Cum se execută o hotărâre judecătorească

Germania
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială?

Executarea silită (Zwangsvollstreckung) este procedura care permite impunerea unei revendicări de drept privat prin constrângere exercitată de stat. În calitate de titular al monopolului de forță acționând în mod suveran prin intermediul instituțiilor sale, numai statul dispune de competența de executare.

Sunt disponibile diverse măsuri pentru executarea creanței creditorului:

  • punerea sub sechestru (Pfändung) a bunurilor corporale
  • poprire pe creanțe și alte drepturi patrimoniale (în special, poprirea pe conturile bancare sau poprirea pe salariu)
  • declarația privind activele (Vermögensauskunft)
  • dispunerea de măsuri coercitive (Zwangsmaßnahmen) pentru a impune obligația de predare a bunurilor sau pentru a impune obligația de a face sau de a nu face
  • înregistrarea unei ipoteci pentru garantarea unei creanțe (Sicherungshypothek)
  • vânzarea silită prin licitație (Zwangsversteigerung)
  • punerea sub administrare judiciară (Zwangsverwaltung).

În Germania, executarea silită este reglementată, în principal, de articolul 704 și următoarele din Codul de procedură civilă (Zivilprozessordnung – ZPO) și de Legea privind vânzarea silită prin licitație și punerea sub administrare judiciară (Gesetz über die Zwangsversteigerung und Zwangsverwaltung – ZVG).

Articolul 946 și următoarele din ZPO conține dispoziții referitoare la Regulamentul (UE) nr. 655/2014, care reglementează executarea transfrontalieră a creanțelor între statele membre ale UE.

2 Care este autoritatea sau autoritățile care au competență în materie de executare?

Instanța locală (Amtsgericht) în a cărei circumscripție își are reședința debitorul este competentă în materie de executare a creanțelor și a altor active în calitate de instanță de executare. În cazul în care debitorul nu are reședința în Germania, este competentă instanța în a cărei circumscripție se află activele (articolele 13 și 828 din ZPO).

Instanța locală în a cărei circumscripție se află parcela de teren este competentă în calitate de instanță de executare pentru vânzarea silită prin licitație și pentru punerea sub administrare judiciară (articolul 869 din ZPO coroborat cu articolul 1 din ZVG).

O ipotecă pentru garantarea unei creanțe este înregistrată de instanța locală la care este ținută cartea funciară (Grundbuch) [articolul 867 din ZPO, articolul 1 din Codul cadastral (Grundbuchordnung)]

În cazul executării silite, instanța de prim grad jurisdicțional este competentă să impună obligația de a face sau de a nu face sau să permită realizarea unei alte acțiuni (articolele 887, 888, 890 din ZPO).

În toate celelalte cazuri, executarea silită este efectuată de executorul judecătoresc (Gerichtsvollzieher) (articolul 753 din ZPO).

3 Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie?

3.1 Procedura

Procedura depinde de măsura de executare silită solicitată. Executarea silită are loc pe baza hotărârilor definitive cu autoritate de lucru judecat sau a celor declarate executorii cu titlu provizoriu (articolul 704 din ZPO), pe baza popririi (Arrest) și a măsurilor provizorii (einstweilige Verfügungen) (articolele 929 și 936 din ZPO) precum și pe baza celorlalte titluri executorii menționate la articolul 794 din ZPO; printre acestea se numără, pe lângă titlurile judiciare, tranzacțiile extrajudiciare încheiate în fața unui organism de conciliere (Vergleiche vor Gütestellen), tranzacțiile încheiate cu asistența unui avocat (Anwaltsvergleiche) și actele notariale (notarielle Urkunden). Măsura de executare poate fi solicitată de organismul competent prin intermediul titlului executoriu.

Instanțele decid cu privire la cererea creditorului, de obicei fără audierea prealabilă a debitorului, pentru a evita să pună în pericol reușita executării. Dreptul de a fi ascultat este acordat în cadrul măsurii. Decizia cu privire la cerere se emite sub forma unei ordonanțe. Deciziile instanței pot fi atacate prin intermediul unei contestații (articolul 766 din ZPO) sau al unei reclamații imediate (articolul 793 din ZPO).

În principiu, nu este necesară reprezentarea juridică (articolul 78 din ZPO).

Activitățile executorului judecătoresc se axează pe executarea obligațiilor care se referă la bunuri mobile. În această privință, executorul judecătoresc este împuternicit, în special, să acorde debitorului posibilitatea efectuării de plăți în rate, favorizând soluționarea rapidă și pe cale amiabilă a procedurii de executare. O altă misiune esențială a executorului judecătoresc este primirea declarației privind activele, pe care debitorul trebuie să o garanteze sub jurământ. Printre celelalte domenii care intră în sfera de competență a executorului judecătoresc trebuie menționate, în special:

  • îndeplinirea obligațiilor de livrare a bunurilor mobile și imobile (desistare/evacuare);
  • eliminarea rezistenței debitorului împotriva acțiunilor pe care acesta trebuie să le accepte;
  • notificările la cererea părților, dacă sunt necesare pentru executarea silită;
  • executarea ordonanțelor de sechestru asigurător și a celor privind măsuri provizorii (în măsura în care aceasta nu intră în domeniul de competență al instanței);
  • executarea mandatelor de arestare după refuzul de a prezenta declarațiile privind activele.

Executorul judecătoresc este un funcționar judiciar de categorie intermediară al landului. Ca atare, acesta se află în subordinea directorului sau a președintelui instanței locale de care aparține. În exercitarea profesiei sale, executorul judecătoresc este însă independent: nicio influență nu poate fi exercitată în cadrul supravegherii ierarhice. Acțiunile și imputarea costurilor aferente executorului pot fi atacate prin introducerea unei contestații (Erinnerung). Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul în care un executor judecătoresc refuză să execute o hotărâre. Reclamațiile împotriva naturii executării silite (contestațiile) sunt soluționate de instanța de executare.

Costurile măsurilor de executare:

În funcție de dreptul acordat, legea prevede posibilități diferite de executare care presupun costuri diferite:

  • a. punerea sub sechestru a bunurilor mobile:

În cazul în care a fost recunoscută plata unei anumite sume de bani, creditorul încredințează, de regulă, executorului judecătoresc recuperarea creanței sale. Punerea sub sechestru a bunurilor mobile ale debitorului de către executorul judecătoresc presupune plata unei sume de 28,60 EUR, în conformitate cu punctul 205 din baremul de costuri (Kostenverzeichnis – KV) prevăzut de Legea privind costurile pentru executorii judecătorești (Gerichtsvollzieherkostengesetz – GvKostG). Pentru vânzarea bunului pus sub sechestru sau scoaterea la licitație publică ca formă de vânzare la fața locului sau vânzare accesibilă prin internet prin intermediul unei platforme de vânzare la licitație sau pentru oricare altă formă de realizare a valorii bunului, se percepe o taxă suplimentară de 57,20 EUR în conformitate cu punctul 300 din barem. Ca principiu de bază, în plus față de aceste costuri, sunt percepute suprataxe, în conformitate cu punctul 500 din barem, în cazul în care sechestrul durează mai mult de trei ore, conform procesului-verbal redactat de către executorul judecătoresc. Această suprataxă se ridică la 22,00 EUR pe oră începută. La acestea se adaugă rambursarea costurilor/cheltuielilor necesare executorului judecătoresc, în special cheltuielile de deplasare (punctul 711 din barem).

  • b. poprirea creanțelor:

Pe baza unui ordin de plată este posibil, de asemenea, să se solicite poprirea unei creanțe a debitorului (de exemplu, poprire pe salariul acestuia) și transferul creanței poprite în contul creditorului cu titlu de recuperare (zur Einziehung) sau de dare în plată (an Zahlungs statt) (articolele 829 și 835 din ZPO). Ca regulă generală, poprirea și plata unei creanțe trebuie să fie solicitate împreună și conexate într-o decizie unică (de poprire și de plată). Procedura aferentă cererii respective presupune o taxă de 22,00 EUR în conformitate cu punctul 2111 din baremul prevăzut de Legea privind taxele judiciare (Gerichtskostengesetz – GKG). De asemenea, se plătesc costurile suportate de executorul judecătoresc pentru notificarea popririi și a deciziei de transfer către debitorul terț și către debitor.

  • c. primirea declarației privind activele:

Pentru primirea declarației privind activele, executorul judecătoresc percepe, în conformitate cu punctul 260 din barem, o taxă de 36,30 EUR.

  • d. executarea asupra bunurilor imobile:

Executarea silită asupra bunurilor imobile ale debitorului se efectuează prin înscrierea unei ipoteci în cartea funciară pentru garantarea creanței, prin vânzare silită la licitație sau prin punerea sub sechestru judiciar a bunurilor.

Pentru înscrierea unei ipoteci cu titlu de garanție a creanței în cartea funciară, se percepe, în conformitate cu punctul 14121 din baremul prevăzut de Legea privind taxele judiciare și cele notariale (Gerichts- und Notarkostengesetz – GNotKG), o taxă la o rată de 1 % din valoarea creanței care trebuie garantată [articolul 53 alineatul (1) din GNotKG]. Un barem al acestor taxe pentru valori ale creanțelor de până la 3 milioane EUR este atașat la prezenta fișă ca anexa 1.

Taxele judiciare pentru procedurile prevăzute în Legea ZVG sunt stabilite în conformitate cu partea 2 capitolul 2 secțiunile 1 și 2 din baremul prevăzut de Legea privind taxele judiciare. Pentru pronunțarea hotărârii referitoare la cererea de emitere a unei ordonanțe de vânzare silită la licitație a unor bunuri sau de aderare la procedură, taxele care trebuie plătite se ridică la 110,00 EUR. De asemenea, trebuie achitată o taxă generală de procedură, o taxă pentru organizarea a cel puțin unei vânzări la licitație cu invitație de depunere a ofertelor, o taxă de atribuire și o altă taxă de distribuire a veniturilor obținute din vânzare, fiecare dintre aceste taxe fiind stabilită la o rată de 0,5 %. Cuantumul taxei generale de procedură și al taxei pentru organizarea vânzării la licitație se bazează de fiecare dată pe valoarea bunurilor, astfel cum este stabilită de instanța de executare [valoarea de piață, articolul 54 alineatul (1) din GKG]. Taxele de distribuire a veniturilor obținute în urma vânzării se stabilesc în funcție de ultima licitație, fără dobândă, inclusiv valoarea taxelor reziduale stabilite prin condițiile de participare la licitație [articolul 54 alineatele (2) și (3) din GKG]. Taxa de atribuire trebuie, de asemenea, să ia în considerare cuantumul veniturilor obținute în urma vânzării parcelei care ar fi considerate satisfăcătoare de către ofertant [articolul 54 alineatul (2) din GKG]. Un barem al acestor taxe pentru valori ale creanțelor de până la 500 000 EUR este atașat la prezenta fișă ca anexa 2. În plus față de aceste taxe, costurile de procedură sunt percepute separat în conformitate partea 9 din baremul prevăzut de Legea privind taxele judiciare, în special costurile care trebuie plătite în temeiul Legii privind remunerația și indemnizațiile experților judiciari (Justizvergütungs- und -entschädigungsgesetz – JVEG), pentru întocmirea unui raport specializat cu privire la valoarea de piață a imobilului (punctul 9005 din baremul prevăzut de GKG).

Pentru pronunțarea hotărârii referitoare la cererea de emitere a unei ordonanțe de plasare sub sechestru judiciar sau de aderare la procedură, taxele care trebuie plătite se ridică la 110,00 EUR. Punerea în aplicare a procedurii presupune, de asemenea, plata unei taxe anuale la o rată de 0,5 %, însă nu mai mică de 132,00 EUR în primul an și de 66,00 EUR în ultimul an. Valoarea taxei se stabilește în funcție de valoarea totală a veniturilor provenite din administrarea bunului (articolul 55 din GKG).

  • e. executarea obligației în discuție, dispunerea de măsuri de executare în vederea impunerii, interzicerii sau permiterii realizării unor acțiuni:

În cazul în care debitorul este obligat să elibereze un bun mobil, bunul respectiv trebuie să fie retras debitorului de către executorul judecătoresc și înmânat creditorului. Pentru această operațiune de punere sub sechestru, executorul judecătoresc percepe, în conformitate cu punctul 221 din baremul prevăzut de GvKostG, o taxă de 28,60 EUR. În plus față de aceste costuri, sunt percepute suprataxe, în conformitate cu punctul 500 din baremul prevăzut de GvKostG, în cazul în care operațiunea de sechestrare durează mai mult de trei ore, conform procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc. Această suprataxă se ridică la 22,00 EUR pe oră începută.

În cazul în care debitorul trebuie să elibereze un bun imobil, executorul judecătoresc trebuie să-i retragă dreptul de posesie și să-i permită creditorului să intre în posesia bunului (evacuare silită). Pentru această operațiune, executorul judecătoresc percepe, în conformitate cu punctul 240 din baremul prevăzut de GvKostG, o taxă de 150,00 EUR. În acest caz, de asemenea, în conformitate cu punctul 500 din baremul prevăzut de GvKostG, sunt percepute suprataxe în valoare de 22,00 EUR pentru fiecare oră începută, în cazul în care operațiunea de sechestrare durează mai mult de trei ore. La aceste costuri se adaugă avansurile/cheltuielile efectuate de executorul judecătoresc în conformitate cu secțiunea 7 din baremul prevăzut de GvKostG, în special pentru recurgerea la serviciile unor terți (cum ar fi cheltuielile de transport sau costurile pentru lăcătuși, etc.).

În cazul procedurilor inițiate împotriva debitorului prin care se urmărește impunerea realizării unei acțiuni care poate fi mandatată sau nu, permiterea sau interzicerea realizării unor acțiuni, se percep taxe judiciare în valoare de 22,00 EUR, în conformitate cu punctul 2111 din baremul prevăzut de GKG.

3.2 Condiţiile principale

Sunt admisibile măsuri de executare la cererea creditorului numai în cazul în care creditorul deține un titlu executoriu care justifică dreptul acestuia. Acest titlu lua fie forma unei hotărâri definitive cu autoritate de lucru judecat sau declarată executorie cu titlu provizoriu (articolul 704 din ZPO), fie forma unuia dintre titlurile prevăzute la articolul 794 din ZPO [de exemplu, tranzacții judiciare (gerichtlicher Vergleich), ordonanțe de executare (Vollstreckungsbescheid) sau acte notariale]. Titlul trebuie, în principiu, să conțină formula executorie (Vollstreckungsklausel) prin care se certifică forța executorie a acestuia (articolul 724 din ZPO). Ordonanțele de executare, ordonanțele de sechestru asigurător și ordonanțele privind măsuri provizorii nu necesită decât în anumite cazuri o formulă executorie [articolul 796, articolul 929 alineatul (1), articolul 936 din ZPO]. În plus, executarea poate începe numai dacă titlul a fost deja notificat sau comunicat debitorului sau este notificat sau comunicat acestuia în același timp [articolul 750 alineatul (1) din ZPO].

4 Obiectul şi natura măsurilor executorii

4.1 Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării?

Bunurile mobile, creanțele și alte drepturi patrimoniale, precum și bunurile imobiliare ale debitorului pot face obiectul unor măsuri de executare silită.

Articolul 811 din ZPO prevede o serie de active care nu pot fi sechestrate. Acest lucru permite debitorului și persoanelor care locuiesc în gospodăria sa să păstreze un număr minim de obiecte recunoscute ca fiind indispensabile pentru necesitățile lor personale sau pentru exercitarea activității lor profesionale, de exemplu.

De asemenea, sunt impuse anumite restricții în ceea ce privește poprirea veniturilor salariale ale debitorului. Articolul 850 și următoarele din ZPO prevăd insesizabilitatea anumitor sume care trebuie în mod necesar să rămână în posesia debitorului pentru a-i asigura acestuia un nivel minim de existență. Protecția împotriva popririi sumelor deținute într-un cont este propusă printr-un cont denumit „Pfändungsschutzkonto” (articolul 850 k din ZPO). Anumite sume incluse în acest cont (sume insesizabile) nu fac obiectul popririi, indiferent de originea bonității (articolul 899 și următoarele din ZPO).

4.2 Care sunt efectele măsurilor executorii?

  • Din punctul de vedere al debitorului

Executarea unei creanțe monetare asupra patrimoniului mobil al debitorului se face prin punerea sub sechestru și valorificarea bunurilor sechestrate. Sechestrul constituie un act de autoritate care conduce la confiscarea obiectului pus sub sechestru. Printre efectele confiscării se numără, în special, faptul că debitorul nu mai deține puterea de a dispune de obiectul pus sub sechestru.

  • Din punctul de vedere al creditorului

Creditorul dobândește un drept de gaj (Pfandrecht) asupra obiectului pus sub sechestru [articolul 804 alineatul (1) din ZPO]. Dreptul de gaj care rezultă din sechestru instituie un drept de utilizare a obiectului pus sub sechestru care urmează să fie îndestulat din veniturile obținute din vânzare.

  • Din punctul de vedere al părților terțe

În cazul popririi creanțelor debitorului față de terți, terțul debitor nu mai are dreptul să plătească creanța poprită debitorului; acesta nu-și poate rambursa datoria decât prin efectuarea plății către creditorul care s-a prevalat de creanța sa. Orice terț debitor care nu îndeplinește această condiție poate fi obligat, după caz, la plata de daune.

În cazul în care executorul judecătoresc a pus sub sechestru bunuri mobile care nu aparțin debitorului ci unui terț, acesta din urmă poate formula o contestație la punerea sub sechestru a bunului său prin intermediul unei acțiuni de terță opoziție (Drittwiderspruchsklage, articolul 771 din ZPO).

4.3 Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

Orice creanță constatată executorie și orice drept care rezultă dintr-o tranzacție sau un titlu executoriu se prescriu după 30 de ani, în conformitate cu articolul 197 din Codul civil (BGB). Atât timp cât nu a intervenit prescripția, creditorul poate, în orice moment, să inițieze măsuri de executare silită.

5 Există posibilitatea de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel?

Dreptul german nu prevede o procedură de aprobare a executării în general. Prin urmare, nu există nici o cale de atac specifică în această privință.

Debitorul are posibilitatea să conteste măsurile adoptate împotriva sa în cadrul procedurii de executare. Acesta poate folosi calea de atac denumită „contestație” (Erinnerung) împotriva modalității de punere în aplicare a executării silite. Deciziile care sunt adoptate în timpul executării fără procedură orală pot fi atacate de către debitor prin intermediul unei reclamații imediate (Beschwerde) (articolele 793, 567 ZPO). Aceasta trebuie depusă în termen de două săptămâni la instanța a cărei hotărâre este atacată sau la instanța de apel.

Introducerea unei căi de atac nu are nicio influență asupra procedurii de executare silită aflate în curs de derulare; aceasta nu are niciun efect suspensiv.

Căile de atac (contestația și reclamația imediată) sunt disponibile și celorlalte părți la procedură (de exemplu, creditorul sau terțul debitor).

6 Există limitări privind executarea, în special legate de protecția debitorului sau de termene?

Nu este permis sechestrul asupra tuturor bunurilor debitorului (Kahlpfändung). Există diverse garanții menite să permită debitorului să trăiască o viață demnă, a se vedea întrebarea 4.1 de mai sus.

De asemenea, se interzice sechestrul care depășește ceea ce este necesar pentru îndestularea creditorului și pentru a acoperi costurile de executare [interdicția sechestrului excesiv (Verbot der Überpfändung, articolul 803 din ZPO)].

Anexa 1

Valoarea creanței
până la ... EUR

Drept de plată
Tabelul B
… EUR

Valoarea creanței
până la ... EUR

Drept de plată
Tabelul B
… EUR

Valoarea creanței
până la ... EUR

Drept de plată
Tabelul B
… EUR

500

15,00

200 000

435,00

1 550 000

2 615,00

1 000

19,00

230 000

485,00

1 600 000

2 695,00

1 500

23,00

260 000

535,00

1 650 000

2 775,00

2 000

27,00

290 000

585,00

1 700 000

2 855,00

3 000

33,00

320 000

635,00

1 750 000

2 935,00

4 000

39,00

350 000

685,00

1 800 000

3 015,00

5 000

45,00

380 000

735,00

1 850 000

3 095,00

6 000

51,00

410 000

785,00

1 900 000

3 175,00

7 000

57,00

440 000

835,00

1 950 000

3 255,00

8 000

63,00

470 000

885,00

2 000 000

3 335,00

9 000

69,00

500 000

935,00

2 050 000

3 415,00

10 000

75,00

550 000

1 015,00

2 100 000

3 495,00

13 000

83,00

600 000

1 095,00

2 150 000

3 575,00

16 000

91,00

650 000

1 175,00

2 200 000

3 655,00

19 000

99,00

700 000

1 255,00

2 250 000

3 735,00

22 000

107,00

750 000

1 335,00

2 300 000

3 815,00

25 000

115,00

800 000

1 415,00

2 350 000

3 895,00

30 000

125,00

850 000

1 495,00

2 400 000

3 975,00

35 000

135,00

900 000

1 575,00

2 450 000

4 055,00

40 000

145,00

950 000

1 655,00

2 500 000

4 135,00

45 000

155,00

1 000 000

1 735,00

2 550 000

4 215,00

50 000

165,00

1 050 000

1 815,00

2 600 000

4 295,00

65 000

192,00

1 100 000

1 895,00

2 650 000

4 375,00

80 000

219,00

1 150 000

1 975,00

2 700 000

4 455,00

95 000

246,00

1 200 000

2 055,00

2 750 000

4 535,00

110 000

273,00

1 250 000

2 135,00

2 800 000

4 615,00

125 000

300,00

1 300 000

2 215,00

2 850 000

4 695,00

140 000

327,00

1 350 000

2 295,00

2 900 000

4 775,00

155 000

354,00

1 400 000

2 375,00

2 950 000

4 855,00

170 000

381,00

1 450 000

2 455,00

3 000 000

4 935,00

185 000

408,00

1 500 000

2 535,00



Anexa 2

Valoarea litigiului
până la ... EUR

Drept de plată
... … EUR

Valoarea litigiului
până la ... EUR

Drept de plată
... … EUR

500

38,00

50 000

601,00

1 000

58,00

65 000

733,00

1 500

78,00

80 000

865,00

2 000

98,00

95 000

997,00

3 000

119,00

110 000

1 129,00

4 000

140,00

125 000

1 261,00

5 000

161,00

140 000

1 393,00

6 000

182,00

155 000

1 525,00

7 000

203,00

170 000

1 657,00

8 000

224,00

185 000

1 789,00

9 000

245,00

200 000

1 921,00

10 000

266,00

230 000

2 119,00

13 000

295,00

260 000

2 317,00

16 000

324,00

290 000

2 515,00

19 000

353,00

320 000

2 713,00

22 000

382,00

350 000

2 911,00

25 000

411,00

380 000

3 109,00

30 000

449,00

410 000

3 307,00

35 000

487,00

440 000

3 505,00

40 000

525,00

470 000

3 703,00

45 000

563,00

500 000

3 901,00

 

Această pagină face parte din portalul Europa ta.

Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.

Your-Europe

Ultima actualizare: 19/06/2024

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.