

Informații pe regiuni
Tipul de măsură depinde de natura creanței care urmează să fie asigurată. În temeiul articolului 747 din Codul de procedură civilă (kodeks postępowania cywilnego), creanțele pecuniare sunt garantate prin:
Dacă se încearcă obținerea unei ordonanțe președințiale cu privire la alte creanțe decât cele de natură pecuniară, instanța emite ordonanța președințială pe care o consideră adecvată în cazul respectiv, fără a exclude măsuri menite să garanteze creanțele pecuniare (articolul 755 din Codul de procedură civilă). În particular, instanța poate:
Interesele părților sau ale participanților la o procedură ar trebui să fie luate în considerare atunci când se alege forma sub care va fi emisă ordonanța președințială, pentru a se asigura protecția juridică adecvată pentru partea care se califică și pentru a nu împovăra excesiv partea obligată.
Procedurile de emitere a unei ordonanțe președințiale sunt instituite:
Cererile de emitere a unei ordonanțe președințiale sunt depuse în scris. Acestea ar trebui să precizeze forma sub care trebuie emisă ordonanța președințială și, în cazul unei creanțe monetare, de asemenea, valoarea acesteia(care nu poate depăși valoarea creanței, calculată împreună cu dobânda de la data la care este emisă ordonanța președințială, precum și luând în considerare costurile aferente, și poate include, de asemenea, costurile preconizate ale procedurilor), precum și circumstanțele care justifică cererea. Dacă se depune o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale înainte de instituirea procedurii, ar trebui furnizat un rezumat al obiectului cauzei (articolul 736 din Codul de procedură civilă).
Garanția poate fi furnizată înainte de inițierea procedurilor sau în timpul acestora. După ce entitatea care se califică a obținut un titlu executoriu, ordonanța președințială poate fi emisă numai dacă prin aceasta se urmărește asigurarea unei creanțe pentru care termenul de executare nu a expirat încă [articolul 730 alineatul (2) din Codul de procedură civilă].
Dacă o ordonanță președințială este acordată înainte de instituirea procedurilor, instanța stabilește un termen până la care ar trebui depusă scrisoarea de inițiere a procedurilor, sub sancțiunea anulării ordonanței președințiale. Acest termen nu trebuie să depășească două săptămâni (articolul 733 din Codul de procedură civilă).
Cererile de emitere a unei ordonanțe președințiale trebuie să fie examinate fără întârziere, în termen de o săptămână de la data la care sunt depuse în instanță, cu excepția cazului în care dispoziții speciale prevăd altfel. În cazul în care un act de drept prevede ca cererile să fie examinate în timpul unei audieri, audierea în cauză ar trebui să fie programată în termen de o lună de la data la care a fost depusă cererea (articolul 737 din Codul de procedură civilă).
Ordonanța președințială este emisă în baza unei hotărâri judecătorești.
Ordonanța președințială poate fi solicitată în toate chestiunile civile examinate de o instanță judecătorească sau o instanță de arbitraj (articolul 730 din Codul de procedură civilă).
Condițiile pentru emiterea ordonanței președințiale sunt următoarele: cererea și interesul juridic în emiterea acesteia trebuie să fie fundamentate. Există un interes juridic în emiterea unei ordonanțe președințiale în cazul în care va fi imposibil sau foarte dificil să se pună în aplicare hotărârea pronunțată în cauza respectivă sau în caz contrar, va fi imposibil sau foarte dificil să se atingă scopul procedurii în cazul în care nu este emisă ordonanța președințială (articolul 7301 din Codul de procedură civilă).
Scopul ordonanței președințiale nu poate fi acela de satisfacere a creanței, cu excepția cazului în care un act de drept prevede altfel (articolul 731 din Codul de procedură civilă).
Instanța poate să condiționeze punerea în aplicare a ordonanței președințiale de constituirea unei depozit de către entitatea calificată pentru garantarea creanțelor entității obligate rezultate din punerea în aplicare a ordonanței președințiale, cu excepția cazului în care entitatea îndreptățită este Trezoreria și a cazului în care garanția este furnizată pentru creanțe de întreținere, pensie de invaliditate sau sume datorate unui angajat în chestiuni legate de dreptul muncii cu un nivel care nu depășește remunerația lunară completă a acestora (articolul 739 din Codul de procedură civilă).
O ordonanță președințială poate fi emisă pentru avea drept obiect:
Ordonanța președințială nu poate să acopere elemente, creanțe sau drepturi excluse de la executare. Bunurile perisabile pot servi drept garanție în cazul în care partea obligată nu are alte bunuri cu care să asigure creanțele părții îndreptățite, iar bunurile pot fi vândute în cel mai scurt timp.
Scopul principal al procedurilor privind ordonanța președințială este de a asigura faptul că partea îndreptățită (cel mai adesea creditorul) este protejată împotriva potențialelor efecte adverse ale întârzierii survenite în cauzele pendinte în fața instanței (sau care implică o soluționare alternativă a litigiilor) și de a îmbunătăți situația părții îndreptățite, în cadrul procedurii de executare, în cazul în care obiectul procedurilor judiciare și al ordonanței președințiale este o creanță exigibilă. Într-o măsură limitată, ordonanța președințială poate permite, de asemenea, părții îndreptățite să obțină prestații pecuniare.
O ordonanță președințială poate reprezenta, de asemenea, răspunsul la o acțiune întreprinsă de o parte obligată în detrimentul părții îndreptățite.
Efectele unei ordonanțe președințiale asupra părții obligate variază în funcție de forma acestei ordonanțe:
Partea obligată poate solicita în orice moment revocarea sau modificarea unei decizii obligatorii din punct de vedere juridic de furnizare a unei garanții în cazul în care motivul pentru furnizarea garanției încetează să mai existe sau se modifică (articolele 742, 7541 alineatul (3) și 757 din Codul de procedură civilă).
Garanția este anulată în cazul în care:
Garanția mai este anulată (articolul 7541 din Codul de procedură civilă):
Atât partea îndreptățită, cât și partea obligată pot depune o plângere împotriva deciziei privind garanția pronunțată de instanța de prim grad de jurisdicție (articolul 741 din Codul de procedură civilă).
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.