Cum se execută o hotărâre judecătorească

1 Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială?

Executarea înseamnă intrarea în vigoare a deciziei.

2 Care este autoritatea sau autoritățile care au competență în materie de executare?

Aceasta depinde de natura sesizării. De exemplu, înscrierea unei ipoteci este efectuată de către directorul Registrului Public, după primirea unei copii certificate a deciziei, însoțită de un certificat eliberat de grefier conform căruia nu a fost formulată nicio cale de atac împotriva deciziei respective și termenul de exercitare a căii de atac a expirat sau decizia nu poate face obiectul unei căi de atac.

3 Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie?

În conformitate cu dreptul comun, și anume Codul de organizare și de procedură civilă (capitolul 12 din legislația malteză), sunt executorii următoarele titluri:

• scrisorile judiciare pentru recuperarea unei creanțe care este certă, lichidă și exigibilă și nu îndeplinirea unui act, atunci când valoarea creanței nu depășește 25000 EUR, în conformitate cu articolul 166A din Codul de organizare și de procedură civilă;
• deciziile și hotărârile instanțelor din Malta;
• contractele prezentate unui notar în Malta sau oricărui alt funcționar public autorizat să le primească, în cazul în care contractul se referă la o creanță care este certă, lichidă și exigibilă și nu la îndeplinirea unui act;
• memoriile privind cheltuielile de judecată și cheltuielile impozitate efectuate pentru plata unui avocat, a unui reprezentant legal, a unui notar, a unui expert judiciar, a unui altfel de expert sau a unui martor, cu excepția cazului în care respectivele memorii impozitate sunt contestate pe cale legală;
• sentințele arbitrale aprobate de Centrul de Arbitraj din Malta;
• cambiile și biletele la ordin;
• acordurile de mediere considerate executorii de către părțile la mediere;
• hotărârile Tribunalului pentru reclamațiile din partea consumatorilor.

Există, de asemenea, mai multe titluri executorii prevăzute de legislația specială, în special dreptul fiscal.

3.1 Procedura

Actele în temeiul cărora titlurile executorii pot, după caz, să dobândească forță executorie sunt prezentate mai jos:

• mandatele de punere sub sechestru a bunurilor mobile;
• mandatele de punere sub sechestru a bunurilor imobile;
• mandatele de punere sub sechestru a unei societăți în activitate;
• vânzările judiciare prin licitație ale unor bunuri mobile sau imobile sau ale unor drepturi asupra unor bunuri imobile;
• mandatele de poprire executorie;
• mandatele de expulzare dintr-un bun imobil;
• mandatele in factum;
• mandatele de sechestru de nave;
• mandatele de sechestru de aeronave;
• mandatele in procinctu.

În cazul în care un titlu executoriu intră în vigoare în conformitate cu articolul 166A, solicitantul înregistrării unei scrisori judiciare admisibile ca titlu executoriu trebuie să se prezinte în fața grefierului cu o copie legalizată a scrisorii judiciare, însoțită de o dovadă a notificării acesteia și de o copie a răspunsului la cererea sa, după caz.

În ceea ce privește celelalte titluri executorii, procedura variază în funcție de natura acestora. Informațiile aferente acestora se regăsesc în Codul de organizare și de procedură civilă, articolul 252 et seq.

3.2 Condiţiile principale

Condițiile variază în funcție de natura acestora. Informațiile aferente acestora se regăsesc în Codul de organizare și de procedură civilă, articolul 252 et seq.

4 Obiectul şi natura măsurilor executorii

4.1 Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării?

Bunurile mobile pot fi supuse executării, în special:

• acțiunile deținute într-o societate comercială;
• licențele eliberate de o autoritate competentă, astfel cum ar putea fi prevăzut în regulamentele emise de Ministrul Justiției;
• polițele de asigurare;
• creditele privind titlurile și drepturile de proprietate intelectuală sau industrială.

În schimb, bunurile enumerate mai jos nu sunt supuse sechestrului:

• îmbrăcămintea cotidiană, articolele pentru pat, precum și mobilierul și ustensilele considerate în mod rezonabil ca fiind necesare pentru un trai decent al debitorului și al familiei acestuia;
• documentele cu caracter personal și cărțile care au legătură cu profesia debitorului, a soției sau a copiilor acestuia;
• registrele și procesele-verbale ale notarilor;
• instrumentele și mijloacele necesare pentru învățarea sau exercitarea de către debitor, soția sau copiii acestuia a oricărei activități științifice sau artistice;
• animalele și uneltele necesare pentru agricultură, precum și orice fructe, culese sau nu;
• aeronavele utilizate exclusiv pentru un serviciu de stat, inclusiv serviciul poștal, însă cu excepția serviciilor comerciale;
• navele special închiriate de autoritățile malteze;
• veșmintele și potirele sfinte utilizate de o biserică sau deținute de un preot, de un ordin religios sau de orice persoană care face parte dintr-un astfel de ordin;
• bunurile unui membru al forțelor de ordine sau al forțelor armate din Malta, indiferent dacă este vorba despre arme, muniții, materiale, echipamente sau îmbrăcăminte, utilizate de persoana respectivă în exercitarea atribuțiilor sale.

Bunurile mobile, întreprinderile comerciale, clădirile, navele și aeronavele pot face obiectul unui sechestru.

Mandatele de poprire nu se referă la:

• salarii (inclusiv bonusuri, indemnizații, plata orelor suplimentare și alte beneficii);
• beneficiile, pensia, indemnizațiile și ajutoarele financiare la care se face referire în Legea privind securitatea națională, precum și indemnizațiile oricărei persoane care primește o pensie de la stat;
• subvențiile și donațiile caritabile acordate de către stat;
• bunurile special lăsate moștenire cu titlu de întreținere, în cazul în care debitorul nu are alte mijloace de subzistență și atunci când creanța nu are ea însăși caracter de obligație de întreținere;
• sumele referitoare la o obligație de întreținere, fie că sunt alocate officio iudicis sau stabilite printr-un act public, în cazul în care creanța nu este legată ea însăși de o obligație de întreținere;
• împrumuturile acordate debitorului pentru construirea și întreținerea unor locuri de reședință asimilate locuinței principale a debitorului;
• facilitățile de descoperire de cont, cu excepția cărților de credit utilizate pentru a efectua operațiuni care asigură exercitarea activităților comerciale ale debitorului;
• garanțiile bancare și scrisorile de credit.

4.2 Care sunt efectele măsurilor executorii?

Se execută titlurile executorii care îi permit creditorului să își recupereze creanța.

4.3 Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

Depinde de caz, însă, în general, mandatele de executare rămân valabile atât timp cât titlul în baza căruia au fost emise acestea își păstrează caracterul executoriu. Un mandat de poprire executorie nu poate fi prelungit și rămâne în vigoare până când este revocat printr-un ordin judecătoresc.

5 Există posibilitatea de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel?

Persoana supusă sechestrului sau orice altă parte interesată poate depune la instanța emitentă o cerere de revocare integrală sau parțială a mandatului respectiv. Cererea este notificată părții adverse care depune, în termen de zece zile, un răspuns conținând toate excepțiile pe care dorește să le invoce. Instanța se pronunță cu privire la cerere după audierea părților. Solicitantul dispune de șase zile, începând de la data lecturii ordinului în cadrul unei audieri publice, pentru a introduce o cale de atac.

Există limitări privind executarea, în special legate de protecția debitorului sau de termene?

Hotărârile pronunțate de instanțele superioare își pot recâștiga forța executorie după zece ani de la data la care hotărârea și ordinul ar fi putut dobândi formula executorie. Hotărârile pronunțate de instanțe inferioare și de Tribunalul pentru cererile cu valoare redusă pot deveni din nou executorii după cinci ani. În schimb, un titlu executoriu prin care se constată recuperarea unei creanțe care este certă, lichidă și exigibilă, în temeiul articolului 166A din capitolul 12 din legislația malteză, cambiile și biletele la ordin pot redeveni executorii după trei ani. Aceste titluri pot fi executate din nou sesizând instanța competentă. Solicitantul are, de asemenea, obligația să certifice pe propria răspundere natura creanței sau a cererii pe care dorește să o execute, precum și să confirme faptul că există în continuare obligația de a plăti, în totalitate sau parțial, creanța. În plus, un termen de prescripție de 30 de ani se aplică în astfel de cazuri, deși cererea menționată mai sus scurtează această perioadă.

Această pagină face parte din portalul Europa ta.

Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.