Texte intégral

Dosar nr(...)
ROMANIA
CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I
SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ
DECIZIE NR.55/A
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Completul compus din:
PREŞEDINTE - dr. (...) (...)
Judecător - (...) (...)
Grefier - (...) (...)
.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către reclamanta (...) F. SRL G, cu sediul social în G, Ţ. II, str. (...) , (...) Leagănul de Copii, judeţul G, împotriva sentinţei civile nr. 378/13.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), in contradictoriu cu intimata-pârâtă D. G, cu sediul social în G,(...) A, judeţul G, cauza având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal facut în şedinţa publică răspunde intimata pârâtă reprezentată prin avocat D. S. O., în baza împuternicirii avocaţiale depuse la dosar, lipsă fiind apelanta reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat, timbrat corespunzător, cu 7,5 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar la data de 05 iunie 2008 apelanta reclamanta a înaintat la dosarul cauzei contractul de închiriere nr. 13/2.12.2005 certificat cu mentiunea de conformitate cu originalul, aşa cum s-a dispus la termenul anterior. Se referă, de asemenea că prezenta cauză a fost repusă pe rol, după rămânerea în pronunţare , pentru ca părţile să-şi completeze probatoriile şi să prezinte originalul contractului nr. 13/2.12.2005 încheiat între părţi.
Apărătorul intimatei pârâte depune , cu opis, înscrisurile solicitate de instanţă la termenul anterior, precum şi originalul contractului comercial existent între părţi.
Curtea, după confruntarea copiei existente la dosar constată că aceasta corespunde cu originalul care i se restituie părţii prezente, şi nefiind alte cereri de formulat în cauză, constată dosarul în stare de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele expuse oral la termenul anterior. în completarea acestora invocă art. 9 din contractul existent între părţi privind pactul comisoriu.

CURTEA

Asupra apelului civil de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 378/13.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...) s-a respins ca nefondată acţiunea comercială având ca obiect constatare nulitate act formulată de reclamanta (...) F. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Între părţi a fost încheiat contractul de închiriere nr. 13 din data de 02. 12.2005 prin care D. G a închiriat lui (...) „F." SRL G imobilul spaţiul comercial pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, iar chiriaşul şi-a asumat obligaţia de a achita chiria şi contravaloarea utilităţilor.
În contract s-a prevăzut la art. 9 că în caz de nerespectare a termenelor de plată proprietarul imobilului care este reclamanta va percepe o penalizare de 0,8% pentru fiecare zi de întârziere calculată la valoarea chiriei în lei.
Respectivul contract de închiriere a fost semnat şi ştampilat de către ambele părţi, iar conform art. 969 Cod civil acesta reprezintă legea părţilor.
In cauză nu s-a făcut dovada neîndeplinirii vreunei obligaţii prevăzută în contract care să atragă rezilierea acestuia. De asemenea, tot din probele de la dosar nu rezultă vreun motiv de nulitate absolută a acestei clauze de penalitate de 0.8% nici nu s-a făcut dovada că prin aceasta se încalcă normele morale prevăzute de art. 5 Cod civil.
Reclamanta nu a fost obligată să încheie acest contract şi nici să accepte această clauză de penalizare, şi avea posibilitatea să negocieze iar in caz contrar să refuze încheierea acestuia.
Ori, prin semnarea acestuia reclamanta şi-a asumat toate obligaţiile prevăzute, aceasta având capacitatea de exerciţiu deplină pentru a încheia valabil acest contract. Motivele de nulitate trebuie să existe la momentul încheierii unui contract şi nu ulterior, deoarece a apreciat că această clauză este disproportională.
Impotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta, j criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Principiul pacta sunt servanda nu este unul rigid şi nu trebuie aplicat in sensul ] strict al fortei legii părţilor, ci trebuie avut in vedere spiritul dispoziţiilor art. 969 Cod civil. Adică, au forţă obligatorie doar acele convenţii care nu contravin reglementărilor în materie.
In analiza motivelor de constatare a nulităţii contractuale nu trebuie avute in vedere doar dispoziţiile generale ale Codului civil, ci şi celelalte reglementări interne, precum şi dispoziţiile comunitare, relevantă în acest sens fiind Directiva 13/ 1993 a CEC potrivit căreia, o clauză contractuală care nu a format obiectul unei negocieri individuale este considerată ca abuzivă atunci când, cu încălcarea exigenţei de bună-credinţă, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ [litre drepturile şi obligaţiile părţilor ce decurg din contract (art. 3).
Privită prin prisma dispoziţiilor normelor comunitare şi interne, clauza prin care s-au impus penalităţi de 0,8% /lună nu poate fi decât una abuzivă, existenţa unei vădite disproporţii între prestaţiile reciproce reclamând aplicarea sancţiunii nulităţii.
Pentru motivele expuse sintetic mai sus, reclamanta-apelantă a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii şi a anulării clauzei referitoare la penalităţi.
Intimata-pârâtă, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză, dar a solicitat, prin apărător, la termenul dezbaterii în fond a apelului respingerea acestuia, ca nefondat.
Apelul de faţă este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Hotărârea criticată este una legală şi temeinică în raport de cuprinsul contractului perfectat între părţi, semnarea contractului semnificând achiesarea pârâtei la toate clauzele contractuale, inclusiv cea privitoare la penalităţi.
Actele normative incidente domeniului protecţiei consumatorilor sunt Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor (reglementare generală) şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori (reglementare specifică). Normele din primul act normativ au suferit modificări de substanţă prin Legea nr. 37/2002 menite să creeze un drept comun cu cel cuprins în celălalt act normativ. S. din ambele acte normative se inspiră din textul Directivei CEE nr. 93/13 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori respectivele texte legale putându-se corobora cu cele din dreptul comun ( in principal art. 970 alin. 1 Cod civil, dar şi art. 977-985 Cod civil sau 966-968 Cod civil).
Dacă în privinţa comercianţilor nu sunt de făcut discuţii, categoria consumatorilor include doar persoana fizică sau grupul de persoane fizice constituite în asociaţii care încheie un contract în afara activităţii lor autorizate, profesionale sau comerciale (art. 2 din Lege).
Cum, însă, pârâta nu se încadrează sferei consumatorului definit de lege (prin reproducerea fidelă a directivei comunitare), nu se poate aplica legea şi nici directiva in speţă.
De altfel, nu este acesta singurul aspect ce reclamă excluderea aplicării normelor vizând clauzele abuzive, pentru că nici chiar clauza în discuţie nu este una abuzivă în înţelesul legislaţiei la care am facut referire.
O clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, in detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (art. 4 alin. 1 din Lege -echivalentă textului art. 3 alin. 1 din Directiva).
Clauza referitoare la penalităţi se activează doar pentru ipoteza întârzierii în efectuarea plăţii chiriei ca un mijloc de constrângere a chiriaşului in executarea corespunzătoare a respectivei obligaţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 297 Cod procedură civilă, urmează a fi menţinută hotărârea criticată cu consecinţa imediată a respingerii apelului de faţă.



PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către reclamanta (...) F. SRL G, cu sediul social în G, Ţ. II, str. (...) , (...) Leagănul de Copii, judeţul G, împotriva sentinţei civile nr. 378/13.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. G, cu sediul social în G,(...) A, judeţul G, cauza având ca obiect constatare nulitate act.
Obligă apelanta-reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 11 iunie 2008.

Preşedinte Judecător
dr. S. (...) G. (...)

Grefier
M. (...)
Red. G.I.
Tehno: M.D.
4 ex./07 iulie 2008
Fond:M. D. B.