Legislația națională

Franţa

Această secţiune cuprinde o prezentare succintă a diferitelor surse de drept din Franţa.

Conținut furnizat de
Franţa

Izvoare ale dreptului

Dreptul în Franţa este în mod esenţial compus din reguli scrise care sunt numite izvoare de drept. Poate fi vorba despre regulile adoptate de către state sau între state, pe plan naţional, însă şi despre jurisprudenţa instanţelor naţionale sau internaţionale sau despre regulile stabilite pe plan local, cum ar fi ordinele municipale sau ale organismelor profesionale, precum ordinul medicilor, regulile stabilite de către cetăţeni între ei, precum convenţiile sau contractele şi în sfârşit simpla cutumă.

Acest ansamblu este ordonat conform unei ierarhizări a normelor. Astfel, o regulă nouă:

  • trebuie să respecte regulile anterioare de nivel superior,
  • poate să modifice regulile anterioare de la acelaşi nivel,
  • generează abrogarea regulilor de nivel inferior contradictorii.

Izvoare internaţionale de drept

Tratatele şi acordurile internaţionale

Intrarea în vigoare a unui tratat în Franţa este supusă ratificării sau aprobării şi publicării. Anumite tratate se aplică în mod direct în ordinea juridică franceză, altele implică transpunerea printr-o normă internă.

Dreptul Uniunii Europene

Noțiunea de drept al Uniunii Europene face trimitere la regulile stabilite de instituțiile Uniunii Europene. Poate fi vorba despre recomandări, avize, regulamente, decizii sau chiar directive.

Izvoare naţionale de drept

Normele cu valoare constituţională

  • Constituţia din 4 octombrie 1958;
  • preambulul Constituţiei din 27 octombrie 1946, precum şi Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 26 august 1789 şi principiile fundamentale recunoscute de legile Republicii la care face trimitere;
  • legile organice supuse Consiliului Constituţional înainte de promulgarea acestora, al căror scop este de a completa Constituţia.

Regulile cu valoare legislativă

Legea, adoptată de către Parlament, este subordonată Constituţiei. Atunci când este sesizat, Consiliul Constituţional controlează constituţionalitatea legilor înainte de promulgarea lor, adică verifică măsura în care sunt în conformitate cu Constituţia. Consiliul Constituţional poate fi sesizat de către Preşedintele Republicii, Primul Ministru, preşedinţii Adunării Naţionale şi ai Senatului sau de către şaizeci de deputaţi sau şaizeci de senatori. Consiliul Constituţional poate fi sesizat, printre altele, de către Consiliul de Stat sau Curtea de Casaţie, cu cereri de abrogare a unor legi în vigoare, prezentate de către justiţiabili, prin care se contestă, într-un litigiu în care aceste legi sunt aplicabile, conformitatea acestora cu drepturile și libertățile garantate constituțional.

În temeiul articolului 55 din Constituţie, tratatele internaţionale ratificate de către Franţa au o autoritate superioară legilor. Prin urmare, judecătorul administrativ şi judiciar respinge aplicarea unei legi care pare incompatibilă cu un tratat, indiferent dacă acesta a fost ratificat anterior sau ulterior legii.

Normele cu valoare de reglementare

  1. Ordonanţele
  2. În conformitate cu articolul 38 din Constituţie, Guvernul poate solicita Parlamentului, pentru aplicarea programului său şi într-o perioadă de timp limitată, autorizarea de a lua măsurile de natură legislativă. Din punct de vedere formal, aceste ordonanțe sunt acte reglementare până în momentul ratificării de către legiuitor și, prin urmare, pot fi contestate la instanțele adinstrative până când sunt ratificate.

  3. Regulamentele

    Regulamentele sunt diferenţiate în funcţie de autoritatea care le emite:
    • decretele Președintelui Republicii sau ale prim-ministrului (atunci când sunt adoptate în cadrul Consiliului miniștrilor sau al Consiliului de Stat, acestea nu pot fi modificate decât în aceleași condiții);
    • ordine interministeriale sau ministeriale ;
    • deciziile de reglementare luate de către autorităţile delegate de către stat (prefect, primar..) sau autorităţile descentralizate (comună, departament, regiune).
  4. Convenţiile colective
  5. Codul muncii stabileşte regulile generale aplicabile condiţiilor de muncă. În acest cadru, partenerii sociali din sectorul privat (angajatori şi sindicate de salariaţi) negociază convenţii şi acorduri.Acestea definesc, astfel, ansamblul condiţiilor de lucru şi garanţiilor sociale aplicabile salariaţilor din structurile în cauză (industriile şi comerţul din domeniul reciclării, centrele pentru muncitori tineri, instituţiile de pensie complementară...). Acordurile colective se referă doar la un domeniu special (salarii, timp de lucru...). Acordurile şi convenţiile colective pot fi încheiate la nivelul unui anumit sector (ansamblul întreprinderilor care exercită aceeaşi activitate pe un teritoriu dat) al unei întreprinderi sau instituţii. Convenţia colectivă poate fi „extinsă” de către Ministerul Muncii, Relaţiilor Sociale şi Solidarităţii sau Ministerul Agriculturii şi Pescuitului şi se aplică în acest caz tuturor structurilor ramurii de activitate pe care o vizează.

Jurisprudența judiciară și administrativă

Jurisprudența poate emana de la instanțele judiciare sau administrative. Jurisprudența judiciară interpretează dreptul dar nu se aplică, în principiu, decât cazului judecat. Jurisprudența administrativă are o valoare superioară regulamentelor, prin faptul că poate anula un regulament, și un caracter infralegislativ.

Cadrul instituţional

Procesul legislativ în Franţa

Trebuie făcută distrincția între proiectul de lege, în cazul căruia inițiativa textului de lege aparține guvernului și care este prezentat în cadrul Consiliului de Miniștrii de către un ministru, și propunere, în cazul căreia inițiativa textului de lege aparține Parlamentului. Proiectul de lege sau propunerea de lege este depus(ă) la Adunarea Naţională sau la Senat.

Textul de lege este ulterior examinat de către Parlament. Este adoptat atunci când a fost adoptat în aceleaşi condiţii de către cele două adunări.

În caz de dezacord între cele două camere, se reunește o comisie paritară mixtă. Această comisie, formată din 7 deputaţi şi 7 senatori, are sarcina de a propune un text de lege comun, în special după două lecturi de către fiecare adunare. Guvernul poate totuși declanșa procedura accelerată; în acest caz, se poate constitui o comisie paritară mixtă după încheierea primei lecturi.

Textul de lege este promulgat (adică semnat) de Președintele Republicii în termen de 15 zile de la transmiterea către Guvern a textului adoptat de Parlament. În acest interval, președintele poate cere o reexaminare a textului și Consiliul Constituțional poate fi sesizat pentru a verifica conformitatea textului din punct de vedere constituțional. Legea promulgată intră în vigoare după publicarea sa în Monitorul Oficial.

Publicarea legilor şi regulamentelor

Pentru a deveni obligatorii, legile şi regulamentele trebuie să fie aduse în atenţia cetăţenilor. Actele individuale trebuie astfel notificate persoanelor care au făcut obiectul acestora, în timp ce actele reglementare trebuie publicate.

Normele privind intrarea în vigoare a textelor legislative şi reglementare au fost modificate ordonanţa nr. 2004-164 din 20 februarie 2004, începând cu 1 iunie 2004.După acest moment, articolul 1 din Codul civil prevede că, în lipsa unei mențiuni contrare, textele intră în vigoare a doua zi după publicarea acestora în Jurnalul Oficial.

Cu toate acestea, în caz de urgenţă, intră în vigoare în aceeaşi zi în care sunt publicate, legile al căror decret de promulgare a prescris acest lucru, precum şi actele administrative pentru care acest lucru a fost dispus anterior de către guvern printr-o dispoziţie specială.

Pe lângă decrete, în Jurnalul Oficial sunt publicate, de asemenea, dispoziţiile de reglementare adoptate de către autorităţile de stat competente la nivel naţional (ordine ministeriale, măsuri ale autorităţilor administrative independente...). Ordinele miniştrilor sunt deseori publicate, în plus, şi în buletinele oficiale ale ministerelor.

Publicarea doar în buletinul oficial nu este posibilă în cazul în care dispoziţia reglementară nu interesează decât o categorie foarte specifică de cetăţeni (în principal, funcţionarii şi agenţii ministerului).

Măsurile dispuse de autorităţile locale urmează unele metode de publicare speciale. Nu apar în Jurnalul Oficial.

Circularele sau instrucţiunile sunt, în principiu, lipsite de valoare de reglementare. Aceste acte se limitează la emiterea de instrucţiuni către departamente pentru aplicarea legilor şi decretelor sau pentru a clarifica interpretarea anumitor dispoziţii.

Pentru a fi aplicabile, acestea trebuie publicate pe site-ul internet al prim-ministrului prevăzut în acest sens (Decretul 2008-1281 din 8 decembrie 2008). Modul de publicare obişnuit constă în inserarea în buletinele oficiale ale ministerelor. Doar circularele cele mai importante fac obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial.

Baze de date cu legislaţie

Bazele de date juridice publice în Franţa fac obiectul unui serviciu public de difuzare disponibil pe internet (SPDDI) instituit prin Decretul nr.2002-1064 din 7 august 2002 (versiunea în limba engleză )

Acest sistem este explicat detaliat în Nota explicativă privind reutilizarea datelor disponibile pe Légifrance:

Légifrance cuprinde următoarele elemente:

  • codurile, legile şi regulamentele, în versiunea consolidată a acestora (baza de date „Legi”)
  • documentele precum cele publicate în ediţia „legi şi decrete” din Monitorul Oficial (baza de date „Jorf”)
  • convenţiile colective naţionale extinse (baza de date „Kali”)
  • deciziile Consiliului Constituţional (baza de date „Constit”)
  • ordinele Curţii de Casaţie şi Curţilor de Apel (baza de date „Cass” pentru sentinţele publicate în Buletin, baza de date „Inca” pentru hotărârile nepublicate, baza de date „Capp” pentru sentinţele Curţii de Apel)
  • hotărârile Consiliului de Stat şi tribunalului pentru soluţionarea conflictelor, deciziile curţilor administrative de apel şi o selecţie a deciziilor tribunalelor administrative (baza de date „Jade”)
  • deliberările CNIL (baza de date „CNIL”).

Pentru informare, alte site-uri, accesibile fie direct, fie prin Légifrance, participă la SPPDI; acestea se referă la site-urile :

  • Curţii de Conturi pentru deciziile instanţelor financiare,
  • fiecărui minister pentru buletinul său oficial,
  • direcţiei generale de impozite pentru documentaţia fiscală,
  • Ministerului Afacerilor Externe şi Europene pentru convenţiile internaţionale (baza «Pacte»).

Informaţiile privind condiţiile de extragere şi de reutilizare a datelor care provin din această a doua categorie sunt disponibile pe fiecare dintre aceste site-uri.

Pe Légifrance se poate găsi şi un Catalog al bazelor de date enumerate mai sus.

Este disponibilă, de asemenea, lista tarifelor licenţelor Légifrance.

Baze de date

Lista ne-exhaustivă a bazelor de date juridice este următoarea:

  • Baza de date LEGI conţine coduri, legi şi regulamente, în versiunea lor consolidată.
  • Baza de date JORF conţine documente, precum cele publicate în ediţia „legi şi decrete” din Jurnalul Oficial.
  • Baza de date KALI conţine convenţii colective naţionale extinse.
  • Baza de date CONSTIT conţine deciziile Consiliului Constituţional.
  • Baza de date JADE conţine deciziile Consiliului de Stat şi ale instanţei de soluţionare a conflictelor, deciziile curţilor administrative de apel şi o selecţie a deciziilor tribunalelor administrative.
  • Baza de date CNIL conţine deliberările CNIL (Comisia Naţională pentru Tehnologia Informaţiei şi Libertăţi Civile).

Jurisprudenţa Curţii de Casaţie este disponibilă pe site-ul acesteia.

Există un serviciu online pentru a comanda sentinţele Curţii de Casaţie, iar anumite sentinţe ale Curţii de Casaţie sunt traduse în limba engleză, arabă şi mandarină.

Ultima actualizare: 12/09/2023

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.