește bunurile imobile, dacă procedurile succesorale ignoră reglementările menționate la prima întrebare, autoritatea responsabilă pentru menținerea cărții funciare nu înregistrează în cartea funciară un titlu de proprietate recent dobândit.
În cadrul procedurilor succesorale desfășurate în Slovacia, reglementările menționate la prima întrebare sunt aplicate, pe baza instrucțiunilor instanței, de către notarul care desfășoară procedura succesorală. Rezultatul acestei proceduri este o hotărâre succesorală, iar orice parte care consideră că această hotărâre nu respectă regimurile speciale în vigoare poate iniția o cale de atac pentru a contesta rezultatul.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.