Full text

Înalta Curte de Casatie si Justitie
Decizia nr. 3082/2013

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 13 aprilie 2010, reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 78.522,36 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu reparaţia motorului autoturismului cu număr de înmatriculare X, suma de 17.500 euro, reprezentând daune interese compensatorii şi cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocat.

Tribunalul Arad, secţia comercială, prin Sentinţa nr. 910 din 16 mai 2011 a respins acţiunea reclamantului R.I. acesta fiind obligat la 1.860 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC A.S. SRL şi la 1.800 RON reprezentând diferenţă onorariu expert.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că nu se poate reţine existenţa unui raport de cauzalitate între fapta pârâtei de montare a motorului şi avariile motorului montat pe autoutilitară, neexistând o faptă ilicită a pârâtei, drept pentru care, în cauză s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul R.I. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 133/A din 7 iunie 2012 a admis apelul declarat de reclamantul R.I., a schimbat în tot sentinţa, în sensul că, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL şi a obligat pârâta la plata sumei de 27.671,19 RON, cu titlu de despăgubiri, fiind respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.993,33 RON.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că, cauza prejudiciului o constituie exclusiv fapta pârâtei, care a efectuat o reparaţie necorespunzătoare la motorul utilitarei, fără a ţine seama de uzura anexelor reutilizate şi neprocedând la o verificare a acestora.

A mai constatat instanţa de apel că, faţă de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 449/2003, se va reţine obligaţia pârâtei de a suporta prejudiciul suportat de reclamant în consecinţa refuzului nejustificat al pârâtei de a proceda la efectuarea reparaţiei, în cuantum total de 27.671,19 RON, din care 3.272,63 euro contravaloare reparaţii iniţiale, 4.200,00 RON contravaloare transport remorcare autoutilitară Arad - Aschaffenburg şi 137,48 RON contravaloare servicii constatare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul R.I., cât şi pârâta SC A.S. SRL Arad, ambele recursuri fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate de reclamantul R.I. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel, cum a fost formulată.

Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că deşi instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, nu a luat în considerare toate concluziile acesteia, respingând astfel pretenţiile reclamantului referitoare la plata sumei de 3.900 euro reprezentând contravaloarea motorului care a fost montat în mod greşit de către intimată, suma de 597,56 euro reprezentând onorariu expert, precum şi suma de 6.635,35 euro, cu privire la care s-a reţinut greşit că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume pentru reparaţia maşinii în Germania.

Prin motivele de recurs formulate de pârâta SC A.S. SRL Arad s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Criticile pârâtei se referă la faptul că hotărârea pronunţata a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, respectiv Legea nr. 449/2003, în condiţiile în care, reglementarea legală cuprinde o enumerare limitativă a situaţiilor de angajare a răspunderii contractuale pentru neconformitate, având în vedere că motorul furnizat de către intimatul-reclamant R.I. nu a fost achiziţionat de la pârâtă, ci de la vânzătorul SC W.T. SRL operator economic autorizat din Germania.

Mai susţine pârâta că, pentru motorul furnizat de către reclamant nu au existat documente de atestare a conformităţii, aferente contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC W.T. SRL, iar prin acceptarea instalării motorului, SC A.S. SRL nu a confirmat caracteristicile conforme ale produsului, astfel cum, în mod nelegal a reţinut instanţa de apel, încălcând în acest mod, dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 449/2003.

O altă critică a pârâtei vizează faptul că, în cauză nu pot fi reţinute a fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale ale pârâtei, întrucât nu există o legătură de cauzalitate între acţiunea pârâtei SC A.S. SRL de montare a motorului furnizat de către reclamantul R.I. şi avariile constatate la motorul respectiv.

Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând ca recursurile declarate de reclamantul R.I. şi de pârâta SC A.S. SRL Arad să fie admise, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

În acest context se reţine cu privire la recursul declarat de pârâta SC A.S. SRL Arad că, instanţa de apel nu a procedat la stabilirea situaţiei de fapt existentă în cauza de faţă, în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 449/2003, privind îndeplinirea condiţiilor de aplicare a garanţiei extinse şi nici nu a stabilit dacă pârâta este producător sau vânzător al bunului respectiv sau dacă aceasta este operator economic al vânzătorului SC W.T. SRL din Germania.

În aceste condiţii, se apreciază ca fondată critica pârâtei şi cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 449/2003, ce presupun existenţa unui lanţ contractual între vânzător şi consumator, iar în ceea ce priveşte reţinerea instanţei de apel referitoare la efectuarea unor reparaţii necorespunzătoare se impunea, în aplicarea Legii nr. 449/2003, să se verifice dacă pârâta a confirmat caracteristicile produsului sau serviciilor, distinct de testele de funcţionare de la ieşirea din service, care au avut ca scop doar montarea motorului.

De asemenea, sumele acordate de instanţa de apel, conform dispozitivului nu sunt justificate în considerentele deciziei atacate, pentru a se putea stabili legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei de montare a motorului şi prejudiciul solicitat de către reclamant şi nici nu s-a verificat dacă pârâta SC A.S. SRL este service autorizat M.B.

În ceea ce priveşte recursul reclamantului R.I. se reţine, din concluziile raportului de expertiză tehnică că se indică doar un grad de probabilitate referitor la producerea defecţiunilor menţionate, iar instanţa de apel nu a arătat în ce măsură a acordat justificare probatorie în acest sens, prin coroborare cu alte probe administrate în cauza de faţă.

Tot în acelaşi context, trebuia verificată şi susţinerea reclamantului, potrivit căreia, odată cu montarea motorului au fost adăugate şi piese necorespunzătoare care au condus la producerea defecţiunilor constatate şi implicit la prejudiciul creat.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că, toate aceste aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluţionării apelului urmează să fie lămurite de instanţa de apel prin suplimentarea materialului probator, totodată avându-se în vedere considerentele expuse de prima instanţă, criticile pârâtei şi apărările reclamante.

Aşa fiind, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de reclamantul R.I. şi de pârâta SC A.S. SRL Arad, să caseze decizia atacata cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul R.I. şi de pârâta SC A.S. SRL Arad împotriva Deciziei civile nr. 133/A din 7 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.