Text integral

Dosar nr(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A
SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia civilă nr.954/COM
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREŞEDINTE (...) (...)
Judecător (...) (...)
Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul c o m e r c i a l d eclarat de pârâta BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR - prin lichidator judiciar S. INSOLVENCY SPECIALISTS T. SUCURSALA D. A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,(...), bloc 10 D 2, sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 1682 din 10 iulie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata - reclamantă N. U., domiciliată în T,(...), judeţ T, şi intimata-pârâtă SC E. SRL T, cu sediul în T,(...), (...) . B, .2, judeţ T, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimata reclamantă N. U. reprezentată de avocat D. O., în baza împuternicirii avocaţiale nr.87/2008, intimata-pârâtă SC E. SRL T reprezentată de dl. B. E., în baza delegaţiei nr.48/2008, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită, conform disp.art.87 şi urm. din C o d u l d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;
Instanţa pune în discuţie calea de atac faţă de valoarea contractului a cărei anulare se solicită.
Avocat D. O. învederează instanţei că valoarea contractului este sub un miliard.
Instanţa acordă cuvântul asupra competenţei de soluţionare în recurs şi pe fondul cauzei.
Având cuvântul, avocat D. O. arată că recursul este de competenţa Secţie comerciale a Curţii de Apel ca instanţă de recurs; litigiul este neevaluabil în bani dat fiind faptul că este vorba de o clauză dintr-un contract comercial. Pe fond, concluziile sunt de admiterea recursului, casarea şi trimiterea spre rejudecare la prima instanţă.
Având cuvântul, reprezentantul intimate-pârâte apreciază că T r i b u n a l u l T u l c e a este competent să soluţioneze cauza pe fond.
Instanţa lasă cauza în pronunţare pe competenţa materială.

C U R T E A

Asupra recursului c o m e r c i a l d e faţă:

Prin sentinţa civilă nr.1682/10.07.2008 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a a fost admisă cererea reclamantei N. U. în contradictoriu cu pârâţii Banca Internaţională a Religiilor – prin lichidator judiciar S. Insolvency Specialists T.–sucursala zonală G şi SC E. SRL, constatându-se nulitatea absolută parţială a contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999, cu referire la clauza prev. De art. 8 alin.2 şi art.5 din contract, precum şi nulitatea absolută a biletului la ordin emis la 20 decembrie 1999.
T r i b u n a l u l T u l c e a, în urma declinării cauzei de la J u d e c ă t o r i a T u l c e a, a fost investit cu cererea reclamantei prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de credit nr. 72/17 martie 1999, sub aspectul clauzei penale deghizate, prevăzută de art. 8 teza 2 din contract precum şi a clauzei de la art. 5 din contract; nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 1297 din 17 martie 1999 autentificat de Biroul Notarului Public K. E. şi nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. D. D. P..
In motivare, reclamanta a arătat că, prin contractul de credit nr. 72 din 17 martie 1999 i s-a acordat un împrumut de 6500 RON pe care l-a garantat real cu un imobil, contract în care la art. 8 teza 2 se prevedea o clauză penală deghizată în dobândă suplimentară, lovită de nulitate absolută, în temeiul art. 2 din Legea nr. 313/1879, publicată în Monitorul Oficial nr. 40/20 februarie 1879, având în vedere şi că, pe calea recursului în interesul legii s-a emis Decizia nr. 11/24 octombrie 2005, de către Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite în dosarul nr. 8/2005 care este obligatorie, pentru instanţele inferioare, în temeiul art. 329 alin. 3 teza ultimă din C o d u l d e procedură civilă, decizie prin care s-a stabilit că orice clauză penală aflată în contractele de împrumut, de orice natură este lovită de nulitate absolută.
S-a mai menţionat că biletul la ordin din data de 20 decembrie 1999 era lovit de nulitate absolută deoarece a fost întocmit în fals aşa cum a rezultat din expertiza criminalistică şi din declaraţiile de martori ale numiţilor N. J. şi B. G., actele aflate în original în dosarul penal nr. 3417/P/2005 al Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a T u l c e a, aflat în faza cercetărilor preliminare, fiind falsificată scriitura de pe acest document şi întrucât este accesoriu contractului de credit nr. 72/17 martie 1999, este lovit parţial de nulitate absolută, fiind emis în baza acestui contract de credit, ca şi contractul de ipotecă nr. 1297/17 martie
1999 autentificat de Biroul Notarului Public K. E. sub nr. 408/17 martie 1999 care este investit cu formulă executorie şi este accesoriu contractului de împrumut şi biletul la ordin care sunt de asemenea nule absolut.
S-a mai susţinut că formele de executare efectuate de B.E.J. D. D. P. în dosarul de executare silită nr. 251/2001 sau fost lovite de nulitate absolută, fiind efectuate în baza unui titlu executoriu nul absolut.
La data de 23 octombrie 2006, reclamanta a depus la dosar o serie de precizări, arătând că renunţă la judecata capătului de cerere privind nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. D. D. P. în dosarul de executare nr. 251/2001 precum şi la constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă nr. 1297/17 martie 1999.
J u d e c ă t o r i a T u l c e a, prin Sentinţa civilă nr. 1482 din 23 mai 2007 a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a biletului la ordin emis la data de 20 decembrie 1999, a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei cu privire la capătul de cerere relativ la nulitatea formelor de executare efectuate în dosar nr. 251/2001 – B.E.J. D. D. şi a obligat B.I.R., prin lichidator, să plătească reclamantei suma de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că, în baza contractului nr. 72/17 martie 1999, B.I.R. – Sucursala T a acordat reclamantei N. U. un împrumut în sumă de 65.000.000 lei în art. 5 prevăzându-se că, potrivit contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999 încheiat între Banca Internaţională a Religiilor – Sucursala T şi reclamanta N. U., acesteia din urmă i-a fost acordat un împrumut în sumă de 65.000.000 lei pentru cumpărare de purcei, furaje, medicamente.
Împrumutul s-a acordat cu o dobândă de 41% pe an, iar potrivit art. 8 alin. 2 din contractul de rambursare a ratelor scadente s-a făcut din iniţiativa împrumutatului sau a băncii la termenele prevăzute în contract;în cazul nerambursării ratelor scadente la termen sau a lipsei de disponibilităţi în cont, rata a fost înregistrată la împrumuturi restante, total sau parţial, după caz, plătindu-se o dobândă cu 7 procente peste cea curentă însă, sub acest aspect este de observat că, prin decizia nr. XI din 24 octombrie 2005, pronunţată de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul în interesul legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi ale art. 3 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 Cod civil s-a stabilit: clauza penală prin care se stabileşte obligaţia reţinerii la scadenţă a sumei împrumutate sub sancţiunea penalităţilor de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii, iar potrivit lit. i) din anexa Legii nr. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
S-a mai argumentat că, semnarea biletului la ordin în alb de către reclamanta N. U. şi de către numitul N. E. la rubricile semnătura emitentului, şi respectiv semnătura avalistului s-a făcut la cererea Băncii Internaţionale a Religiilor – Sucursala T în momentul încheierii contractului de împrumut nr. 72/17 martie 1999 fără însă ca aceştia să completeze şi rubricile data emiterii, data scadenţei sau celelalte rubrici din biletul la ordin, iar mai târziu, biletul la ordin a fost datat de consilierul juridic al B.I.R. T atât ca dată a emiterii 20 decembrie 1999, cât şi ca dată a scadenţei 20 ianuarie 2000 deşi biletul la ordin trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental, aşa încât, în esenţă, biletul la ordin a fost completat în lipsa unei împuterniciri exprese a emitentului, mai mult, fără ştirea acestuia, deşi trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.I.R.-prin lichidator R.V.A. INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L. – Sucursala Zonală G, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 19 din 31 ianuarie 2008, T r i b u n a l u l T u l c e a, după ce a calificat calea de atac ca fiind apel, a admis apelul civil declarat de pârâta Banca Internaţională a Religiilor – în faliment, prin lichidator judiciar S. Insolvency Specialists T. – Sucursala Zonală G împotriva Sentinţei civile nr. 1482/23 mai 2007, pronunţată de J u d e c ă t o r i a T u l c e a în dosar nr(...), având ca obiect constatare nulitate absolută, în contradictoriu cu N. U. şi S.C. E. S.R.L. T.
A anulat sentinţa civilă nr. 1482 din 23 mai 2007 a J u d e c ă t o r i e i T u l c e a.
S-a reţinut cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, la T r i b u n a l u l T u l c e a – complet cauze comerciale.
După anularea sentinţei civile nr. 1482 din 23 mai 2007 a J u d e c ă t o r i e i T u l c e a şi trimiterea cauzei la Tribunal, spre competentă soluţionare, în primă instanţă, cauza a fost înregistrată la nr(...).
T r i b u n a l u l T u l c e a a reţinut că, în baza contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999 încheiat între Banca Internaţională a Religiilor Sucursala T şi reclamanta N. U., acesteia din urmă i-a fost acordat un împrumut în sumă de 65.000.000 lei pentru cumpărare de purcei, furaje, medicamente.
Conform aceluiaşi contract, termenele de rambursare a ratelor scadente erau la datele de 20 decembrie 1999 – 32.500.000 lei şi din 20 ianuarie 2000 – 32.500.000 lei; potrivit art. 5 din contract, împrumutul s-a acordat cu o dobândă de 41% pe an, iar potrivit art. 8 alin. 2 din contractul de rambursare a ratelor scadente se făcea din iniţiativa împrumutatului sau a băncii la termenele prevăzute în contract; în cazul nerambursării ratelor scadente la termen sau a lipsei de disponibilităţi în cont, rata era înregistrată la împrumuturi restante, total sau parţial, după caz, plătindu-se o dobândă cu 7 procente peste cea curentă.
Potrivit Deciziei nr. XI din 24 octombrie 2005, pronunţată de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul în interesul Legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi ale art. 3 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 Cod civil s-a stabilit: clauza penală prin care se stabilea obligaţia reţinerii la scadenţă a sumei împrumutate sub sancţiunea penalităţilor de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravenea prevederilor legii.
Potrivit Legii nr. 193/2000, erau considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligau consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Semnarea biletului la ordin în alb de către reclamanta N. U. şi de către numitul N. E. la rubricile semnătura emitentului şi, respectiv semnătura avalistului s-a făcut la cererea Băncii Internaţionale a Religiilor – Sucursala T, în momentul încheierii contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999, fără însă ca aceştia să completeze şi rubricile data emiterii, data scadenţei sau celelalte rubrici din biletul la ordin.
Biletul la ordin a fost datat de consilierul juridic al B.I.R. T atât ca dată a emiterii – 20 decembrie 1999 cât şi ca dată a scadenţei – 29 ianuarie 2000, deşi biletul la ordin trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental. Cât priveşte data scadenţei, aceasta trebuia scrisă de emitent iar dacă acesta nu a înscris data scadenţei, trebuia socotit la vedere. E. titlului trebuia să-l prezinte emitentului pentru viză în termen de 1 an de la data emiterii în scopul stabilirii datei exigibilităţii obligaţiei de la data emiterii.
Biletul la ordin a fost completat în lipsa unei împuterniciri exprese a emitentului, mai mult, fără ştirea acestuia, deşi trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă expert G. J., întocmit în cauză, B.I.R. T, la stabilirea dobânzii prevăzute în contractul de împrumut nr.72/1999 art. 5 şi 8 nu a ţinut seama de faptul că împrumutul s-a acordat din fondul special pus la dispoziţie de Ministrul Agriculturii şi Alimentaţiei conform Legii nr. 165/1998 – modificată prin Ordinul nr. 34/1999 la care se aplica scontul până la 1 februarie3 2002 şi dobânda de refinanţare stabilite de B.N.R. majorate cu şase puncte procentuale conform art. 4 alin. 1şi 2 din lege, dobânzi pe care expertiza le-a folosit la stabilirea dobânzii legale datorate în sumă de 100.881.600 lei anexa 1 la raportul de expertiză; în contractul de împrumut s-a stabilit fără bază legală dobânda de 7% pentru credit restant, s-a aplicat şi s-a încasat în perioada 9 martie 2000 până la 27 martie 2003 dobânzi de 75%, 70%, 50%, 82%, 77% şi 57%, nerespectând art. 4 (alin. 1 şi 2) din Legea nr. 165/1998. Dobânzile superioare celor stabilite prin lege practicate de B.I.R. (în lichidare) erau menţionate în situaţia dobânzilor calculate
de B.I.R. (în faliment) – Sucursala G, filele 1 – 10; cuprinderea în contractul de împrumut la art. 8 a dobânzii de 7% pentru creditul nerambursat la scadenţă şi obligare la plată a unor dobânzi mai mari era nulă de drept conform art. 9 din Ordonanţa nr. 9/2000 aprobată prin Legea nr. 356/2002; B.I.R. a calculat dobânzi pentru împrumutul cuvenit şi cel restant prin practicarea unor dobânzi superioare stabilind că dobânda datorată era de 146.179.000 lei; expertiza prin anexa 1 la raport coloana 7, utilizând dobânzile conform Legii nr. 165/1998 a stabilit că dobânda datorată era de 100.881.600 lei. Diferenţa de 45.297.400 lei provenea din faptul că B.I.R. a aplicat dobânzi superioare fără bază legală folosindu-se de circulara 059/10.10 fără să ţină seamă că împrumutul s-a acordat din fondul special, acesta nu se regăseşte în anexa 1 la scrisoarea 059/10.10.2000, anexa la raportul de expertiză şi trimisă la lichidator cu scrisoarea 60/2 martie 2007, anexele 2, 3 şi 4 la raportul de expertiză;
Dobânda de 7% prevăzută în contract la art. 7 nu era legală, acordarea împrumutului de B.I.R. s-a făcut din fond special al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei la care dobânda era cea prevăzută de art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/1998 modificată prin Ordonanţa nr. 34/1999.
B.I.R. a reţinut de la împrumutat suma de 325.000 lei comision de gestiune şi 325.000 lei comision de risc, comisioane ce se practicau în sistemul bancar, acestea fiind diferite în funcţie de politica de creditare a fiecărei bănci şi informaţiile primite în legătură cu situaţia credibilităţii împrumutatului. Expertiza a studiat un contract de împrumut acordat de B.I.R. T în aceleaşi condiţii şi perioada la care s-a calculat comision de gestiune 6% şi comision de risc de 6%.
Totodată, expertiza contabilă a stabilit că, de la data contractului de împrumut până la data achitării acestuia împrumutatul a datorat suma de 65.000.000 lei reprezentând împrumutul privit şi 100.881,600 lei reprezentând dobânzi legale calculate prin anexa 1 la raportul de expertiză.
In raport de toate aceste considerente, instanţa a admis acţiunea astfel cum a fost precizată şi a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de împrumut nr. 72/17 martie 1999 cu privire la clauza contractuală prevăzută de art. 8 alin. 2 din contract şi cu privire la art. 5 din contract.
Totodată, instanţa a constatat nulitatea absolută a biletului la ordin emis la data de 20 decembrie 1999.
Instanţa a luat act de renunţare la judecată a reclamantei cu privire la capătul de cerere privind nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. D. D. P. în dosarul de executare nr. 251/2001 precum şi la constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă nr. 1297 din 17 martie 1999.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Banca Internaţională a Religiilor, prin lichidator S. Insolvency Specialists T., Sucursala D. a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Aceste critici au vizat motivarea instanţei de fond referitoare la modalitatea de calcul a băncii asupra contractului de împrumut încheiat cu intimata N. U., prin practicarea unor dobânzi superioare celor stabilite legal.
Astfel, a precizat apelanta că a intrat în faliment la 10.07.2000, administrarea averii băncii şi a contractele de împrumut fiind încredinţată lichidatorului judiciar, iar dobânzule aplicate erau de competenţa practicianului în insolvenţă, cu aprobarea judecătorului sindic.
Cum intimata debitoare N. U. nu a rambursat nicio sumă în contul împrumutului acordat şi nici nu a respectat destinaţia creditului, a considerat apelanta că nu avea dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legea nr. 165/1998.
La termenul de judecată din 15.12.2008 a fost calificată calea de atac ca fiind cea a recursului şi s-a pus în discuţia părţilor motivul de ordine publică privind necompetenţa materială a instanţei de fond.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv prevăzut de art. 304, pct. 3 c. proc. civ., Curtea reţine caracterul său întemeiat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are un caracter evaluabil în bani, pretenţiile fiind cuantificate de reclamantă sub pragul valoric al competenţei stabilite în favoarea tribunalului în materie comercială.
Potrivit Deciziei nr. 32/9.06.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii, „dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a şi b şi art. 2821 alin. 1 din C o d u l d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.”
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit constatarea nulităţii absolute parţiale a unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, astfel că, în raport de dezlegarea obligatorie a problemelor de drept prin decizia ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, instanţa este datoare să verifice competenţa materială de soluţionare în raport de criteriul valoric pentru o cauză aflată încă pe rol.
Având în vedere dispoziţiile art. 2, alin. 1, lit a c. proc. civ., din interpretarea sa „per a contrario” reiese că revine judecătoriei competenţa de soluţionare a unei cauze comerciale cu o valoare sub 1 miliard lei vechi.
Pentru aceste considerente, dat fiind faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă în raport de interpretarea dată prin Decizia nr. 32/9.06.2008 a ÎCCJ, urmează a fi admis recursul formulat de Banca Internaţională a Religiilor prin lichidator judiciar şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin.3, coroborat cu art. 304, pct. 3 c. proc. civ., va fi casată
sentinţa civilă nr. 1682/10.07.2008 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a, cauza urmând a fi trimisă spre competentă soluţionare la J u d e c ă t o r i a T u l c e a.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E

Califică calea de atac ca fiind recurs.
Admite recursul c o m e r c i a l d eclarat de pârâta BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR - prin lichidator judiciar S. INSOLVENCY SPECIALISTS T. SUCURSALA D. A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,(...), bloc 10 D 2, sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 1682 din 10 iulie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata - reclamantă N. U., domiciliată în T,(...), judeţ T, şi intimata-pârâtă SC E. SRL T, cu sediul în T,(...), (...) . B, .2, judeţ T, având ca obiect nulitate act juridic.
Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre competenţă soluţionare J u d e c ă t o r i e i T u l c e a ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2008.


Preşedinte,
B. H. Judecător,
(...) (...) Judecător,
(...) (...)


Grefier,
(...) (…)