Dosar nr(...)
R O M Â N I A
CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A
SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 136/COM
Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2008
Completul compus din:
Preşedinte – (...) (...) (...)
Judecător - (...) (...)
Grefier – (...) (...)
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta reclamantă M. H. – cu domiciliul în T,(...), judeţ T, împotriva Sentinţei civile nr.709/ 27 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A. (fostă N. S.A.) – cu sediul în B, E. D. de H. nr.15. sector 1, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelanta reclamantă reprezentată prin avocat N. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr 45/2008 depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor art. 87 şi următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de şedinţă evidenţiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că apelul este motivat, timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei conform chitanţei seria (...) nr. (...)/30.06.2008 şi 0,15 lei timbru judiciar.
Cu privire la calea de atac promovată, apărătorul apelantei reclamante învederează instanţei că din eroare a menţionat calea de atac ca fiind recurs, în raport de obiectul cererii calea de atac a hotărârii primei instanţe este apelul; instanţa de fond calificând corect calea de atac.
Întrebat fiind, apărătorul apelantei reclamante precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor asupra cauzei.
Apărătorul apelantei reclamante intimatei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul constatării nulităţii absolute a clauzei penale prev. la art. 6.1 din anexa la Contractul seria (...) nr. (...)/2000 încheiat cu SC N. SA privind plata de penalităţi în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru obligaţiile neexecutate la scadenţă.
Consideră că în mod greşit prima instanţă considerând inaplicabile în speţă disp. Legii nr.193/2000 a înlăturat nejustificat prezumţia instituită de art.4 alin.2 din lege. Arată că în contractul încheiat între părţi, contract de adeziune, este înscrisă ca art. 6,1 clauza penală nenegociabilă, preformulată, care prin natura sa este o clauză abuzivă deoarece obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale şi permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator fără a prevede existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă pentru consumator în cazul neexecutării contractului de către comerciant.
Aplicarea unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere conduce la perceperea unei sume accesorii de 365% pe an, acest procent depăşind orice penalitate de întârziere percepută de instituţiile bancare de credit, iar prejudiciul comerciantului nu poate avea o asemenea întindere.
Deşi în ceea ce priveşte clauza penală funcţionează de regulă, principiul libertăţii de voinţă al părţilor şi al forţei obligatorii a contractului, specificul raporturilor juridice dintre comercianţi şi consumatori a determinat adoptarea unei legislaţii specifice, menite să protejeze interesele consumatorilor, care are prioritate faţă de dispoziţiile codului civil.
Face referire la practica şi jurisprudenţa europeană privind aplicarea cu prioritate a legii speciale considerând că instanţa de fond trebuia să aplice cu prioritate legea specială şi să constate că nerespectarea dispoziţiilor imperative, de ordine publică ale art.1 alin.3 din Legea nr. 193/2000, care interzic comerciantului să introducă clauze penale abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, atrag nulitatea absolută a clauzei abuzive. Sancţiunea nulităţii absolute are caracter virtual prin prisma art. 5 din Codul civil.
Pentru cele expuse oral şi dezvoltate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Depune concluzii scrise şi practică judiciară..
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate şi rămâne în pronunţare.
C U R T E A
Asupra apelului c o m e r c i a l d e faţă.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.709/2008 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta M. H. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. ). N. S.A.) privind constatarea nulităţii absolute a clauzei penale prevăzute la art.6.1 din anexa la contractul încheiat între părţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul seria (...) nr.(...) din data de 21.02.2000 având obiect prestări servicii D., iar prin art.6 pct.1 din anexa la contract s-a prevăzut că, pentru sumele neplătite la termen, clientul va plăti penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere până la plata întregii sume.
Instanţa a motivat că, potrivit art.1087 Cod civil, clauza penală nu poate fi cenzurată de instanţă, mărind-o sau micşorând-o. A considerat că acest text de lege se referă, neîndoielnic, la clauza penală legal asumată, deoarece clauza penală, ca orice prevedere contractuală, conform art.5 Cod civil nu poate deroga de la regulile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri. Aşa cum rezultă din disp.art.1069 Cod civil clauza penală este o compensaţie a daunelor interese ce creditorul suferă prin neexecutarea obligaţiei contractuale, iar conform art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea suferită şi beneficiul de care a fost lipsit.
Prin urmare, conform art.1087 Cod civil, instanţa nu poate să modifice cuantumul daunelor evaluate de către părţi şi nici să ceară creditorului să dovedească prejudiciul suferit, soluţia decurgând din caracterul convenţional al clauzei penale, instanţa, în caz de executare parţială, putând totuşi să micşoreze cuantumul despăgubirilor convenţionale corespunzător cu ceea ce s-a plătit.
S-a mai reţinut că situaţia invocată de către reclamantă este reglementată de Legea nr.496/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, existând şi posibilitatea ca părţile să poată stipula prin contract ca totalul penalităţilor de întârziere în decontare să depăşească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. Deşi reclamanta susţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.193/2000, nu a făcut dovada existenţei unei clauze contractuale care nu a fost negociată direct, respectiv nu a făcut dovada că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul şi cea privind clauza penală este nenegociată.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta care a criticat soluţia instanţei de fond ca nelegală.
A susţinut apelanta că acţiunea sa este întemeiată pe dispoziţiile imperative prevăzute în Legea nr.193/2000 care interzic comercianţilor să stipuleze clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Ori, prima instanţă a înlăturat în mod nejustificat prezumţia instituită de art.4 alin.2 din lege atâta timp cât din contract rezultă clar că furnizorul de telefonie mobilă a pus la dispoziţia consumatorului Condiţiile generale în cadrul unui formular tipizat, pretipărit, fără posibilitatea negocierii clauzei penale.
A mot ivat apelanta că, fără a contesta caracterul disproporţionat al penalităţilor, respectiv accesorii în valoare de 365% pe an, instanţa a reţinut aplicabilitatea art.1087 Cod civil. O astfel de motivare este greşită deoarece convenţiile încheiate între comercianţi şi consumatori se bucură de un tratament juridic distinct, prevăzut de Legea nr.193/2000, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie instanţa este ţinută să aplice cu prioritate această lege specială care transpune Directiva CE nr.93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii.
A mai arătat apelanta încălcarea dispoziţiilor legale invocate atrage sancţiunea nulităţii absolute, acest caracter rezultând tocmai din modul în care este redactată dispoziţia legală, dar şi din raţiunea şi scopul acesteia.
Intimata pârâtă, legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, potrivit art.6.1 din contractul nr.16592/2000 încheiat între părţi „pentru sumele neplătite la termen clientul va plăti penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume”. În baza acestei clauze, intimata pârâtă SC E. SA a calculat în sarcina apelantei reclamante, pentru un debit în sumă de 364,19 lei, penalităţi în valoare de 11.532,12 lei.
Curtea apreciază că stabilirea prin contract a unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, care prin art.1 alin.3 interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Având în vedere că legea menţionată a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunităţii Europene nr.93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România şi-a asumat obligaţia transpunerii şi aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislaţiei comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiţiei stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiţii generale impuse acestora.
Conform art.4 din lege, “(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe E. produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”
De asemenea, art.1 lit.i din anexă prevede că este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
În speţă, contractul încheiat de reclamantă cu prestatorul de telefonie mobilă este un contract standard preformulat, Condiţiile generale ale contractului fiind stabilite în mod unilateral de către prestator. Mai mult, acesta din urmă nu a pretins şi nici nu a făcut dovada că o astfel de clauză preformulată a fost negociată directcu reclamanta, în calitate de consumator. În condiţiile în care pentru un debit în sumă de 364,19 lei au fost calculate penalităţi în valoare de 11.532,12 lei, penalitatea cumulată pe an fiind de 365%, se constată că penalitatea impusă creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Este adevărat că, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, în dreptul comun clauza penală reprezintă o compensaţie convenţională a daunelor interese ce creditorul suferă prin neexecutarea obligaţiei contractuale, neputându-se interveni în voinţa părţilor. Însă, în materia contractelor încheiate între comercianţi şi consumatori, prin excepţie de la dreptul comun, legea sancţionează introducerea de către comercianţi a unor clauze abuzive care, neputând fi influenţate de către consumator, îi creează acestuia o situaţie defavorabilă, extrem de oneroasă.
Clauza în discuţie se încadrează perfect în definiţia dată clauzei abuzive de art.1 lit.i din anexă deoarece obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de prestatorul de servicii. Raportat la valoarea debitului principal de 364,19 lei, nu se poate reţine că penalităţile de întârziere în sumă de 11.532,12 lei reprezintă o compensare rezonabilă a prejudiciului suferit de creditor prin întârzierea executării, incluzând aici atât pierderea suferită cât şi beneficiul de care a fost lipsit.
Faţă de cele reţinute şi având în vedere că legea interzice în mod expres şi imperativ stipularea clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Curtea consideră că sancţiunea ce intervine este aceea a nulităţii absolute a unor astfel de clauze. Nulitatea absolută este dată în speţă de încălcarea unor norme imperative care protejează un interes general.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt întemeiate, urmează a admite apelul în baza art.296 Cod de procedură civilă şi a schimba în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii absolute a clauzei penale stipulate în contract.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă M. H. – cu domiciliul în T,(...), judeţ T, împotriva Sentinţei civile nr.709/ 27 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A. (fostă N. S.A.) – cu sediul în B, E. D. de H. nr.15. sector 1.
Schimbă sentinţa apelată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Constată nulitatea absolută a clauzei penale inserate la art. 6.1 din contractul de prestări servicii seria (...) nr. (...) din 21.02.2000.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. 6
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2008.
Preşedinte,
(...) (...) (...)
Judecător,
(...) (...)
Grefier,
(...) (...)