Text integral

Decizie

din 26 ianuarie 2022 An

284/2022

Text speţă

Societate comercială vs ANPC

Cod ECLI:RO:TBBUC:2022:032.______

Trbunalul Bucuresti

SECŢIA A II-A DE C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosarul nr. ______________

DECIZIA nr. 284

Şedinţa publică din: 26.01.2022

Instanţa constituită din:

Preşedinte: A__-M____ P___

Judecător: C_______ A______ BOAJE

Grefier: M_______ E____ C____

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulate de apelanta C________ 76 TOUR S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 7955/10.09.2021 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata B__________ B________ B_____ B________ B_____________ B___________ B_______ B_____ B________ B_____________ B_______ B________ B____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie - __________ nr. ______/04.12.2020.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În temeiul art. 121 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, grefierul de şedinţă a făcut oral referatul cauzei, prezentând pe scurt obiectul pricinii şi stadiul în care se află judecata acesteia, comunicând modul în care s-a îndeplinit procedura de citare a persoanelor chemate la proces, precum şi dacă s-au realizat celelalte măsuri dispuse de instanţă anterior.

Cauza este la primul termen de judecată în apel.

Tribunalul constată că apelul este formulat în termen, scutit de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

Tribunalul reţine că nu au fost propuse probe noi în condiţiile art. 478 alin. 2 C.pr.civ. şi, în temeiul art. 478, 479C.pr.civ., raportat la art. 255, 258C.pr.civ., încuviinţează părţilor proba cu înscrisurile existente în dosarul cauzei, neconsiderându-se necesar a se dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă.

Nemaifiind alte probe de administrat, în temeiul art. 482 raportat la art. 394C.pr.civ., invocând din oficiu excepţia inadmisibilităţii apelului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

După închiderea dezbaterilor, completul de judecată a deliberat în secret, conform art. 395C.pr.civ., adoptând următoarea hotărâre:

I. PROCEDURA

Prin sentinţa civilă nr. 7955/10.09.2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva procesului-verbal __________ nr. ______/04.12.2020, constatându-se, în urma analizei, că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic întocmit, iar sancţiunea aplicată, bine individualizată.

Petentul a formulat apel atât împotriva încheierii de şedinţă din 28.05.2021 prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi împotriva sentinţei de respingere a plângerii contravenţionale, criticând sentinţa pentru nemotivarea corespunzătoare, precum şi pentru constatările primei instanţe în ceea ce priveşte data şi locul săvârşirii faptei sancţionate, precum şi cu privire la starea de necesitate invocată de petent.

Intimatul a depus întâmpinare (f. 28), prin care, în esenţă, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

II. SOLUŢIA INSTANŢEI DE APEL

ASUPRA APELULUI FORMULAT ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII PRIN CARE A FOST RESPINSĂ CEREREA DE SESIZARE A CURŢII CONSTITUŢIONALE

Deliberând cu prioritate aspra excepţiei inadmisibilităţii ridicate din oficiu, conform art. 245 – 248C.pr.civ., Tribunalul reţine că potrivit art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Prin încheierea din 28.05.2021 (f. 22), Judecătoria a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, indicând în mod clar calea de atac a recursului.

În consecinţă, calea de atac ce putea fi formulată împotriva încheierii din 28.05.2021 era recursul, astfel cum apare menţionat şi în încheierea contestată, fiind inadmisibil apelul formulat de petenta apelantă în contra prevederilor clare ale art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992.

În condiţiile reglementării clare cuprinse în art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, apar vădit neîntemeiate argumentaţiile apelantei potrivit căreia ar fi trebuit să fie recunoscută calea de atac a apelului în temeiul art. 235C.pr.civ., ori al art. 266 alin. 4 C.pr.civ. care, de altfel, se aplică „afară de cazul când legea dispune altfel”.

ASUPRA APELULUI FORMULAT ÎMPOTRIVA SENTINŢEI

Articolul 476 (Efectul devolutiv al apelului) din Codul de procedură civilă prevede că „apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept”.

Potrivit art. 477 (Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat) C.pr.civ., „instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată; devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil”.

Articolul 479 (Dispoziţii speciale privind judecata) alin. 1 C.pr.civ. statuează: „instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă; motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu”.

Analizând sentinţa apelată în condiţiile prescrise de regulile de procedură mai sus citate, Tribunalul constată în primul rând că hotărârea primei instanţe este motivată răspunzând criticilor formulate de petent.

În al doilea rând, se reţine că în fapt prin procesul-verbal contestat __________ nr. ______/04.12.2020 petenta apelantă a fost sancţionată contravenţional cu amenda în valoare de 5000 lei, pentru încălcarea art. 13 alin. 6 din O.G. nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, conform art. 27 alin. 1 lit. a din acelaşi act normativ.

Verificările efectuate în temeiul reclamaţiilor nr. _____/06.08.2020, _____/06.08.2020, _____/10.08.2020, _____/13.08.2020, _____/17.08.2020, _____/18.08.2020 şi nr. _____/24.08.2020 au evidenţiat faptul că petenţii au încheiat cu operatorul economic C________ 76 Tour S.R.L., contracte de comercializare a pachetelor de serviciu turistice, ce urmau a se desfăşura în perioada martie – august 2020. În contextul evenimentelor actuale generate de răspândirea COVID 19 la nivel global (şi instituirea stării de urgenţă respectiv de alertă pe teritoriul României), care a afectat grav multe destinaţii turistice şi a avut impact negativ asupra întregii industrii a turismului şi a călătoriilor la nivel global, dar şi naţional, aceste pachete de servicii turistice nu s-au putut desfăşura. Astfel, având în vedere restricţiile de călătorie impuse, operatorul economic pentru fiecare caz în parte a oferit petenţilor, astfel încât să nu piardă nicio sumă din valoarea achitată şi să beneficieze în continuare de serviciile turistice pe care le-au rezervat, fie reprogramarea acestora la o dată ulterioară neafectată de restricţii, fie emiterea de vouchere valorice ce pot fi utilizate în perioada 2020 – 2021/2022. Din datele comunicate de către operatorul economic a rezultat faptul că aceste variante propuse nu au fost acceptate de către petenţi, aceştia solicitând restituirea sumelor achitate, în temeiul art. 13 alin. 3 din O.G. 2/2018. Până data întocmirii procesului-verbal operatorul economic nu a făcut dovada restituirii sumelor către petenţii care au formulat cererile de restituire a sumelor achitate astfel: D_____ C_______ P_______ la data de 20.03.2020, D___ T___ la data de 12.03.2020, M________ I______ la data de 26.03.2020, R_____ I___ M______ la data de 15.06.2020, M_____ C_______ L____ la data de 11.08.2020, M____ A_______ Darla în data de 11.08.2020, D_____ M____ D_______ la data de 06.05.2020, M_______ Feri în data de 25.08.2020, L____ D______ la data de 15.04.2020, Ş_____ D___ la data de 05.06.2020.

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, Tribunalul reţine prevederile legale incidente, respectiv art. 16 alin. 1 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001:

Potrivit art. 16 alin. 1, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa la care se depune plângerea.

Conform art. 17, lipsa uneia dintre menţiunile privind numele şi prenumele agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Apelanta a criticat nemenţionarea în actul sancţionator a locului săvârşirii contravenţiei imputate.

Or, potrivit actului normativ referitor la regimul juridic al contravenţiilor, locul în care a fost săvârşită fapta contravenţională reprezintă un element prevăzut de art. 16, fără a fi indicată sancţiunea expresă a nulităţii pentru situaţia lipsei acestuia, astfel încât viciul procesului-verbal constând în omisiunea menţionării locului săvârşirii contravenţiei va fi afectat de sancţiunea nulităţii virtuale, în condiţiile art. 175 (Nulitatea condiţionată) C.pr.civ., aplicat în temeiul art. 47 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care actul este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Or, în cazul de faţă, apelanta nu a învederat care este vătămarea ce i s-a produs prin neindicarea locului săvârşirii contravenţiei, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului sancţionator.

Prin urmare, Tribunalul, constată nejustificată critica apelantei.

Din analiza procesului-verbal contestat, Tribunalul constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute exprese.

În ceea ce priveşte critica formulată de apelantă în legătură cu neindicarea datei săvârşirii contravenţiei imputate, Tribunalul constată netemeinicia acestei critici având în vedere că fapta pentru care apelanta a fost sancţionată a fost una de omisiune (nerestituirea către petenţi a sumelor achitate în temeiul contractelor), iar în procesul-verbal contestat, în cadrul descrierii faptei constatate, s-a reţinut „Până la această dată operatorul economic nu a putut face dovada restituirii sumelor”.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, Tribunalul reţine că petenta apelantă a fost sancţionată în temeiul art. 13 alin. 6 din O.G. nr. 2/2018, privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative, care are următorul enunţ:

ARTICOLUL 13r>Încetarea contractului privind pachetul de servicii de călătorie şi dreptul de retragere înainte de începerea executării pachetului

(1) Călătorul poate înceta contractul privind pachetul de servicii de călătorie în orice moment înainte de începerea executării pachetului. În cazul în care călătorul încetează contractul privind pachetul de servicii de călătorie, acesta poate fi obligat să plătească agenţiei de turism organizatoare o penalitate de încetare adecvată şi justificabilă.

(2) În contractul privind pachetul de servicii de călătorie pot fi prevăzute penalităţi de încetare standardizate rezonabile, în funcţie de momentul încetării contractului înainte de începerea executării pachetului, precum şi de economiile de costuri şi de veniturile prevăzute, generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie. În absenţa unor penalităţi de încetare standardizate, valoarea penalităţii de încetare corespunde preţului pachetului, din care se scad economiile de costuri şi veniturile generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie. La cererea călătorului, agenţia de turism organizatoare prezintă o justificare pentru cuantumul penalităţilor de încetare.

(3) Prin excepţie de la alin. (1), călătorul are dreptul să înceteze contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului, fără a plăti vreo penalitate de încetare în cazul unor circumstanţe inevitabile şi extraordinare care se produc la locul de destinaţie sau în vecinătatea imediată a acestuia şi care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinaţie.

(4) În cazul încetării contractului privind pachetul de servicii de călătorie, în condiţiile alin. (3), călătorul are dreptul la o rambursare completă a oricărei plăţi efectuate pentru pachet, dar nu are dreptul la vreo despăgubire suplimentară.

(5) Agenţia de turism organizatoare poate înceta contractul privind pachetul de servicii de călătorie şi poate oferi călătorului rambursarea completă a tuturor plăţilor efectuate pentru pachet, dar nu este răspunzătoare pentru plata unor despăgubiri suplimentare, în unul dintre următoarele cazuri:

a) numărul de persoane înscrise pentru participarea la pachetul respectiv este mai mic decât numărul minim stabilit în contract, iar agenţia de turism organizatoare îl înştiinţează pe călător cu privire la încetarea contractului în termenul stabilit în contract, dar nu mai târziu de:

(i) 20 de zile înainte de începerea executării pachetului, în cazul călătoriilor care durează mai mult de şase zile;

(ii) şapte zile înainte de începerea executării pachetului, în cazul călătoriilor care durează între două şi şase zile;

(iii) 48 de ore înainte de începerea executării pachetului, în cazul călătoriilor care durează mai puţin de două zile;

b) agenţia de turism organizatoare nu poate executa contractul din cauza unor circumstanţe inevitabile şi extraordinare şi înştiinţează călătorul cu privire la încetarea contractului, fără întârziere şi înainte de începerea executării pachetului.

(6) Agenţia de turism organizatoare efectuează orice rambursare necesară în temeiul alin. (3) - (5) sau, după caz, conform alin. (1), rambursează orice plăţi efectuate de către sau pe seama călătorului pentru pachetul respectiv, din care se scade penalitatea de încetare corespunzătoare. Aceste restituiri sau rambursări se efectuează către călător fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la încetarea contractului privind pachetul de servicii de călătorie.

Raportând textul art. 13 alin. 6 coroborat cu art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2018 la circumstanţele de fapt ale cauzei, reţinând că petenta apelantă a fost sancţionată contravenţional pentru faptul de a nu fi efectuat restituirile sau rambursările la care aveau dreptul călătorii conform textelor de lege menţionate, cât timp petenta apelantă nu a făcut dovada faptului pozitiv contrar, Tribunalul constată că cele reţinute în procesul-verbal contestat corespund realităţii, actul sancţionator fiind temeinic întocmit, omisiunea petentei apelante, contrare art. 13 alin. 6 din O.G. nr. 2/2018, întrunind elementele constitutive ale contravenţiei reglementate de art. 27 alin. 1 lit. a din acelaşi act normativ.

Petenta apelantă a invocat starea de necesitate în scopul înlăturării caracterului contravenţional al faptei.

Potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul stării de necesitate, iar această cauză se constată numai de instanţa de judecată.

Conform art. 20 din Codul penal, cu care se completează O.G. nr. 2/2001, în virtutea art. 47, (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate. (2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Acceptând că întregul context pandemic în care s-au reliefat circumstanţele inevitabile şi extraordinare la care face referire art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2018, în care s-a activat dreptul călătorilor la restituire sau rambursare, ar fi permis discutarea legitimă despre starea de necesitate, ca element de înlăturare a caracterului contravenţional al faptei, Tribunalul constată că petenta apelantă s-a limitat doar la a invoca incidenţa acestei instituţii, fără a propune un minim probatoriu care să permită verificarea şi eventual constatarea de către instanţa de judecată a împrejurării că patrimoniul societăţii ar fi fost expus realmente unui pericol imediat şi care nu ar fi putut fi altfel înlăturat prin restituirea neonorată, în considerarea căreia a fost sancţionată contravenţional.

În consecinţă, Tribunalul constată că nici această apărare a apelantei nu justifică anularea actului sancţionator contestat.

Cu privire la sancţiune, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal i-a fost aplicată petentului apelant amenda în valoare de 5000 lei.

Instanţa constată legalitatea sancţionării (conform art. 27 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 2/2018), amenda fiind aplicată chiar prin orientarea spre limita minimă prevăzută de lege, deşi în cauză s-a constatat că omisiunea sancţionată a afectat un număr considerabil de persoane fizice.

În ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunii contravenţionale, cântărind şi asupra posibilităţii înlocuirii amenzii cu avertisment, Tribunalul constată că nu se justifică această înlocuire faţă de modalitatea de raportare a petentului apelant la fapta contravenţională imputată: astfel, atât din plângere, cât şi din cererea de apel, rezultă că petentul apelant nu conştientizează caracterul contravenţional al faptei şi, cu atât mai puţin, o regretă.

Pentru considerentele mai sus enunţate se constată că cererea de apel este nefondată, urmând ca, în temeiul art. 480 (Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel) alin. 1 C.pr.civ., păstrând hotărârea atacată, instanţa de apel să respingă apelul în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

TRIBUNALUL

DECIDE:

1. Admite excepţia inadmisibilităţii apelului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a CCR.

2. Respinge cererea de apel formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a CCR, ca inadmisibilă.

3. Respinge cererea de apel formulate apelanta C________ 76 TOUR S.R.L., J____________, CUI _______, cu sediul în Bucureşti, Sectorul 2, Gara Herăstrău nr. 4C, biroul nr. 1, ___________ sediul procesual ales la SCP D______ & Asociaţii, în Bucureşti, Sectorul 2, _______________________. 4, __________________________ civile nr. 7955/10.09.2021 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata B__________ B________ B_____ B________ B_____________ B___________ B_______ B_____ B________ B_____________ B_______ B________ B____, CUI ________, cu sediul în Bucureşti, Sectorul 1, ________________________, ca nefondată.

4. Definitivă, potrivit art. 634C.pr.civ., prin raportare la art. 483 alin. 2 teza finală C.pr.civ., coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

5. Prezenta hotărâre se va comunica părţilor, în copie, conform art. 427C.pr.civ.

6. Pronunţată astăzi, 26.01.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

A__-M____ P___ C_______ A______ BOAJE

GREFIER

M_______ E____ C____

Redactat: A__-M____ P___ Data: 08.02.2022 Număr de exemplare semnate: 2