

Informații pe regiuni
Regulile generale în materie de sarcină a probei sunt prevăzute la articolele 342-348 din Codul civil portughez.
Da, există reguli privind exceptarea anumitor fapte de la sarcina probei.
În următoarele cazuri:
Prezumțiile legale pot fi însă contestate prin prezentarea unor probe contrare, cu excepția cazurilor în care legea nu permite acest lucru [articolul 350 alineatul (2) din Codul civil portughez].
Judecătorul evaluează probele în mod liber, pe baza convingerilor sale judicioase referitoare la fiecare fapt în parte. Libera evaluare a probelor de către judecător nu vizează faptele pentru dovedirea cărora legea impune formalități speciale, nici faptele care nu pot fi dovedite decât prin documente sau care sunt pe deplin dovedite, fie pe baza unor documente, fie printr-un acord sau printr-o mărturie a părților [articolul 607 alineatul (5) din Codul civil portughez].
Instanța trebuie să ia în considerare toate elementele de probă prezentate, indiferent dacă acestea provin sau nu de la partea care trebuia să le prezinte, fără a aduce atingere dispozițiilor care stabilesc că declararea unui fapt este irelevantă dacă nu este efectuată de o anumită parte interesată (articolul 413 din Codul de procedură civilă portughez).
Valoarea fiecărui mijloc de probă variază în funcție de natura sa (articolele 369-396 din Codul civil portughez).
Pentru obținerea probelor nu este întotdeauna necesar ca una dintre părți să facă o cerere în acest sens.
Legislația portugheză stabilește „principiul inchizitorial”, și anume faptul că judecătorului îi revine sarcina de a efectua sau de a dispune, chiar și din oficiu, toate acțiunile necesare pentru a stabili adevărul și soluționarea echitabilă a litigiului în ceea ce privește faptele pe care acesta are dreptul să le examineze (articolul 411 din Codul de procedură civilă portughez).
În cadrul ședinței preliminare sau printr-o hotărâre judecătorească, după caz, instanța stabilește mijloacele de probă admisibile și care pot fi prezentate (articolele 591 și 593 din Codul de procedură civilă portughez).
Ca regulă generală, probele sunt administrate în cadrul ședinței finale de judecată [articolul 604 alineatul (3) din Codul de procedură civilă portughez]. Cu toate acestea, în mod excepțional, instanța poate autoriza ca probele să fie prezentate într-o etapă anterioară (articolul 419 din Codul de procedură civilă portughez).
În cazul în care, după încheierea procesului, judecătorul consideră că nu dispune de suficiente informații, acesta poate dispune redeschiderea procesului pentru a audia persoanele pe care dorește să le audieze și poate dispune orice altă acțiune necesară [articolul 607 alineatul (1) din Codul de procedură civilă portughez].
În general, în conformitate cu obligația procedurală prevăzută la articolul 6 din Codul de procedură civilă portughez, judecătorului îi revine sarcina de a respinge probele irelevante sau pur dilatorii.
Mai jos sunt prezentate câteva dintre exemplele care pot determina respingerea, totală sau parțială, a unei cereri de obținere a probelor:
Există următoarele mijloace de probă:
Există diferite mijloace de obținere a probelor prezentate de martori în temeiul articolelor 452, 456, 457, 466, 500, 501, 502, 503, 506, 518 și 520 din Codul de procedură civilă portughez:
Mijloacele de obținere a probelor prin expertiză în conformitate cu articolele 486, 490 și 492 din Codul de procedură civilă portughez diferă de mijloacele de obținere a probelor menționate mai sus prin faptul că:
Normele care reglementează depozițiile scrise, rapoartele sau opiniile experților sunt prevăzute la articolul 416 din Codul de procedură civilă portughez).
Da, forța probantă variază în funcție de natura fiecărui mijloc de probă (a se vedea răspunsul la întrebarea 1.3).
Da, în special în următoarele cazuri:
Toate persoanele, indiferent dacă sunt sau nu părți într-o cauză, au datoria de a coopera în vederea descoperirii adevărului în cauza respectivă, în conformitate cu articolul 417 din Codul de procedură civilă portughez.
Cazurile în care un martor poate refuza în mod legitim să depună mărturie sunt prevăzute la articolul 497 din Codul de procedură civilă portughez.
Toate persoanele, indiferent dacă sunt sau nu părți într-o cauză, au datoria de a coopera în vederea descoperirii adevărului în cauza respectivă, în conformitate cu articolul 417 din Codul de procedură civilă portughez.
Orice persoană care refuză să coopereze este pasibilă de amendă, fără a se aduce atingere eventualelor mijloace coercitive [articolul 417 alineatul (2) din Codul de procedură civilă portughez].
În cazul absenței nejustificate a unui martor, instanța îl poate obliga la plata unei amenzi sau poate dispune înfățișarea martorului respectiv în arest preventiv [articolul 508 alineatul (4) din Codul de procedură civilă portughez].
Da, anumite depoziții nu pot fi obținute, și anume în următoarele cazuri:
Rolul judecătorului și al părților în audierea unui martor este reglementat de normele privind depoziția martorilor prevăzute la articolul 516 din Codul de procedură civilă portughez.
Martorii depun mărturie la audierea finală în persoană sau prin videoconferință (articolul 500 din Codul de procedură civilă portughez). Audierea martorilor prin mijloace tehnologice, cum ar fi teleconferința, este reglementată de articolul 502 din Codul de procedură civilă portughez.
Da. Un exemplu în acest sens sunt probele obținute fără a se ține seama de viața privată și de familie și de demnitatea umană, astfel cum se prevede la articolul 490 din Codul de procedură civilă portughez).
Da. Proba prin mărturisire prin care partea recunoaște un fapt care îi este prejudiciabil, dar care este în avantajul celeilalte părți se obține prin mărturia părții (articolul 352 din Codul civil portughez și articolul 452 din Codul de procedură civilă portughez).
Instanța apreciază în mod liber declarațiile părților, cu excepția cazului în care acestea implică o mărturisire [articolul 466 alineatul (3) din Codul de procedură civilă portughez].
Portugalia nu a specificat nicio altă autoritate, obținerea de probe în scopul procedurilor judiciare fiind responsabilitatea instanțelor portugheze.
Codul de procedură civilă portughez
Declinarea responsabilității:
Punctul de contact al Rețelei judiciare europene în materie civilă și comercială, instanțele sau alte entități și autorități nu sunt obligate să ia în considerare informațiile cuprinse în prezenta fișă informativă, informații a căror interpretare, prin jurisprudență, poate suferi modificări. Chiar dacă fișele informative sunt actualizate în mod regulat, este totuși necesar să se consulte textele juridice aflate în vigoare.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.