R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4440/2005 Dosar nr. 190/2005
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.M., a chemat în judecată pe pârâta SC D.N. SA Târgu-Mureş, filiala Bacău şi a solicitat rebranşarea la reţeaua stradală pentru furnizarea gazelor naturale şi compensarea cantităţii de gaze consumate cu achitarea anticipată efectuată în perioada 1994-2000.
Completând acţiunea, reclamantul solicită obligarea pârâtei să-i furnizeze cantitatea de 4.200 mc. dar şi 2.000 mc. pentru care ar fi primit subvenţii de la stat pe anii 2002-2003 dar şi despăgubiri în valoare de 150.000.000 lei pentru pagubele produse.
Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 24 mai 2004, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată cererea.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a respectat obligaţiile contractuale de plată integrală a gazelor naturale furnizate aşa încât nu poate opera nici compensaţia unor datorii reciproce, iar valoarea facturilor din perioada ianuarie 2002-decembrie 2002 a fost calculată scăzându-se garanţia de 732.600 lei.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 252 din 16 noiembrie 2004, a admis apelul reclamantului, a schimbat sentinţa atacată şi admiţând acţiunea a obligat pe pârâtă să rebranşeze pe reclamant la reţeaua de furnizare a gazului metan.
Decizia nr. 281 din 16 decembrie 2004 de completare a dispozitivului deciziei susmenţionate prin care apelantul a solicitat instanţei să se pronunţe asupra capătului de cerere privind despăgubirile, a fost respins, curtea de apel considerând că cererea nu a fost timbrată, nu a fost reiterată în concluziile pe fondul cauzei şi nici nu a fost soluţionată de instanţa de fond.
Împotriva deciziilor astfel pronunţate reclamantul a declarat recurs susţinând că acţiunea sa deşi a fost admisă instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii privind despăgubirile, iar motivaţia privind netimbrarea şi faptul că nu a fost reiterată nu este legală în raport cu art. 15 lit. g) şi 24 lit. g) din Legea 146/1997.
Pârâta, în recursul declarat critică decizia atacată pentru încălcarea sau aplicarea greşită a legii în sensul că nu se poate realiza nici un fel de convertire a sumelor de bani în cantităţi de gaze naturale livrate, garanţia depusă fiind de natură să acopere eventualele datorii ale beneficiarilor şi se restituie la încetarea contractului, iar contractul nu prevede restituirea către abonat a sumelor depuse anticipat prin compensare cu cantitatea de gaz furnizată.
Pe de altă parte instanţa nu a observat că factura din 30 ianuarie 2004 are scăzută suma de 732.600 lei, hotărârea întemeindu-se pe o greşeală de apreciere a probelor.
Recursul reclamantului este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin cererea de apel formulată, reclamantul a criticat hotărârea instanţei de fond considerând netemeinicia acesteia prin respingerea cererii de rebranşare la reţeaua stradală, de compensare a datoriilor pe care societatea pârâtă le are şi de acordare a daunelor solicitate.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere prin decizia nr. 252 din 16 noiembrie 2004 şi a pronunţat o altă decizia nr. 281 din 16 decembrie 2004 contrar dispoziţiilor art. 281 şi 2811 C. proc. civ., prin care cererea de completare a dispozitivului a fost respinsă.
Caracterul devolutiv al apelului obligă instanţele să analizeze atât legalitatea cât şi temeinicia hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.
De aceea curtea de apel trebuia să sesizeze că atât la instanţa de fond cât şi la cea de apel nu a fost calculată taxa de timbru pentru capătul de cerere privind despăgubirile şi nu s-a pus în discuţie cuantumul taxei de timbru la care apelantul reclamant era obligat, încălcându-se astfel un drept fundamental al părţilor în procesul civil.
Nici faptul că nu a fost reiterată în concluziile pe fond cererea privind despăgubirile nu justifică soluţia pronunţată cât timp apelul declarat a antamat şi acest capăt de acţiune.
Recursul pârâtei este nefondat şi va fi respins.
Prin contractul de furnizarea gazelor naturale, încheiat sub incidenţa H.G. nr. 942/1995, erau prevăzute situaţiile în care furnizorul avea dreptul să sisteze livrarea (art. 4.2), iar una dintre acestea o constituia neplata consumului de gaze. Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, prevedea prin dispoziţiile art. 6, lipsa efectelor acestora în condiţiile în care contractul se mai poate derula.
Aplicarea în timp a dispoziţiilor legii a determinat susţinerea judicioasă a deciziei curţii de apel. Într-adevăr, refuzul plăţii contravalorii gazelor naturale consumate în anul 2000, nu s-a datorat relei credinţe a debitorului ci dorinţei acestuia de a compensa valoarea gazelor livrate cu garanţiile pe care comerciantul, printr-o clauză abuzivă, le percepea.
În privinţa motivului prevăzut de pct. 10 al art. 304, prin abrogarea expresă dispusă prin Legea nr. 219/2005 analiza acestuia nu mai este pertinentă.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul reclamantului, va casa deciziile nr. 252 din 16 noiembrie 2004 şi art. 281 din 16 decembrie 2004, pronunţate de Curtea de Apel Bacău şi va trimite cauza spre rejudecare, sub aspectul capătului de cerere privind despăgubirile, aceleiaşi instanţe de apel şi va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 252 din 16 noiembrie 2004 a aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S.M.
Casează decizia nr. 252 din 16 noiembrie 2004 şi decizia nr. 281/2004 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi trimite cauza spre rejudecare în ce priveşte daunele solicitate de reclamant, aceleiaşi instanţe.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC D.N. SA, filiala Bacău, împotriva deciziei nr. 252 din 16 noiembrie 2004 a aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.