Full text

R O M Â N I A
Dosar nr(...)

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.189
Şedinţa publică de la 24.04.2008
Completul compus din:
Preşedinte - (...) (...)
Judecător - (...) (...)
Grefier - (...) (...)

Pe rol soluţionarea apelului formulat de apelanta Ţ. D. N. împotriva sentinţei comerciale nr.11584/17.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata pârâtă SC D. J. 2003 SRL.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă intimata pârâtă prin avocat J. G. cu împuternicire depusă la fila 7 dosar , lipsind apelanta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că intimata pârâtă a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Intimata prin avocat depune la dosar copia certificată a unui Ordin de Plată în cuantum de 2500 lei.
Curtea acordă cuvântul pe excepţia inadmisibilităţii apelului invocată de către intimata pârâtă prin întâmpinare.
Intimata pârâtă prin avocat solicită admiterea excepţiei.
Curtea respinge excepţia inadmisibilităţii apelului având în vedere că inadmisibilităţile sunt strict prevăzute de lege, iar dispoziţiile din articolul 294(1) Cod procedură civilă stabilesc doar interdicţii asupra cărora se pot face apărări, legiuitorul lăsând în puterea judecătorului să le admită sau să le înlăture în raport de încălcarea sau nu a dispoziţiilor articolului 294(1) Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispoziţiile art. 150 Cod procedură civilă şi acordă cuvântul pe apel.
Intimata pârâtă prin avocat solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică. Instanţa de fond a dezvoltat foarte clar toate clauzele abuzive invocate de apelantă. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanţa constată închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

..//..


C U R T E A
Deliberând asupra apelului de faţă, a reţinut şi constatat că:
Prin sentinţa comercială nr. 11584/17.10.2007, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială a respins cererea formulată de reclamanta Ţ. D. N. ca nefondată şi a obligat-o pe aceasta la plata către pârâta SC D. J. 2003 SRL a sumei de 1.610 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat că natura juridică a contractului încheiat între cele două părţi, este aceea a unui contract de locaţiune de servicii, natură juridică asupra căreia, la încheierea contractului, reclamanta nu a avut o falsă reprezentare, astfel că viciul erorii prevăzut de articolul 953 Cod civil nu poate fi reţinut.
Faţă de articolul 4 alineat 1 din Legea nr.193/2000, tribunalul a apreciat că nu sunt abuzive clauzele contractului în ce priveşte obligaţia de a se plăti un comision de 3% + TVA din valoarea contractului de vânzare – cumpărare în cazul efectuării tranzacţiei imobiliare şi nici obligaţia comitentului de a plăti 10% din valoarea înscrisă în contract, în cazul în care comitentul sau un terţ (rudă până la gradul IV) încheie în mod direct prin eludarea comisionului, un contract de vânzare – cumpărare a unui imobil cuprins în ofertele prezentate de comisionar. S-a apreciat de tribunal şi că aceste clauze sunt în deplin acord cu principiul executării cu bună credinţă a obligaţiilor contractuale, neexistând între drepturile şi obligaţiile părţilor un dezechilibru.
Cu privire la motivul de nulitate constând în „frauda la lege”, tribunalul a reţinut că este neîntemeiat, reclamanta nedovedind că încheierea contractului s-a realizat prin folosirea unor căi legale în vederea eludării altor dispoziţii legale imperative.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen şi motivat Ţ. D. N., criticile vizând netemeinicia sentinţei atacate.
În esenţă, apelanta susţine că eroarea instanţei de fond este aceea că nu a analizat prevederile din anexa 1 a Legii nr. 193/2000 care stabilesc clauzele considerate abuzive, dispoziţii despre care a făcut vorbire în cererea precizatoare, respectiv litera „i” din anexă.
Instanţa nu a analizat clauza din capitolele III şi IV care contravin articolului 4 alineat 1 din Legea nr.193/000 şi nu a avut în vedere nici alineatele 3 şi 4.
În ce priveşte eroarea cu privire la natura actului juridic, aceasta este evidentă având în vedere forma şi titlul contractului a cărui nulitate s-a solicitat, faţă de împrejurările în care s-a întocmit contractul de vizionare.
Din punctul său de vedere, susţine apelanta că, s-au încălcat dispoziţiile codului civil, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori şi dispoziţiile Legii nr. 296/2004 privind codul consumului.
..//..
Intimata a depus întâmpinare în combaterea motivelor de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Faţă de dispoziţiile articolului 294 (1) Cod procedură civilă şi în raport de motivele de apel, intimata apreciază că apelul este inadmisibil, având în vedere că prin cererea introductivă precizată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului nr. 10/24.11.2006 pentru două motive; existenţa erorii obstacol şi existenţa unor pretinse clauze, iar în apel se solicită constatarea nulităţii absolute a clauzelor abuzive din contract, distinct de constatarea nulităţii absolute a contractului de vizionare.
Pe fondul cauzei, intimata a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect, a analizat şi a motivat în mod just fiecare din susţinerile reclamantei.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei şi dispoziţiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
Primul motiv de apel, vizând neexaminarea de instanţa fondului a prevederilor din anexa 1 a Legii nr. 193/2000, dispoziţii despre care reclamanta a făcut vorbire în cererea precizatoare, este nefondat.
Dincolo de faptul că lipsa cuprinsă în anexa 1 a Legii nr. 193/2000 redă cu titlu de exemplu clauzele considerate ca fiind abuzive (vezi articolul 4 alineat 4 din Legea nr.193/2000), dar din considerentele hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a avut în vedere înţelesul dat de dispoziţiile nr. 193/2000 clauzelor abuzive examinându-se în contextul clauzelor convenţiei atacate.
Asupra clauzei din Cap. IV punctul 1 (fila 4 dosar fond) instanţa de fond a făcut aprecieri că această clauză este în deplin acord cu principiul executării cu bună credinţă a obligaţiilor contractuale, situaţie în care, Curtea reţine că nu poate fi primită susţinerea apelantei bazată pe exemplul de clauză considerată ca fiind abuzivă şi redată la punctul „i” din Anexa 1 din Legea nr.193/2000.
De altfel, lit „i” din Anexa 1 se referă la obligarea consumatorului la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiei contractuale, iar apelanta nu a fost obligată la plata unei sume ci, părţile au convenit conform articolului 1066 Cod civil, penalizarea aplicabilă la valoarea înscrisă în contractul de vânzare – cumpărare tocmai spre a se da asigurare pentru executarea obligaţiei de a nu face, adică de a nu se încheia contract de vânzare – cumpărare în mod direct, prin „eludarea comisionarului”.
Nu va fi primită nici susţinerea apelantei referitoare la neanalizarea de instanţa de fond a celorlalte clauze contractuale, în lumina prevederilor Legii nr. 193/2000.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect atât natura juridică a contractului cât şi situaţia de fapt, constatând motivat că în contractul analizat nu este vorba de clauze abuzive.
..//..
Referitor la trimiterile făcute de apelantă la articolul 4 alineatele 2 şi 3 din Legea nr.193/2000 (fără a se argumenta în sensul criticilor aduse hotărârii de fond) se reţine că tipul de contract analizat nu face parte din categoria contractelor de adeziune ale căror clauze sunt practic imposibil de negociat .
Apelanta reclamantă avea posibilitatea să ceară modificarea clauzelor contractului în măsura în care le aprecia dezavantajoase şi nu a făcut-o, ci a semnat contractul fără obiecţiuni, şi fără propuneri de modificare a comisionului sau a procentelor de penalizare.
În aceste condiţii, acordul de voinţă între ofertantul serviciilor şi beneficiarul acestora, produce efectele juridice prevăzute de articolul 969 Cod civil.
În fine, eroarea asupra naturii actului juridic încheiat, apreciată în raport de modul de încheiere a contractului, titlul actului, termenii folosiţi la redactarea actului precum şi atitudinea ulterioară pe care apelanta susţine că a avut-o neînţelegând ce act a încheiat, este reiterată de apelantă fără a se critica hotărârea sub acest aspect.
În aceste condiţii, constatându-se pe de o parte, lipsa criticilor aduse sentinţei în ce priveşte aprecierea instanţei asupra inexistenţei falsei reprezentări cu privire la natura juridică a contractului şi prin urmare nereţinerii de către aceasta a viciului erorii şi pe de altă parte, reţinându-se că în convenţia părţilor s-au stabilit clauze neechivoce, asupra obiectului convenţiei (Cap.II – fila 4 dosar fond), Curtea apreciază că, în cauza de faţă nu se poate vorbi de o eroare căzută asupra substanţei obiectului convenţiei, astfel încât să opereze nulitatea.
De altfel, în cauză nu se poate reţine nici eroarea de fapt în sensul că reclamanta ar fi avut o greşită reprezentare a situaţiei de fapt la încheierea contractului şi nici eroarea obstacol, distructivă de voinţă care împiedică formarea acordului de voinţă purtând asupra identităţii obiectului acestuia.
La data de 5.02.2007 (fila 33 dosar fond), înainte de a formula cererea de chemare în judecată (11.06.2006) în corespondenţa purtată cu intimata pârâtă, apelanta susţine că a vizionat imobilul ce a făcut obiectul contractului în cauza de faţă şi a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata în considerarea erorii cu privire la obiect şi obligaţii, eroare determinată printre altele şi de titlul contractului, prin intermediul a două agenţii imobiliare, agenţii cu care a încheiat contract de vizionare, motivul pentru care s-a încheiat contractul cu altă agenţie decât intimata fiind acela că, „comisionul celei de-a doua agenţii pe care l-am negociat era mai mic decât al dvs. ceea ce a condus la o economie substanţială…”Prin urmare, reclamanta apelantă care susţine prin acţiune şi apel eroarea asupra naturii actului juridic „contract de vizionare,” tot un contract intitulat de vizionare a încheiat cu cea de-a doua societate imobiliară, considerentul acestei atitudini fiind bazat pe nivelul comisionului practicat de altă societate.
..//..
Aşa fiind, invocându-şi propria culpă pentru a obţine protecţia unui drept, apelanta reclamantă a încălcat principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
În aceste condiţii şi cu aceste considerente Curtea , constatând că judecătorul fondului a reţinut în mod corect aplicarea principiului de drept consacrat de dispoziţia din articolul 969 Cod civil, conform căruia „contractul reprezintă legea părţilor”, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că înscrisul depus la fila 24 nu justifică acordarea onorariului de avocat solicitat, întrucât nu prezintă elemente de identificare cu prezenta cauză, obiectul plăţii fiind factura nr. 40 din 28 februarie

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat apelului declarat de apelanta Ţ. D. N., domiciliată în B,(...), . 106, . 1, . 7, . 45, sector 6, împotriva sentinţei comerciale nr.11584/17.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata pârâtă SC D. J. 2003 SRL, cu sediul în B,(...), . 103, . 1, . 2, . 5 sector 3.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24.04.2008.


PREŞEDINTE JUDECĂTOR
B. E. N. D.


GREFIER
J. E.


Red.Jud.A.B
Tehnored.A.A.
4 ex.
23.04.2008
T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială
Judecător fond: M. F. H.