Text integral

ROMÂNIA

DOSAR NR(...)

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I -SEC_IA a IX-a CIVILĂ ŞI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 11.R

Şedin_a publică din data de: 07.01.2010

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) T.

GREFIER – O. H. T.

Pe rol se află solu_ionarea cererii de recurs formulată de către recurenta – pârâtă S.C. P. F. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 517/09.04.2009, pronun_ată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Sec_ia a V-a Civilă în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata – reclamantă UNIUNEA D. ŞI N. DIN ROMÂNIA-ASOCIA_IA PENTRU DREPTURI DE AUTOR.

La apelul nominal, făcut în şedin_ă publică, a răspuns intimata – reclamantă UNIUNEA D. ŞI N. DIN ROMÂNIA-ASOCIA_IA PENTRU DREPTURI DE AUTOR, reprezentată de avocat S.-E. B., cu împuternicire avoca_ială nr. (...)/29.10.2009 depusă la dosar, lipsind recurenta – pârâtă S.C. P. F. S.R.L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedin_ă după care: Reprezentantul intimatei – reclamante UNIUNEA D. ŞI N. DIN ROMÂNIA-ASOCIA_IA PENTRU DREPTURI DE AUTOR învederează instan_ei că solicită respingerea excep_iei de ordine publică invocată de recurenta-pârâtă prin motivele de recurs privind nelegalitatea Autoriza_iei neexclusiv a operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...) din 31.07.2008 şi în consecin_ă solicită şi respingerea cererii privind sesizarea sec_iei de contencios administrativ, astfel cum a solicitat recurenta-pârâtă. În sus_inerea pozi_iei sale, precizează că V.(...) s-a constituit şi func_ionează în baza prevederilor OG nr.26/2000 şi a Legii nr.8/1996 fiind o asocia_ie de drept privat fără scop patrimonial astfel încât nu emite acte administrative.

Curtea, deliberând, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a instan_ei de contencios administrativ având în vedere pe de o parte , faptul că actul atacat nu este unul de drept administrativ iar pe de altă parte, fa_ă de faptul că intimata-reclamantă V.(...) nu este un organ administrativ , acesta fiind constituit în baza OG nr.26/2000 şi a art. 125 din Legea nr.8/1996 şi func_ionează ca un organism fără scop patrimonial.

Reprezentantul intimatei – reclamante UNIUNEA D. ŞI N. DIN ROMÂNIA-ASOCIA_IA PENTRU DREPTURI DE AUTOR învederează instan_ei că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat şi solicită cuvântul pe cererea de recurs.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul intimatei – reclamante UNIUNEA D. ŞI N. DIN ROMÂNIA-ASOCIA_IA PENTRU DREPTURI DE AUTOR pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurenta –pârâtă, men_inerea deciziei civile atacate ca fiind legală şi temeinică , cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, depunând şi concluzii scrise. Curtea re_ine recursul în pronun_are.

CURTEA

Asupra recursului civil de fa_ă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul 9585/3/ 11.03.2009 pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Sec_ia a V-a Civilă, reclamanta Uniunea D. şi N. din România Asocia_ia pentru Drepturi de Autor (V. (...)) a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronun_a să se dispună obligarea pârâtei S.C. P. F. S.R.L. la plata către V.-(...) a sumei de 20.039,58 RON reprezentând remunera_ia restantă, datorată cu titlu de drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi de autor pentru comunicarea publică în scop lucrativ a operelor muzicale în cadrul concertului sus_inut de forma_ia N. B. în data de 02.08.2008 la Complexului Sportiv J. E. din B; obligarea pârâtei la plata penalită_ii de întârziere în suma de 50.000 RON potrivit art. 12 din Autoriza_ia neexclusiva a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...)/ 31.07.2008; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, efectuate de V.-(...) în această cauză, în conformitate cu prevederile art. 274 C. pr. Civilă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esen_ă că V.-(...) este desemnată ca unic organism de colectare a remunera_iilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru utilizarea prin comunicare publică a operelor muzicale, astfel cum prevede Decizia P. nr. 365/2006.

Pârâta, în cadrul concertului sus_inut de forma_ia N. B., desfăşurat în data de 02.08.2008 la Complexul Sportiv „J. E.” din B, a comunicat public opere muzicale din repertoriul trupei mai sus men_ionate fără să respecte prevederile Autoriza_iei neexclusive a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr.(...)/31.07.2008 încheiata cu V.-(...), pentru comunicarea publica a operelor muzicale şi fără a plăti în totalitate remunera_ia reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale.

La data de 31.07.2008, odată cu încheierea Autoriza_iei neexclusive a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr.(...)/31.07.2008, pârâta a achitat cu chitan_a nr.25483/31.07.2008, un avans în cuantum de 3.570 RON, V.-(...) eliberând factura seria (...) nr. 83682/30.08.2008.

Potrivit men_ionatei autoriza_ii licen_a neexclusiva, pârâta trebuia sa achite un procent de 8,5% din baza de calcul a remunera_iei. Având în vedere ca din decontul de impunere depus de pârâta la Direc_ia de taxe şi impozite locale Sector 1 şi comunicat V.-(...), rezultă că baza de calcul a remunera_iei datorate este în cuantum de 233.41l Ron, iar prin aplicarea procentului de 8,5% asupra acestei baza de calcul rezultă o remunera_ie în sumă de 23.609,58 RON, inclusiv TVA.

Întrucât pârâta a achitat până în prezent doar suma de 3.570 RON, din totalul de 23.609,58 RON, se impune obligarea acesteia la plata remunera_iei restante în cuantum de 20.039,58 RON, datorată cu titlu de drepturi patrimoniale de autor precum şi penalită_i de întârziere în cuantum de 50.000 RON, potrivit art. 12 din Autoriza_ia neexclusivă a utilizării muzicii în scop lucrativ (...)/31.07.2008.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozi_iile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, art. 969 şi urm. C.civ. şi pe dispozi_iile Titlului II al Metodologiei publicate în Monitorul Oficial Partea I nr. 857/19.10.2006 prin Decizia P. nr. 365/2006.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat şi nu a solicitat şi administrat probe.

Prin sentin_a civilă nr. 517/09.04.2009 a fost admisă ac_iunea astfel formulată, dispunânduse obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.039,58 lei reprezentând remunera _ie restantă pentru concertul „N. B.” din data de 02.08.2008 şi 50.000 lei despăgubiri pentru întârziere.

A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 2.419 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instan_a a re_inut în esen_ă că:

Potrivit autoriza_iei neexclusive a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...)/31.07.2008 încheiată între păr_i, pârâta s-a obligat să plătească o remunera_ie procentuală de 8,5% din încasările la concertul N. B. din 02.08.2008 organizat în Complexul Sportiv „J. E.” din B.

Prin chitan_a serie (...) nr. 25483 din 06.08.2008 acesta a achitat suma de 3570 lei reprezentând avans par_ial din suma datorată potrivit autoriza_iei men_ionate.

Ulterior la data de 16.09.2008, pârâta a trimis reclamantei decontul încasărilor, din acesta rezultând încasări de 233.411,76 lei; fa_ă de aceste încasări, rezultă că mai are de achitat o diferen_ă de 20.039,58 lei. Nu s-a făcut nici o dovadă a achitării acestei sume.

Potrivit art. 12 din contract, păr_ile au reglementat o clauză penală, în sensul că pentru întârzierea cu mai mult de 10 zile în comunicarea bazei de calcul ori a plă_ii remunera_iei datorate, pârâta datorează penalită_i de 50.000 lei.

Constatând că nu s-a făcut dovada achitării integrale a remunera_iei datorate în temeiul autoriza _iei neexclusive a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...)/31.07.2008, în baza art. 969 Cod civil cu raportare la art. 1 şi 12 din contract, a apreciat instan_a că preten_iile reclamantei sunt întemeiate.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la 2.419 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentin_e a declarat recurs pârâta.

În motivarea recursului se arată în esen_ă că:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură, motiv de recurs prevăzut de dispozi_iile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect, sus_ine recurenta că hotărârea recurată a fost pronun_ată cu o evidenta încălcare a formelor de procedură, aducându-se atingere dreptului recurentei la apărare, principiului contradictorialită_ii procesului precum şi al egalită_ii procesuale a păr_ilor. Astfel, instan_a de fond a solu_ionat litigiul la prim termen de judecată, fără ca în cauză să fie administrată vreo probă în condi_iile în care recurenta a formulat o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecată în vedere angajării unui apărător.

Având în vedere atât natura pricinii, cât şi cuantumul ridicat al preten_iilor formulate de partea adversă, precum şi fa_ă de împrejurarea că recurenta şi-a manifestat expres inten_ia de a-şi exercita dreptul constitu_ional la apărare, consideră că în mod nelegal, judecătorul fondului a ignorat cererea de amânare formulată şi a re_inut cauza în pronun_are, fără a dispune măcar amânarea pronun_ării astfel cum prevăd imperativ dispozi_iile art. 156 C.proc. civ.

Prin respingerea cererii de amânare, judecătorul fondului a încălcat – în sus_inerea recurentei - atât principiul contradictorialită_ii, potrivit căruia instan_a este obligată să acorde păr_ilor posibilitatea de a participa în mod activ la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării judecă_ii litigiului, precum şi principiul dreptului de apărare, garantat de art. 24 din Constitu_ia României.

Se arată că, prin încălcarea acestor principiilor esen_iale ale procesului civil, s-a adus o gravă atingere dreptului recurentei la un proces echitabil, prin suprimarea dreptului de a participa în mod activ la solu_ionarea pricinii, de a discuta şi combate sus_inerile păr_ii adverse, precum şi de a-şi expune punctul de vedere cu privire la orice incident, în scopul stabilirii adevărului şi al pronun_ării unei hotărâri legale şi temeinice.

O altă critică este în sensul că hotărârea recurată a fost pronun_ată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecă_ii, instan_a schimbând natura ori în_elesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ.

Sub acest aspect, se arată că - astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate - acest motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârii, dar nu orice netemeinicie, ci chiar situa_ia în care, deşi rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecă_ii ori în_elesul acestuia, instan_a a re_inut un cu totul alt act juridic sau con_inut.

În spe_ă, instan_a de fond a calificat ,,Autoriza_ia neexclusivă de utilizare a operelor muzicale în scop lucrativ” ca fiind un contract încheiat între păr_i, în ciuda faptului că natura juridică a acestuia precum şi con_inutul său sunt în mod expres reglementate de lege, astfel interpretând greşit actul dedus judecă_ii.

Procedând astfel, instan_a de fond a săvârşit o gravă confuzie între două institu_ii juridice, conferind unui act administrativ, emis în regim de putere publica, atributele unui contract bilateral, încheiat ca urmare a formarii acordului de voin_ă al păr_ilor.

În condi_iile în care actul juridic în baza căruia intimata reclamantă şi-a formulat preten_iile nu constituie un contract negociat între păr_i, ci o autoriza_ie emisă în vederea desfăşurării unei activită_i, este evident că instan_a nu putea re_ine în mod legal existen_a vreunei obliga- _ii asumate contractual de către subscrisa.

Consecin_a calificării greşite a actului juridic dedus judecă_ii a fost aceea a admiterii cererii de chemare în judecată fără o analiză a legalită_ii actului administrativ în baza căruia au fost formulate preten_iile reclamantei, instan_a de fond dispunând obligarea societă_ii la plata unei clauze penale, motivat exclusiv de împrejurarea că aceasta ar fi fost reglementată de către păr_i.

Instan_a de fond a omis să analizeze în ce măsură este posibilă instituirea unei clauze penale printr-un act administrativ guvernat de prevederile legale care stabilesc modalitatea şi procedura de gestionare a drepturilor patrimoniale de autor.

Mai sus_ine recurenta că ra_ionamentul instan_ei de fond este totodată contradictoriu, de vreme ce pe de o parte a re_inut că este vorba despre o autoriza_ie emisă în baza Legii nr. 8/1996, iar pe de alta a condamnat-o pe recurentă pentru pretinsa neîndeplinire a unei obliga _ii contractuale.

Recurenta invocă excep_ia de nelegalitate a Autoriza_iei neexclusive a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...)/31.07.2008, în temeiul art. 4 din Legea n. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În măsura în care s-ar aprecia de către instan_ă că Autoriza_ia neexclusivă a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...)/31.07.2008, nu are natura juridică a unui act administrativ, arată recurenta că în_elege să invoce, pe cale de excep_ie, nulitatea absolută a actului juridic anterior men_ionat.

Cu privire la temeinicia excep_iei de nelegalitate invocate, consideră recurenta că pot fi avute în vedere următoarele motive (care însă urmează a fi analizate de instan_a de contencios administrativ competentă):

(i) Nelegalitatea actului administrativ contestat în raport de inexistenta unui mandat de gestiune a drepturilor patrimoniale de autor prin care intimata reclamantă să justifice îndreptă_irea de a solicita plata remunera_iei pentru comunicarea publică a operei muzicale şi totodată îndreptă_irea de a emite Autoriza_ia neexclusivă a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...)/31.07.2008;

Astfel, în ceea ce priveşte mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, potrivit art. 129 din legea nr. 8/1996, acesta este „acordat direct, prin contract scris de către titularii de drepturi.”

Or, în spe_ă, intimata reclamantă nu a făcut în niciun fel dovada unui mandat din partea titularilor drepturilor de autor în ceea ce priveşte concertul N. B. din data de 02.08.2008.

(ii) Nelegalitatea actului administrativ contestat în raport de încălcarea prevederilor art. 13 din Decizia nr. 365/2006;

Din această perspectivă, actul juridic contestat este nelegal, fiind emis cu încălcarea chiar a actului normativ în baza căruia intimata reclamantă desfăşoară activitatea de gestionare a drepturilor patrimoniale de autor, stabilind în mod unilateral clauze de agravare a răspunderii, contrare dispozi_iilor legale care reglementează metodologia de colectare a remunera_iei; în condi_iile în care prin decizia emisă de autoritatea de reglementare în materie, răspunderea pentru plata cu întârziere a remunera_iei datorată pentru utilizarea operei muzicale a fost stabilită şi limitată la un cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, este nelegală şi abuzivă instituirea unei clauze penale prin intermediul Autoriza_iei neexclusive contestate.

(iii) Nelegalitatea actului administrativ contestat în raport natura abuzivă a clauzei penale instituite în cuprinsul art. 12 din Autoriza_ia neexclusivă a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. (...)/31.07.2008, urmând a constata nulitatea acesteia, cu consecin_a înlăturării efectelor asupra consumatorului, potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000.

Astfel, în ceea ce priveşte no_iunea de clauză abuzivă, potrivit art. 4. din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercian_i şi consumatori ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerin_elor bunei-credin_e, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obliga_iile păr_ilor”.

Tot astfel, potrivit alin 2 din acelaşi text de lege, „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influen_eze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condi_iile generale de vânzare practicate de comercian_i pe pia_a produsului sau serviciului respectiv” .

Astfel cum rezultă din întreg materialul probator, ipoteza dedusă judecă_ii se circumscrie pe deplin no_iunii de clauză abuzivă, astfel cum este definită în cuprinsul actului normativ anterior men_ionat, Autoriza_ia anterior men_ionată reprezentând un act juridic standard preformulat, iar prin extinderea răspunderii şi instituirea unei clauze penale în condi_iile în care chiar Decizia nr. 365/2006 invocată de reclamanta prevede majorări de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obliga_iile păr_ilor, cu singura consecin_ă a îmbogă_irii fără just temei a intimate-reclamante. Mai critică recurenta sentin_a atacată în sensul că hotărârea a fost pronun_ată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. Proc. Civ. - respectiv, dincolo de nelegalitatea actului administrativ în temeiul căruia au fost admise preten _iile intimatei reclamante, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii atât în ceea ce priveşte natura juridică a raporturilor dintre păr_i, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea în care au fost calculate preten_iile invocate de partea adversă. Astfel, este nelegală solu_ia instan_ei de fond prin care pârâta-recurentă a fost obligată la plata unei sume de bani în temeiul răspunderii civile contractuale, de vreme ce între păr_i nu au existat raporturi contractuale, guvernate de principiul acordului liber de voin_ă. De vreme ce nu a existat un raport contractual prin care păr_ile, în temeiul voin_ei liber exprimate să stabilească o clauza de agravare a răspunderii, instan_a de fond ar fi trebuit să analizeze pe de o parte în ce măsură o clauză penală poate fi instituită prin intermediul unui act juridic de adeziune, care nu poate fi negociat între păr_i, iar pe de altă parte în ce măsură intimata reclamantă poate impune o clauză de agravare a răspunderii în condi_iile în care aceasta este expres reglementată prin chiar actul normativ în temeiul căruia îşi justifică legitimarea de a colecta aceste sume de bani.

În acest sens, urmează a se observa că, potrivit prevederilor art. 13 din Decizia nr. 365/2006, invocată de chiar partea potrivnică, „pentru întârzieri la plata utilizatorii datorează penalită_i de 0,2%/zi de întârziere”.

Or, în condi_iile în care prin chiar actul normativ care reglementează procedura şi metodologia de colectare a remunera_iei pentru utilizarea operelor muzicale, a fost stabilită şi totodată limitată expres răspunderea pentru întârzierea la plata sumelor reprezentând drepturi patrimoniale de autor, în mod greşit prima instan_ă a validat o clauză abuzivă şi nelegală şi a dispus obligarea subscrisei la plata unei clauze penale stabilite unilateral de partea adversă. Mai mult, potrivit aceleiaşi Decizii emise de Oficiul R pentru Protec_ia drepturilor de autor, în cuprinsul art. 17, a fost stabilită posibilitatea perceperii de daune interese, reprezentând triplul remunera_iei ce ar fi fost legal datorată, însă pentru situa_ia comunicării publice a operelor muzicale în scop lucrativ fără autoriza_ie.

Prin urmare, posibilitatea instituirii unei clauze penale, în concordan_ă şi cu natura sanc_ionatorie a acestei institu_ii juridice a fost stabilită exclusiv pentru situa_ia în care utilizatorul îşi încalcă obliga_ia de a solicita autoriza_ia, şi nicidecum pentru întârzierea la plată. Intimata reclamantă a urmărit, şi a şi ob_inut, obligarea pârâtei-recurente la plata atât a remunera _iei cât şi unei sume de bani care reprezintă triplul acestei remunera_ii, sumă ce nu putea fi percepută nici măcar în ipoteza lipsei oricărei autoriza_ii deoarece în această situa- _ie sanc_iunea prevăzută de lege este triplul remunera_ie şi nicidecum triplul remunera_iei plus cuantumul remunera_iei.

O astfel de conduită nu poate decât să eviden_ieze reaua credin_ă a intimatei recurente şi să conducă la o îmbogă_ire a patrimoniului acesteia în detrimentul patrimoniului subscrisei, fără ca pentru aceasta să existe vreo justificare legală sau contractuală.

Solicită recurenta ca instan_a de recurs să cenzureze hotărârea contestată şi din perspectiva lipsei oricărui rol activ al magistratului de prima instan_ă, care nu a efectuat nici minimele verificări cu privire la temeinicia preten_iilor păr_ii adverse, însuşindu-şi fără rezerve sus_inerile acesteia inclusiv în ceea ce priveşte cuantumul preten_iilor solicitate.

Instan_a de fond nu numai că nu a efectuat nicio verificare, nu a dispus efectuarea niciunei probe, însă mai mult nu a procedat nici măcar la un calcul simplu al preten_iilor solicitate pentru a constata că în realitate suma solicitată excede procentului de 8,5% din suma cuprinsă în decontul transmis de către subscrisa.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 şi 9, art. 304 C.proc.civ.

Recurs legal timbrat.

Intimata nu a formulat întâmpinare în recurs.

În ce priveşte excep_ia de nelegalitate a Autoriza_iei neexclusive pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ cu nr.(...)/2008, invocată de către recurentă în contextul art. 4 din Legea 554/2004, Curtea a constatat – în şedin_a publică din data de 07.01.2010 – că nu sunt întrunite condi_iile men_ionatei norme pentru a fi sesizată instan_a de contencios administrativ cu solu_ionarea unei asemenea excep_ii.

Analizând recursul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de exigen_ele art. 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea constată caracterul nefondat al acestuia. Considerentele avute în vedere sunt următoarele:

Recurenta impută instan_ei de fond vătămarea dreptului la apărare, încălcarea principiului contradictorialită_ii şi încălcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la o pretinsă cerere de amânare ce ar fi formulat-o, spre a-şi angaja apărător, la primul termen de judecată.

În con_inutul dosarului nu se regăseşte însă o cerere scrisă a pârâtei-recurente cu un astfel de con_inut, iar la termenul de judecată respectiv pârâta nu a fost prezentă, deşi fusese legal citată.

În condi_iile în care păr_ile erau legal citate, conform cu exigen_ele art. 85 C.pr.civ., şi acestea nu invocaseră vreun motiv de natură a justifica amânarea judecă_ii pentru un nou termen, instan_a fondului a procedat la judecarea pricinii corespunzător cererilor concret formulate în fa_a sa şi a probatoriului administrat.

Dreptul pârâtei la un proces echitabil şi principiul contradictorialită_ii au fost deplin respectate în condi_iile în care pârâta-recurentă a avut cunoştin_ă de termenul de judecată din data de 09.04.2009 şi, astfel, a avut posibilitatea de a-şi exercita drepturile procedurale – inclusiv cel de a adresa instan_ei o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător – fiind _inută concomitent de obliga_ia procedurală de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului, de a îndeplini actele de procedură în condi_iile, ordinea şi termenele stabilite de lege şi de a ac_iona cu bună credin_ă în exercitarea drepturilor procedurale, conform prevederilor art. 129 alin. 1 C.pr.civ.

În ce priveşte natura juridică a Autoriza_ie de licen_ă neexclusivă încheiată între păr_ile din proces, corect instan_a de apel a re_inut că este aceea a unei conven_ii. Potrivit prevederilor art. 124 din Lege8/1996 „P. de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredin_ată de către titulari’’ iar potrivit art. 125 alin. 1 din acelaşi act normativ „P. de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condi_iile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi func_ionează potrivit reglementărilor privind asocia_iile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor prezentei legi.”

Astfel cum reiese din normele enun_ate, organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice de drept privat, constituite în condi_iile dreptului comun prin liberă asociere şi cu autorizarea prealabilă a P., şi au ca scop gestionarea drepturilor (patrimoniale) de autor şi a drepturilor (patrimoniale) conexe ce _in de sfera dreptului privat.

Actele administrative sunt definite strict şi limitativ – prin art. 2 lit. c din Legea 554/2007 – în sensul că sunt acte care au caracter individual sau normativ şi sunt emise de o autoritate publică în regim de putere publică, ori contracte încheiate de autorită_ile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizi_ii publice.

Astfel, _inând seama de împrejurarea că intimata-reclamantă nu are statutul de autoritate publică, şi că Autoriza_ia de licen_ă neexclusivă acordată recurentei-pârâte nu se referă la bunuri sau presta_ii de natura celor limitativ enumerate prin art. 2 lit. c din Legea 554/2004, Curtea constată că este lipsită de fundament legal sus_inerea recurentei potrivit căreia men_ionata Autoriza_ie ar fi un act administrativ.

Potrivit art. 129. alin. ultim C.pr.civ., instan_a este _inută a se pronun_a exclusiv cu privire la cererile şi apărările pe care păr_ile le formulează în derularea procesului, context în care – în spe_ă – ar fi excedat limitelor investirii primei instan_e o eventuală analiză a legalită _ii Autoriza_ie de licen_ă neexclusivă eliberate de către reclamantă pârâtei-recurente. Astfel cum s-a re_inut prin considerentele expuse anterior, Autoriza_ia de licen_ă neexclusivă are natura unui act juridic de drept privat, bilateral prin care organismul de gestiune colectivă (reclamanta) şi-a exprimat acordul de a fi utilizat repertoriul său în desfăşurarea concertului „N. B.”, acord exprimat la solicitarea pârâtei-recurente.

Eliberarea Autoriza_iei neexclusive men_ionate este consecin_ă a realizării – în acest mod – a unui acord de voin_ă al păr_ilor, iar împrejurarea că anumite elemente/clauze ale conven_iei astfel materializate s-au impus ca efect al existen_ei Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică (publicată potrivit Deciziei P. nr. 365/2006) nu este de natură a lipsi conven_ia de for_a obligatorie conferită prin art. 969 C.civ. Clauza penală inserată în Autoriza_ie nu este incompatibilă cu acest tip de conven- _ie, prin Metodologia men_ionată sau printr-o normă imperativă a Legii 8/1996 nefiind stabilită vreo interdic_ie în privin_a prestabilirii conven_ionale a cuantumului despăgubirii ce s-ar datora în cazul în care nu se respectă termenele de plată a remunera_iei de către beneficiarul autoriza_iei.

Numai în prezen_a unei asemenea interdic_ii stabilită printr-o normă de ordine publică, prima instan_ă ar fi avut posibilitatea să nu dea eficien_ă clauzei penale, în absen_a oricăreia apărări a pârâtei.

Potrivit prevederilor art. 123 ind. 1 alin. 1 lit. e) din Legea 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie în ce priveşte exercitarea (de către titular) a dreptului de comunicare publică a operelor muzicale, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, pentru această categorie de drepturi, organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Pe de altă parte, prin art. 12 din Legea 8/1996 se prevede că „autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa…”.

Raportat la aceste prevederi legale, prin perfectarea Autoriza_iei de licen_ă neexclusivă nr. (...)/2008, pârâta-recurentă a încheiat o conven_ie cu reclamanta, aceasta având calitatea de mandatar legal al titularilor drepturilor patrimoniale legate de comunicarea publică a operelor muzicale realizată în desfăşurarea concertului „N. B.”.

Altfel spus, faptul că – în această materie – legiuitorul a folosit denumirea de „autoriza _ie de licen_ă neexclusivă” pentru acest tip special de contract nu afectează natura actului juridic, respectiv nu îl transformă într-un act de autoritate spre a re_ine că există o contradic _ie în ra_ionamentul instan_ei de fond – astfel cum fără temei pretinde recurenta. Invocând nulitatea Autoriza_iei de licen_ă neexclusivă nr. (...)/2008, cu titlu de excep- _ie în cadrul motivelor de recurs, recurenta tinde a extinde obiectul procesului, direct în calea de atac, cu o cerere care să conducă la constatarea nulită_ii absolute a unui act juridic utilizat ca probă de partea adversă.

O asemenea modalitate de lărgire a cadrului procesual este oprită prin prevederile art. 316 raportat la art.294 alin. 1 C.pr.civ., potrivit acestor norme nefiind posibilă schimbarea păr_ilor, a cauzei ori obiectului sau formularea de cereri noi în faza apelului şi recursului. Aşa fiind, Curtea apreciază că nu există temei spre a fi analizate argumentele dez voltate de către recurentă în sus_inerea excep_iei ce priveşte nelegalitatea respectivei autoriza _ii.

Stabilirea, prin art. 13 al Deciziei nr. 365/2006 a P., a unui nivel procentual (0,2% pe zi de întârziere) al penalită_ilor pentru întârzierea utilizatorului în plata remunera_iei nu este de natură a-l exonera de obliga_ia de a respecta clauza penală la care el însuşi a consim_it şi care, astfel, este obligatorie şi trebuie executată cu bună credin_ă potrivit art. 969-970 C.civ. În absen_a unei dispozi_ii imperative a legii, care să interzică depăşirea acestui procent, respectiva reglementare nu poate fi interpretată decât ca determinând nivelul minim al penalită_ilor care pot fi stabilite conven_ional, pentru orice valoare superioară acestui nivel operând principiul libertă_ii de voin_ă a păr_ilor care cer şi respectiv eliberează Autoriza_ia de licen_ă neexclusivă.

În condi_iile în care, în spe_ă, se analizează situa_ia pârâtei-recurente care a utilizat opere muzicale aflate repertoriul reclamantei în baza unei autoriza_ii de licen_ă neexclusivă, iar prin aceasta s-au stabilit conven_ional atât cuantumul remunera_iei ce trebuie plătită de utilizator cât şi despăgubirile pe care acesta le datorează în cazul întârzierii în plata remunera _iei, este lipsită de relevan_ă modalitatea în care reclamantul ar fi putut solicita (şi ob_ine) despăgubiri pentru situa_ia în care nu ar fi existat respectiva autoriza_ie (deci pe fundamentul angajării răspunderii civile delictuale).

Preten_iile deduse judecă_ii au fost apreciate ca întemeiate prin prisma con_inutului Autoriza_iei de licen_ă neexclusivă şi al prevederilor art. 969 C.civ., aşa încât apare ca vădit nefondată sus_inerea recurentei potrivit căreia ar fi vorba de o îmbogă_ire fără just temei al reclamantei-intimate.

Cât priveşte lipsa de rol activ imputată primei instan_e de către recurentă, Curtea constată că este vădit nefondată această critică în condi_iile în care se referă la efectuarea de „minime verificări cu privire la temeinicia preten_iilor păr_ii adverse”. Argumentele astfel dezvoltate tind a reproşa instan_ei că a pronun_at o hotărâre netemeinică, deci lipsită de suport probator, iar nu lipsa de rol activ astfel cum acesta este reglementat prin art. 129 alin. 5 C.pr.civ.

Se cuvine a fi men_ionat că pozi_ia instan_ei în procesul civil trebuie să fie echidistantă fa_ă de păr_ile aflate în proces, numai în acest mod fiind respectate exigen_ele desfăşurării unui proces echitabil şi ale principiului egalită_ii armelor, aşa încât rolul activ permis instan_ei prin norma men_ionată nu poate impune acesteia obliga_ia de a dispune probe pentru apărarea intereselor păr_ilor care nu în_eleg să se înfă_işeze în timpul procesului spre a-şi sus_ine propriile interese.

Din cuprinsul considerentelor sentin_ei recurate reiese cu puterea eviden_ei că instan _a de fond a judecat pricina în urma unei analize complete a materialului probator administrat, stabilind că preten_iile reclamantei sunt întemeiate corespunzător elementelor de cuantificare stabilite în mod conven_ional.

Având în vedere considerentele expuse şi dispozi_iile legale men_ionate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurentă hotărârii atacate urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea recursului astfel sus_inut.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., constatând că recurenta este – fa_ă de solu_ia re_inută – partea căzută în preten_ii, urmează a se dispune obligarea acesteia la plata către intimată a sumei de 3750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de către recurenta – pârâtă S.C. P. F. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 517/09.04.2009, pronun_ată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Sec_ia a V-a Civilă în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata – reclamantă UNIUNEA D. ŞI N. DIN ROMÂNIA-ASOCIA_IA PENTRU DREPTURI DE AUTOR, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 3750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.

Pronun_ată în şedin_ă publică, azi, 07.01.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) T.
(...)
GREFIER
O. H. T.
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex. / …………..
T.B. Sec_ia a V-a civilă / Jud. fond: F. G.