Text integral

Dosar nr(...) (Număr în format vechi 2667/2007)
R O M Â N I A
CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I - SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 77
Şedinţa publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREŞEDINTE (...) (...)
JUDECĂTOR (...) (...)
GREFIER (...) (...)
Pe rol fiind soluţionarea cererii de apel formulată de apelantul E. H. împotriva sentinţei comerciale nr. 11583 din 17.10.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SC M. BANK SA.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimata prin consilier juridic T. J., cu delegaţie la dosar, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că intimata a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Curtea acordă intimatei prezente cuvântul pe cereri şi probe.
Intimata prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat şi nici probe noi de administrat, în afara celor din dosar.
Curtea, constată cauza în stare de judecată şi acordă intimatei cuvântul pe cererea de apel.
Intimata prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de apel ca neîntemeiată, menţinerea sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială ca fiind temeinică şi legală. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului c o m e r c i a l d e faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11583/17.10.2007 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul E. H. în contradictoriu cu pârâta SC M. BANK SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că prin cererea sa reclamantul a solicitat anularea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. 384BA/15.09.2004, modificat prin actele adiţionale nr. 1/10.12.2004 şi nr. 2/16.12.2005, acesta arătând că a fost instituită ipoteca asupra imobilului proprietatea sa prin contractul nr. 650/15.09.2004 pentru garantarea creditului acordat de bancă debitorului principal SC T. D. SRL. Reclamantul a apreciat ca fiind abuzive clauzele referitoare la declararea scadenţei anticipate a creditului şi cele referitoare la dreptul băncii de a calcula dobânda majorată, considerând că acestea nu ar trebui să producă efecte în ce îl priveşte, invocând prevederile Legii nr. 193/2000. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 193/2000 în raporturile dintre bancă şi debitorul principal, justificat de faptul că societatea care a primit creditul nu are ca obiect de activitate încheierea contractelor de credit astfel încât poate beneficia a protecţia juridică oferită de această lege.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor băncii cedente, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţii. În raport de această prevedere, judecătorul fondului a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantului, cu următoarele considerente: nu este abuzivă clauza 8.2. din contract ce se referă la perceperea unei dobânzi majorate cu 125 % din dobânda curentă pe an, clauza vizând majorarea dobânzii anuale datorate cu 125% din dobânda curentă, respectiv cu 6,75 % mai mare decât cea stabilită contractual, iar nu aşa cum susţine reclamantul că dobânda anuală se majorează cu 125%.
Nu sunt abuzive nici clauzele 6.2 şi 8.3 nu pot fi considerate ca abuzive, nefiind reţinută susţinerea reclamantului în sensul că banca îşi rezervă dreptul de a modifica procentul de dobândă, fără ca debitorii să poată invoca neluarea la cunoştinţă a noului procent şi a noului plan de rambursare. Din analiza celor două clauze rezultă că decizia de modificare a dobânzii este comunicată împrumutatului, noul plan putând fi solicitat de această ultimă persoană o dată cu luarea la cunoştinţă a modificării aduse dobânzii.
Nici clauza 15 şi cea menţionată sub nr. 1.4 nu sunt abuzive, ele vizând dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată a creditului doar în prezenţa unor fapte culpabile ale împrumutatului cu consecinţe asupra posibilităţii băncii de a recupera creditul ori de a executa garanţiile. De asemenea, nu se poate aprecia ca fiind abuzive aceste clauze, chiar în situaţia inexistenţei unei clauze privind dreptul debitorilor de a achita anticipat creditele, nefiind îndeplinită cerinţa legală de a exista un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. A fost înlăturată apărarea reclamantului cu privire la încălcarea dispoziţiilor OG nr. 9/2000, stabilirea unei dobânzi penalizatoare plătibile doar în cazul depăşirii termenului scadent nu echivalează cu o capitalizare a dobânzii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, apelantul a arătat că judecătorul fondului a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a Legii nr. 193/2000, prin aceea că clauza referitoare la perceperea dobânzii majorate cu 125 % este abuzivă, motivarea judecătorului în sensul că un contract de credit este un contract unilateral nefiind corectă. Se mai arată că în anexa Legii nr. 193/2000 este prevăzută ca exemplu de clauză abuzivă cea care permite comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator în cazul neexecutării contractului de către comerciant. Din perspectiva acestui exemplu, clauza este abuzivă, apreciază apelantul. În mod greşit a apreciat judecătorul şi cu privire la clauza care permite băncii să modifice procentul de dobândă, fără ca împrumutatul să poată invoca neluarea la cunoştinţă a noului procent de dobândă şi a noului plan de rambursare. Clauza este abuzivă în raport de prevederile Legii nr. 193/2000 care menţionează că este abuzivă clauza care dă dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu, legea calificând, totodată, ca abuzivă şi clauza care obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului.
Sunt abuzive şi clauzele referitoare la dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată a creditului, contractul neprevăzând şi pentru împrumutat şi garanţi dreptul de a achita anticipat suma datorată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, dată fiind natura specifică a contractului de împrumut care dă naştere la obligaţii doar pentru împrumutat, prin contract creditorul punând la dispoziţia împrumutatului sume de bani menţionate în contract, urmând ca acesta din urmă să îndeplinească obligaţia de rambursare a creditului în condiţiile stabilite de comun acord cu creditorul. În ce priveşte celelalte critici aduse de apelant sentinţei de fond, intimata apreciază că judecătorul a făcut o corectă analiză a clauzelor contractuale din perspectiva Legii nr. 193/2000. Intimata mai invocă faptul că nu există relaţie contractuală între ea şi apelant, acesta fiind doar garant al împrumutatului, relaţia de creditare fiind stabilită doar între bancă şi împrumutat.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat. Astfel, în ce priveşte prima critică adusă de apelant cu privire la caracterul abuziv al clauzei referitoare la majorarea dobânzii în cazul depăşirii termenelor de plată, se reţine că nu este incidentă în cauză dispoziţia din anexa la Legea nr. 193/2000 invocată de apelant. Acel exemplu are în vedere prevederea unor compensaţii în sumă echivalentă pentru consumator în cazul neexecutării contractului de către comerciant. Or, este evident că în cazul semnării contractului de credit comerciantul, în speţă banca intimată, şi-a executat obligaţia ce îi revenea, respectiv cea de virare a sumei acordată cu titlu de credit. În consecinţă, nu poate fi prevăzută o clauză compensatorie în sensul oferit de exemplul din anexa la lege, câtă vreme comerciantul şi-a executat propria obligaţie, deci, a procedat la executarea contractului. Este evident, deci, că prevederea contractuală referitoare la majorarea dobânzi pentru depăşirea termenelor de plată este în strânsă relaţie cu executarea de către comerciant – banca intimată a obligaţiei ce îi revenea, aceea de virare a sumei împrumutate. În lipsa virării sumei împrumutate nu se naşte obligaţia de rambursare a împrumutatului, deci nu se poate vorbi de plata cu întârziere a ratelor stabilite în graficul de rambursare.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzei care dă dreptul băncii intimate de a modifica procentul de dobândă. Nu se poate susţine că această modificare se realizează fără acordul consumatorului, câtă vreme această posibilitate este prevăzută în contractul dintre părţi şi, deci, asumată de părţi prin semnarea contractului. Pe de altă parte, prin semnarea contractului împrumutatul şi garanţii săi şi-au dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobândă, nemaifiind vorba, deci, de o modificare unilaterală, abuzivă, în sensul reglementat de Legea nr. 193/2000, ci de o modificare realizată cu acordul prealabil al împrumutatului, acord exprimat în acest sens la semnarea contractului.
Nu este reţinută nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzelor la care se supune consumatorului faţă de care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului. Este evident că la momentul semnării contractului semnatarii au avut posibilitatea reală de a lua cunoştinţă de clauzele sale prin simpla citire a înscrisului pe care şi-au pus semnăturile. Deci, posibilitatea reală de a lua cunoştinţă de clauzele contractuale a existat, împrumutatul putând lua cunoştinţă de toate aceste clauze prin simpla citire a înscrisului.
Nici critica referitoare la declararea scadenţei anticipate a creditului ca fiind abuzivă nu poate fi reţinută, această posibilitate fiind stabilită doar în cazuri clar şi strict determinate care afectează dreptul băncii intimate de a recupera suma împrumutată ori de a executa garanţiile constituite, ca urmare a unor fapte săvârşite de împrumutat sau garanţi. Referirile apelantului la denunţarea unilaterală a convenţiilor nu au relevanţă în cauză, în speţă nefiind vorba de o denunţare unilaterală a contractului, ci doar de accelerarea rambursării creditului, ceea ce nu echivalează că denunţarea contractului.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la lipsa prevederii şi pentru împrumutat a posibilităţii de rambursare anticipată a creditului, dispoziţiile din actul adiţional nr. 2 stabilind dreptul împrumutatului de achitare anticipată parţială a creditului.
Având în vedere cele reţinute şi constatând că sentinţa pronunţată de judecătorul fondului este legală şi temeinică, în baza art. 296 C.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul E. H., domiciliat în B, sector 2, bd. C nr. 79, (...) 12 bis, . A, . 40 în contradictoriu cu intimata SC M. BANK SA, cu sediul în B, sector 1,(...) împotriva sentinţei comerciale nr. 11583/17.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...).
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.02.2008.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR
(...) (…) (...) (...)

GREFIER
(...) (...)

Red. RP/4ex
11.03.2008.