DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VI-A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 21 martie 2014
Tribunal constituit din:
* * * * *
Pe rol soluţionarea recursului civil declarat de recurenta J’I___ T____ SRL., împotriva sentinţei civile nr.8293/12.04.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata F_____ A__ I______, având ca obiect „obligaţia de a face – pretenţii”.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns recurenta, prin avocat Oxana C_______, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, fila 11 şi intimata, prin avocat A____ Ţucmeanu cu împuternicire avocaţială aflată la dosarul de fond, fila 18.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:
Recurenta, prin avocat, depune taxa de timbru, timbrul judiciar.
Tribunalul ia act de depunerea taxei de timbru şi a timbrului judiciar, acestea fiind achitate în cuantumul stabilit şi anulate de către instanţă, în şedinţa publică.
Intimata, prin avocat, depune întâmpinare pe care o comunică şi părţii adverse.
Recurenta, prin avocat, solicită lăsarea cauzei la cea de-a doua strigare pentru a lua cunoştinţă de întâmpinare.
Intimata, prin avocat, arată că nu se opune asupra cererii formulate de către recurentă.
Tribunalul, pentru a da posibilitatea recurentei de a lua cunoştinţă de întâmpinare, lasă cauza la cea de-a doua strigare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta, prin avocat Oxana C_______ şi intimata, prin avocat A____ Ţucmeanu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Nemaifiind excepţii de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, desfiinţarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Arată recurenta, faptul că, prin sentinţa pronunţată instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat-o pe aceasta să ofere intimatei un alt pachet de servicii turistice în valoare de 1.550 Euro, în contul sumei achitate pentru un alt pachet turistic denunţat unilateral de către intimată, care a făcut obiectul contractului încheiat între părţi. Prin această hotărâre, instanţa de fond a obligat recurenta să execute o altă prestaţie decât cea la care s-a obligat prin contract. Ori, conform contractului încheiat între părţi, recurenta s-a obligat să ofere o excursie pe Nil, în luna mai a anului 2012. Obligaţia recurentei fiind una simplă şi expresă şi nu alternativă. Motiv pentru care instanţa nu poate obliga decât la executarea prestaţiei care a făcut obiectul înţelegerii între părţi şi pe care au asumat-o expres.
Numai în cazul în care instanţa ar fi reţinut vreo culpă a recurentei în neexecutarea contractului, ar fi putut obliga pe aceasta la despăgubirea intimatei.
Mai arată aceasta că instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată nu doar că nu a reţinut o culpă a agenţiei, dar nici nu a constatat rezoluţiunea contractului. Mai mult decât atât, instanţa nu a constatat în cauză intervenţia vreunui caz fortuit sau a forţei majore, aşa cum a solicitat intimata. Cazul fortuit nu permite repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu atât mai mult nu permite schimbarea obiectului prestaţiei. Chiar şi În acest caz, instanţa nu o putea obliga pe recurentă să restituie vreo sumă achitată, cu atât mai mult nu poate obliga
la executarea în favoarea intimatei a unei alte prestaţii decât cea care a făcut obiectul contractului şi bonului de comandă.
Arată, de asemenea, recurenta, că în motivarea sentinţei, instanţa de fond face vorbire exclusiv de sarcina intimatei, dar aceasta nu a constatat şi nu a reţinut vreo cauză exoneratoare de răspundere contractuală faţă de celelalte două persoane participante la excursia contractată, deşii obligaţiile părţilor sunt simple şi nu solidare.
Instanţa de fond, în mod nelegal, a aplicat dispoziţiile art.17 din OG 107/1999 fără a constata în prealabil rezilierea contractului şi fără a pune în vedere părţii reclamante timbrarea corespunzătoare a unui astfel de capăt de cerere.
Faţă de cele arătate, solicită admiterea recursului şi totodată arată că solicită cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală pentru apărările arătate prin întâmpinare şi arată că cererea depusă de către aceasta la sediul recurentei a fost însoţită de documente medicale care atestau starea de sănătate a acesteia, respectiv sarcina era una ce prezenta un risc ridicat. De asemenea, arată că s-a încercat o soluţionare pe cale amiabilă la care recurenta nu a răspuns şi nu a prezentat nici un punct de vedere ca răspuns la convocare. În faţa instanţei de fond, recurenta a recunoscut în cadrul administrării probei cu interogatoriul, faptul că a făcut o propunere în sensul solicitat de către intimată, dar nu a
concretizat-o.
Mai arată intimata că potrivit Ordinului nr.516/2005 al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin care s-a aprobat contractul cadru pentru comercializarea serviciilor de turism, agenţia poate anula călătoria turistică înaintea datei de plecare, clauza fiind în mod evident prejudiciabilă pentru consumator care suportă, în orice condiţii riscul contractului.
Mai mult decât atât, recurenta face vorbire despre cheltuieli cu prilejul rezervărilor, însă nu există înscrisuri la dosar, în dovedirea acestora sau să se dovedească faptul că aceste cheltuieli au fost nerambursabile. Faţă de cele arătate şi pentru apărările formulate prin întâmpinare, solicită respingerea recursului.
Arată totodată, că solicită cheltuieli de judecată, pe cale separată.
T R I B U N A L U L
Având nevoie de timp pentru a delibera, şi pentru a da posibilitatea părţilor de a formula concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art.260 C__. urmează a amâna pronunţarea.
D I S P U N E:
Amână pronunţarea la data de 28 martie 2014.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 martie 2014.
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VI-A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 28 martie 2014
Tribunal constituit din:
* * * * *
T R I B U N A L U L
În aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive,
D I S P U N E:
Amână pronunţarea la data de 04 aprilie 2014.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 martie 2014.
DOSAR NR. xxxxx/299/2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1497
Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2014
Tribunal constituit din:
Pe rol se află recursul declarat de J'I___ T____ SRL în contradictoriu cu F_____ A__ I______ împotriva sentinţei civile nr. 8293 din 12.04.2013, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică de la 21.03.2014 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunţarea la 28.03.2014 şi 04.04.2014.
I. Procedura
1. Prin sentinţa civilă nr. 8293 din 12.04.2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de F_____ A__ I______ în contradictoriu cu J'I___ T____ SRL (în continuare Agenţia – n. red. CFS) iar pârâta a fost obligată să-i vândă reclamantei un pachet de servicii turistice în valoare de minim 1550 euro şi să-i plătească suma de 308,30 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
2. La data de 05.08.2013 Agenţia a depus prin poştă la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti o cerere de recurs prin care a solicitat desfiinţarea (sic !) integrală a sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
3. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 17.09.2013, sub acelaşi număr şi a fost repartizat spre soluţionare, aleatoriu în sistem informatic prin programul Ecris, conform art. 95 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, completului de judecată nr. 9 recursuri.
4. Intimata nu a depus întâmpinare.
5. În recurs nu au fost administrate probe noi.
II. Situaţia de fapt
1. Prin cererea de chemare în judecată F_____ A__ I______ a solicitat obligarea Agenţiei în principal la vânzarea unui pachet de servicii turistice în valoare de cel puţin 1550 euro iar în subsidiar la restituirea sumei de 1550 euro, achitată de reclamantă cu titlu de avans în temeiul unui contract de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiat cu Agenţia.
2. Prima instanţă, reţinînd încheierea unui contract de prestări-servicii turistice între părţile litigante, a apreciat că Agenţia nu poate pretinde reclamantei plata de despăgubiri pentru neexecutarea contractului în temeiul art. 17 din OG nr. 107/1999 şi respectiv art. III.1 din contract, deoarece reclamanta nu a mai putut executa obligaţiile pe care şi le-a asumat din motive care nu îi sunt imputabile, respectiv deoarece ulterior contractării serviciilor Agenţiei a intervenit starea de graviditate a reclamantei şi riscul de avort spontan. Totodată a reţinut că posibilitatea înlocuirii pachetului de servicii contractat iniţial este prevăzută de art. 4 alin. 6 lit. a) din Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 90/314/CEE din 13.06.1990 privind pachetele de servicii pentru călători.
III. Motivele de recurs
Agenţia a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, aceasta susţinând că prevederile art. 17 din OG nr. 107/1999 şi respectiv cele ale art. III.1 din contractul de prestări-servicii turistice încheiat de părţile litigante nu sunt incidente în cauză, la fel ca şi prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 90/314/CEE din 13.06.1990 privind pachetele de servicii pentru călători. Deşi Agenţia a indicat că aceste critici pot fi analizate conform art. 3041 C.proc.civ., în realitate acestea se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Soluţionarea cauzei prin aplicarea unor norme ce nu sunt incidente în cauză constituie un caz de pronunţare a unei hotărâri judecătoreşti lipsite de temei legal.
IV. Analiza motivelor de recurs
1. Art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 prevede:
„Turistul poate să rezilieze în orice moment, în totalitate sau în parte, contractul. În cazul în care turistul reziliază contractul pentru un motiv care îi este imputabil, el va despăgubi agenţia de turism pentru prejudiciul creat acesteia ca urmare a rezilierii. Despăgubirea se poate ridica la maximum preţul călătoriei turistice”.
Art. III.1 din contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiat de părţile litigante, intitulat „Renunţări, penalizări, despăgubiri” prevede: „În cazul în care turistul renunţă din vina sa la pachetul de servicii turistice care face obiectul prezentului contract el
datorează Agenţiei penalizări după cum urmează:
a) 50% din preţul pachetului de servicii, dacă renunţarea se face cu mai mult de 90 de zile înainte de data plecării (…)”.
2. Deşi în cuprinsul art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 se foloseşte termenul „ reziliere”, în realitate acesta desemnează nu doar sancţiunea care intervine pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate de cocontractant, ci şi denunţarea contractului de către client, ori „renunţarea” acestuia la pachetul de servicii contractat, conform terminologiei folosite la redactarea clauzelor contractului, deoarece rezilierea nu poate niciodată să intervină la cererea părţii în culpă.
3. Denunţarea unilaterală a unui contract sinalagmatic constituie o situaţie în care efectele contractului bilateral încetează înainte de termenul convenit, ca efect al manifestării de voinţă al unei singure părţi contractante de a pune capăt raportului juridic respectiv. O astfel de posibilitate există numai dacă legea sau părţile, la data încheierii contractului, au prevăzut-o în mod expres.
4. Atât art. 17 tezele a II- a şi a III- a din OG nr. 107/1999 cât şi art. III.1 din contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiat de părţile litigante reglementează ipoteza în care efectele contractului de prestări-servicii turistice încetează ca urmare a unei împrejurări imputabile turistului. Ambele se referă la obligaţia de despăgubire ce revine turistului faţă de agenţia de turism şi la întinderea despăgubirii ce poate fi pretinsă de agenţie. O astfel de ipoteză nu există însă în cauza dedusă judecăţii deoarece nu Agenţia este cea care a cerut obligarea turistului la plata de despăgubiri, ci turistul este cel care prevalându-se de un caz fortuit, solicită modificarea pe cale judiciară a contractului de prestări-servicii. D____ urmare, instanţa de recurs apreciază că art. 17 tezele a II- a şi a III- a din OG
nr. 107/1999 cât şi art. III.1 din contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiat de părţile litigante
nu sunt incidente în cauză.
5. Este indiscutabil că art. 17 teza I din OG nr. 107/1999 reglementează cu caracter general dreptul turistului de a denunţa contractul de prestări-servicii turistice respectiv de a-l rezilia pentru neîndeplinirea de către agenţie a obligaţiilor pe care şi le-a asumat însă exercitarea acestui drept nu produce aceleaşi efecte ca şi o împrejurare ce constituie caz fortuit.
6. Starea de graviditate a reclamantei nu întruneşte elementele cazului fortuit astfel cum este acest definit de art. 1351 alin. 3 NCC deoarece ar fi putut fi prevăzută cu uşurinţă şi chiar împiedicată de reclamantă, dacă un astfel de comportament ar fi corespuns voinţei sale. D____ urmare, aceasta nu poate solicita, prevalându-se de efectele cazului fortuit, obligarea Agenţiei pe cale judiciară la executarea unei alte prestaţii, distincte de cea la executarea căreia Agenţia a înţeles să se oblige prin încheierea contractului de prestări-servicii turistice cu reclamanta.
Faţă de aceste considerente, reţinnd că prima instanţă a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal ca efect al aplicării unor dispoziţii legale ce nu erau incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 şi 3 C.proc.civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de J'I___ T____ SRL, cu sediul în Bucureşti, ______________________. 1, sector 1 în contradictoriu cu F_____ A__ I______, cu domiciliul în Bucureşti, _________________. 94 bis, _______________, împotriva sentinţei civile nr. 8293 din 12.04.2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că:
Respinge cererea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04.04.2014.