Text integral

406/2018

20-02-2018

Obligatia de a face

Curtea de Apel BUCURESTI

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2018:052.xxxxxx

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

DECIZIE CIVILĂ NR. 406/A

Ședința publică de la 20 Februarie 2018

Curtea constituită din:

P_________: P______ M______

JUDECĂTOR: I___ C_______ G_______

GREFIER: N____ C______

********

Pe rol soluționarea apelurilor formulate de reclamanta A________ P_________, pârâta ________________________, pârâta ______________________ _______________________ SA, pârâta __________________, pârâta _________________________ I__ SA și pârâta R_________ B___ SA împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 și a încheierii din data de 17.11.2016 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatele pârâte ______________________ - M______ A G_______ N_______ B___ OF GREECE PRIN I.K. ROKAS & PARTNERS -C_____________, R___ & I______, ___________________ SA și B____ N________ A R_______ și intimata intervenientă A__________ NAȚIONALĂ P_____ PROTECȚIA C_____________.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrată din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp p_____ a delibera și p_____ a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 20.02.2018, când a dispus următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. xxxxx/300/02.12.2015, astfel cum a fost modificata, reclamanta Asociația P_________, în contradictoriu cu pârâtele B____ T___________ S.A., B_______ S.A., R_________ B___ S.A., P______ B___ România S.A., B____ Româneasca S.A., C_____ E_____ I_______ I__ S.A., O__ B___ România S.A., G______ B___ SA și B____ Naționala a României a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea băncilor pârâte la încetarea practicii comerciale incorecte de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate in CHF, cu consecința obligării băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor și, în cazul admiterii acestei cereri, obligarea pârâtelor la publicarea integrală a hotărârii judecătorești definitive.

In drept, reclamanta a invocat Directiva CE 2009/22 privind acțiunile în încetare, art. 10 si 13 din Legea 363/2007.

Pârâta B____ Naționala a României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de netimbrare, excepția de necompetenta materiala, excepția lipsei calității procesuale pasive a B.N.R..

Pârtâa B____ R_________ S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat disjungerea cauzei, cu formarea unor dosare distincte p_____ fiecare parata, excepția de necompetenta materiala, excepția de inadmisibilitate si, pe fond, respingerea ca neîntemeiata a cererii.

Pârâta G______ B___ S.A a formulat intampinare, prin care a solicitat, in prealabil, recalificarea acțiunii din acțiune in obligație de a face in acțiune in constatare, respectiv din acțiune neevaluabila in acțiune evaluabila in bani, pe cale de excepție, a invocat excepția autorității de lucru judecat si, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

Pârâtele R_________ B___ S.A., B_______ S.A. și B____ T___________ S.A. (fosta Volksbank S.A.) au formulat intampinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de obiect, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive a Băncii Naționale a României si, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiata.

C_____ E_____ I_______ I__ S.A. a formulat intampinare, prin care a invocat: excepția de necompetenta materiala, excepția lipsei calității de reprezentat al Asociației a dlui G_______ P______, excepția lipsei calității procesuale active a Asociației P_________, excepția lipsei de interes, excepția inadmisibilității capătului I al cererii de chemare in judecata si, pe fond, respingerea ca nefondata a cererii de chemare in judecata.

P______ B___ R______ S.A. a formulat intampinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active si, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiata.

O__ B___ R______ S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat disjungerea cauzei in ceea ce o privește, excepția de necompetenta materiala, excepția prescripției extinctive si, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiata.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinări, solicitând înlăturarea excepțiilor și apărărilor formulate.

Prin sentința civilă nr. 2898/04.03.2016 Judecătoria Sectorului București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXX/20.07.2016.

Prin încheierea pronunțată la 17.11.2016 instanța a respins cererea de disjungere, excepția calității de lucru judecat, excepția de inadmisibilitate, excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescripției extinctive și excepția lipsei de obiect și de interes.

Tribunalul a reținut, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, că în speță nu este îndeplinită tripla identitate, de părți, obiect și cauză, astfel că excepția autorității de lucru judecat este nefondată și va fi respinsă de instanță.

Excepția de inadmisibilitate a fost apreciată ca nefondată motivat de faptul că argumentele invocate de pârâte sunt apărări de fond ce urmează a fi avute în vedere de instanță la soluționarea fondului cauzei.

Tribunalul a reținut caracterul nefondat al excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei reținând că dispozițiile art. 31-34 din OG nr. 21/1992 nu sunt aplicabile în cauză având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată. Din interpretarea logică a dispozițiilor art. 32 din OG nr. 21/1992 rezultă că aceste condiții, prevăzute de art. 32, se cer a fi îndeplinite exclusiv p_____ ca asociațiile de consumatori să fie, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în ordonanță, iar nu și p_____ a formula cereri de chemare în judecată. Reclamanta justifică în speță calitatea procesuală activă în raport de dispozițiile art. 32 lit. d din Legea nr. 296/2004, care prevăd expres că organizațiile neguvernamentale ale c_____________ au dreptul de a introduce acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________ și de dispozițiile art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992 care prevăd că asociațiile de consumatori au dreptul de a introduce acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________.

Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B____ Națională a României este întemeiată în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 363/2007, lege invocată de reclamantă ca temei de drept al cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că B____ Națională a României nu are calitatea de comerciant în accepțiunea dată aceste noțiuni prin art. 2 lit. b din lege ( persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul legii, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop, în numele sau pe seama acesteia). De asemenea, instanța are în vedere art. 1 din Legea nr. 312/2004 care prevede că B____ Națională a României este b____ centrală a României, având personalitate juridică și este instituție publică independentă. Excepția prescripției a fost respinsă deoarece Tribunalul a apreciat că în raport de obiectul acțiunii instanța apreciază că aceasta poate fi promovată oricând în cursul executării contractelor de c_____.

Excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes au fost respinse deoarece, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat de reclamantă, cererea nu este lipsită de obiect iar interesul reclamantei este actual pe toată durata executării contractelor de c_____ și rezultă din calitatea acesteia de asociație de protecție a c_____________, care potrivit dispozițiilor legale anterior citate (art. 32 lit. d din Legea nr. 296/2004 și art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992). De asemenea, pârâtele au invocat în susținerea excepțiilor apărări de fond ce urmează a fi avute în vedere de instanță la soluționarea fondului cauzei.

La data de 08.12.2016 A__________ Națională p_____ Protecția Consumatorului a depus la dosar cerere de intervenție în interesul reclamantei, prin care a solicitat admiterea cererii de intervenție și admiterea cererii de chemare în judecată. (f. 99 vol.III dosar TB)

Cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de A__________ Națională p_____ Protecția Consumatorului a fost încuviințată în principiu prin încheierea din data de 19.01.2017 (f. 167 vol.VI dosar TB)

Prin sentința civilă nr. 357/02.02.2017 a fost respinsă cererea față de pârâta B____ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca nefondată cererea formulată în contradictoriu cu celelalte pârâte; a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenienta A__________ Națională p_____ Protecția C_____________; a fost obligată reclamanta să plătească către fiecare dintre pârâtele _______________________ SA, B____ ROMÂNEASCĂ SA – MEMBRĂ A G_______ NATINAL B___ OF GREECE, C_____ E_____ I_______ I__ SA și O__ B___ ROMÂNIA SA câte 15.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

P_____ a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că reclamanta A________ P_________ în contradictoriu cu pârâtele B____ T___________ SA, B_______ SA, R_________ B___ SA, C_____ E_____ I_______ I__ SA, O__ B___ România SA, P______ B___ R______ SA, B____ Românească SA și G______ B___ SA a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 10 și 13 din Legea nr. 363/2007, prin care a solicitat obligarea băncilor pârâte la încetarea practicii comerciale incorecte de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF, cu consecința obligării băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor și, în cazul admiterii acestei cererii, obligarea pârâtelor la publicarea integrală a hotărârii judecătorești definitive.

Art.10 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 prevede: „ În vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizațiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze A__________ Națională p_____ Protecția Consumatorului în legătură cu practicile comerciale incorecte p_____ ca aceasta să decidă asupra reclamanților, fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au săvârșit sau sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte”.

Art.13 din lege prevede că în măsura în care se consideră necesar A__________ Națională p_____ Protecția C_____________ ori instanțele judecătorești competente vor dispune una din următoarele măsuri:

a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte;

b) interzicerea sau instituirea procedurilor corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă nu au fost încăpuse în practică dar acest lucru este iminent;

c) transmiterea către Consiliul N_______ al Audiovizualului a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicității audiovizuale considerată a fi o practică comercială incorectă, precum și o copie a materialului publicitar difuzat.

De asemenea, alin.2 al art. 3 prevede că dacă acțiunea este admisă și hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii este admisă a rămas definitivă și irevocabilă ori Ordinul ANPC nu a fost atacat, instanța ce a emis hotărârea ori ANPC, după caz, poate solicita publicarea hotărârii/ordinului sau publicarea unui comunicat rectificator.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 o practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

a) este contrară cerințelor diligenței profesionale ;

b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.

De asemenea, anexa nr. 1 a legii cuprinse lista practicilor comerciale, care, în orice situație, se consideră incorecte.

Reclamanta a arăta că băncile pârâte au utilizat următoarele practici incorecte în relația cu consumatorii, atât la momentul acordării creditelor în CHF, cât și pe parcursul derulării contractelor:

a) practici înșelătoare - prezentarea creditului în CHF ca un produs sigur, bazat pe stabilitatea monedei și a economiei elvețiene, utilizarea de afirmații înșelătoare cu privire la existența aprobării Băncii Naționale în ceea ce privește contractele de c_____, în timp ce b____ națională susține că nu poate interveni în contractele dintre bănci și consumatori;

b) omisiuni înșelătoare - ascunderea volatilității monedei; lipsa avertizării cu privire la efectele potențiale ale hipervalorizării CHF; după ianuarie 2015 crearea impresiei c_____________ că se caută și că se vor identifica modalitățile de administrare eficientă de echilibru a riscului valutar.

c) practici agresive - promovarea exclusivă a avantajelor creditelor, prezentarea creditului în CHF ca singura alternativă aflată la dispoziția solicitanților, declararea faptului că solicitantul nu se încadrează p_____ alt produs de credite, lipsa unei administrări eficiente a riscului valutar pe parcursul derulării contractelor dublată de oferirea de reeșalonare, amânări la plata principalului cu condiția renunțării împrumutatului la dreptul de a pretinde în instanță protecția împotriva riscului valutar și repararea prejudiciului.

Instanța a reținut că reclamanta nu a probat unele din afirmațiile din cererea de chemare în judecată referitoare la existența practicilor incorecte. Astfel, reclamanta a depus la dosar câteva oferte financiare și articole de presă, însă, pe de o parte, nu provin sau nu sunt în legătură cu toate băncile pârâte ( acestea sunt emise de sau privesc doar pe pârâtele Raiffeise, Volksbank, B_______, P______, C_____ E_____, B____ Milenium), iar, pe de altă parte, nu probează practici /omisiuni înșelătoare sau practici abuzive ce ar avea ca obiect creditele în CHF. Băncile cu privire la care s-au depus articole de presă sau oferte financiare aveau în portofoliul lor și alte credite în alte monede, unele bănci acordau credite în CHF numai p_____ sume mici (echivalentul a 15.000 euro, 20.000 euro) articolul de presă ce prezintă părerea unui angajat al R_________ B___ menționează opinia acestuia în legătură cu moneda CHF, însă arată și faptul că „ este adevărat, nimeni nu vă poate garanta care va fi evoluția leului raportat la francul elvețian pe termen lung (15-20 de ani). Dar tot atât de adevărat este faptul că nimeni nu vă poate garanta nici evoluția leului raportat la EURO pe o perioadă tot atât de îndelungată sau cum vor evolua lucrurile dacă vom adopta și noi euro ca monedă națională. Sigur, decizia finală vă aparține, nu vă pot da o rețetă din care să reiasă varianta optimă”. Chiar acest articol depus ca probă de reclamantă ( fila 175 din volumul 2 al dosarului Judecătoriei Sectorului 2) dovedește contrariul susținerilor reclamantei, respectiv din lecturarea acestuia chiar rezultă faptul că au fost avertizați consumatorii (cei care au citit respectivul articol în întregime cu privire la riscul contractării într-o monedă străină în general și în CHF în special). De asemenea, nu s-a făcut dovada faptului că toate contractele de c_____ în CHF au fost încheiate având în vedere considerentul stabilității aceste monede.

De asemenea, sunt simple afirmații cele privitoare la prezentarea creditului în CHF ca singura alternativă aflată la dispoziția solicitantului sau la declararea faptului că acesta nu se încadrează p_____ un alt produs de creditare, la oferirea de reeșalonări, amânări cu condiția renunțării împrumutaților la dreptul de a formula acțiuni în instanță, afirmații nesusținute de niciun mijloc de probă.

Instanța a reținut că obligația băncilor de informare a clientului la momentul acordării creditului vizează condițiile de creditare – adică dobânzile, comisioanele, ori garanțiile puse în sarcina împrumutaților, posibilitatea aprecierii sau deprecierii unei monede, inclusiv volatilitatea acesteia neputând fi inclusă în această obligație. B____ este un comerciant care urmărește să își „vândă” produsele, neputându-i-se pretinde să își consilieze clienții în sensul necontractării unor produse sau servicii, scopul oricărui operator economic fiind acela de aduce profit, de a-și comercializa produsele sau serviciile. Esențiale într-un contract de c_____ b____ sunt cuantumul sumei puse la dispoziție, dobânda, costurile adiționale, modul de rambursare. Toate aceste informații au fost puse la dispoziția c_____________, fiind pe deplin respectate dispozițiile OG nr. 21/1992.

Băncilor, în calitate de profesioniști, le incumbă obligația de informare corectă și completă a c_____________ asupra tuturor aspectelor esențiale ale contractului.

Informarea în perioada contractuală trebuie să permită consumatorului să înțeleagă obligațiile pe care urmează să și le asume, astfel încât decizia pe care o va adopta să corespundă nomelor sale.

Or, contractând credite într-o monedă străină, consumatorii au acceptat, în deplină cunoștință de cauză, variația cursului valutar. Variația cursului valutar (în sensul aprecierii sau deprecierii) este o împrejurare previzibilă și cu caracter de notorietate, care este cunoscută și de cel mai puțin avizat consumator, astfel că nu era necesară o informare sau avertizare specială în acest sens. Există în sarcina profesionistului obligația de a asigura informarea consumatorului, cu privire la elementele esențiale ale contractului, însă există și obligația acestuia de diligență. Reclamanta nu a dovedit împrejurarea că băncile pârâte au cunoscut în perioada 2006-2009 modul în care va evolua cursul leu - CHF, faptul că pârâtele au calitatea de profesioniști în domeniul financiar bancar neputând da naștere unei prezumții în acest sens.

De altfel, obligația de informare a băncilor trebuie păstrată în limitele rezonabile, neputându-se pretinde acestora anticiparea cursului valutar al unei monede pe o perioadă de 20-30 de ani. Simplul fapt că pârâtele sunt profesioniști în sistemul financiar bancar nu implică și cunoașterea de către aceștia a variației cursului CHF/leu pe perioade de 20-30 de ani, variația cursului valutar fiind o împrejurare care poate surveni de la o zi la alta.

În măsura în care au contractat credite în moneda străină consumatorii au acceptat, în deplină cunoștință de cauză, variația cursului valutar. Caracterul variabil al cursului valutar reprezintă un aspect previzibil asupra căruia nu era necesară o informare specială. Obligația băncii de informare vizează, după cum s-a arătat, condițiile de creditare (dobânzi, comisioane, garanții), iar nu și informații notorii. La data încheierii contractelor de c_____ în discuție nu există o obligație legală în sarcina băncii de a informa clienții cu privire la riscul valutar. Variabilitatea cursului valutar este de notorietate, informațiile privind cursul de schimb al diferitelor valute și evoluția acestuia fiind publice, accesibile oricărei persoane.

Faptul că consumatorii au ignorat variația cursului valutar CHF/leu le este imputabilă.

De asemenea, b____ nu poate fi obligată să acorde c_____ oricărui client indiferent de suma pe care o solicită sau să acorde fiecărui client mai multe produse de creditare indiferent de suma pe care o solicită sau să acorde fiecărui client mai multe produse de creditare indiferent de suma pe care acesta o solicită. Chiar dacă un consumator este protejat de legislație consumeristă și acesta trebuie să aibă o conduită în administrarea propriului său patrimoniu. Dacă dintr-o paletă de oferte (ale mai multor bănci ori ale unei singure bănci) consumatorul o alege pe cea care îi conferă posibilitatea obținerii celei mai mari sume în echivalentul în lei nu se poate reține culpa băncii.

Instanța a reținut și faptul că, creditele în moneda străină nu erau interzise în perioada 2006-2009.

Practica comercială incorectă imputată pârâtelor este, astfel cum se menționează în primul petit al cererii de chemare în judecată, este perceperea, la cursul zilei, a ratelor și oricăror sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF. Aceasta nu este o practică incorectă . Băncile pârâte percep ratele și celelalte sume datorate de consumatori în CHF în temeiul clauzelor din contractele de c_____ care prevăd că rambursarea ratelor se face în valuta în care creditul a fost acordat. Această clauză contractuală face aplicarea principiului nominalismului monetar, reglementat de art. 1578 din Codul civil de la 1864 (reglementare existentă și în Noul Cod Civil) conform căruia restituirea împrumutului se face în moneda în care acesta a fost acordat.

Întrucât în dreptul român nominalismul monetar are o reglementare legală, achitarea ratelor în moneda în care creditul a fost acordat, indiferent de fluctuațiile acestuia , nu poate fi considerată ilicită.

Directiva nr. 2014/17/UE invocată de reclamantă nu este aplicabilă, deoarece, pe de o parte, nu se poate face aplicarea directă a unei directive comunitare, întrucât prezentul litigiu este unul între particulari, iar directiva nu produce efecte directe în privința acestora, astfel cum a statuat CJUE în cauza C 152/84, iar pe de altă parte aceasta este adoptată ulterior perioadei în s-au încheiat contractele de c_____ în cauză; de asemenea, art. 43 alin. 1 din directivă prevede că aceasta nu se aplică contractelor de c_____ încheiate înainte de 21.03.2016.

Instanța a reținut și prevederile art. 3 alin. 2 lit. a din Legea nr. 363/2007, pe care reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată - „Prezenta lege nu aduce atingere: a)dispozițiilor legale ce reglementează contractele, în special prevederilor referitoare la validitatea, întocmire sau efectele contractelor”. În speță perceperea ratelor de c_____ la cursul de schimb de la data plății se face în temeiul unor contracte de c_____ încheiate de băncile pârâte cu consumatorii ce prevăd că plata ratelor se face în moneda în care creditul a fosta cordat , clauza ce face aplicarea principiului nominalismului monetar reglementat de Codul civil, astfel că aceasta nu poate fi considerată ilicită.

Instanța a reținut și faptul că scopul cererii de chemare în judecată nu este stoparea unor practici incorecte ale pârâtelor ci modificarea contractelor de c_____ în moneda CHF pe care acestea le-au încheiat cu consumatorii, întrucât ca și consecință a constatării pretinselor practici ilicite se solicită obligarea pârâtelor să încaseze ratele și alte sume datorate de consumatori la cursul CHF/leu nevalabil la data încheierii contractelor de c_____. Practic se solicită transformarea creditelor din credite în CHF în credite în lei cu condiții de rambursare mai avantajoase, respectiv cu păstrarea dobânzii practicate de bancă la creditele în CHF.

Instanța a reținut că nu există un temei legal p_____ ca o instanță să dispună adaptarea unui contract încheiat de părți (b____ și consumatorul) în sensul dorit de un terț ( reclamanta din prezenta cauză), opunându-se la aceasta art. 969 din Codul civil de la 1864. De altfel în ipoteza existenței unei practici comerciale incorecte instanța nu poate dispune modificarea unui contract ci instituirea măsurilor prevăzute de art. 13 alin.1 din Legea nr. 363/2007, menționate anterior.

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată este nefondată și a respins-o, atât sub aspectul capătului principal de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la încetarea practicii de a percepe la cursul zilei ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF, cu consecința obligării acestora să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor, cât și sub aspectul capătului accesoriu de obligare a pârâtelor la publicarea integrală a hotărârii judecătorești definitive.

Ca o consecință a respingerii cererii de chemare în judecată instanța a respins și cererea accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenienta A__________ Națională p_____ Protecția C_____________.

Întrucât prin respingerea cererii de chemare în judecată reclamanta a căzut în pretenții, pârâtele sunt îndreptățite la plata cheltuielilor de judecată. În raport de dispozițiile art. 451-453 NCPC instanța a obligat reclamanta să plătească către fiecare dintre pârâtele ________________________ SA, B____ ROMÂNEASCĂ SA- MEMBRĂ A G_______ N_______ B___ OF GREECE, C_____ E_____ I_______ I__ SA și O__ B___ ROMÂNIA SA, câte 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, această sumă fiind apreciată de instanță ca rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocați.

Împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 și a încheierii din data de 17.11.2016, pronunțate de Tribunalul București, Secția a Vl-a civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a formulat apel reclamanta Asociația P_________ și a solicitat admiterea apelului și desființarea în tot a sentinței civile atacate, cu consecința: respingerii excepției lipsei calității procesual pasive a Băncii Naționale a României și obligării băncilor intimate la încetarea practicii comerciale incorecte de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF, cu consecința obligării băncilor intimate să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/L__ valabil la data contractării creditelor; în cazul admiterii capătului 1 de cerere, obligarea intimatelor la publicarea integrală a hotărârii judecătorești definitive.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către B____ Națională a României și admisă de instanță prin încheierea din data de 17.11.2016 , a arătat că în mod greșit a fost admisă această excepție deoarece faptele reclamate prin cererea de chemare în judecată țin de activitatea bancară, aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României (BNR). Astfel, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, BNR răspunde de supravegherea prudențială a instituțiilor de c_____ pe care le-a autorizat să opereze în România. Prin acțiunea pe care a demarat-o a solicitat instanței să dispună încetarea practicilor comerciale incorecte reprezentate de punerea în aplicare a unor contracte de c_____ iar p_____ a se asigura că această hotărâre va fi pusă în executare de către instituțiile de c_____, a chemat în judecată BNR.

În opinia apelantei, în acest fel, BNR, care oricum în pr ealabil a avizat contractele de c_____ care conțin aceste practici comerciale incorecte - fiind deopotrivă responsabil p_____ punerea lor pe piață -, va putea să vegheze la implementarea hotărârii judecătorești obținute, fiind răspunzătoare în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 363/2007.

BNR este obligată ea însăși, încă din anul 2008, să ia măsuri în privința stopării acestor practici comerciale incorecte, de la momentul la care a reținut în raportul său anual asupra stabilității financiare: Dinamica rapidă a creditelor în noile valute s-ar justifica printr-un cost inițial mai scăzut dar au dezavantajul unei volatilități superioare a cursului (în perioade de turbulențe CHF devine monedă de siguranță p_____ investitori, ceea ce va determina aprecierea și mai mare a CHF față de toate celelalte monede). Riscurile creditării în valută sunt cu atât mai mari cu cât nu întreaga populație înțelege în totalitate provocările asociate.

A mai susținut că în aceste condții, este evident că BNR are calitate procesual pasivă în prezenta cauză, din moment ce știa de aceste practici comerciale incorecte și, în același timp, avea posibilitatea ca, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, să ia măsurile necesare în vederea stopării acestor practici comerciale incorecte.

Î n cuprinsul primei critici aduse sentinței apelanta reclamantă a susținut că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate, având în vedere faptul că instanța nu a motivat, în fapt și în drept, soluția pronunțată.

Dezvoltând, a arătat că în susținerea cererii de chemare în judecată, a invocat nenumărate argumente, însă instanța a refuzat să facă o analiză a acestor argumente, fără a arăta motivul p_____ care a considerat necesar să înlăture susținerile sale astfel că hotărârea nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 425 alin. 1 din C. proc. civ.

A mai arătat că în conținutul hotărârii judecătorești se impune redactarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor p_____ care s-au înlăturat cererile părților; că instanța trebuie să se refere în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele p_____ care s-au respins unele cereri, adică trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce i s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la baza pretențiilor ridicate de părți.

Dar, prin sentința civilă atacată instanța nu s-a pronunțat cu privire la argumentele invocate de părți și nici nu a apreciat asupra pertinenței acestora. A mai arătat că aprecierile primei instanțe nu au o susținere legală, respectiv nu sunt întemeiate pe prevederi legale în vigoare, reprezentând simple aprecieri personale care nu pot reprezenta temei p_____ respingerea apărărilor invocate în cererea de chemare în judecată.

În cuprinsul celei de a doua criti ci a arătat că deși a depus la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea cererii de chemare în judecată aceastea nu au făcut obiectul analizei instanței de judecată, fiind astfel nerespectate dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., referitoare la rolul activ al instanței.

Potrivit apelantei reclamante, în hotărârea atacată, instanța a reținut, în mod succint, considerente generale privitoare la o acțiune clasică de denominare, iar nu aspectele esențiale ale cauzei, ce impuneau o analiză atentă și detaliată; instanța de judecată s-a rezumat la a reține în considerentele hotărârii faptul că reclamanta nu a probat unele din afirmațiile din cererea de chemare în judecată referitoare la existența practicilor incorecte, refuzând ulterior să se pronunțe cu privire la aspectele pretins a fi neprobate de către subscrisa.

A apreciat că în temeiul rolului activ pe care trebuie să îl manifeste, dacă instanța aprecia că probele propuse și administrate de părți nu erau suficiente p_____ a-și forma convingerea, avea dreptul și obligația să ceară părților să propună și alte probe, în condițiile art. 254 alin. (2) din C. proc. civ. sau să le ordone din oficiu. în același sens sunt și prevederile art. 254 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare p_____ lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. A mai arătat că judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

în consecință, în sistemul nostru procedural, față de rolul judecătorului mai sus detaliat, instanța nu poate respinge cererea de chemare în judecată ca nedovedită, ci numai ca nefondată sau neîntemeiată, după ce a epuizat toate mijloacele probatorii .

În cuprinsul celei de a treia critici, referitor la fondul cauzei, a arătat că intimatele nu au respectat obligațiile de informare și avertizare, astfel cum acestea au fost prevăzute de legislația în materie și detaliate în Cauza C-186/16, A________ și alții împotriva Băncii Românești, reclamanta redând cele statuate de CJUE la paragrafele 48, 45, 50, 49,51, 46, 47.

Sub un prim aspect, referitor la informarea consumatorului cu privire la efectele economice ale clauzei, apelanta reclamanta a arătat că aceasta este esențială . Cursul valutar poate fi, într-adevar, fluctuant, adică crescător sau descrescător dar profesionistul și consumatorul nu se află pe o poziție de egalitate nici din punct de vedere economic, juridic, tehnic si de rezervă de timp, nici din punct de vedere informațional.

Nu numai că b____ are, în raport de consumator, avantajul asimetriei informaționale, dar raporturile juridice inegalitare, de putere, dintre bancă și consumator îl fac pe acesta să fie, pur și simplu, dependent informațional de bancă. Oferta de a contracta, precum și contractul în sine, sunt preformulate, consumatorul neavând altă posibilitate decât să adere fără rezerve la oferta comerciantului de a contracta, ceea ce înseamnă că trebuie să se bazeze pe informațiile oferite de bancă (și pe nimic altceva) p_____ a-și forma un consimțământ în cunoștință de cauză. Lipsa sau disimularea informației determină vicierea sau lipsa totală a consimțământului.

A susținut că faptul că și-ar asuma un risc al deprecierii monedei de plată față de moneda națională nu are relevanță în privința băncii, întrucât aceasta este un profesionist al riscului care (ar trebui să) știe că o monedă străină, mai ales una exotică, poate fluctua în sens de hiper- valorizare pe timp de crize sau turbulențe financiare.

Și, de altfel, în contract sunt inserate mai multe tipuri de garanții contra riscurilor, precum și diverse comisioane, speze, taxe, prime de asigurare și altele asemenea, toate menite a acoperi anticipat aceste riscuri iar consumatorul se confruntă cu posibilitatea declarării scadenței anticipate a creditului și a executării silite, în cazul în care fluctuația îl pune în situația de a nu-și putea plăti ratele. Riscul este cu atât mai mare cu cât este suficientă o fluctuație semnificativă de curs timp de numai 3 luni consecutive din cele 360 de luni ale contractului, p_____ a determina consecințele de mai sus.

Tocmai acesta este motivul p_____ care, în mod insistent, CJUE a accentuat, în cauza C- 186/16, necesitatea informării cu privire la consecințele economice. Acestea pot fi, în scurt timp de la semnarea contractului, devastatoare p_____ împrumutat. Un scurt-circuit la nivelul cursului valutar poate determina executarea silită a împrumutatului, ceea înseamnă adesea ruina definitivă a acestuia.

Sub un al doilea aspect, referitor la faptul că CJUE s-a referit la obligația băncilor de a avertiza cu privire la posibile variații de curs și la efectele unor astfel de variații, a susținut că în mod greșit au susținut băncile că nu puteau previziona evoluția cursului valutar, că nu puteau prevedea imprevizibilul și, în consecință, nu puteau informa consumatorii cu privire la elementele de hazard viitor și, la fel de greșit și-a însușit și instanța de fond acest argument deoarece capacitatea băncii de a previziona cursul viitor al CHF nu face obiectul analizei ațiunii de față.

În opinia apelantei, ceea ce prezintă relevanță este obligația băncii de a avertiza consumatorii cu privire la posibilele variații de curs și la efectele acestora iar această capacitate trebuie analizată raportat la expertiza și cunoștințele sale, si nicidecum raportat la profan și la public, în general.

Referindu-se la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, a arătat că b____ trebuie să prezinte c_____________, încă din faza precontractuală, posibilele variații de curs și efectele acestor variații.

Potrivit recomandării Comitetului European p_____ Risc Sistemic din 21 septembrie 2011,1a care face referință CJUE în paragraful 49, consumatorii care nu erau acoperiți în mod natural la riscul valutar (nu își încasau veniturile în moneda creditului, ci în moneda națională) trebuiau informați cel puțin în legătură cu impactul unei deprecieri severe a mijloacelor de plată. O variație de minim 20% față de cursul inițial trebuia adusă de îndată la cunoștința c_____________, întrucât era vorba de o depreciere severă a mijloacelor de plată. Această variație de 20% nu este arbitrar aleasă. în contractele inițiale ale Volksbank România SA, o astfel de clauză de avertizare asupra riscului se referea exact la această variație de minim 20% față de cursul inițial. Din motive care ne scapă, această clauza de avertizare asupra riscului a dispărut la începutul anului 2008 din contractele tipizate ale Volksbank România SA, dar procentul de 20% prevăzut p_____ declanșarea obligației de avertizare este prezent în Directiva creditelor imobiliare de consum 2014/17/CE, atât în Preambul, cât și în art. 23.

Evident, asemenea informări si avertizări nu au fost făcute, iar băncile nu au prezentat probe ce ar fi putut răsturna prezumția legală de neinformare instituită de decizia Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Apelanta a susținut că în speță nu este vorba de o simplă omisiune de a avertiza asupra riscului, ci de o dublă faptă ilicită a băncilor: ocultarea informației relative la risc (practică înșelătoare); cultivarea iresponsabilă a entuziasmului de a se împrumuta al unei populații țintă, de nișă, cu venituri reduse, care nu le-ar fi permis să se împrumute în alte monede (practică agresivă, reclamă deceptivă).

Aceste două fapte ilicite trebuie legate de o a treia, respectiv înșelarea așteptărilor c_____________ (dolul), prin prezentarea unor avantaje ale costurilor reduse p_____ care merită să îți asumi un risc valutar mai ridicat. întrucât costurile creditului nu au fost decât aparent și doar temporar (6 luni - un an) mai reduse decât la creditele în euro, este evident că suntem în prezența unei erori - obstacol (eror in negotio), întrucât consumatorii au semnat un contract aleatoriu având conștiința că au semnat un contract comuntativ.

Privit în el însuși, un contract utilizat ca instrument al unei practici înșelătoare poate fi considerat nul fie p_____ că este rezultatul unei erori - obstacol sau al unui doi, fie p_____ că este rezultatul unei metamorfoze a unui contract comutativ într-unul aleatoriu, dar ca element al unui portofoliu de contracte tipizate, contractul este un instrument al unei practici înșelătoare.

Ceea ce au făcut băncile a fost să pună la dispoziția împrumutaților, după semnarea contractelor, un grafic de rambursare a unui c_____ în CHF pe 30 de ani. Or, în condițiile în care împrumutații își câștigă veniturile în lei, graficul de rambursare prezentat în CHF nu făcea decât sa mușamalizeze riscul valutar. Aceste grafice de rambursare nu indicau nici fluctuațiile potențiale ale cursului, nici costurile în lei ale creditului. Iar CJUE, la paragraful 47 din Decizia data în speța A________, tocmai asta impune, ca b____ să comunice consumatorului, în etapa pre-contractuala, și nu după semnarea contractului, toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul împrumutului său. Nu în zadar CJUE utilizează adjectivele posesive sale și său. Costul împrumutului său este exprimat, p_____ consumator, în lei, și depinde direct de fluctuațiile cursului valutar. Comportamentul subversiv al băncilor de a ascunde costul împrumutului în lei, raportat la posibilele fluctuații de curs valutar, și de a pretinde că obligația sa și costul său (ale împrumutatului) erau în CHF, înseamnă o gravă abatere de la rațiunea legii, așa cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

În aceste condiții, împrumutații au contractat creditele, necunoscând posibila întindere a obligațiilor și costul total al împrumutului, așa cum ar fi trebuit, potrivit paragrafului 47 din decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene. Iar dacă împrumutații nu și-au cunoscut întinderea obligațiilor, contractul de c_____ a fost unul aleatoriu, nicidecum comutativ. Mai precis, contractul a fost pervertit într-unul aleatoriu.

Sub un alt aspect, a arătat că atunci când evaluează îndeplinirea obligației de informare de către bancă, instanța trebuie să se raporteze la expertiza și cunoștințele profesionistului în ceea ce privește posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină (paragraful 56 din Decizia CJUE).

A arătat că p_____ că băncile au expertiză și cunoștințe în materia variațiilor cursurilor de schimb valutar și a riscurilor ce le comportă un împrumut în monedă străină spre deosebire de consumator, care este un simplu particular, un profan, nu are aceste cunoștințe și, cu atât mai puțin, nu are expertiza (în sens de cunoștințe aprofundate, specializate, de detaliu) pe care o au băncile în domeniul riscurilor valutare Curtea de Justiție a Uniunii Europene instituie o prezumție de ne-informare (recunoscută și de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 363/2007) ce operează în favoarea consumatorului, prezumție care poate fi răsturnată de către bancă, prin prezentarea de probe pertinente și concludente.

În acest sens a arătat că la dezbaterea relativă la probatoriu, b____ a refuzat să prezinte alte probe decât cele de la dosar, iar aceste probe sunt departe de a fi pertinente și concludente p_____ a putea răsturna prezumția de lipsă a informării în faza precontractuală. De vreme ce b____ nu a prezentat astfel de probe, urmează ca instanța să dea efect prezumției și să considere drept dovedite afirmațiile privind neinformarea împrumutaților despre posibilele variații ale cursului și efectele acestor variații.

În cuprinsul celui de al patrulea aspect a arătat că băncile trebuiau să prezinte c_____________ orice informație pertinentă care să le permită să evalueze consecințele economice ale unei clauze, precum cea în discuție în litigiul principal, asupra obligațiilor lor financiare (paragraful 50 din Decizie).

Potrivit CJUE b____ nu are un drept de a decide ce anume trebuie comunicat împrumutatului, eventual selectiv și camuflat de graficele de rambursare post-contractuale, ci are o obligație de a prezenta tot și orice poate avea efect asupra întinderii obligației, revenindu- i consumatorului dreptul de a decide dacă vrea sau nu să contracteze creditul. Când b____ nu prezintă informațiile de mai sus, deși le posedă, consimțământul împrumutatului este viciat și este substituit de dorința băncii, ce urmărește numai profitul, de a încheia contractul în orice condiții.

A arătat că prin cererea de chemare în judecată a arătat că existau la momentul acordării creditelor avertizări oficiale din partea Băncii Centrale a Elveției, Băncii Naționale Române cu privire la iminența aprecierii cursului CHF și efectelor distructive asupra împrumutaților în această monedă. Studiile și buletinele acestor instituții au fost anexate cererii de apel, iar din conținutul acestora rezultă, pe de o parte, un lung istoric al aprecierilor cursului CHF, aprecieri datorate trăsăturii de refugiu (safe haven) a monedei, iar, pe de altă parte, rezultă avertizările de atunci, 2006-2008, ale Băncii Centrale Elvețiene și Băncii Naționale Române cu privire la iminența aprecierii cursului CHF precum și faptul că aceste înscrisuri se încadrează cu siguranță în categoria orice informație pertinentă pe care b____ trebuia să o prezinte, potrivit CJUE.

Asemenea informații ar fi putut determina consumatorii să nu contracteze credite în această monedă.

Față de aceste aspecte a imputat primei instanțe că, în totală contradicție cu decizia CJUE din speța A________, a reținut că obligația băncilor de informare a clientului la momentul acordării creditului vizează condițiile de creditare - adică dobânzile, comisioanele ori garanțiile puse în sarcina împrumutaților, posibilitatea aprecierii sau deprecierii unei monede, inclusiv volatilitatea acesteia, neputând fi inclusă în această obligație precum și faptul că b____ este un comerciant care urmărește să își vândă produsele, neputându-i-se pretinde să își consilieze clienții în sensul necontractării unor produse sau servicii, scopul oricărui operator economic fiind acela de a aduce profit, de a-și comercializa produsele și serviciile.

A mai arătat că debitorii neinformați sunt riscanți p_____ bănci și p_____ economie, în general, întrucât: contractele încheiate în condiții de lipsă a informării sau de dez-informare sunt contracte patologice, dezechilibrate, care vor derapa invariabil în supra-îndatorare și insolvabilitate a debitorului, ceea ce afectează direct lichiditatea și chiar patrimoniul creditorului; un comerciant care omite să informeze sau care dez-informează este un comerciant lipsit de încredere, iar lipsa credibilității este anticamera falimentului.

Pe de altă parte, comerciantul care află, după punerea pe piață a unor produse sau servicii, că acestea au devenit periculoase din cauza unor evenimente imprevizibile, trebuie să anunțe de îndată autoritățile și publicul și să ia măsuri grabnice de înlăturare a acelor pericole, în așa fel încât să limiteze sau să neutralizeze din start efectele periculoase asupra vieții, integrității fizice și intereselor economice ale populației, luând de urgență măsuri de eliminare de pe piață a produselor și serviciilor devenite periculoase (art. 15-16 di n Codul consumului).

Imprevizibilitatea unui eveniment nu este o cauză de înlăturare a responsabilității civile, contravenționale sau penale a unui comerciant care vinde produse sau servicii populației. Dimpotrivă, apariția imprevizibilă a unui pericol generat de consumul sau utilizarea produsului sau serviciului pus pe piață de comerciant este chiar declanșatorul obligației de avertizare publică asupra pericolelor produsului sau serviciului pus pe piață, obligație care îi incumbă comerciantului.

Dacă nu cunoaște riscurile normale ale produselor și serviciilor proprii, dacă nu se preocupă de astfel de evenimente imprevizibile care fac produsele sau serviciile sale periculoase, bazându-se pe mitul că un consumator mediu informat știe că pot exista fluctuații și variații ale cursului de schimb și că este familiarizat cu pokerul financiar practicat de bănci, respectiva bancă este o bancă neprofesionistă și, în mare măsură, iresponsabilă și, de aceea, trebuie să plătească p_____ asta. Dacă, dimpotrivă, cunoaște în detaliu specificul, riscurile aferente și comportamentul creditelor în valută exotică și, cu toate acestea, ascunde aceste realități c_____________, înseamnă că respectiva bancă este un speculant, p_____ care pierderile rezultate din înghețarea cursului și/sau ștergerea datoriilor sunt consecințe morale și legale ale comportamentului lor ilegal.

Referitor la obligația de avertizare asupra riscurilor valutare (al cincelea aspect) a arătat că Codul consumului stabilește o astfel de obligație de avertizare pe mai multe paliere.Mai întâi, consumatorii au dreptul, conform art. 45 din Codul consumului, de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională între produsele și serviciile oferite, în conformitate cu interesele lor economice și de altă natură și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină siguranță și securitate, aceea că folosința produselor achiziționate trebuie să fie liniștită și deplină.

Conform art. 14 din Codul Consumului, consumatorii trebuie să primească toate informațiile necesare p_____ o utilizare corespunzătoare, potrivit destinației inițiale a bunurilor, ceea ce înseamnă că folosința produsului respectiv trebuie să fie utilă.

Codul consumului stabilește două categorii de obligații de avertizare care incumbă comerciantului, una publică, privind produsele sau serviciile care, în mod normal, nu sunt periculoase p_____ consumul populației, dar devin în mod imprevizibil periculoase după punerea lor pe piață, și una individuală, concretă, destinată consumatorului care intenționează să achiziționeze bunuri sau servicii prin natura lor riscante (sau care intenționează să adere fără rezerve la oferta de a contracta făcută de un comerciant, ofertă având ca obiect un astfel de bun sau serviciu, prin natura sa riscant).

Conform art. 15 din Codul consumului, în cazul în care operatorii economici iau cunoștință, la o dată ulterioară punerii pe piață a produselor comercializate, despre existența unor pericole care, la momentul punerii pe piață nu puteau fi cunoscute, trebuie să anunțe, fără întârziere, autoritățile competente și să facă aceste informații publice. Așadar, dacă produsele sau serviciile, chiar utilizate conform destinației lor inițiale, devin, ulterior punerii lor pe piață, periculoase sau riscante în anumite circumstanțe sau conjuncturi care nu puteau fi prevăzute, comerciantul are o obligație strictă și grea de responsabilități civile, contravenționale sau penale, de avertizare publică asupra acestor pericole imprevizibile ale produsului sau serviciului pus în circulație.

Apelanta a arătat că în cazul produselor sau serviciilor care sunt, prin natura lor, riscante, obligația de avertizare asupra riscului care incumbă comerciantului îl are ca destinatar pe consumatorul concret, care ar intenționa să achiziționeze acel produs sau serviciu. Astfel, conform art. 48 din Codul Consumului, consumatorii trebuie să fíe informați despre riscurile la care sunt supuși prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor.

Risul valutar este unul dintre aspectele esențiale ale creditului în moneda străină. Specificul acestui tip de risc este că, deși pare a fi natural, adică presupus de însăși formula contractuală aleasă și, în opinia apelantei, orice bancă vânzătoare de astfel de produse de creditare avea (și are) obligația să includă în caracteristicile creditului și această avertizare asupra riscului valutar, întrucât art. 15 și, respectiv, art. 48 din Codul consumului obligă orice comerciant la avertizarea publică asupra pericolelor imprevizibile ale unor produse sau servicii obișnuite și la avertizarea concretă a fiecărui consumator individual asupra riscurilor obișnuite, naturale, ale unor produse sau servicii, în plus, conform art. 6 și art. 7 din Legea 363/2007, orice informație esențială disimulată sau reținută de comerciant la momentul punerii pe piață a unui produs sau serviciu poate fi considerată o practică înșelătoare, sever sancționată, conform aceleiași legi.

În ceea ce privește Directiva 2014/17/UE, a arătat că modul în care principiile din preambul sunt ordonate în pagină reprezintă confirmarea faptului că și anterior directivei, băncile aveau obligația de avertizare asupra riscului valutar, pe care au omis-o. Deliberată sau nu, această omisiune reprezintă, conform Preambulului Directivei creditelor imobiliare, o practică iresponsabilă care, în condițiile crizei financiare, a dus la compromiterea bazelor sistemului financiar.

În cuprinsul celei de a patra critici a arătat că principiului nominalismului monetar este o normă supletivă, iar în cauză că nu operează excepția instituită de art. 1 alin. 2 din Directivă.

În dezvoltarea acestei critici a arătat că instanța a invocat dispoziții din dreptul comun, supletive, principiale, în replică la acuzele pivind încălcarea drepturilor c_____________, drepturi specifice reglementate de norme imperative prevăzute de legislația protecției c_____________ dar acestea nu pot fi eficiente, atâta vreme cât nu răspund la întrebarea cum a înțeles profesionistul să protejeze consumatorii sau, cel puțin, să îi avertizeze de riscul valutar uriaș pe care îl implica, la momentul 2007-2008, produsul de creditare oferit.

în conformitate cu art. 4 alin. (5) lit. a) și b) din Legea 193/2000, natura abuzivă a unei clauze se evaluează în funcție de: a) natura produselor și serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, b) toți factorii care au determinat încheierea contractului.

Prin urmare, instanța nu este chemată să verifice aplicarea/reglementarea principiului nominalismului monetar și dacă erau legale creditele în valută (în general), ci este chemată să analizeze dacă, în speță, asumarea riscului valutar raportat la moneda CHF, de către consumatori în perioada relevantă (2007-2008) a fost făcută în cunoștință de cauză, dacă profesionistul a respectat regulile de prudență în activitatea sa creditare, dacă a vândut produse toxice, periculoase p_____ consumatori, dacă a respectat obligațiile de transparență și onestitate în raporturile cu consumatorii.

A arătat că măsura în care se analizează comportamentul profesionistului (în contradicție cu cerința de bună-credință) este stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care în Hotărârea Mohamed Aziz C-415/11, la punctul 69, statuează: este important să se verifice dacă vânzătorul sau furnizorul acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte clauza în

discuție în urma unei negocieri individuale și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-186/16, A________ și alții împotriva Băncii Românești .

În opinia apelantei nu este incidență excluderea instituită de art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13 deoarece aceasta nu poate lăsa loc unei interpretări extensive, deoarece așa cum a arătat CJUE în cauza C-186/16 A_______ și alții c. Băncii Românești la paragraful 31 din Decizie, excepția este de strică interpretare. O astfel de interpretare ar determina un nivel mai scăzut de protecție al c_____________, față de minimul stabilit prin Directiva 93/13, ceea ce contravine esenței Directivei 93/13, în preambulul căreia s-a arătat la alineatul 13, teza a doua că statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, respectând în același timp dispozițiile tratatului, de a le asigura c_____________ un nivel mai ridicat de protecție.

Excluderea instituită de art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13, așa cum a arătat CJUE în Decizia din Cauza C-186/16, paragraf 28, presupune îndeplinirea a două condiții. Pe de o parte, clauza contractuală trebuie să reflecte un act cu putere de lege sau o normă administrativă, iar pe de altă parte, actul sau norma respectivă trebuie să fie obligatorie.

Directiva nu poate permite analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale ce reflectă o normă obligatorie, p_____ că o astfel de analiză ar însemna un control indirect al unei norme obligatorii în dreptul național în materia protecției consumatorului, fapt ce ar contraveni chiar Tratatului de Funcționare a UE. Potrivit art. 4 alin. (2) lit. f) din TFUE, în materia protecției c_____________, există o competență partajată între Uniune și statele membre, ceea ce înseamnă că Uniunea nu exercită o competență exclusivă în materia protecției c_____________. Dată fiind competența partajată între Uniune și statele membre în materia protecției c_____________, potrivit art. 2 alin. (2) din TFUE: statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu, însă, așa cum arată art. 169 din TFUE, citat mai sus, normele obligatorii din dreptul național în materia protecției consumatorului, trebuie să fie în mod obligatoriu mai stricte, adică să instituie un nivel de protecție mai mare a consumatorului (sau măcar să respecte minimul stabilit prin Directivă).

Analizând excepția instituită de art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13, prin prisma explicațiilor de mai sus, rezultă că dispozițiile directivei nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege obligatorii (ce respectă minimul de protecție stabilit prin Directivă) dar, evident, sunt pe deplin aplicabile clauzelor contractuale ce reflectă norme legale supletive.

Principial, dispoziția citată se aplică în materii cu reglementare specială, cum este cazul, spre exemplu, al contractelor de leasing și al asigurărilor obligatorii, care sunt, total sau parțial reglementate de lege. Conținutul unor astfel de contracte este, total sau parțial, exterior voinței părților, prin urmare nu se poate presupune că evocarea lor în contract ar fi, în sine, un abuz de putere economică al profesionistului. Dacă norma legală sau administrativă stabilind, total sau parțial, conținutul contractului, este în sine ilegitimă (întrucât încalcă legea, Constituția sau TFUE ori CEDO), ea poate fi înlăturată de la aplicare, evacuarea din contract a clauzei care o evocă fiind indirectă.

Mai mult, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene indică la art. 169 alin. (4), ce privește protecția c_____________, că statele membre pot să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte.

În aceste condiții a apreciat că revine instanței de apel obligația să aplice excepția în discuție așa cum a fost reglementată prin Directiva 93/13 și interpretată de CJUE în cauza C-186/16, și nu cum a fost interpretată de prima instanță deoarece numai așa se poate asigura nivelul minim de protecție al c_____________ instituit prin Directivă.

De altfel, această obligație a instanței de apel rezultă și din art. 20 alin. (2) din Constituție: dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În opinia apeelantei reclamante, interpretând per a contrario excepția instituită de art. 1 alin.2 din Directiva 93/13 rezultă 2 consecințe: clauzele contractuale ce reflectă norme supletive, pot face obiectul analizei caracterului abuziv; clauzele contractuale ce reflectă norme obligatorii, dar care instituie un nivel mai scăzut de protecție al c_____________, pot fi verificate sub aspectul caracterului abuziv, în vederea respectării minimului de protecție instituit de Directivă.

A mai arătat că în cauză principiul nominalismului, așa cum este invocat de către intimata-pârâtă și aplicat de către prima instanță, nici nu este instituit de norme obligatorii, nici nu respectă minimul de protecție, ceea ce înseamnă ca o clauză contractuală ce îl transpune poate fi verificată sub aspectul caracterului abuziv.

A mai susținut că asupra caracterului supletiv al principiului nominalismului s-a pronunțat inclusiv Curtea Constituțională prin decizia nr. 62/07.02.2017, în care se arată, la paragraful 62, ca textul legal are caracter supletiv, astfel că părțile au posibilitatea să deroge de la principiul nominalismului, dacă se întrunește acordul de voință.

Ironic este că acest caracter supletiv al principiului nominalismului a fost confirmat și de instanțele ce au respins acțiuni pe denominare, doar că, în mod greșit, aceste instanțe au dat efect excepției prevăzute de Legea nr. 193/2000 la art. 3 alin. (2).

În cuprinsul celei de a cincea critici a susținut că formalismul informativ este o condiție de formă scrisă ad validitatem.

A arătat că informarea pre-contractuala nu se face chiar cu contractul sau cu cererea de creditare, care sunt, în ele însele, formulare pre-redactate de profesionist. Și, cu atât mai puțin, informarea pre-contractuală nu se face cu graficul de rambursare, care este emis după perfectarea contractului. Formularele pre-redactate de comerciant trebuie puse la dispoziția consumatorului cu cel puțin 15 zile înainte de semnarea contractului, timp minim de reflecție în care să își poată forma un consimțământ liber, conștient, prudent.

O astfel de condiționalitate, de exemplu, este prevăzută în art. 4-7 din OG 85/2004 privind protecția c_____________ în contractele la distanță privind serviciile financiare.

Formalismul informativ este întărit în acte normative recente - formularul de informații standard din anexa nr. 2 la OUG 50/2010 (la care art. 11 trimite făcând din formular parte din contract). în același sens sunt și dispozițiile art. 9 din OUG 52/2016, potrivit cărora: informațiile personalizate p_____ consumatori se furnizează prin intermediul Fișei europene de informații standardizate (FEIS), în scris, vizibil și ușor de citit (se cere chiar și o formă a documentului word - Times New R____ de mărime minim 12; dacă se redactează pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în constrast cu cea a fontului utilizat etc.). Evident, aceste informații se trimit consumatorului înainte de semnarea contractului. Altfel, nu ar mai avea sens dispoziția din art. 14 din care rezultă că aceste condiții de formă stricte sunt identice și p_____ contractul propriu-zis.

Scopul formalismului informativ este atenționarea (avertizarea) consumatorului asupra întinderii obligațiilor și a amplitudinii riscurilor asumate. Lipsa, disimularea, dezinformarea contribuie la pervertirea contractului comutativ într-unul aleatoriu.

Acronimul CHF nu este explicitat nicăieri în contract, iar b____ nu a dovedit faptul că a informat consumatorul asupra a ceea ce înseamnă încheierea unui contract de c_____ în CHF. Acest acronim (CHF) a devenit cunoscut publicului doar cu ocazia litigiilor care s- au declanșat de către consumatori, la peste 6 ani de la semnarea contractelor, numai ulterior acelui moment fiind făcută o echivalență lingvistică între CHF ú francul elvețian.

Pe de altă parte, riscul valutar nu numai că nu este explicitat clar, inteligibil, ne-echivoc în contract, dar noțiunea în sine nu există nicăieri în contract. Principiile enunțate de CJUE în cauza C-186/16 (speța A________) au fost statuate ca urmare a analizei unor contracte de c_____ în franci elvețieni, dar care enunțau, imprecis, noțiunea riscul valutar.

În contractele de adeziune practicate în perioada 2006-2008 de băncile care activau în România nu există nici măcar o frântură de informație cu privire la această noțiune, nicio informație, chiar și incompletă, imprecisă, echivocă, relativă la riscul valutar, de care să se poată lega măcar un efort de a înțelege riscul pe care se presupune că un consumator mediu informat și l-ar asuma sau nu în mod conștient și liber acceptând fără rezerve o ofertă de a contracta emisă în formular tipizat de către bancă.

Referitor la această situație a arătat că în interpretarea Directivei practicilor înșelătoare, CJUE a statuat, în speța BKK Mobil Oii (cauza C-59/12, pct.36), că dispozițiile acesteia sunt concepute în mod esențial din perspectiva consumatorului în calitate de destinatar și de victimă a practicilor comerciale neloiale.

În plus față de această prezumție recunoscută prin decizia de interpretare a dreptului European, decizie general obligatorie în întreg spațiul Uniunii Europene, deci și în România, Legea nr. 363/2007 privind practicile înșelătoare ale comercianților și chiar Directiva practicilor înșelătoare (Directiva 2005/29/CE) stabilesc o prezumție de incorectitudine a practicilor invocate. Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 363/2007, comercianții trebuie să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmațiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă și sunt obligați, la solicitarea ANPC sau a instanțelor judecătorești, să le pună acestora la dispoziție documente care să probeze cele afirmate; în cazul în care documentele nu sunt furnizate în termenul stabilit de solicitanți sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmațiile în cauză se consideră inexacte.

Pârâta G______ B___ S.A. a formulat întâmpinare la apelul formulat de reclamantă și a solicitat respingerea apelului ca nefodat, răspunzând în fapt și în drept motivelor de apel.

În motivare a arătat, în esență, că prima instanța si-a argumentat soluția de respingere a cererii de chemare în judecata și a analizat, atat dispozițiile legale incidente in speța, cat si probele propuse spre administrare in vederea dovedirii, dar si combaterii acestor susțineri; prima instanța in mod corect a constatat depunerea la dosar a unor probe/inscrisuri care susțineau tocmai caracterul nefondat al pretențiilor si argumentelor pe care a fost întemeiata cererea de chemare in judecata (Sentința, pag. 17, par. 1)

In ceea ce privește susținerile apelantei cu privire la incalcarea de către prima instanța a principiului rolului activ reglementat prin dispozițiile art. 22 C.proc.civ. a susținut că acesta nu a fost încălcat prin prisma faptului că reclamanta a beneficiat de apărare calificată și în raprot de dispozițiile art. 10 alin (1) C.proc.civ.

Faptul că prima instanța nu a răspuns efectiv la fiecare afirmatie/argument a/al apelantei din cuprinsul cererii de chemare în judecata nu echivalează cu o lipsa a motivării.

A apreciat că în mod corect s-a reținut caracterul nefondat al cererii de chemare în judecată, arătând, în esență, că în privința sa nu exista nici o proba din care sa rezulte promovarea creditelor in CHF (si nici nu au cum sa existe, avand in vedere că nu a promovat acest produs pe piața)

Pârâta a arătat că prima instanța in mod corect a retinut ca B____ si-a îndeplinit obligațiile de informare si avertizare a c_____________ aplicabile la momentul acordării creditelor; prin cererea de apel, apelanta susține ca obligația de informare trebuie raportata la ultima decizie pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”), respectiv cauza C - 186/16, A________ si alții împotriva Băncii Romanești dar prezentarea acestor argumente noi, in apel, in raport de concluziile din cauza A________ nu pot fi primite (sunt inadmisibile), deoarece nu au nicio legătură cu obiectul juridic dedus judecații, temeiul de drept invocat in susținerea cererii de chemare in judecata - in contextul in care apelanta si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 363/2007, urmărind aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 13, aceasta nu isi mai poate întemeia motivele de apel pe concluziile CJUE din cauza A________, care au in vedere alte dispoziții legale si o cu totul alta finalitate, respectiv dispozițiile Directivei 93/13 si Legii nr. 193/2000;

Pe de alta parte, invocarea p_____ prima oara in apel a cauzei A________ si a dispozițiilor normative ale Legii nr. 193/2000 (ce a transpus in plan național Directiva 93/13) apare ca o modificarea/completare a temeiului de drept si a cauzei acțiunii civile. împrejurare nepermisa in conformitate cu dispozițiile art. 478 C.proc.civ.

A mai arătat că demersul judiciar al apelantei a fost întemeiat exclusiv pe dispozițiile Legii nr. 363/2007 ce sancționează profesioniștii p_____ incalcarea regulilor privind comercializarea produselor si nu pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, ce sancționează profesioniștii p_____ incalcarea obligațiilor de a insera clauze contractuale in contractele încheiate cu consumatorii, aspect care aa fost in mod corect retinut si de către prima instanța.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 478 C.proc.civ. potrivit carora in fata instanței de apel nu se pot formula aparari, excepții care nu au fost invocate in fata primei instanțe. Prin cererea de apel, apelanta incearca sa modifice implicațiile dreptului la informare prin raportare la interpretarea data in cauza C - 186/16, A________ si alții împotriva Băncii Romanești, aparare nepermisa la acest moment procesual, avand in vedere ca Apelanta nu a criticat, in prima instanța, pretinsa nerespectare a dreptului la informare exercitat in interpretarea aratata de CJUE in cauza anterior menționata si in funcție de dispozițiile prevederilor Legii nr. 193/2000.

Astfel, criticile apelantei au caracterul unei aparari noi in etapa procesuala a apelului, ceea ce incalca limitele efectului devolutiv al apelului, trasate in mod imperativ de art. 478 C.proc.civ.

In ceea ce privește informarea clienților asupra riscului valutar si a mecanismului de funcționare a clauzei privind modalitatea de plata a ratelor in valuta CHF a arătat că pus la dispoziția c_____________ toate informațiile in vederea efectuării unei alegeri in cunoștința de cauza.

A arătat că Directiva 2014/17/CE pe care apelanta și-a întemeiat criticile din cererea de apel, nu este aplicabila in prezenta cauza.

Prima instanța in mod corect a retinut ca B____ nu a pus in vanzare produse financiare defectuoase si nu a utilizat practici comerciale inselatoare - respectarea de către B____ a prevederilor art. 4 - 8 din Legea nr. 363/2007 (art. 6 - 7 din Directiva UE 2005/29)

În opinia pârâtei, Legea nr. 363/2007 are o aplicabilitate subsidiara în raport de actele normative ce reglementează domeniul protecției c_____________, respectiv Legea nr. 193/2000 si Legea nr. 190/1999, privind creditul i_______ p_____ investiții imobiliare.

În raport de argumentele invocate de apelanta, in sensul ca se pune in discuție o asa-zisa incalcare de către B____ a obligației de informare a c_____________, cat si de finalitatea urmărită, respectiv modificarea unor clauze contractuale, prin care este reglementata modalitatea de îndeplinire a unor obligații asumate de consumatori (sub aspectul modalității de îndeplinire a obligației de restituire a sumelor împrumutate), a apreciat apelanta, că este mai mult decât evident ca problema juridica dedusa judecații nu se refera la existenta unor practici comerciale incorecte, ci la o pretinsa inserare in cadrul contractelor a unor clauze abuzive, care ar avea drept consecința ruperea echilibrului contractual _______________________________ părtilor semnatare.

A mai arătat că aplicarea dispozițiilor Legii nr. 363/2007 intervine doar in legătură cu acele fapte savarsite de comerciant anterior încheierii contractelor si ar avea drept consecința inlaturarea acelor practici comerciale care ar influenta, in mod negativ, comportamentul economic al consumatorului la momentul luării deciziei de a contracta.

Chiar si in măsură in care Legea nr. 363/2007 ar avea aplicabilitate in prezenta cauza, oricum nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 6 si art. 7 din Legea nr. 363/2007

În ceea ce privește susținerea apelantei cu privire la promovarea agresiva de către banei a produselor bancare, a arătat că atat Directiva, cat si dispozițiile Legii nr. 363/2007 exclud din categoria practicilor comerciale susceptibile sa deformeze in mod esențial comportamentul economic al unui grup de consumatori „practicile publicitare obișnuite si legitime ce constau in declarații exagerate sau declarații ce nu sunt destinate a fi luate ca atare".

Conchizând, a arătat că în raport de probele administrate in prima instanța, precum si de argumentele sale dovedite nu se poate retine nicidecum o rea - credința in sarcina sa in ceea ce privește pretinsa promovare a produselor bancare. Totodată, nu se poate retine o rea - credința in sarcina sa in ceea ce privește pretinsa neinformare a c_____________ cu privire la creștere cursului de schimb valutar L__ - CHF, avand in vedere ca aceste informații nu erau cunoscute nici de B____.

A mai apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că restituirea creditelor in moneda in care au fost acordate la cursul din ziua plații reprezintă o transpunere a principiului nominalismului.

In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2, art. 5, art. 6 din Legea nr. 363/2007, Directiva 2005/29/CEE, art. 10, 22, 205, 249, 471 alin. 5 C.proc.civ.

Pârâta G______ B___ a formulat și apel incident împotriva incheierii civile pronunțată de Tribunalul București în data de 17.11.2016 apreciind că aceasta este nelegală în ceea ce privește soluția de respingere a excepției autoritatii de lucru judecat.

În motivare a arătat că excepția autoritatii de lucru judecat îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 430 - 432 C.proc.civ.în cauză fiind îndeplinite cele trei condiții prevăzute de dispozițiile legale citate mai sus, respectiv _________________________ cea care a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/3/2014 exista identitate de parti, obiect si cauză.

Referitor la identitatea de părți a arătat că în cadrul dosarului nr. xxxxx/3/2014, ca si in prezentul dosar, părțile implicate in litigiu sunt aceleași.Deși cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar este formulata de Asociația P_________, si nu de dl. N____ A_____ in nume personal, la dosarul cauzei exista o declarație a dl. N____ A_____ prin care isi insuseste cererea de chemare in judecata, in calitatea acestuia de membru al Asociației P_________.In ceea ce privește calitatea de parat, in ambele cereri de chemare in judecata, b____ a deținut aceasta calitate.

Referitor la identitatea de obiect a arătat că în ambele cauze, petitul cererii de chemare in judecata a fost acela de a obține o hotarare judecătoreasca de înghețare a cursului de schimb valutar la valoarea L__ - CHF valabil la data încheierii contracului de c_____ bancar nr. CCNPG 015/xxxxx/10.11.2008

Astfel, asupra obiectului cererii de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze, in ceea ce o privește pe Garanți B___, o instanța, respectiv Tribunalul București, s-a pronunțat deja in mod definitiv, in dosarul nr. xxxxx/3/2014, constatând ca solicitarea de înghețare a cursului de schimb valutar la valoarea L__ - CHF valabil la data încheierii contracului de c_____ bancar nr. CCNPG 015/xxxxx/10.11.2008 este neîntemeiata.

Aceasta soluție pronunțata de Tribunalul București a ramas definitiva prin respingerea apelului de către Curtea de Apel București.

Refritor la identitatea de cauză a arătat că temeiul de drept ce a stat la baza formulării atat a cererii de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze, cat si a cererii de chemare in judecata ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/3/2014 este reprezentat de Legea nr. 363/2007

Mai exact, scopul ambelor cereri de chemare in judecata a fost acela de a obține o hotarare judecătoreasca de înghețare a cursului de schimb valutar la valoarea L__ - CHF valabil la data încheierii contracului de c_____ bancar nr. CCNPG 015/xxxxx/10.11.2008. Totodată, ambele cereri de chemare in judecata au fost întemeiate pe prevederile Legii nr. 363/2007.

A mai susținut că în situația în care cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar s-ar admite ca urmare a admiterii apelului formulat de reclamantă, s-ar lipsi de efecte sentința civila nr. 6405 pronunțata de Tribunalul București la data de 17.12.2014 in dosarul nr. xxxxx/3/2014, prin care s-a constatat cu titlu definitiv caracterul neîntemeiat al solicitării de înghețare a cursului de schimb valutar la valoarea L__ - CHF valabil la data încheierii contracului de c_____ bancar nr. CCNPG 015/xxxxx/10.11.2008.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 430 - 432, 472 si urm. C.proc.civ.

Pârâta C_____ E_____ I_______ I__ S.A a formulat întâmpinare la apelul formulat de reclamantă și a solicitat respingerea apelului ca nefodat.

În motivare a arătat, în esență, că prima instanța si-a argumentat soluția de respingere a cererii de chemare în judecata și a analizat, atat dispozițiile legale incidente in speța, cat si probele propuse spre administrare în vederea dovedirii, dar si combaterii acestor susțineri; prima instanța in mod corect a constatat depunerea la dosar a unor probe/inscrisuri care susțineau tocmai caracterul nefondat al pretențiilor si argumentelor pe care a fost întemeiata cererea de chemare in judecata (Sentința, pag. 17, par. 1)

In ceea ce privește susținerile apelantei cu privire la incalcarea de către prima instanța a principiului rolului activ reglementat prin dispozițiile art. 22 C.proc.civ. a susținut că acesta nu a fost încălcat prin prisma faptului că reclamanta a beneficiat de apărare calificată și în raprot de dispozițiile art. 10 alin (1) C.proc.civ.

Faptul că prima instanța nu a răspuns efectiv la fiecare afirmatie/argument a/al apelantei din cuprinsul cererii de chemare în judecata nu echivalează cu o lipsa a motivării.

A apreciat că în mod corect s-a reținut caracterul nefondat al cererii de chemare în judecată, arătând, în esență, că în privința sa nu exista nici o proba din care sa rezulte promovarea creditelor in CHF (si nici nu au cum sa existe, avand in vedere că nu a promovat acest produs pe piața)

Pârâta a arătat că prima instanța a retinut în mod corect că B____ si-a îndeplinit obligațiile de informare si avertizare a c_____________ aplicabile la momentul acordării creditelor; prin cererea de apel, apelanta susține ca obligația de informare trebuie raportata la ultima decizie pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”), respectiv cauza C - 186/16, A________ si alții împotriva Băncii Romanești dar prezentarea acestor argumente noi, in apel, in raport de concluziile din cauza A________ nu pot fi primite (sunt inadmisibile), deoarece nu au nicio legătură cu obiectul juridic dedus judecații, temeiul de drept invocat in susținerea cererii de chemare in judecata - in contextul in care apelanta si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 363/2007, urmărind aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 13, aceasta nu isi mai poate întemeia motivele de apel pe concluziile CJUE din cauza A________, care au in vedere alte dispoziții legale si o cu totul alta finalitate, respectiv dispozițiile Directivei 93/13 si Legii nr. 193/2000;

Pe de alta parte, invocarea p_____ prima oara in apel a cauzei A________ si a dispozițiilor normative ale Legii nr. 193/2000 (ce a transpus in plan național Directiva 93/13) apare ca o modificarea/completare a temeiului de drept si a cauzei acțiunii civile. împrejurare nepermisa in conformitate cu dispozițiile art. 478 C.proc.civ.

A mai arătat că demersul judiciar al apelantei a fost întemeiat exclusiv pe dispozițiile Legii nr. 363/2007 ce sancționează profesioniștii p_____ incalcarea regulilor privind comercializarea produselor si nu pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, ce sancționează profesioniștii p_____ incalcarea obligațiilor de a insera clauze contractuale in contractele încheiate cu consumatorii, aspect care aa fost in mod corect retinut si de către prima instanța.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 478 C.proc.civ. potrivit carora in fata instanței de apel nu se pot formula aparari, excepții care nu au fost invocate in fata primei instanțe. Prin cererea de apel, apelanta incearca sa modifice implicațiile dreptului la informare prin raportare la interpretarea data in cauza C - 186/16, A________ si alții împotriva Băncii Romanești, aparare nepermisa la acest moment procesual, avand in vedere ca Apelanta nu a criticat, in prima instanța, pretinsa nerespectare a dreptului la informare exercitat in interpretarea aratata de CJUE in cauza anterior menționata si in funcție de dispozițiile prevederilor Legii nr. 193/2000.

Astfel, criticile apelantei au caracterul unei aparari noi in etapa procesuala a apelului, ceea ce incalca limitele efectului devolutiv al apelului, trasate in mod imperativ de art. 478 C.proc.civ.

In ceea ce privește informarea clienților asupra riscului valutar si a mecanismului de funcționare a clauzei privind modalitatea de plata a ratelor in valuta CHF a arătat că pus la dispoziția c_____________ toate informațiile in vederea efectuării unei alegeri in cunoștința de cauza.

A arătat că Directiva 2014/17/CE pe care apelanta și-a întemeiat criticile din cererea de apel, nu este aplicabila in prezenta cauza.

Prima instanța in mod corect a retinut ca B____ nu a pus in vanzare produse financiare defectuoase si nu a utilizat practici comerciale inselatoare - respectarea de către B____ a prevederilor art. 4 - 8 din Legea nr. 363/2007 (art. 6 - 7 din Directiva UE 2005/29)

În opinia pârâtei, Legea nr. 363/2007 are o aplicabilitate subsidiara în raport de actele normative ce reglementează domeniul protecției c_____________, respectiv Legea nr. 193/2000 si Legea nr. 190/1999, privind creditul i_______ p_____ investiții imobiliare.

În raport de argumentele invocate de apelanta, in sensul ca se pune in discuție o asa-zisa incalcare de către B____ a obligației de informare a c_____________, cat si de finalitatea urmărită, respectiv modificarea unor clauze contractuale, prin care este reglementata modalitatea de îndeplinire a unor obligații asumate de consumatori (sub aspectul modalității de îndeplinire a obligației de restituire a sumelor împrumutate), a apreciat apelanta, că este mai mult decât evident ca problema juridica dedusa judecații nu se refera la existenta unor practici comerciale incorecte, ci la o pretinsa inserare in cadrul contractelor a unor clauze abuzive, care ar avea drept consecința ruperea echilibrului contractual _______________________________ părtilor semnatare.

A mai arătat că aplicarea dispozițiilor Legii nr. 363/2007 intervine doar in legătură cu acele fapte savarsite de comerciant anterior încheierii contractelor si ar avea drept consecința inlaturarea acelor practici comerciale care ar influenta, in mod negativ, comportamentul economic al consumatorului la momentul luării deciziei de a contracta.

Chiar și în măsură în care Legea nr. 363/2007 ar avea aplicabilitate in prezenta cauza, oricum nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 6 si art. 7 din Legea nr. 363/2007

În ceea ce privește susținerea apelantei cu privire la promovarea agresiva de către banei a produselor bancare, a arătat că atat Directiva, cat si dispozițiile Legii nr. 363/2007 exclud din categoria practicilor comerciale susceptibile sa deformeze in mod esențial comportamentul economic al unui grup de consumatori „practicile publicitare obișnuite si legitime ce constau in declarații exagerate sau declarații ce nu sunt destinate a fi luate ca atare".

Conchizând, a arătat că în raport de probele administrate in prima instanța, precum si de argumentele sale dovedite nu se poate retine nicidecum o rea - credința in sarcina sa in ceea ce privește pretinsa promovare a produselor bancare. Totodată, nu se poate retine o rea - credința in sarcina sa in ceea ce privește pretinsa neinformare a c_____________ cu privire la creștere cursului de schimb valutar L__ - CHF, avand in vedere ca aceste informații nu erau cunoscute nici de B____.

A mai apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că restituirea creditelor in moneda in care au fost acordate la cursul din ziua plații reprezintă o transpunere a principiului nominalismului.

In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2, art. 5, art. 6 din Legea nr. 363/2007, Directiva 2005/29/CEE, art. 10, 22, 205, 249, 471 alin. 5 C.proc.civ.

Pârâta C_____ E_____ I_______ I__ S.A. a formulat apel incident împotriva încheierii civile pronunțata de Tribunalul București în data de 17.11.2016 apreciind că aceasta este nelegala în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipse calității procesuale active, excepției lipsei de interes și excepției inadmisibilității capătului I al cererii de chemare în judecată.

A formulat apel și împotriva încheierii civile pronunțate de Tribunalul București în data de 19.01.2017, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX apreciind că soluția de respingere a excepției inadmisibilitatii cererii de intervenție accesorie a Autorității Naționale a Protecției Consumatorului și, pe cale de consecință, admiterea în principiu a acestei cereri de intervenție accesorie este nelegală.

Referitor la soluția dată excepției lipsei calității procesuale active a Asociației P_________, a arătat că reclamanta nu justifica calitate procesuală activă atât din perspectiva neindeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 363/2007, coroborat cu art. 32 din O.G. nr. 21/1992 (în ceea ce privește extinderea la nivel național si numărul de membrii cooptați, sub aspectul gradului de reprezentativitate in vederea protejării interesului general) cât și în ceea ce privește gradul de reprezentativitate al c_____________ care au contractat credite in CHF prin încheierea unor contracte cu instituția bancara.

A mai susținut că Hotararea nr. 1553/2004 privind unele modalitati de încetare a practicilor ilicite in domeniul protecției intereselor colective ale c_____________ („Hotarare”) reiterează condițiile ce trebuie sa fie îndeplinite de asociațiile de consumatori ce actioneaza in vederea protejării intereselor acestora, menționând la art. 2 lit. (d) ca: „organizații abilitate: - organizații neguvernamentale ale c_____________, abilitate de lege in scopul introducerii de acțiuni in justiție p_____ apararea drepturilor si intereselor colective legitime ale c_____________ împotriva faptelor ilicite, ale căror drepturi si obligații sunt reglementate de art. 30 si art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția cosumatorilor

Totodată, in cadrul Anexei la aceasta hotarare sunt menționate actele normative care ________________________________ art. 1, respectiv si dispozițiile Legii nr. 363/2007, care reprezintă temeiul de drept al prezentei acțiuni.

A arătat că potrivit Certificatului de înscriere a persoanei juridice fara scop patrimonial nr. 158 din data de 30.12.2013, Asociația a dobândit personalitate juridica abia la sfârșitul anului 2013, sens in care, aceasta nu îndeplinește condițiile trasate de prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, coroborate cu art. 32 din O.G. nr. 21/1992.

Mai mult, conform informațiilor publicate chiar de Asociație (http://asociatiaparakletos.wordpress.___________________________-presa), aceasta avea, in luna aprilie 2014, un număr de numai 1000 de membri, cu mult mai mic fata de cerințele trasate de art. 32 din O.G. nr. 21/1992.

Toate aceste probe nu au fost fost analizate de către prima instanța in analiza excepției invocate, prima instanța interpretând in mod greșit dispozițiile legale invocate.

Referitor la excepția lipsei de interes a arătat că față de scopul demersului judiciar si temeiul de drept invocat în susținerea cererii de chemare in judecata, respectiv acela de obligare a Băncii la încetarea unei practici comerciale incorecte, cât și în raport de împrejurarea ca la acest moment, b____ nu mai comercializează un astfel de produs bancar, este mai mult decât evident ca cererea de chemare in judecata nu îndeplinea condiția interesului actual. Soluția de respingere a excepției a fost apreciată ca fiind eronată deoarece din chiar curpinsul cererii de chemare in judecata rezulta scopul urmărit de intimata, respectiv acela de a obține o hotarare prin care să fie obligata la încetarea practicii comerciale incorecte de a comercializa produse toxice, care ar avea consecințe prejudiciabile p_____ consumatori dar ea nu mai comercializează astfel de produse bancare, cererea de chemare in judecata fiind vădit lipsita de interes.

Lipsa de interes invocata rezultă inclusiv si din textele de lege invocate de Intimata in susținerea temeiniciei cererii de chemare in judecata, respectiv dispozițiile Legii nr. 363/2007 si Directiva 2005/29/CEE.

A susținut că prima instanța in mod greșit a respins excepția inadmisibilitatii capătului I al cererii de chemare in judecata deoarece formularea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 363/2007 si implicit ale Directivei 2005/29/CEE este subsidiara unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile legale deja existente in materia protecției c_____________. Avand in vedere principiul subsidiaritatii reglementat de Directiva 2005/29/CEE, ce a fost transpusa in legislația naționala prin Legea nr. 363/2007, aceasta trebuie sa isi gaseasca aplicabilitatea numai daca in dreptul intern nu au fost adoptate prevederi care sa sancționeze in mod explicit conduita comercianților in raporturile cu consumatorii. Or, in speța, exista un act normativ specific domeniului protecției c_____________, acesta fiind reprezentat de Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate __________________________________ („Legea nr. 193/2000”); in raport de finalitatea urmărită, respectiv obținerea unui avantaj patrimonial c_____________, prin reducerea contravalorii ratelor ce ar trebui sa le achite lunar, in realitate,

Reclamanta urmărește eludarea principiului nominalismului monetar, potrivit caruia, debitorul are obligația de a restitui la scadenta bunuri de aceeași valoare, de aceeași natura si in aceeași cantitate. Or, in contextul in care, insusi legiuitorul a instituit acest principiu fundamental, aplicarea de către B____ a acestui principiu in cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, in sensul incasarii ratelor in moneda in care a fost acordat împrumutul, nu reprezintă o impunere abuziva a propriei voinței a Băncii sau o practica comerciala incorecta, ci respectarea unor prevederi legale.

A mai susținut caracterul subsidiar al acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 363/2007 arătând că în raport de argumentele invocate de Intimata in susținerea cererii de chemare in judecata, care, în realitate se refera la o asa-zisa încălcare a obligației de informare a c_____________ anterior semnării contractelor de c_____ cu privire la un eventual risc al devalorizării valutei CHF, este evident că, în legislația naționala exista o reglementare speciala in domeniul protecției c_____________, anterioara adoptării Legii nr. 363/2007, fiind reprezentata de Legea nr. 193/2000 si Legea nr. 190/1999, privind creditul i_______ p_____ investiții imobiliare („Legea nr. 190/1999”).

A arătat că dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 363/2007 prevăd că:„Prezenta lege nu aduce atingere dispozitiior legale ce reglementează contractele si, in special, prevederile referitoare la validitatea, întocmirea sau efectele contractelor’

De asemenea, potrivit Directivei 2005/29/CEE, același principiu al caracterului subsidiar al unor acțiuni întemeiate pe aceste dispoziții normative, in măsură in care problema pusa in discuție in cadrul unei acțiuni civile este reglementata printr-un act normativ ce reglementează acel caz particular: punctul 10 - „(...) Prezenta directiva nu se aplica decât in cazul in care nu exista dispoziții comunitare speciale care sa reglementeze aspecte particulare ale practicilor comerciale neloiale, precum cerințele privind informațiile sau normele ce reglementează modul in care datele sunt prezentate c_____________

Astfel, conform punctului 10 al Directivei, prin adoptarea acesteia legiuitorul comunitar a inteles sa întregească aquis-ul comunitar referitor la protecția c_____________ si nu sa dubleze unele reglementari care au drept scop si finalitate asigurarea unei astfel de protecții c_____________. Totodată, in preambulul Directivei se menționează in mod explicit faptul ca aceasta se aplica numai in situațiile in care nu exista o legislație comunitara sectoriala in domeniul protecției c_____________ astfel incat atunci când asemenea reglementari comunitare cu privire la obligațiile comercianților in raporturile cu consumatorii exista, acestea din urma se vor aplica cu prioritate fata de prevederile Directivei.

Or, in raport de argumentele invocate de Intimata in susținerea cererii de chemare in judecata, in sensul ca se pune in discuție o asa-zisa incalcare de către B____ a obligației de informare a c_____________, cat si de finalitatea urmărită, respectiv modificarea unor clauze contractuale, prin care este reglementata modalitatea de îndeplinire a unor obligații asumate de consumatori (sub aspectul modalității de îndeplinire a obligației de restituire a sumelor împrumutate), este mai mult decât evident ca problema juridica dedusa judecații nu se refera la existenta unor practici comerciale incorecte, ci la o pretinsa inserare in cadrul contractelor a unor clauze abuzive, care ar avea drept consecința ruperea echilibrului contractual _______________________________ părților semnatare.

In legislația naționala exista un act normativ special care sa reglementeze si sa sancționeze in mod explicit conduita comercianților in raporturile cu consumatorii, respectiv Legea nr. 193/2000, motiv p_____ care aceastea ar fi trebuit sa se aplice cu prioritate.

In caz contrar, o aplicare generala si necircumstantiata a Legii nr. 363/2007 mai ales când o anumita fapta de natura sa influențeze decizia comerciala a sonsumatorului este deja sanctionata printr-un alt act normativ ar duce: fie la o dubla sancționare, atat in temeiul Legii nr. 363/2007, cat si in temeiul celorlalte acte normative referitoare la protecția c_____________ aflate in vigoare; fie la o abrogare tacita a prevederilor celorlalte acte normative avand ca principal scop asigurarea protecției c_____________ care nu si-ar mai găsi decât o aplicabilitate sporadica.

În acord cu prima instanța a arătat că aplicarea de către B____ a principiului nominalismului în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii nu reprezintă o practica comerciala incorecta sau o impunere abuziva a propriei voinței, ci respectarea unor prevederi legale.

Referitor la a încheierea din 19.01.2017 a arătat că prima instanța a respins in mod greșit excepția inadmisibilitatii cererii de intervenție accesorie, interpretând in mod eronat prevederile legale invocate deoarece p_____ a putea formula cererea de intervenție accesorie, ar fi fost necesar ca A.N.P.C. să poata iniția același demers judiciar similar celui declanșat de către Asociata P_________, prin promovarea unei acțiuni civile prin care sa oblige subscrisa la încetarea unor practici comerciale pretins incorecte sau inselatoare, in temeiul textelor de lege ce au fundamentat acțiunea principala.

Or, în codițiile art. 30 alin. 1 și 32 C.proc.civ. coroborate cu prevederile speciale in aplicabile cererilor de intervenție, A.N.P.C. în cauză nu se justifica una dintre condițiile esențiale p_____ promovarea unei astfel de cereri de intervenției, întrucât nu are calitatea procesuala activa p_____ a participa in cadrul acestui proces civil. A.N.P.C. nu justifica o calitate procesuala activa prin prisma dispozițiilor Hotărârii nr. 700/11.07.2012 care reglementează competentele ANPC.

A mai arătat că A.N.P.C. nu justifica o calitate procesuala activa prin prisma dispozițiilor Legii nr. 363/2007 deoarece aceasta nu îi oferă posibilitatea de a iniția un demers judiciar, activitatea sa fiind limitata doar la posibilitatea de a emite masuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autoritatii Naționale p_____ Protecția C_____________ sau prin decizie emisa de conducătorii unităților cu personalitate juridica din subordinea Autoritatii Naționale p_____ Protecția C_____________.

A mai susținut că A.N.P.C. nu justifica o calitate procesuala activa prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000 ci, doar la solicitarea pârtilor interesate, respectiv consumatori si/sau asociații de consumatori, poate efectua un control tematic si emite un proces verbal in cadrul caruia sa consemneze eventualele suspiciuni cu privire la existenta unor clauze abuzive si, ulterior, sa sesizeze instanța de judecata p_____ analiza îndeplinirii condițiilor p_____ anularea respectivelor clauze contractuale.

In drept au fost invocate dispozițiile 472 si urm. C.proc.civ., precum si toate celelalte temeiuri de drept invocate in cuprinsul cererii de apel.

Pârâtele R_________ B___ S.A, B____ T___________ S.A., B_______ S.A. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes sau ca nefondat și menținerea hotărârilor apelate în raport de motivele invocate de apelanta-reclamantă;obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Cum întâmpinările formulate de cele trei pârâte sunt identice, Curtea va expune o singură dată argumentele arătate în apărare în cuprinsul acestora.

În motivare, pârâtele au arătat că în prezent nu mai dispun de servicii de creditare în moneda CHF p_____ persoane fizice.

Referitor la imposibilitatea prevederii rezonabile a evoluției viitoare a cursului de schimb au arătat că studii economice de specialitate confirmă imposibilitatea prevederii evoluției cursului de schimb la momentul acordării creditelor în CHF în anii 2006-2008; stabilitatea monedei CHF nu depinde, nu a depins și nici nu putea depinde de voința lor.

Au arătat că prin acțiunea introductivă, în dezacord cu temeiul de drept (art. 10 și 13 din Legea nr. 363/2007) și motivele invocate, apelanta-reclamantă a solicitat chiar modificarea contractelor de c_____ în CHF încheiate (fără identificarea sferei acestora, de vreme ce nu toți consumatorii care au încheiat contracte în CHF sunt membri ai Asociației)

Referitor la soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a BNR au arătat că în mod evident raportat la prevederile art. 3 coroborat cu art. 2 din Legea menționată, B____ Națională a României nu are calitate procesuală în cauză, nefiind vizată de prevederile menționate (neavând calitatea de comerciant și nici nu este parte în contractele de c_____ subsecvente încheiate în CHF).

Referitor la „remediul” pretins în obiectul cererii și dezlegările date de prima instanță necontestate de apelantă au susținut lipsa de interes a apelului. Dezvoltând, au arătat că în raport de pretenția concretă dedusă judecății, respectiv „obligarea băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/L__ valabil la data contractării creditelor”, prima instanță a statuat că independent de încadrarea atitudinii Băncilor-pârâte în sfera practicilor incorecte sau nu remediul pretins nu își găsește suport în prevederile Legii nr. 363/2007, fiind chiar interzis de această reglementare și de prevederile art. 969 C.civ. dar motivele de apel dezvoltate de apelanta-reclamantă sunt subsumate strict problemei calificării faptelor Băncilor-pârâte, fără să antameze reținerile primei instanțe cu privire la lipsa de suport a măsurii pretinse care, independent de calificare faptelor, nu-și găsește suport în legislație.

În aceste condiții, de vreme ce independent de modul de încadrare a faptelor băncilor în sfera practicilor incorecte sau nu, pretenția concretă menționată în cadrul petitului cererii introductive nu are corespondent în Legea nr. 363/2007, constatare a primei instanței nevizată de niciun motiv de apel, apelul astfel formulat se dovedește lipsit de interes, p_____ că în nicio situație nu ar putea conduce la admiterea pretenției concrete evocate în petitul cererii introductive.

Pârâtele au susținut caracterul nefondat al motivului de apel subsumat problemei nulității hotărârii p_____ lipsa motivării arătând că prin cererea de apel se susține pretinsul „refuz” de analiză a nenumăratelor „argumente” invocate în cererea introductivă, fără însă să se arate în concret elementele neobservate de către prima instanță cu ocazia pronunțării soluției în discuție și care să fi avut un rol decisiv p_____ soluționarea cauzei dar ipoteza descrisă de apelanta-reclamantă, nu caracterizează o situație de nemotivare, de vreme ce astfel cum s-a reținut și prin Recomandarea CGE „Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat.”

În opinia pârâtelor prima instanță a expus în mod clar și concis motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii prin raportare la obiectul cererii introductive iar faptul că prima instanță nu a achiesat la „argumentele" invocate de apelanta-reclamantă nu exprimă o ipoteză de nemotivare.

Au apreciat caracterul nefondat al motivului de apel subsumat împrejurării că anumite înscrisuri depuse nu ar fi făcut „obiectul analizei instanței de judecată” arătțnd că prin acest motiv de apel apelanta-reclamantă afirmă de o manieră generală faptul că nu ar fi fost analizate „înscrisurile depuse (...) în dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecată" și se trimite la rolul activ al judecătorului, respectiv imposibilitatea respingerii cererii ca nedovedită, însă, nu se indică niciun înscris concret care nu ar fi fost observat de către prima instanță și care ar fi fost de natură să conducă la reținerea unei situații de fapt diferite decât cea din speță.

Așadar, simplele afirmații generice nu pot fundamenta reformarea hotărârii în discuție. De asemenea, amintim că, după cum s-a arătat, în procesul de motivare judecătorul „nu ar trebui să răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influența asupra soluționării litigiului”

Au mai arătat că în fapt, sub pretextul neobservării înscrisurilor administrate, apelanta-reclamanta ridică o problemă de apreciere a probatoriului de către prima instanță, fără însă a aduce argumente aplicate la situația din cauză care să demonteze evaluarea realizată de prima instanță. Faptul că prin sentința apelată, interpretându-se probatoriul administrat în cauză, nu i s-a dat dezlegarea pretinsă de apelanta-reclamantă nu echivalează cu neobservarea înscrisurilor și nici cu o ipoteză de respingere a cererii ca „nedovedită" (de altminteri, instanța pronunțându-se în mod expres pe fondul cauzei, respingând cererea ca nefondată).

Au mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 249 C.proc.civ. sarcina probei revine celui „care face o susținere în cursul procesului” astfel că apelanta reclamantă este cea care nu a dovedit faptul generator al raportului pretins nici în fața primei instanțe și nici prin apelul formulat.

Totodată, contrar susținerilor din cererea de apel, au arătat că prima instanță a avut în vedere analiza cererii din perspectiva temeiurilor de drept invocate analizându-le în mod expres (Legea nr. 363/2007), la fel și „remediul” pretins prin petitul cererii.

Faptul că prima instanță a evaluat în mod corespunzător limitele sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 363/2007, astfel cum sunt menționate expres de prevederile art. 3 alin. 2 lit. a ) din actul normativ amintit reținând că acestea trebuie coroborate cu art. 969 C.civ. și principiul nominalismului, care nu converg spre teza apelantei-reclamante, nu înseamnă o neobservare a „aspectelor esențiale ale cauzei”.

Au susținut caracterul nefondat al motivului de apel subsumat obligației de informare și avertizare din perspectiva cauzei C 186/16, R_______ P____ A________ și alții împotriva Băncii Românești S.A. arătând în esență, că această cauză vizează alt domeniu al protecției c_____________, iar nu cel în litigiu. În plus, Hotărârea CJUE confirmă excluderea din domeniul de aplicare al acesteia, a clauzelor care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii (în speță principiul nominalismului), precum si împrejurarea că obligația de informare vizează date de la momentul încheierii contractelor, iar nu elemente viitoare.

Au arătat că Hotărârea pronunțată în cauza A________, a vizat interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene din perspectiva Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, transpusă în legislația noastră prin Legea nr. 193/2000 - deci un domeniu particular care nu se suprapune în context cu cel vizat prin cererea introductivă care a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 363/2007.

Relativ la acest ultim act normativ, temeiul cererii introductive, pârâtele au arătat că susținerile din cererea de apel nu sunt în măsură să contrazică reținerile primei instanțe în privința configurației obligației de informare pretinsă de apelanta-reclamantă. care trebuie, cu evidentă, particularizată în speță raportat la prevederile Legii nr. 363/2007. Față de prevederile Legii nr. 363/2007 nu orice informație are relevantă în speță, ci numai o informație mincinoasă furnizată cu intenție si cu caracter determinant în procesul de achiziție ar avea relevantă în soetă.

Or, în cauză apelanta-reclamantă nu a dovedit o asemenea ipoteză cu privire la informare: în primul rând. în speță, apelanta-reclamantă (partea care afirmă o pretenție) nu a dovedit prin nici un mijloc de probă, nici măcar conex împrejurarea că băncile ar fi furnizat c_____________ garanții cu privire la „stabilitatea” viitoare a monedei CHF si nici că am cunoscut evoluția viitoare în sensul aprecierii considerabile a CHF în raport cu moneda națională (de altfel, imposibil de cunoscut de vreme ce evoluția monedei este influențată de factori externi).

Au mai susținut că raportat la situația din speță, nu există nicio îndoială că părțile au avut reprezentarea încheierii unui contract în monedă străină (CHF), care implică în mod automat un „alea" generat de potențiala valorizare sau devalorizare a monedei naționale, fără să se poată pretinde că împrejurarea menționată nu ar fi clară și inteligibilă. Totodată, pornind de la mecanismul de acordare-rambursare nu se poate pretinde „necunoașterea” împrejurării că nu există o corelare între moneda creditului și veniturile obținute de împrumutați, astfel că o situație cunoscută si asumată de împrumutați nu poate să fie imputată subscrisei cu ca fiind practică „incorectă” - deci nu este vorba de un aspect ocultat c_____________ p_____ a se încadra în sfera practicilor incorecte sau înșelătoare.

Referitor la pretinsul risc derivat din contractele de c_____ în CHF la care se trimite, dincolo de faptul că aspectele menționate nu se verifică întocmai, nu pot constitui premisa reținerii existenței unor pretinse practici comerciale incorecte așa cum acestea sunt definite de prevederile legale. Aceasta în condițiile, în care după cum a reținut și prima instanță, controlul efectuat în baza Legii nr. 363/2007 nu legitimează verificarea validității contractului și a mecanismului de acordare-rambursare; mecanismul de acordare-rambursare care preia principiul nominalismului monetar, consacrat tradițional în materia contractului de împrumut atât prin art. 1578 (Cod civil din 1864), cât și prin art. 2164 Noul C.civ. (cât a primit în CHF atât trebuie să restituie), transpune practic un „risc” care derivă din însăși reglementarea legală - deci nu poate fi o practică contrară legii. Astfel cum s-a statuat și cu alte ocazii „riscul valutar este suportat de către consumator, nu în temeiul unei pretinse clauze abuzive, ci fiind consecința principiului nominalismului consacrat de lege”. În plus, chiar dacă ar fi vorba de o clauză de indexare, acestea sunt recunoscute în mod valabil dreptul nostru.

Perceperea ratelor în CHF, antamată de apelanta-reclamantă, are la bază clauze contractuale din contractul de c_____ - asumate de împrumutați prin semnătură - iar nu acțiuni/omisiuni extrinseci contractului așa încât aspectele evocate de apelanta-reclamanta nu __________________________ incorecte care nu interferează cu raportul contractual (ci vizează aspecte extracontractuale). Aplicarea unei clauze contractuale, în speță perceperea ratelor de c_____ în CHF, nu poate constitui în nicio situație o practică incorectă.

În aceste condiții, în mod corect a statuat prima instanță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății că „perceperea ratelor la cursul de schimb de la data plății se face în temeiul unor contracte de c_____ încheiate de băncile pârâte cu consumatorii, ce prevăd că plata ratelor se face în moneda în care creditul a fosta cordat, clauza ce face aplicarea principiului nominalismului monetar reglementat de codul civil, astfel că aceasta nu poate fi considerată ilicită”

Reținerea conformității clauzelor cu legea (principiul nominalismului) și Reglamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, exclude în mod evident practicile pretins înșelătoare.

în al treilea rând, chiar observând art. 1 alin. 2 din Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive, acesta nu poate primi interpretarea pretinsă de apelanta-reclamantă.

Au mai susținut și caracterul nefondat al motivului de apel subsumat problemei „formalismului informativ” arătând că s-a pretins un „formalism informativ”, fără să se invoce nicio prevedere legală în vigoare la momentul încheierii contractelor care să susțină o atare abordare, așa încât susținerile sub acest aspect nu pot sta la baza reformării hotărârii.

Prevederile, OUG nr. 50/2010 nu au vocație de aplicare retroactivă, iar în speță nu este o ipoteză de încheiere a contractelor la distanță așa încât dispozițiile din materia menționată nu au legătură cu speța.

Mai mult, apelanta-reclamanta, omite că prevederile Legii nr. 363/2007, de care se prevalează nu au în vedere o obligație de informare în sine, ci furnizarea unei informații mincinoase sau o omisiune înșelătoare de natură să denatureze esențial comportamentul consumatorului, ceea ce nu s-a dovedit în speță - iar dovada unei atare practici contrare legii, revine cu evidență părții care face o atare afirmație. Nu există nicio prevedere legală care să susțină răsturnarea sarcinii probei în acest caz.

În drept au fost invocate Legea nr. 363/2007, art. 969, 1578 C.civ. din 1864 și celelalte prevederi la care am făcut referire în prezenta întâmpinare.

Pârâtele R_________ B__ k S.A, B____ T___________ S.A., B_______ S.A. au formulat fiecare propriul apel incident împotriva încheierii din data de 17.11.2016 și Sentinței nr. 357/02.02.2017 pronunțate de Tribunalul București, Secția a Vl-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și au solicitat schimbarea hotărârilor apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de Asociația P_________ ca urmare a excepțiilor invocate: excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația P_________, excepția lipsei de obiect și interes.

Referitor la excepția inadmisibilității au arătat că prima instanță a dispus respingerea excepției inadmisibilității apreciind că în discuție sunt „apărări de fond ce urmează a fi avute în vedere de instanță la soluționarea fondului cauzei” dar, din punct de vedere procedural, față de recalificarea excepției ca fiind o apărare de fond nu se justifică mențiunea privind respingerea excepției, iar motivele invocate în susținerea acestei excepții erau susceptibile de încadrare în excepția inadmisibilității, fără să fie necesară amânarea evaluării acestora pe fondul cauzei.

De vreme ce prima instanță a recalificat argumentele sale ca fiind apărări de fond mențiunea de respingere a excepției inadmisibilității este în dezacord cu motivarea reținută în sprijinul acesteia. De vreme ce instanța, în raport de prerogativele conferite de art. 22 alin. 4 C.proc.civ. a calificat excepția ca fiind apărare de fond, în mod evident mențiunea privind respingerea excepției - care în opina primei instanțe era o apărare de fond - este lipsită de orice justificare. Recalificarea excepției în apărare pe fond, presupune că aceasta nu va fi tranșată în condițiile art. 248 C.proc.civ., iar argumentele recalificate vor fi evaluate pe fondul cauzei. Recalificarea excepției nu presupune în niciun caz respingerea acesteia.

Au mai arătat că inadmisibilitatea poate îmbrăca fie forma excepțiilor de procedură, fie forma excepțiilor de fond, fie forma unei simple apărări.1 în condițiile în care în speță a evidențiat o inadmisibilitate de ordin obiectiv, respectiv exercitarea unui demers neprevăzut de lege, de vreme ce Legea nr. 363/2007 pe care și-a fundamentat reclamanta pretențiile nu prevede un atare „remediu", a apreciat că în speță inadmisibiliatea invocată era susceptibilă de încadrare în categoria excepțiilor, fără să mai fie necesară amânarea evaluării apărărilor invocate sub acest aspect pe fondul cauzei.

Au menționat că nu critică modul în care au fost dezlegate argumentele concrete invocate subsumate problemei inadmisibilității, de vreme ce prin sentința pronunțată pe fondul cauzei instanța a dat eficiență acestora. Astfel, după cum statuează în mod corect prima instanță art. 13 din Legea nr. 363/2007 prevede sancțiunea încetării practicii, iar nu intervenția în contract care este prohibită de art. 3 alin. 2 lit a) din același act normativ.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația P_________ au arătat că p_____ a dispune respingerea excepției lipsei calității procesuale active, prima instanță a apreciat incidente prevederile „art. 32 lit.d din Legea nr. 296/2004, care prevăd expres că organizațiile neguvernamentale ale c_____________ au dreptul de a introduce acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor c_____________ și de dispozițiile art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992 care prevăd că asociațiile de consumatori au dreptul de a introduce acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________” dar soluția a fost pronunțată fără o analiză particularizată la situația din speță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 1 C.proc.civ. (norme de procedură ulterioare OG nr. 21/1992), pot formula acțiuni in instanță inclusiv persoanele, organizațiile și instituțiile care nu au un interes personal dar care acționează p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

Prin urmare, simpla înființare a unei asociații care are ca scop declarat apărarea drepturilor și intereselor c_____________, nu este suficientă p_____ a justifica legitimare procesuală și a putea formula acțiuni în numele altor persoane. Este necesar inclusiv ca respectiva asociație să acționeze p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale, sau în scopul ocrotirii unui interese de grup ori general și (cel mai important) să fie autorizată să acționeze în acest sens.

Fiind vorba despre acțiuni formulate în numele altor persoane, care de regulă nu sunt consultate, dar care vor suporta eventualele efecte ale admiterii, respectiv respingerii acțiunii, legiuitorul a stabilit că pot formula acțiuni în vederea protejării unui interes de grup ori general, doar acele asociații care sunt recunoscute de Guvernul României ca fiind de utilitate publică.

În acest sens, a fost emis Ordinul ANPC nr. 250/2004 privind aprobarea Procedurii de constatare a îndeplinirii de către asociațiile și federațiile de asociații de consumatori a condițiilor prevăzute de lege p_____ recunoașterea de către Guvernul României ca fiind de utilitate publică.

Or, având în vedere importanța/utilitatea publică a problemei, legiuitorul a simțit nevoia să reglementeze nu doar posibilitatea ocrotirii acestor interese, ci și condițiile în care o anumită persoană, organizație sau instituție ar putea acționa în vederea protejării unui interes de grup ori general.

În opinia apelantelor se impunea evaluarea statutului de „asociație de utilitate publică”, în absența căruia reclamanta nu justifica legitimare procesuală activă.

Mai mult, chiar art. 37 lit. h) din OG nr. 21/1992 evocat de prima instanță trimite la „acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________” însă, aceste prevederi nu pot fi interpretate decât în sensul că vizează acțiuni p_____ apărarea drepturilor și intereselor colective ale c_____________, iar nu acțiuni care vizează protejarea unor interese particulare rezultate din contracte de c_____ încheiate. Așadar aptitudinea de a acționa nu ar putea viza decât un interes colectiv, iar nu un interes specific particular care diferă de la fiecare caz în parte (încheierea fiecărui contract în parte presupunând o evaluare individuală). Or, în speță, reclamanta a pus în discuție obligații specifice (în speță obligația de restituire în CHF) din contracte de c_____ încheiate.

În aceste condiții nu se putea reține calitatea procesuală activă a reclamantei, astfel că se justifică admiterea în consecință a apelului formulat sub acest aspect.

Referitor la excepția lipsei de obiect și de interes au arătat că soluția respingerii excepției lipsei de obiect nu este motivată în speță, în condițiile în care prima instanță reține doar existența obiectului coroborat cu obiectul acțiunii.

În opinia apelantelor, prima instanță a făcut doar o evaluare formală a celor două excepții, fără cercetarea acestora din perspectiva faptelor imputate subscrisei, respectiv pretinse practici comerciale incorecte ce ar consta în opinia reclamantei în omisiuni de informare în procesul decizional de contractare a unor credite în CHF în anii 2007-2008, deci fapte epuizate.

În măsura în care prima instanță ar fi observat în mod corespunzător aceste aspecte soluția asupra excepțiilor în discuție ar fi fost diferită. De vreme ce este vorba despre fapte epuizate, în mod evident, încetarea acestora a rămas fără obiect concret. Au susținut că practica imputată (fapte din faza precontractuală) nu se confundă cu însăsi contractele de c_____ încheiate.

Astfel a încetat activitatea criticată cu peste 8 ani înaintea introducerii cererii care formează obiectul dosarului de față astfel că aplicarea sancțiunii prevăzute de prevederile legale pe care se întemeiază cererea - art. 13 din Legea nr. 363/2007 nu poate avea nicio consecință de ordin juridic ori material.

Inclusiv în condițiile și măsura în care instanța ar fi validat argumentele reclamantei P_________ (ceea ce nu este cazul), în ceea ce privește maniera în care ar fi fost „promovate" aceste tipuri de contracte - situația criticată a încetat mult anterior demersului judiciar cu consecințe în planul lipsei de obiect.

Au mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra caracterului imoral al obiectului si interesului urmărit, p_____ că presupun crearea unei situații injust favorabile anumitor subiecți de drept.

Au mai arătat că remediul solicitat vizează incursiunea instanței în contractele de c_____ încheiate în valută CHF, în sensul modificării cursului valutar, cu menținerea însă a celorlalte condiții contractuale - cum ar fi rata dobânzii curente.

Or, astfel cum rezultă cu evidență din înscrisurile care au fost depuse chiar de reclamantă în probațiune - prețurile practicate de bănci p_____ contractele în CHF sunt semnificativ diferite fată de contractele încheiate, spre exemplu, în moneda națională - dobânda percepută în aceste convenții fiind de aproape două ori mai mare (5,3% p_____ credite în CHF, față de 9,9% p_____ credite în lei).

Prin urmare, cererea reclamantei a urmărit de fapt modificarea situației c_____________ care au încheiat contractele de c_____ în valută CHF, în sensul diminuării substanțiale a capitalului de rambursat (într-un mod nepermis de lege), dar cu menținerea tuturor celorlalte avantaje pe care le prezintă convențiile semnate de acești împrumutați.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 363/2007, art. 969, 1578 C.civ. din 1864, art. 466 și celelalte prevederi menționate în cererea de apel.

Pârâta P______ B___ România S.A. a formulat întâmpinare și apel incident împotriva încheierii din data de 17.11.2016 și a solicitat pe calea apelului incident să fie schimbată hotărârea în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate (legitimare) procesuală activă; pe calea întâmpinării, respingerea apelului ca fiind nefondat; cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, referitor la „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios” a arătat că lipsa calității procesuale active a reclamantei rezultă din faptul că aceasta nu se află într-un raport juridic cu apelanta. A citat dispozițiile art. 37 C.proc.civ. și a arătat că aceastea reprezintă o excepție de la regula consacrată în art. 36 C.pr.civ. și este de strictă interpretare și aplicare.

Din acest articol se poate observa că, p_____ a opera derogarea de la art. 36 C.pr.civ., este necesar ca legea specială să prevadă atât cazurile cât si condițiile în care pot fi introduse aceste acțiuni de către persoane care nu au un interes personal în cauză. Or, reclamanta nu a invocat vreun text legal special din care să rezulte această legitimare procesuală activă.

Referitor la împrejurarea că prima instanță a reținut că reclamanta ar avea calitate procesuală activă raportat la art. 32 lit. d) din Legea nr. 296/2004 și la art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992 a arătat că această soluție este eronată deoarece aceste texte nu conferă asociațiilor c_____________ să inițieze acțiuni în temeiul Legii nr. 363/2007. De altfel, chiar art. 10 din Legea nr. 363/2007 prevede că numai acele organizații care potrivit legii au un interes legitim pot sesiza fie ANPC, fie instanța. Așadar, în aplicarea acestui text, coroborat cu art. 37 din C.pr.civ. instanța ar fi trebuit să identifice un text de lege specială care să permită expres reclamantei să formuleze acțiunea de incetare a unor practici pretins a fi incorecte sau înșelătoare.

A susținut inadmisibilitatea formulării unor motive noi direct in apel - limitele efectului devolutiv raportat la ceea ce s-a dedus judecății la primă instanță - art. 478 C.proc.civ. și a arătat că ultima categorie de critici referitoare la Formalismul informativ - condiție de forma scrisă ad validitatem reprezintă o veritabilă suplimentare a cauzei acțiunii, ceea ce nu este permis direct in apel. Astfel, in fata primei instanțe nu s-a invocat incalcarea art. 4-7 din OG nr. 85/2004 sau a OUG nr. 50/2010 și nici a art. 9 din OUG nr. 52/2016.

Referitor la critica privind lipsa motivării sau insificienta motivare a sentinței apelate este nefondată a apreciat că aceasta este neîntemeiată față de faptul că prima instanță a expus clar motivele p_____ care cererile reclamantei au fost respinse, precum și raționamentul instanței care a condus la soluția pronunțată; a identificat dispozițiile legale care guvernează cererea reclamantei, respectiv art. 2, 4 și 10 din Legea nr. 363/2007 și a analizat probatoriul administrat in cauză apreciind in mod corect ca acest probatoriu nu se referă la activitatea tuturor băncilor pârâte. Apoi a explicat ca nici in ceea ce privește probatoriul care privește pe unele dintre pârâte (nu insă și pe P______ B___ România), acesta nu este apt să conducă la admiterea cererii; a identificat care este finalitatea urmărită de reclamantă prin cerere, respectiv aceea de a modifica contractele încheiate de pârâte, finalitate care nu este compatibilă cu temeiul juridic indicat de reclamantă ca temei al cererii.

Criticile privind neanalizarea probatoriului si neexercitarea rolului activ în sensul dispunerii suplimentarii probatoriului au fost apreciate ca nefondate, apelanta aprecind că prima instanță a reținut în mod corect că din probatoriul administrat nu poate fi reținut un comportament ilicit al pârâtelor.

A arătat că prima instanță a reținut în mod corect că acuzațiile reclamantei au rămas la nivelul unor simple afirmații, nesusținute de niciun mijloc de probă iar situația s-a menținut și în apel, având în vedere că apelanta nu a atașat cererii sale de apel probe suplimentare apte să conducă la modificarea soluției pronunțate de prima instanță.

A mai arătat că nu poate răspunde p_____ faptele altor bănci, că nu există fapta ilicită.

În opinia băncii considerentele soluției pronunțate de CJUE în Cauza A________ C186/16 nu sunt apte să conducă la schimbarea soluției pronunțate de prima instanță cauză arătând, în esență, că sunt exceptate de la prevederile directivei a clauzelor care reflectă acte cu putere de lege; cjue a reținut clar că clauzele a căror executare șl modificare este vizată prin acțiunea din prezentul dosar fac parte din obiectul principal al contractului șl nu pot face obiectul analizei nici măcar din perspectiva unui caracter abuziv.

A mai arătat că obligațiile de informare, consiliere și avertizare au fost îndeplinite de bancă. Dezvoltând, a arătat, în esență, că obligația băncii de informare a consumatorului trebuie raportata la legislația aplicabilă în perioada contemporană încheierii contractelor; că prezumția legală de neinformare susținută de reclamantă nu există deoarece o prezumție legală nu se naște decât dintr-o lege și nu dintr-o hotărâre pronunțată de CJUE, iar pe calea jurisprudenței CJUE nu se poate legifera la nivel național calificarea unui probatoriu. Or, Hotărârile CJUE au menirea de a releva modalitatea de interpretare a legislației comunitare și nu de a genera prezumții legale, ca mijloc de probă în sistemele de drept a statelor membre UE.; b____ nu a cunoscut șl nici nu avea cum să cunoască aprecierea monedei chf față de leu;

b____ nu a utilizat practici comerciale înșelătoare.

Pârâta a susținut imposibilitatea modificării contractelor de către instanță în sensul solicitat de reclamantă arătând că portofoliul de credite cu privire la care Asociația își raportează acțiunea, este reprezentat de contracte încheiate în perioada 2006 - 2008, astfel că legea aplicabilă acestora este C.Civ. 1864.

Prin raportare la dispozițiile art. 969 Cod civil 1864 a arătat că odată convenția încheiată, aceasta trebuie respectată întru totul de partea contractantă iar instanța nu poate interveni în convenția părților p_____ a dispune modificarea contractelor prin convertirea contractelor de c_____ la cursul de schimb de la data semnării acestora. Instanța nu are această prerogativă nici atunci când analiza obligațiilor părților se face pe tărâmul dreptului consumației. în acest sens este si jurisprudența instanțelor naționale .

Mai mult, soluția oferită de către Asociație p_____ stoparea pretinselor practici comerciale incorecte ale instituțiilor de c_____ pârâte, respectiv înghețarea cursului valutar, nu este reglementată în niciunul din textele legale europene invocate. în concret, Directiva

2009/22/UE privind acțiunile în încetare în ceea ce privește interesele c_____________ nu reglementează remediul oferit de către Asociație, ci lasă în sarcina statelor membre, prin intermediul instanțelor judecătorești să decidă asupra acțiunilor în încetare, iar așa cum am arătat în paragrafele anterioare, dreptul național nu prevede posibilitatea amendării unor convenții în sensul solicitat de reclamantă.

Astfel, în privința remediului propus de către Asociație ca efect în ipoteza admiterii acțiunii în încetare, respectiv înghețarea cursului valutar, reclamanta nu a adus niciun argument susținut de o probă concretă în acest sens din care să rezulte că o astfel de măsură a fost aplicată în statele membre.

Imposibilitatea modificării contractului ca urmare a constatării unei practici comerciale neloiale este recunoscută și la nivel european. Astfel, într-o decizie a Curții de Justiției a Uniunii Europene („CJUE” sau „Curtea”), care se pronunță asupra unei situații mai grave și flagrante decât presupusele fapte ilicite contestate de către Asociație, aceasta a fost învestită să stabilească dacă menționarea într-un contract de c_____ de consum a unei D__ mai mici decât cea reală poate fi considerată o practică comercială neloială în sensul Directivei 2005/29/UE, iar în cazul unui răspuns afirmativ să se pronunțe cu privire la consecințele care trebuie deduse dintr-o asemenea constatere.

A mai susținut că instanța are obligația de a retine cu putere de lucru judecat lipsa încălcării dispozițiilor Legii nr. 363/2007. Dezvoltând, a arătat că mai mulți consumatori care au încheiat cu ea contracte de c_____ în CHF s-au adresat instanțelor de judecată în mod individual sau colectiv invocând printre altele faptul ca b____ s-ar face vinovată de încălcarea dispozițiilor Legii nr. 363/2007.

Soluționând cererile acestora, instanțele au respins cererile c_____________ reținând faptul că B____ nu se face vinovată de săvârșirea vreunor practici comerciale incorecte, astfel cum sunt acestea reglementate prin Legea nr. 363/2007. Cu titlu de exemplu a menționat hotărârile judecătorești pronunțate in următoarele cauze (depuse deja la dosarul de fond): xxxxx/3/2015, xxxxx/3/2015, xxxxx/3/2015, xxxxxx/299/2015, xxxxx/3/2015, XXXXXXXXXXX, xxxxxx/299/2015, xxxxxx/299/2015. Hotarari similare au fost pronunțate si in alte cauze, insă nu le depunem pe toate dat fiind faptul că am incarca excesiv dosarul cauzei.

Chestiunile reținute in aceste cauze in sensul că B____ nu se face vinovată de săvârșirea unor practici comerciale incorecte obligă judecătorul cauzei să respingă demersul apelantei, nefiind posibil ca un adevar stabilit pe cale judiciară în atâtea cauze să fie contrazis printr-o hotărâre judecătorească ulterioară.

Pârâta B____ Națională a României a formulat întâmpinare la apelul formulat de reclamantă și a solicitat respingerea acestuia.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Băncii Naționale a României a arătat că aceasta a fost corect admisă de prima instanță deoarece dispozițiile art. 25 alin.1 din Legea nr. 363/2007, în temeiul cărora reclamanta a solicitat obligarea BNR să pună în executare hotărârea judecătorească prin care instituțiile de c_____ au fost obligate să înceteze practicile comerciale incorecte, nu există.

De asemenea, în calitatea sa de instituție publică independentă, BNR asigură și menține stabilitatea prețurilor iar Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României reglementează atribuțiile acesteia din care rezultă că BNR nu ___________________ natură comercială, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 lit. d) din Legea nr. 363/2007, respectiv: practici ale comercianților în relația cu consumatorii, denumite în continuare practici comerciale - orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs c_____________.

A mai arătat că în cuprinsul actului normativ cu caracter special, invocat de către apelantă ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv Legea nr. 363/2007, nu există obligații legale stabilite în sarcina Băncii Naționale a României.

În ceea ce privește atribuțiile Băncii Naționale a României referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor de c_____, a arătat că BNR emite reglementări, ia măsuri p_____ impunerea respectării acestora și aplică sancțiunile legale în cazurile de nerespectare; controlează și verifică, pe baza raportărilor primite și prin inspecții la țața locului, registrele, conturile și orice alte documente ale instituțiilor de c_____ autorizate, pe care le consideră necesare.

Dar, îndeplinindu-și atribuțiile în conformitate cu prevederile legale în vigoare, BNR nu săvârșește nicio faptă ilicită, care să justifice promovarea acestei cereri de chemare în judecată.

În ceea ce privește susținerea că B____ Națională a României va asigura punerea în executare a hotărârii judecătorești pronunțate împotriva băncilor, a preciat că aceasta nu poate fi reținută p_____ a justifica chemarea în judecată a băncii centrale, alături de celelalte instituții de c_____ deoarece atribuțiile și competențele Băncii Naționale a României sunt cele reglementate de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 312/2004, b____ centrală neavând atribuții în materia punerii în executare a hotărârilor judecătorești.

Activitatea de supraveghere prudențială a instituțiilor de c_____ nu ____________________ reglementare al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția c_____________, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la activitatea de supraveghere prudențială a instituțiilor de c_____ realizată de b____ centrală, a mai menționat că potrivit Principiilor fundamentale ale Comitetului de la Basel privind o supraveghere bancară eficientă, începând cu anul 2004 B____ Națională a României a trecut de la supravegherea de conformitate la supravegherea bazată pe risc. Ulterior emiterii acestor principii, supravegherea prudențială bancară realizată de B____ Națională a României s-a consolidat prin alinierea continuă la practicile Uniunii Europene în materie, astfel încât prevederile actuale ale cadrului normativ național sunt conforme cu cerințele Basel III și cu pachetul Capital Requirements Directive (CRD) IV.

Activitățile de supraveghere prudențială se desfășoară, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în baza unui program de inspecție anual, aprobat de Comitetul de Supraveghere al Băncii Naționale a României, și vizează exclusiv obiectivele tematice stabilite în funcție de gradul de semnificație a riscurilor la care b____ este/poate fi expusă, cu potențial impact asupra viabilității/stabilității acesteia (exemplificăm: evaluarea profilului general de risc, a situației financiare, a strategiei de afaceri și de risc, a cadrului de administrare a activității, analiza riscurilor semnificative și a celorlalte riscuri la care băncile sunt sau pot fi expuse, precum și verificarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri).

A mai arătat că odată cu identificarea și semnalarea riscurilor asociate creditării în valută, BNR a acționat prin instrumentele de care dispune: (i) avertizări publice, (ii) reglementări specifice, (iii) supraveghere microprudențială și (iv) instrumente de politică monetară.

Referitor la argumentul invocat de Asociația P_________, conform căruia „BNR este obligată ea însăși, încă din anul 2008, să ia măsuri în privința stopării acestor practici comerciale incorecte...” a arătat că acesta nu poate fi susținut. Semnalele asupra riscurilor creditării în valută, reiterate în Raportul asupra stabilității financiare din anul 2008 (pagina 90), au fost însoțite chiar de introducerea unor măsuri eficiente în combaterea îndatorării excesive în valută prin Regulamentul BNR nr. 11/2008. Acest regulament prevedea obligația creditorilor de: (i) a stabili un grad maxim de îndatorare luând în considerare riscul valutar și cel de rata dobânzii, precum și o majorare a comisioanelor pe întreaga durată a creditului și (b) a informa clienții prin graficele de rambursare asupra posibilității creșterii sumei datorate în cazul materializării riscului valutar, a riscului de rata dobânzii sau în cazul majorării costului creditului din comisioane sau alte cheltuieli.

A mai arătat că BNR evaluează pe o bază continuă riscurile sistemice și inițiază după caz măsuri ce au ca scop diminuarea efectelor adverse asupra stabilității financiare. In plus, evoluțiile creditării în franci elvețieni și eforturile de negociere bilaterală între bănci și debitori sunt monitorizate periodic. în perioada ianuarie 2015- septembrie 2017, aceste eforturi s-au concretizat în soluționarea într-o proporție ridicată (78%) a cererilor de conversie înaintate de debitori.

În ultimii 10 ani, BNR a avertizat în mod constant asupra riscurilor aferente împrumuturilor în valută, inclusiv asupra celor aferente creditării în CHF - pe fondul unei volatilități ridicate a cursului de schimb CHF/RON în comparație cu cotațiile altor monede. Aceste avertizări au vizat atât creditorii, cât și debitorii și au fost prezentate fie sub forma unor declarații de presă ale conducerii BNR în cadrul conferințelor și seminariilor, fie prin intermediul analizelor și rapoartelor publicate de BNR, în special a Rapoartelor asupra stabilității financiare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc. civ.

Pârâta B____ ROMÂNEASCĂ S.A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă.

În motivare, a solicitat să se aibă în vedere limitele învestirii în apel raportat la prevederile art. 477-478 Cod procedură civilă.

Referitor la nemotivarea hotărârii care în opinia apelantei reclamante duce la nulitatea hotărârii a arătat că deși a criticat faptul că nu s-ar fi referit la toate capetele de cerere formulate și la considerentele p_____ care s-au respins unele cereri, apelanta nu a menționat în concret care sunt acele capete de cerere respectiv motiv de fapt/drept cărora instanța le-a dat o altă interpretare.

Prin urmare, se impun a se respinge toate aceste critici ca neîntemeiate, fiind fără relevante toate articolele și practica din perspectiva CEDO, nefiind aceasta ipoteza de lucru în cazul de față, sentința respectând toate condițiile prevăzute la art. 425 alin. 1 C.proc.civ.

În opinia apelantei se impune a se respinge și critica care se referă la depunerea de înscrisuri în susținerea cererii, care nu ar fi făcut obiectul analizei instanței de judecată deoarece deși apelanta reclamantă a criticat modalitatea de soluționare respectiv de apreciere a probelor, nu a mențioant în concret care sunt acele afirmații sau probe pe care instanța a refuzat să le administreze sau să le ia în considerare, fiind formulate apărări la modul general, abstract.

De asemenea, a susțiut că nu se poate critica prin apel faptul că judecătorul ar fi trebuit din oficiu să pună în discuția părților necesitatea administrării de noi probe dat fiind că rolul activ al instanței, prevăzut de art. 129 alin. (5) C. pr. civ., nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia, instanța ne-având obligația să ordone anumite dovezi câtă vreme părțile aveau mijloacele procesuale p_____ a determina administrarea probelor pe care le apreciau necesare în vederea apărării propriilor interese.

Pârâta a arătat că în mod neîntemeiat s-a susținut că intimatele nu ar fi respectat obligația de informare și avertizare astfel cum a fost detaliat în cauza C-186/16- A________ si alții c. Băncii Românești.

Analiza îndeplinirii obligației de informare instituite în sarcina băncilor prin hotărârea C.J.U.E. în cauza A________ vs B____ Românească, trebuie circumstanțiată la momentul încheierii contractului de c_____, respectiv „ținând seama de ansamblul împrejurărilor de care profesionistul putea avea cunoștință la momentul respectiv”, după cum Curtea a reținut prin răspunsul la prima întrebare ce i-a fost adresată (al treilea răspuns din Hotărârea redactată).

Astfel, a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile de informare ce îi reveneau la data încheierii contractului prin clauza de rambursare care este transparentă și simplă, mai mult, transpunerea unui principiu prevăzut de Codul Civil. Consumatorii aveau cunoștința clară a faptului că valoarea CHF raportat la moneda națională leu putea crește sau putea să scadă. Analiza ce trebuie efectuată în sensul arătat în hotărâre trebuie să includă verificarea temeiurilor de drept incidente la momentul încheierii contractului care impuneau obligația de informare și asupra a ce se impunea a fi informați reclamanții.

Analiza trebuie să ia în calcul informațiile pe care b____, în calitate de profesionist, le putea avea la momentul încheierii contractului, după cum Curtea precizează la punctul 54 din Hotărâre și în răspunsul la prima întrebare ce i-a fost adresată (al treilea răspuns din Hotărârea redactată).

A susținut că întinderea acestei obligații a băncii, așa cum este formulată de Curte prin Hotărâre dar și raportat la prevederile legale în vigoare la data semnării contractului de c_____, nu include și nu poate să includă pretenția ca b____ să fi cunoscut în ce sens va fluctua cursul leu-CHF nici măcar într-o perioadă scurtă de timp, precum și ordinul de mărime al acestei fluctuații și cu atât mai mult pe parcursul derulării unui contract încheiat pe o durată de 300 de luni.

Variația cursului de schimb leu-CHF este independentă de voința și acțiunea Băncii care, nici măcar în calitate de profesionist în domeniul bancar, nu putea anticipa, și în nici un caz nu putea cunoaște, la momentul încheierii contractului, sensul acestei variații sau amplitudinea sa.

La momentul încheierii contractului și pe tot parcursul desfășurării relațiilor contractuale cu reclamanții, subscrisa pârâtă am manifestat bună-credință, executând întocmai obligațiile asumate prin contract. Contractele de c_____ au fost încheiate în temeiul libertății de voință, respectă exigențele echității, bunei- credințe și a echilibrului între prestații si nu are ca și consecință îmbogățirea fără justă cauză a unei părți în detrimentul celeilalte părți.

În opinia apelantei, neîntemeiat a susținut apelanta reclamantă că principiul nominalismului monetar ar fi o normă supletivă iar în cauză nu ar opera excepția instituită de art. 1 alin (2) din Directivă.

A mai arătat că susținând că formalismul informativ ar fi o condiție de formă scrisă ad validitatem, apelanta a încerct să acrediteze ideea că ar ar fi nule contractele de c_____ p_____ lipsă informării, aducând ca și temeiuri de drept art. 4-7 din OG 85/2004 privind contractele la distanță privind serviciile financiare, OG 50/2010, OUG 52/2016, referindu-se practic la chestiuni de fapt cu care instanța de la fond nu a fost învestită.

In fapt se face referire la modul în care se stabilește D__, modalitatea în care s-a pronunțat CJUE asupra unor chestiuni referitoare la D__ precum și la dispozițiile din OG 21/1992 care se referă la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească clauzele contractuale.

A arătat că în ceea ce privește aceste critici, instanța de la fond nu a fost învestită cu analiza modului în care a fost transpusă D__, obiectul învestirii instanței de fond fiind, evident, altul. Astfel, se impune ca instanța de apel să ia act de faptul că reclamantul practic și-a modificat acțiunea în apel, aducând practic alte critici decât cele care au fost învederate la fondul cauzei, fiind astfel incidente prevederile de la art. 478 Cod procedură civilă.

A arătat că își menține integral apărările formulate în primul ciclu procesual.

Pârâta O__ B___ R______ S.A. a formulat întâmpinare la apel și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, referitor la pretinsa nemotivare a hotărârii, a arătat că în cuprinsul pag. 17 - 19 din hotărârea apelată, prima instanță a realizat motivarea concretă cu privire la respingerea cererilor formulate, luând în considerare argumentele fundamentale invocate prin cererea de chemare în judecată. In continuare, prima instanță a arătat conținutul concret al obligației de informare a clientului la momentul acordării creditului, reținând totodată și motivele p_____ care, contractând credite într-o monedă străină, consumatorii au acceptat în deplină cunoștință de cauză variația cursului valutar, aceste argumente fiind coroborate cu motivele referitoare la faptul că informațiile privind cursul de schimb al diferitelor valute și evoluția acestuia sunt publice, accesibile oricărei persoane. In același timp, prima instanță a arătat că nu se poate pretinde băncilor să cunoască variația cursului valutar pe perioade de 20-30 de ani, aceasta fiind o împrejurare care survine de la o zi la alta (pag. 17 din hotărârea apelată) iar în cele din urmă, raportat la temeiul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut, motivat, faptul că perceperea ratelor datorate potrivit contractelor de împrumut nu poate constitui o practică comercială incorectă, referindu-se totodată și la principiul nominalismului monetar, în raport de care clauzele prin care prevederea legală de principiu a fost preluată în contracte nu pot fi considerate ilicite (pag. 18 din hotărârea apelată).

De asemenea, instanța a arătat motivele p_____ care în cauză nu pot fi aplicate prevederile Directivei nr. 2014/17/UE, precum și motivele p_____ care nu pot fi dispuse măsurile solicitate de reclamantă (pag. 18 din hotărârea apelată) precum și motivele p_____ care a respins cel de al doilea capăt al cererii.

In ceea ce privește motivul de apel referitor la pretinsa neanalizare a înscrisurilor de la dosarul cauzei de către prima instanță, a arătat că susținerile apelantei reclamante sunt nereale, acest fapt rezultând cu evidență din chiar cuprinsul hotărârii apelate. Astfel, în motivarea hotărârii apelate, prima instanță s-a referit la înscrisurile folosite în probatoriu de apelantă.

În ceea ce privește aprecierea apelantei reclamante potrivit căreia „în temeiul rolului activ pe care trebuie să îl manifeste, dacă instanța aprecia că probele propuse și administrate de părți nu erau suficiente p_____ a-și forma convingerea, avea dreptul și obligația să ceară părților să propună și alte probe, în condițiile art. 254 alin. (2) din C. proc. civ. sau să le ordone din oficiu ”, a arătat că o astfel de critică nu poate fi primită. Pretinsa neexercitare a rolului activ, în sensul reclamat de apelantă, nu poate constitui motiv de apel, dat fiind că acest principiu consfințește posibilitatea, iar nu obligația judecătorului de a solicita administrarea de probe suplimentare, în circumstanțele stabilite de lege. Sub acest aspect, în jurisprudența relevantă s-a arătat că „nu se poate dispune casarea unei hotărâri p_____ că din oficiu instanța nu a ordonat anumite dovezi, câtă vreme părțile aveau mijloacele procesuale p_____ a determina administrarea dovezilor pe care le doreau, iar, pe de altă parte, rolul activ al instanței, prevăzut de art. 129 C. proc. civ., nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia” , precum și că „instanța nu are obligația, ci doar posibilitatea, potrivit art. 129 alin. (5) C. pr. Civ., să ordone dovezile pe care le găsește de cuviință, însă atunci când apreciază că sunt necesare p_____ dezlegarea pricinii. ”

În ceea ce privește motivul de apel referitor la pretinsa nerespectare de către bănci a obligației de informare, a arătat că legislația în vigoare în perioada în care s-au încheiat contractele de c_____ avute în vedere (O.G. 21/1992, Codul Consumului etc.) cuprindea numai prevederi de ordin general cu privire la informarea c_____________ în legătură cu caracteristicile produselor și serviciilor. Nicio reglementare în vigoare la momentul încheierii contractului nu prevedeau o obligație expresă a furnizorului de servicii de a informa debitorul în mod particular asupra riscului valutar, astfel că este incorectă încercarea din cererea de chemare în judecată și din apelul formulat de a se crea senzația că în perioada în care au fost încheiate contractele de c_____ ar fi existat reguli extrem de restrictive care ar fi impus băncilor nu doar simple obligații de informare, ci obligații mult mai extinse de „consiliere” și „avertizare”.

Prin invocarea unor reglementări ulterioare încheierii contractelor de c_____ în litigiu, reglementări ce atestă o schimbare a politicii de creditare de către b____ centrală, cauzată de criza financiară internațională și indusă de analizele realizate la nivelul Uniunii Europene, se încearcă să se creeze impresia că aceste reguli restrictive ar fi fost aplicabile încă din perioada încheierii contractelor în litigiu, ceea ce este fals.

A mai arătat că riscul valutar este un element inerent într-un contract de c_____ luat în monedă străină, cunoscut oricărui consumator, după cum riscul inflației este de esența unui c_____ luat în moneda națională. Riscul valutar este un element general cunoscut consumatorului, fiind de notorietate p_____ oricine că diferențele de curs valutar influențează costurile de zi cu zi, în general prețul multor produse vândute în România fiind stabilit în euro și plătit în lei (telefon, servicii de turism, autoturisme, servicii de transport aerian etc.).

În acest context, este cel puțin necredibil ca un client, după ce a optat să ia un c_____ în monedă străină (CHF), să pretindă că nu a fost conștient despre faptul că cursul de schimb al valutei respective poate varia. De altfel, deși nu exista o obligație legală de a informa clienții în mod special și cu privire la riscul valutar, acesta fiind un fapt de notorietate cunoscut și de cel mai puțin avizat consumator, a informat expres consumatorii asupra riscului fluctuării cursului valutar, acest fapt rezultând, între altele, din cuprinsul art.13 lit. b) din contractele de c_____ (a se vedea și art. 13 lit. b) din contractul de c_____ i_______ încheiat între O__ B___ România S.A. și clientul Z_____ I___ D__, depus la dosarul cauzei în fața primei instanțe de către apelanta reclamantă) prin care, într-un limbaj clar și inteligibil, „Clientul declară și garantează, pe proprie răspundere, că:..a luat la cunoștință faptul că există o fluctuație permanentă a cursurilor de schimb valutar între monede, fluctuație determinată de condițiile pieței, B____ neavând nici un control asupra acesteia. Prin urmare, Clientul acceptă toate riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui împrumut într-o monedă diferită de cea în care își încasează venitul. Clientul exonerează b____ de orice pretenție în legătură cu efectele nefavorabile ale fluctuațiilor cursului de schimb valutar”.

In ceea ce privește susținerile apelantei reclamante legate de hotărârea pronunțată de CJUE în Cauza C-186/16 (A________ și alții împotriva Băncii Românești S.A.), a arătat că în mod total eronat se încearcă inducerea concluziei că pretinsa nerespectare a obligației de informare echivalează cu o practică comercială înșelătoare sau agresivă. In realitate, în contextul hotărârii anterior menționate, obligația de informare a fost apreciată raportat la materia clauzelor contractuale abuzive, în interpretarea prevederilor Directivei 93/13/CEE, iar nu în materie de practici comerciale înșelătoare sau agresive, astfel cum sunt acestea reglementate prin Directiva 2005/29/CE ale cărei prevederi au fost transpuse în dreptul intern prin Legea nr. 363/2007.

In ceea ce privește criticile privind referirile primei instanțe la principiul nominalismului monetar, a arătat că prezenta acțiune nu are ca obiect constatarea caracterului abuziv al vreunei clauze, iar orice încercare a apelantei reclamante de a extinde cadrul procesual direct în apel este nelegală și încalcă limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, art. 478 alin. (1) din Cod proc. civ. prevăzând imperativ că în apel nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.

În ceea ce privește pretinsa existență a condiției formei scrisă, ad validitatem, în privința informării pre-contractuale, a arătat că această teorie, invocată de către apelanta reclamantă direct în apel, depășește limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, dat fiind că în fața primei instanțe nu s-a invocat, motiv p_____ care nu s-a pus în discuția părților, iar instanța nu s-a pronunțat, asupra vreunei pretinse condiții de formă pe care ar trebui să o îndeplinească informarea consumatorului, ad validitatem.

În temeiul art. 478 alin. (1) din Cod proc. civ., în apel nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe astfel că temeiul anterior menționat, invocat de apelanta reclamantă direct în apel, nu poate fi avut în vedere la soluționarea prezentei cauze, luând în considerare regula prevăzută de art. 478 alin. (3) din Cod proc. civ.

A solicitat să se constate că susținerile apelantei reclamante potrivit cu care nu există în contractele de c_____ nicio informație din care să rezulte riscul valutar, sunt nefondate, față de faptul anterior menționat, respectiv că din cuprinsul art.13 lit. b) din contractele de c_____ (a se vedea și art. 13 lit. b) din contractul de c_____ i_______ încheiat între O__ B___ România S.A. și clientul Z_____ I___ D__ rezultă că a adus la conunțtință c_____________ acest aspect.

Apelanta reclamantă Asociația P_________ a formulat întâmpinare la apelurile incidente formulate de către B____ T___________ SA, B_______ SA, R_________ B___ SA, P______ B___ R______ S.A., C_____ E_____ I_______ I__ S.A., Garanți B___ S.A. și a solicitat respingerea acestora, apreciind că soluția de respingere a excepțiilor este legală și temeinică.

Cu privire la excepția inadmisibilității a arătat că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este art. 10 și art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 363/2007, în măsura în care se consideră necesar, ținând cont de toate interesele implicate și, în special, de interesul public, instanțele judecătorești competente sau A__________ Națională p_____ Protecția C_____________ vor dispune, în procedură de urgență, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenției sau a neglijenței comerciantului, una dintre următoarele măsuri:

a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte; (...) (2) în cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus această măsură a rămas definitivă și irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit art. 12 alin. (1) nu a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanța care a emis hotărârea definitivă și irevocabilă, respectiv A__________ Națională p_____ Protecția C_____________, poate solicita:

a) publicarea acesteia, integral sau parțial, în forma pe care o consideră adecvată; (...)

Prin petitul cererii de chemare în judecată a solicitat instanței să dispună obligarea băncilor pârâte la încetarea practicii comerciale incorecte de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF, cu consecința obligării băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/L__ valabil la data contractării creditelor. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la publicarea integrală a hotărârii judecătorești definitive.

În consecință, petitul cererii de chemare în judecată reprezintă transpunerea în practică a remediului recunoscut de legiuitor prin instituirea procedurii speciale, de urgență, prin care se poate obține interzicerea pracicilor comerciale incorecte. Această acțiune reprezintă materializarea unei proceduri recunoscute de legea specială nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și nu un hibrid, astfel cum în mod greșit interpretează apelantele-pârâte.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Asociației Parkletos a arătat că a acționat în temeiul art. 10 din Legea nr. 363/2007. Calitatea procesuală p_____ a introduce prezenta acțiune în încetare este jusificată și prin aplicarea art. 32 lit. d) din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului și a art. 37 lit. h) din OG 21/1992 privind protecția c_____________ având în vedere că prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de apel, a arătat că prin promovarea acestei acțiuni a urmărit obținerea unei hotărâri judecătorești care să profite tuturor c_____________ afectați de practicile comerciale incorecte ale pârâtelor, caz în care este vorba despre protejarea unui interes de grup ori general.

Excepția lipsei de obiect și de interes au fost apreciate ca neîntemeiate față de faptul că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să conteste că pârâtele au utilizat următoarele practici incorecte, în relația cu consumatorii, atât la momentul comercializării produselor de creditare în CHF, cât și pe parcursul derulării contractelor:practici înșelătoare: prezentarea creditului în CHF că pe un produs sigur, bazat pe stabilitatea monedei și a economiei elvețiene; utilizarea de afirmații înșelătoare cu privire la existența aprobării Băncii Naționale în ceea ce privește contractele de c_____, în timp ce BNR susține că nu poate interveni în contractele dintre banci și consumatori; omisiuni înșelătoare: ascunderea volatilitatii monedei; lipsa avertizării cu privire la efectele potențiale ale hipervalorizării CHF; după ianuarie 2015 crearea impresiei c_____________ că se caută și că se vor identifica modalități de administrare eficientă, de echilibrare a riscului valutar; practici agresive: promovarea exclusiv a avantajelor creditelor; prezentarea creditului în CHF ca singura alternativă aflată la dispoziția solicitantului, declararea faptului că solicitantul nu se încadrează p_____ alt produs de creditare; lipsa unei administrari eficiente a riscului valutar pe parcursul derulării contractelor, dublată de oferirea de reeșalonări, amanări la plata principalului cu condiția renunțării împrumutatului la dreptul de a pretinde în instanța protecția împotriva riscului valutar și repararea prejudiciilor.

Referitor la susținerea pârâtelor B____ T___________ SA, B_______ SA, R_________ B___ SA și P______ B___ SA că în prezent nu mai promovează astfel de produse de creditare astfel că reclamanta nu mai justifică interes iar demersul este lipsit de obiect a arătat că astfel cum a arătat și prin răspunsul la întâmpinare, precum și prin concluziile reținute prin încheierea de ședință din data de 17.11.2016, practicile incorecte invocate nu se raportează doar la promovarea produselor de creditare, ci și la comportamentul pârâtelor pe parcursul derulării contractelor de c_____.

A susținut că prin acțiune a arătat că pârâtele nu numai că nu au administrat in mod eficient și activ riscul valutar înainte de producerea lui, dar chiar după a doua hipervalorizare a CHF, din ianuarie 2015, au continuat să nu facă nimic în această direcție.

În opinia apelantei reclamante raportat la susținerile pârâtelor-apelante, urmează să se constate că acestea au înțeles greșit obiectul acțiunii promovate deoarece nu a solicitat instanței să interzică instituțiilor de c_____ pârâte să acorde credite în CHF ci a solicitat obligarea pârâtelor la încetarea practicilor incorecte mai sus identificate:

Reclamanta Asociația P_________ a formulat răspuns la întâmpinările formulate de către B____ T___________ SA, B_______ SA, R_________ B___ SA, P______ B___ R______ S.A., B____ Romanească S.A., C_____ E_____ I_______ I__ S.A., O__ B___ R______ S.A., Garanți B___ S.A. și a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimate, admiterea apelului și desființarea în tot a sentinței civile atacate, cu consecința admiterii acțiunii.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a arătat că are calitatea de a formula o acțiune în instanță, în temeiul art. 37 din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 363/2007.

Calitatea procesuală p_____ a introduce prezenta acțiune în încetare este jusificată și prin aplicarea art. 32 lit. d) din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului și a art. 37 lit. h) din OG 21/1992 privind protecția c_____________ având în vedere că prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de apel, a arătat că prin promovarea acestei acțiuni a urmărit obținerea unei hotărâri judecătorești care să profite tuturor c_____________ afectați de practicile comerciale incorecte ale pârâtelor, caz în care vorbim despre protejarea unui interes de grup ori general.

Referitor la invocarea unor motive noi prin cererea de apel, a arătat că aceste nu exietă ci a explicitat pretențiile invocate prin cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art. 478 alin. (3) din C. proc. civ.

Cu privire la susținerea pârâtelor cp a invocat dispoziții legale noi și practică a Curții de Justiție a Uniunii Europene care nu a fost indicată și în cererea de chemare în judecată a arătat că în jurisprudență s-a reținut că invocarea unei legi noi nu poate fi socotită drept o cerere nouă, ci cel mult un motiv nou și acesta invocat pe cale de apărare este admisibil a se face în apel.

Referitor la puterea de lucru judecat a altor hotărâri pronunțate în cauze având obiect și cauze distincte, a arătat că nu sse poate reține față de dispozițiile art. 430 C.proc.civ. dat fiind că în prezenta cauză nu se urmărește eliminarea riscului valutar într-un singur contract, cum s-a solicitat prin acțiunile formulate în dosarele indicate de către intimată, în prezenta cauză se urmărește obligarea pârâtelor la încetarea practicilor comerciale incorecte în privința tuturor contractelor din portofoliul băncilor pârâte, având ca obiect credite acordate în CHF.

Practicile comerciale incorecte identificate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel privesc pe toți consumatorii de produse financiar bancare, ce au făcut ținta activității pârâtelor și care au decis să contracteze și să mențină până în prezent creditele în CHF.

Nu există identitate de obiect și cauză între prezenta acțiune și cele indicate în cuprinsul întâmpinării dat fiind că nu a acționat în numele unor consumatori anume individualizați, ci având propria legitimare procesuală. Nu în ultimul rând, acțiunea care face obiectul prezentului dosar tinde la stoparea unei practici comerciale identificate ca incorecte și are efecte p_____ toți consumatorii afectați, spre deosebire de hotărârile invocate de către pârâtă, care privesc caracterul abuziv al unor clauze din contracte anume identificate.

Referitor la lipsa de interes pretinsă de pârâte a arătat că justifică un interes deoarece prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să conteste că pârâtele au utilizat următoarele practici incorecte, în relația cu consumatorii, atât la momentul comercializării produselor de creditare în CHF, cât și pe parcursul derulării contractelor.

Faptul că pârâtele B____ T___________ SA, B_______ SA și R_________ B___ SA în prezent nu mai promovează astfel de produse de creditare nu înseamnă că demersului procedural îi lipsește interesul deoaree practicile incorecte invocate nu se raportează doar la promovarea produselor de creditare, ci și la comportamentul pârâtelor pe parcursul derulării contractelor de c_____. în acest sens, am arătat prin acțiune că pârâte nu numai că nu au administrat in mod eficient și activ riscul valutar înainte de producerea lui, dar chiar după a doua hipervalorizare a CHF, din ianuarie 2015, au continuat să nu facă nimic în această direcție.

A subliniat că în cauză nu se analizează caracterul abuziv al clauzelor privind riscul valutar deși în susținerea întâmpinărilor depuse la dosarul cauzei, pârâtele au invocat faptul că nu pot face obiectul analizei instanței de judecată clauzele de risc valutar, întrucât acestea fac parte din obiectul principal al contractului.

Cu alte cuvinte, se susține o inadmisibilitate a cercetării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la suportarea riscului valutar de către consumatori, din contractele de c_____ încheiate în opinia greșită a intimatelor-pârâte, aceste aspecte vizează obiectul principal al contractului, ceea ce ar face aplicabile prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 conform cărora: Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

A solicitat instanței să constate că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată nu este cel al unei acțiuni de denominare, în care instanța urmează a analiza dacă în convențiile de c_____ există sau nu o clauză abuzivă, în temeiul Legii nr. 193/2000. Prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția c_____________.

În concret, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art.10 și art.13 din Legea nr. 363/2007, care reglementează un tip special de acțiune, pus la dispoziția mai multor categorii de persoane și organizații, printre care și asociațiile de consumatori. Acest tip special de acțiune, are drept scop încetarea/stoparea de urgență, a practicilor comerciale incorecte. Astfel, a supus atenției instanței de judecată faptul că produsele de creditare în CHF au fost comercializate de pârâte fără a fi însoțite de un avertisment corespunzător cu privire la moneda în care care acestea erau denominate și iară a asigura protejararea c_____________ de acest risc iminent.

În subsidiar, în combaterea argumentelor identificate în întâmpinare, a arătat că aceste clauze de risc valutar nu fac parte din obiectul principal al contractului, aspect reținut expres de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Cauza A________.

După cum arată Curtea de Justiție a Uniunii Europene la paragraful 32 din Decizia din speța A________, în cazul în care instanța de trimitere ar constata că clauza în discuție în litigiul principal nu este inclusă în excepția menționată (n.n. art. 1 alin. (2) din Directivă), i-ar reveni atunci sarcina de a examina dacă aceasta ____________________________ „obiectul principal al contractului” sau în noțiunea „caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte ”, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

În consecință, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a accentuat că această clauză nu poate fi considerată ca fiind abuzivă, în măsura în care este exprimată în mod clar și inteligibil. Așadar, revine instanței de apel obligația de a verifica în ce măsură clauzele atacate, deși ____________________________ de obiect principal al contractului, sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

La pct. 57-58 din decizia Kasler vs. O__ se arată faptul că, întrucât excluderea aprecierii caracterului abuziv al unei clauze se limitează la caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, aceasta nu se poate aplica în cazul invocării unei asimetrii între cursul de schimb la vânzare al monedei străine, care trebuie utilizat în temeiul acestei clauze p_____ calcularea ratelor, și cursul de schimb la cumpărare al valutei respective, care trebuie utilizat în temeiul altor clauze ale contractului de împrumut p_____ calcularea sumei deblocate a împrumutului.

De altfel, această excludere nu se poate aplica unor clauze care se limitează să stabilească, în vederea calculării ratelor, cursul de schimb al monedei străine în care este încheiat contractul de împrumut, fără însă ca vreun serviciu de schimb să fie furnizat de împrumutător cu ocazia calculului menționat, și care nu cuprind, în consecință, nicio „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri p_____ a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând la întrebarea preliminară adresată de Curtea Supremă a Ungariei, a stabilit faptul că aplicarea interdicției de a cerceta caracterul abuziv al unei clauze de risc valutar - reglementată în dreptul intern în art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 - se va putea face exclusiv în ipoteza în care clauza respectivă a fost esențială la momentul încheierii contractului. în cazul în care o astfel de clauză nu este una esențială, clauza respectivă va putea fi cercetată sub aspectul caracterului abuziv al acesteia.

De altfel, Cauza C-484/08 Caja de Ahorros Y Moțe de Piedad de Madrid prin Hotărârea din 03.06.2010 CEJ consfințește dreptul statelor de a aplica o protecție mai mare c_____________ decât minimul prevăzut de Directivă și permite instanțelor naționale constatarea caracterului abuziv și în cazul clauzelor privind definirea obiectului principal al contractului și caracterul adecvat al prețului sau remunerației față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.

În Cauza Salvat Editore S.A.v. Jose M. Sanchez Alcon Prades, C-241/98 Curtea de Justiție a Uniunii Europene recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu ca nule clauzele abuzive ale unui contract, această putere încadrându-se în contextul general al protecției speciale pe care Directiva tinde să o recunoască interesului colectivității care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Cu alte cuvinte, există un interes public ca aceste clauze prejudiciabile p_____ consumator să nu-și producă efectele.

Clauza de suportare a riscului contractual nu poate fi calificată drept una esențială p_____ contractul de c_____, aceasta deoarece ea are menirea exclusivă de a o proteja pe pârâtă de riscul devalorizării leului în raport cu CHF.

Mai mult, a transforma această clauză într-una ce ține de esența contractului ar însemna transformarea contractului de c_____ de retail într-un contract aleatoriu, un contract de speculație pe curs valutar, interzis în relațiile cu consumatorii.

Toate aceste aspecte trebuie analizate însă de către instanță prin raportare la momentul încheierii contractului, când intimatele-pârâte trebuia să îndeplinească toate obligațiile legale ce incumbau în sarcina acestora și, nicidecum, la un moment ulterior, când s-ar fi pus problema restituirii ratelor lunare. Consumatorul trebuie să cunoască întinderea obligațiilor ce îi incumbă și amplitudinea riscurilor pe care și le asumă în contracte pe 25 de ani începând cu momentul publicității produsului. O clauză care aruncă tot riscul contractului pe capul consumatorului, toate riscurile fiind înlăturate p_____ bancă, nu este nici clară, nici inteligibilă.

Nerespectarea acestei condiții a inteligibilității economice este denunțată tocmai prin raportare la nerespectarea obligațiilor ce reveneau băncilor în faza pre-contractuală, dar și prin raportare la publicitatea agresivă cu privire la un produs de creditare care prezenta riscuri majore de depreciere.

Interveninenta accesorie A__________ Națională p_____ Protecția Consumatorului nu a formulat întâmpinare la apelurile pârâtelor, dar, prezentă, prin reprezentant, la termenul de judecată din data de 06.02.2018 a solicitat admiterea apelului formulat de reclamantă și respingerea apelurilor formulate de pârâte.

Analizând hotărârea prin prisma criticilor din apelurile formulate și a apărărilor susținute de părți, Curtea reține următoarele:

Apelanta reclamantă a solicitat prin apelul promovat împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2016 și împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BNR iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost fomulată, inclusiv împotriva acestei pârâte.

Reclamanta a imputat primei instanțe că în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BNR iar în ceea ce privește sentința pronunțată că nu a motivat, în fapt și în drept, soluția pronunțată; că înscrisurile pe care le-a depus în susținerea cererii de chemare în judecată nu au fost analizate de instanța de judecată, fiind astfel nerespectate dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., referitoare la rolul activ al instanței; că în mod greșit nu s-a reținut că intimatele nu au respectat obligațiile de informare și avertizare, astfel cum acestea au fost prevăzute de legislația în materie și detaliate în Cauza C-186/16, A________ și alții împotriva Băncii Românești; că nu a reținut că principiului nominalismului monetar este o normă supletivă, iar în cauză că nu operează excepția instituită de art. 1 alin. 2 din Directivă.

Pârâta __________________ a solicitat admiterea apelului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2016 și împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 și, urmare a admiterii excepției invocate, respingerea acțiunii ca existând autoritate de lucru judecat.

Pârâta _________________________ I__ SA a solicitat admiterea apelului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2016 și împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 și, urmare a admiterii excepțiilor invocate, respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, p_____ lipsa interesului, ca inadmisibilă (p_____ primul capăt al cererii)

Pârâtele ________________________, __________________________ B___ SA au solicitat admiterea apelului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2016 și împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 și, urmare a admiterii excepțiilor invocate, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, p_____ lipsa interesului și a obiectului.

Pârâta _______________________ SA a solicitat admiterea apelului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2016 și împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 și, urmare a admiterii excepțiilor invocate, respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Reținând că regula generală stabilită de art. 248 alin.1 C.proc.civ. este ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, având în vedere că prin apelul propriu reclamanta a criticat soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a BNR iar prin apelurile incidente formulate de pârâte (este vorba despre pârâtele în contradictoriu cu care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată) acestea au invocat mai multe excepții, Curtea arată că se impune analiza cu prioritate a criticilor referitoare la soluția pronunțată de prima instanță asupra excepțiilor invocate.

Având în vedere că au fost criticate soluțiile date mai multor excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive (reclamanta), excepția lipsei de interes, a__________ de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de obiect, excepția inadmisibilității acțiunii (pârâtele), Curtea apreciază că trebuie avute în vedere efectele pe care excepțiile invocate le-ar produce în cazul admiterii lor. Este de asemenea necesar a stabili dacă în situația admiterii uneia dintre acestea analizarea celorlalte ar deveni inutilă.

Dintre excepțiile soluționate de prima instanță, care sunt toate de fond, peremptorii, Curtea apreciază că prima care trebuie analizată este excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei deoarece aceasta a declanșat procesul, astfel încât trebuie stabilit dacă în persoana sa sunt întrunite toate cerințele p_____ desfășurarea procesului civil, respectiv dacă reclamanta este titularul dreptului dedus judecății.

Concomitent se va analiza și excepția lipsei de interes deoarece se apreciază că în cauză, interesul este strâns legat de calitatea procesuală activă astfel că trebuie observat dacă sunt îndeplinite în cauză condițiile cerute de lege p_____ existența interesului în formularea cererii de chemare în judecată cu obiectul menționat de reclamantă și în raport de temeiul juridic invocat.

Ulterior, în ipoteza respingerii acestor excepții se va analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BNR, observând, din cererea de chemare în judecată că această pârâtă a fost chemată în judecată prin prisma faptului că faptele reclamate prin cererea de chemare în judecată țin de activitatea bancară aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României conform art. 25 din Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR.

În măsura în care se vor respinge aceste excepții se va analiza excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtele ________________________, __________________________ B___ SA și _________________________ I__ SA (aceasta din urmă a invocat excepția p_____ primul capăt al cererii de chemare în judecată), deoarece trebuie stabilit cadrul procesual în care vor fi cercetate celelalte excepții, precum și susținerile și apărările referitoare la temeinicia/netemeinicia cererii de chemare în judecată.

Ulterior, în ipoteza respingerii excepției inadmisibilității cererii, va fi analizată excepția lipsei de obiect a cererii.

Cum p_____ a conchide că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată trebuie analizat dacă există indentitate de părți, obiect și cauză, rezultă că aceasta va fi următoarea excepție analizată p_____ ca, în final, să fie analizată excepția lipsei de obiect.

În ipoteza respingerii criticilor referitoare la modul de soluționare a excepțiilor invocate de pârâte, în continuare, se vor analiza criticile apelantei reclamante referitoare la sentința civilă nr. 357/02.02.2017 prin care s-a conchis asupra caracterului nefondat al cererii de chemare în judecată. De asemenea, vor fi analizate și apărările pârâtelor referitoare la limitele apelului și la cererea de chemare în judecată.

Preliminar, se impune o precizare referitoare la încheierea prin care prima instanță a soluționat excepțiile invocate de pârâte.

Astfel, la temenul de judecată din data de 10.11.2016 au fost puse în discuția părților excepțiile invocate de pârâte. Având nevoie de timp p_____ deliberare instanța a amânat pronunțarea p_____ data de 17.11.2016. (f. 88-92, f. 93 dosar TB vol. III)

Curtea constată astfel că în cuprinsul sentinței civile nr. 357/02.02.2017 pronunțate de Tribunalul București s-a menționat eronat că încheierea a fost pronunțată în data de 27.11.2016 dar, în condițiile în care în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată la care a avut loc pronunțarea asupra excepțiilor s-a menționat data corectă, 17.11.2016, împrejurarea că în cuprinsul sentinței s-ar fi menționat o altă dată, este fără nicio relevanță asupra valabilității încheierii pronunțate.

Mențiunea s-a impus deoarece pârâtele G______ B___, C_____ E_____ I_______ I__ S.A., titulare ale apelurilor incidente, au făcut referire la acest aspect.

Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de apelantele C_____ E_____ I_______ I__ S.A., R_________ B___ S.A, B____ T___________ S.A., B_______ S.A., P______ B___ România S.A. și excepția lipsei de interes susținută de primele trei apelante, Curtea reține următoarele:

Cum argumentele susținute de pârâte în dezvoltarea acestor excepții sunt parțial comune, vor fi analizate și li se va răspunde prin următoarele considerente, comune:

Potrivit art. 36 C.proc.civ. „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Conform art. 37 alin. 1 C.proc.civ. „În cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează p_____ apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.”

Art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992 stabilește că „ Asociațiile de consumatori au dreptul de a introduce acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________;”

Potrivit art. 32 lit. d din Legea nr. 296/2004, „ Organizatiile neguvernamentale ale c_____________ au urmatoarele drepturi: a) de a fi sprijinite logistic de catre organismele administratiei publice centrale si locale, in vederea atingerii obiectivelor lor; b) de a primi sume de la bugetul de stat si de la bugetele locale; c) de a fi consultate, cu ocazia elaborarii proiectelor de acte normative, standardelor sau specificatiilor care definesc caracteristicile tehnice si calitative ale produselor si serviciilor destinate c_____________; d ) de a introduce actiuni în justitie p_____ apararea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________;”

Potrivit art. 10 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția c_____________ „(1) În vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizațiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze A__________ Națională p_____ Protecția C_____________ în legătură cu practicile comerciale incorecte p_____ ca aceasta să decidă asupra reclamațiilor, fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au săvârșit sau sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte. (2)Operatorii economici concurenți pot informa A__________ Națională p_____ Protecția C_____________ în legătură cu practicile comerciale incorecte.”

Conform art. 32 din O.G. nr. 21/1992 „Asociațiile de consumatori care apără drepturile și interesele legitime ale c_____________, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanță, dacă: a) la nivel național, au cel puțin 3.000 de membri și filiale în cel puțin 10 județe; b) la nivel județean și local, dacă au desfășurat o activitate în domeniul protecției c_____________ pe o perioadă de cel puțin 3 ani.”

Față de faptul că potrivit statutului Asociației P_________ scopul acesteia este de a apăra și promova drepturile și interesele c_____________ (art. 5, f. 16-32 dosar JS2 vol.I), Curtea apreciază că, față de dispozițiile art. 37 alin.1 C.proc.civ., art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992 și art. 32 lit. d din Legea nr. 296/2004, reclamanta a justificat în cauză legitimitate procesuală activă în formularea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 363/2007.

Astfel, în acord cu prima instanță și validând opinia apelantei reclamante din întâmpinarea la apelurile incidente, Curtea constată că susținerile pârâtelor referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei nu pot fi reținute.

Susținerile pârâtei C_____ E_____ I_______ I__ S.A. în sensul că reclamanta nu justifica calitate procesuală activă atât din perspectiva neindeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 363/2007, coroborat cu art. 32 din O.G. nr. 21/1992 (în ceea ce privește extinderea la nivel național si numărul de membrii cooptați, sub aspectul gradului de reprezentativitate in vederea protejării interesului general) cât și în ceea ce privește gradul de reprezentativitate al c_____________ care au contractat credite in CHF prin încheierea unor contracte cu instituția bancara, este nefodnată deoarece, din interpretarea dispozițiilor art. 32 din OG nr. 21/1992 rezultă că cele două condiții menționate se cer a fi îndeplinite exclusiv p_____ ca asociațiile de consumatori să fie, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în ordonanță.

În lipsa unei mențiuni exprese în acest sens în cuprinsul Legii nr. 296/2004 și a OG nr. 21/1992, reținând că excepțiile sunt de strictă interpretare, nu se poate admite că cele două condiții trebuie îndeplinite și p_____ a formula cereri de chemare în judecată ca cea de față.

Este astfel fără relevanță în privința calității procesuale active faptul că potrivit Certificatului de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr. 158 din data de 30.12.2013, Asociația a dobândit personalitate juridica abia la sfârșitul anului 2013 și că aceasta ar avea în luna aprilie 2014, un număr de numai 1000 de membri, cu mult mai mic fata de cerințele trasate de art. 32 din O.G. nr. 21/1992.

Apelantele pârâte R_________ B___ S.A, B____ T___________ S.A., B_______ S.A., P______ B___ România S.A. au susținut că legiuitorul a stabilit că pot formula acțiuni în vederea protejării unui interes de grup ori general, doar acele asociații care sunt recunoscute de Guvernul României ca fiind de utilitate publică iar reclamanta nu are statut de „asociație de utilitate publică” dobândit conform Ordinul ANPC nr. 250/2004 privind aprobarea Procedurii de constatare a îndeplinirii de către asociațiile și federațiile de asociații de consumatori a condițiilor prevăzute de lege p_____ recunoașterea de către Guvernul României ca fiind de utilitate publică, astfel că nu justifică legitimare procesuală activă.

Este adevărat că Ordinul ANPC nr. 250/2004 cuprinde în Anexa 1 Procedura de constatare a îndeplinirii de către asociațiile și federațiile de asociații de consumatori a condițiilor prevăzute de lege p_____ recunoașterea de către Guvernul României ca fiind de utilitate publică, dar art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992 nu cere o condiție ca cea pretinsă de apelante, respectiv ca asociația de consumatori căreia legea îi recunoaște dreptul de a introduce acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________ să aibă statut de utilitate publică.

Apelantele au mai arătat că art. 37 lit. h) din OG nr. 21/1992 evocat de prima instanță trimite la „acțiuni în justiție p_____ apărarea drepturilor și intereselor legitime ale c_____________” însă, aceste prevederi nu pot fi interpretate decât în sensul că vizează acțiuni p_____ apărarea drepturilor și intereselor colective ale c_____________, iar nu acțiuni care vizează protejarea unor interese particulare rezultate din contracte de c_____ încheiate și, în raport de aceasta au susținut că aptitudinea de a acționa nu ar putea viza decât un interes colectiv, iar nu un interes specific particular care diferă de la fiecare caz în parte (încheierea fiecărui contract în parte presupunând o evaluare individuală) dar reclamanta a pus în discuție obligații specifice (în speță obligația de restituire în CHF) din contracte de c_____ încheiate.

Această susținere nu va fi reținută deoarece astfel cum s-a apreciat, art. 37 lit. h nu impune nicio condiție suplimentară p_____ dreptul la acțiune astfel că împrejurarea că reclamanta ar fi pus în discuție obligații specifice (în speță obligația de restituire în CHF) din contracte de c_____, nu este un aspect care să o lipsească pe aceasta de legitimitate procesuală activă. Acest aspect poate ține de admisibilitatea cererii de chemare în judecată având în vedere efectul pe care reclamanta îl urmărește prin admiterea acțiunii dar nu justifică lipsa de calitate procesuală activă.

Este adevărat, astfel cum a susținut apelanta pârâtă P______ B___ România S.A. că dispozițiile art. 37 C.proc.civ. reprezintă o excepție de la regula consacrată în art. 36 C.proc.civ. dar, chiar prin prisma acestor dispoziții precum și a dispozițiilor art. 32 lit. d) din Legea nr. 296/2004 și la art. 37 lit. h din OG nr. 21/1992, legitimitatea procesuală activă a reclamantei a fost justificată.

În opinia Curții, cele două texte reținute de prima instanță permit reclamantei să formuleze acțiunea menționată de art. 10 din Legea nr. 363/2007 (de încetare a unor practici pretins a fi incorecte sau înșelătoare).

P_____ toate aceste considerente, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale active a fost corect respinsă de prima instanță, criticile apelantelor pârâte fiind astfel nefondate.

Referitor la excepția lipsei de interes, Curtea reține că potrivit art. 33 C.proc.civ. „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau p_____ a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”

Se apreciază că în cauză interesul este strâns legat de calitatea procesuală activă astfel că, sub un prim aspect, considerentele reținute în justificarea calității procesuale active a reclamantei sunt valabile și în ceea ce privește interesul de a formula prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin prisma considerentelor reținute cu ocazia analizării excepției lipsei calității procesuale active, Curtea apreciază că este nefondată și susținerea apelantei C_____ E_____ I_______ I__ S.A. că lipsa de interes a reclamantei rezultă inclusiv din textele de lege invocate de intimată în susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecata, respectiv dispozițiile Legii nr. 363/2007 și Directiva 2005/29/CEE.

Reținând de altfel, că Directiva 2005/29/CEE a fost transpusă de Legea nr. 363/2007, Curtea mai arată aspecte legate de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, prin prisma solicitărilor formulate de reclamante prezintă relevanță în privința admisibilității cererii de chemare în judecată.

Și susținerile apelantelor pârâte R_________ B___ S.A, B____ T___________ S.A., B_______ S.A., P______ B___ România S.A. în sensul că p_____ respingerea excepției lipsei de interes instanța trimite la durata executării contractelor și calitatea reclamantei, fără observarea faptelor imputate prin cererea introductivă, că prin raportare exclusiv la petitul cererii introductive, remediul solicitat vizează incursiunea instanței în contractele de c_____ încheiate în valută CHF, în sensul modificării cursului valutar, cu menținerea însă a celorlalte condiții contractuale, nu sunt de natură să lipsească demersul de interes, aspectele referitoare la remediul solicitat de reclamantă a fi aplicat ținând mai degrabă de admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Susținerea apelantelor, în sensul că prin prisma scopului urmărit de reclamantă, acela de obligare a Băncii la încetarea unei practici comerciale incorecte, interesul acesteia nu mai era actual deoarece nu mai comercializează în prezent tipul de contracte reclamat , este nefondată deoarece interesul se apreciază în raport de contractele care se află în derulare, fiind astfel fără relevanță împrejurarea că pârâtele nu mai comercializează în prezent același tip de contract.

P_____ toate aceste considerente, Curtea apreciază că și excepția lipsei de interes a fost corect respinsă de prima instanță, criticile apelantelor pârâte fiind astfel nefondate.

Referitor la critica apelantei reclamante conform căreia în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Băncii Naționale a României , Curtea reține următoarele:

În cererea de chemare în judecată reclamanta a afirmat că pârâtele bănci, cu concursul pârâtei Bănca Națională a României, au lăsat impresia că vor găsi soluții p_____ protejarea împrumutaților care aveau credite în CHF dar din declarațiile reprezentanților acestora se prefigura lipsa intenției de a identifica soluții p_____ salvarea c_____________ iar prin apel aceasta a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtei BNR prin prisma faptului că faptele reclamate prin cererea de chemare în judecată țin de activitatea bancară, aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României și că potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, BNR răspunde de supravegherea prudențială a instituțiilor de c_____ pe care le-a autorizat să opereze în România.

Se observă astfel că nu se impută acestei pârâte săvârșirea de practici comerciale incorecte ci se susține că legitimitatea procesuală pasivă a acesteia este justificată prin prisma atribuțiilor de supraveghere a activității bancare desfășurată de celelalte pârâte.

Într-adevăr, art.25 alin.1 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României (nu Legea nr. 363/2007 cum a menționat apelanta reclamantă) stabilește că „B____ Națională a României are competența exclusivă de autorizare a instituțiilor de c_____ și răspunde de supravegherea prudențială a instituțiilor de c_____ pe care le-a autorizat să opereze în România, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările și completările ulterioare.”

Dar, această atribuție a pârâtei nu justifică calitatea procesuală pasivă a acesteia într-un litigiu cum este cel promovat de reclamantă întemeiat pe dispozițiile art. 10 și 13 din Legea nr. 363/2007 (având ca obiect încetarea unor practici comerciale incorecte) deoarece existența acestor practici comerciale incorecte trebuie analizată în concret în relația dintre consumator și comerciant astfel cum aceste entități sunt definite de Legea nr. 363/2007.

Astfel, conform art. 2 lit. a și b consumator este „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale” iar comerciant „este orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop, în numele sau pe seama acesteia”.

Legea definește la art. 2 lit. d și noțiunea de practici ale comercianților în relația cu consumatorii ca fiind „orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs c_____________”.

Din analiza dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 312/2004 care reglementează statutul legal al BNR și obiectivul fundamental și principalele atribuții ale acesteia, se constată că pârâta nu este comerciant în sensul Legii nr. 363/2007.

Este adevărat că printre atribuțiile BNR, la art. 2 alin.2 lit. b Legea nr. 312/2004 este menționată și aceea de autorizare, reglementare și supraveghere prudențială a instituțiilor de c_____, promovare și monitorizare a bunei funcționări a sistemelor de plăți p_____ asigurarea stabilității financiare după cum se constată că aceasta coincide cu afirmația reclamantei în sensul că a chemat în judecată această pârâtă deoarece faptele reclamate prin cererea de chemare în judecată țin de activitatea bancară, aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României și că potrivit art. 25 alin. 1 aceasta răspunde de supravegherea prudențială a instituțiilor de c_____ pe care le-a autorizat să opereze în România.

Dar, pe de o parte, această atribuție a pârâtei nu o transformă pe aceasta într-un comerciant iar pe de altă parte, legea în temeiul căreia reclamanta a formulat acțiunea nu prevede mențiuni speciale referitoare la calitatea procesuală pasivă a BNR în astfel de litigii prin raportare la calitatea sa de instituție care are atribuții de supraveghere a instituțiilor de c_____. În acest sens, din dispozițiile art. 10 din Legea nr. 363/2007 rezultă fără echivoc atât cine are calitate procesuală activă într-un astfel de litigiu (persoanele sau organizațiile care, potrivit legii, au un interes legitim) cât și cine are calitate procesuală pasivă (comercianții) iar BNR nu este menționată.

Nici susținerea apelantei reclamante în sensul că a chemat în judecată BNR p_____ a se asigura că această hotărâre va fi pusă în executare de către instituțiile de c_____ , nu poate fi reținută p_____ a justifica calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte în litigiu deoarece modalitatea în care se asigură punerea în executare a unei hotărâri este cea prevăzută de dispozițiile procedurale care în mod cert nu prevăd o astfel de soluție.

Astfel, executarea obligațiilor decurgând dintr-o hotărâre judecătorească ar trebui să se facă, ca regulă, în mod voluntar de către debitor conform art. 622 alin.1 C.proc. civ. și numai în caz contrar să se recurgă la procedura de executare silită, conform alin.2 al aceluiași articol.

În condițiile în care, p_____ considerentele arătate, s-a reținut că pârâta BNR nu are calitate procesuală pasivă față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu s-ar putea reține că aceasta justifică această calitate p_____ a asigura punerea în executare a unei hotărâri prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă, așa cum a susținut reclamanta.

Chiar dacă se reține ipoteza în care pârâtele nu înțeleg să execute de bună voie hotărârea (în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată), în faza de executare, calitatea procesuală presupune existența identității dintre creditorul urmăritor și titularul creanței stabilite prin titlu (calitate procesuală activă) și dintre debitorul urmărit și cel ținut la îndeplinirea obligației prin titlul executoriu (calitate procesuală pasivă).

Or, nu se poate admite că deși nu are calitate procesuală pasivă față de obiectul cererii de chemare în judecată, BNR ar avea totuși calitate procesuală pasivă prin prisma procedurilor de executare silită a hotărârii.

Față de cele arătate, argumentul apelantei reclamante că BNR a avizat contractele de c_____ care conțin aceste practici comerciale incorecte - fiind deopotrivă responsabil p_____ punerea lor pe piață -, va putea să vegheze la implementarea hotărârii judecătorești obținute, fiind răspunzătoare în temeiul art. 25 alin. 1, nu va fi reținut ca justificând calitatea procesuală a pârâtei.

P_____ aceste considerente, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B____ Națională a României a fost corect respinsă de prima instanță.

Analizând critica formulată de pârâtele ________________________, __________________________ B___ SA și _________________________ I__ SA împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2016 cu privire la soluția dată excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere și apărarea apelantei reclamante, Curtea apreciază că această critică este întemeiată p_____ următoarele considerente:

Prin prezentul demers procedural reclamanta Asociația P_________ a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele B____ T___________ S.A., B_______ S.A., R_________ B___ S.A., P______ B___ România S.A., B____ Româneasca S.A., C_____ E_____ I_______ I__ S.A., O__ B___ România S.A., G______ B___ SA și B____ Naționala a României, să dispună obligarea băncilor pârâte la încetarea practicii comerciale incorecte de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF , cu consecința obligării băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor și, în cazul admiterii acestei cereri, obligarea pârâtelor la publicarea integrală a hotărârii judecătorești definitive.

Temeiul juridic al acestei cereri l-au reprezentat dispozițiile art. 10 și 13 din Legea nr. 363/2007 . Nu există niciun dubiu asupra temeiului juridic invocat expres în cererea de chemare în judecată (f. 4 dosar JS 2 vol.I). În acest sens, Curtea constată că și în întâmpinarea la apelurile incidente reclamanta a arătat că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este art. 10 și art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii.

Pârâtele ________________________, __________________________ B___ SA și _________________________ I__ SA au invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, primele trei arătând că obiectul concret al cererii introductive nu constă în aplicarea remediului prevăzut de dispozițiile legale pe care se fundamentează juridic, ci intr-o cu totul alta „sancțiune”, inventată de către reclamantă, respectiv încetarea efectelor clauzelor contractuale privitoare la moneda creditului, care transpun principiul nominalismului monetar reglementat de art. 1578 C. civ. 1864 si art. 2164 C. civ. actual; că această sancțiune este de natură să înlăture de la aplicare dispoziții exprese ale dreptului pozitiv național (cum este principiul nominalismului, respectiv obligativitatea convențiilor consacrată în art. 969 C. civ. 1864, respectiv art. 1270 C. civ. actual).

C_____ E_____ I_______ I__ SA a susținut inadmisibilitatea acțiunii arătând pe de o parte, că formularea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 363/2007 și implicit ale Directivei 2005/29/CEE este subsidiară unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile legale deja existente în materia protecției c_____________, respectiv Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori iar pe de altă parte, în raport de finalitatea urmărită, respectiv obținerea unui avantaj patrimonial c_____________, prin reducerea contravalorii ratelor ce ar trebui să le achite lunar, în realitate, reclamanta urmărește eludarea principiului nominalismului monetar, potrivit căruia, debitorul are obligația de a restitui la scadenta bunuri de aceeași valoare, de aceeași natura și în aceeași cantitate.

Prin încheierea din data de 17.11.2016 Tribunalul a respins excepția inadmisibilității ca nefondată motivat de faptul că argumentele invocate de pârâte sunt apărări de fond ce urmează a fi avute în vedere de instanță la soluționarea fondului cauzei.(f. 93 dosar TB vol.III)

Sub un prim aspect, Curtea apreciază că este întemeiată susținerea apelantelor pârâte ________________________, __________________________ B___ SA în sensul că o dată calificate argumentele aduse în susținereea unei excepții ca fiind apărări de fond, procedural, nu se justifică și respingerea ca nefondată a aceleiași excepții.

Pe de o parte, instanța a apreciat că argumentele invocate de pârâte în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii nu se circumscriu acestei excepții ci sunt apărari de fond iar pe de altă parte a respins excepția inadmisibiliții ca nefondată.

Se identifică astfel o contradicție în considerentele încheierii din data de 17.11.2016 cu privire la motivarea soluției acestei excepții care, în opinia Curții putea fi evitată dacă, odată ce s-a apreciat că anumite susțineri grupate de părți în susținerea unei excepții sunt apărări de fond a căror temeinicie urmează a fi stabilită odată cu analiza cererii de chemare în judecată, mențiunea cu privire la caracterul nefondat al acestei excepții nu se mai regăsea în cuprinsul încheierii.

Însă, chiar dacă această susținere a apelantelor pârâte a fost apreciată ca întemeiată ea nu este prin ea însăși aptă să ducă la admiterea apelului, fiind necesar a analiza în concret argumentele p_____ care pârâtele au susținut caracterul inadmisibil al cererii de chemare în judecată precum și apărările reclamantei cu privire la același aspect.

Referitor la admisibilitatea cererii de chemare în judecată, contestată de de pârâte, Curtea arată că dispozițiile procedurale nu reglementează autonom excepția inadmisibilității dar, indiferent dacă ea este privită ca un mijloc de apărare sau ca o excepție propriu zisă, efectul pe care îl provoacă este respingerea cererii de chemare în judecată fără ca în cauză să fie analizat fondul pretențiilor.

Curtea va analiza admisibilitatea cererii de chemare în judecată prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea băncilor pârâte la încetarea practicii comerciale incorecte de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF , cu consecința obligării băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor și a dispozițiilor legale menționate de reclamantă drept temei juridic al cererii, respectiv art. 10 și 13 din Legea nr. 363/2007.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția c_____________ „(1) În vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizațiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze A__________ Națională p_____ Protecția C_____________ în legătură cu practicile comerciale incorecte p_____ ca aceasta să decidă asupra reclamațiilor, fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au săvârșit sau sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte. (2)Operatorii economici concurenți pot informa A__________ Națională p_____ Protecția C_____________ în legătură cu practicile comerciale incorecte.”

Conform art. 13 „( 1) În măsura în care se consideră necesar, ținând cont de toate interesele implicate și, în special, de interesul public, instanțele judecătorești competente sau A__________ Națională p_____ Protecția C_____________ vor dispune, în procedură de urgență, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenției sau a neglijenței comerciantului, una dintre următoarele măsuri: a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte; b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent; c) transmiterea de către Consiliul N_______ al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicității audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum și o copie a materialului publicitar difuzat. (2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus această măsură a rămas definitivă și irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit art. 12 alin. (1) nu a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanța care a emis hotărârea definitivă și irevocabilă, respectiv A__________ Națională p_____ Protecția C_____________, poate solicita: a) publicarea acesteia, integral sau parțial, în forma pe care o consideră adecvată; b) publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie să cuprindă sediul și celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorectă săvârșită, data la care a fost săvârșită, precum și măsurile dispuse. (3) Publicarea, în condițiile prevăzute la alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala comerciantului.”

Aceste dispoziții reglementează cadrul procedural în care persoanele cărora legea le recunoaște legitimitate activă (art. 10) pot să dispună măsurile enumerate expres de lege: a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte; b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent; c) transmiterea de către Consiliul N_______ al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicității audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum și o copie a materialului publicitar difuzat, dacă apreciază necesar, în vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte.( art. 13)

La o primă analiză, se constată că cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat instanței s ă dispună obligarea băncilor pârâte la încetarea practicii comerciale incorecte își găsește suportul în dispozițiile art. 10 prima teză din Legea nr. 363/2007. Afirmația se impune având în vedere că s-a reținut că reclamanta a justificat calitatea procesuală activă și interesul în formularea cererii de chemare în judecată.

Curtea constată că practica incorectă imputată de reclamantă băncilor pârâte, presupune perceperea la cursul zilei, a ratelor și oricăror sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF .

Referitor la măsura pe care reclamanta a solicitat-o instanței - o bligarea băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor, Curtea constată că aceasta nu este prevăzută de lege, neregăsindu-se printre măsurile menționate de art. 13. Având în vedere temeiul juridic al cererii de chemare în judecată invocat de reclamantă- art. 13 alin.1 lit. a, în opinia Curții, măsura solicitată de reclamantă a fi aplicată nu poate echivala cu încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare p_____ încetarea practicilor comerciale incorecte , remediul prevăzut de lege în ipoteza în care se consideră necesară aplicarea unei măsuri.

Aceasta deoarece potrivit art. 3 alin.2 din Legea nr. 363 din 21 decembrie 2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția c_____________ „(2) Prezenta lege nu aduce atingere: a) dispozițiilor legale ce reglementează contractele și, în special, prevederilor referitoare la validitatea, întocmirea sau efectele contractelor;”

Or, prin solicitarea formulată, reclamanta ignoră prevederile art. 969 C.civ. care reglementează principiul forței obligatorii, „pacta sunt servanda”, și care înseamnă că actul juridic civil legal încheiat se impune părților, în cazul convențiilor, întocmai ca legea, fiind astfel, obligatoriu. A da curs solicitării reclamantei înseamnă de asemenea, ignorarea dispozițiilor art. 970 C.civ. potrivit cărora „convențiile trebuie executate cu bună credință” și dispozițiilor art. 1073 C.civ. care reglementează efectul oricărei obligații -dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care acesta din urmă s-a obligat.

Dispozițiile legale menționate reglementează efectele contractelor iar a le ignora înseamnă să se facă abstracție de chiar fundamentul principiului forței obligatorii a actului juridic care este reprezentat pe de o parte de necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de contractele care au generat litigiul iar, pe de altă parte, de imperativul moral al respectării cuvântului dat.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a făcut referire la contracte de c_____ de nevoi personale sau ipotecare în franci elvețieni (CHF) încheiate în perioada 2006-2008 de pârâte cu consumatorii; a arătat că aceștia din urmă nu au fost protejați de riscul valutar și nu au avut cunoștință despre dimensiunea acestuia atunci când au contractat creditele; a susținut că se impune încetarea practicilor incorecte și obligarea băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor.

Din contractele depuse la dosarul cauzei în susținerea cererii de chemare în judecată, Curtea observă că părțile contractante (profesionis și consumator) au agreat ca rambursarea ratelor lunare să se facă în valuta în care s-a acordat creditul. Spre exemplificare, în acest sens se poate menționa art. 5.1 din contractul de c_____ i_______ nr. HL10294 încheiat de B_______ S.A cu S_____ G_______ Arsenia p_____ suma de 259.000 CHF (f. 46 și următoarele dosar JS2 vol.I) dar, astfel de clauze se regăsesc și în alte contracte. Efectul unei astfel de clauze este cel care a nemulțumit-o pe reclamantă deoarece s-au înregistrat creșteri ale cursului CHF în raport de data încheierii contractului.

Reținând dispozițiile legale menționate anterior (art. 969-970, 1073 C.civ.) se impune a fi reținut caracterul obligatoriu al acestor tip de clauze în relațiile dintre părțile contractante. De asemenea, obligativitatea contractului legal încheiat (și implicit a acestor clauze) are forță obligatorie nu numai p_____ părțile contractante ci și p_____ organul de jurisdicție învestit cu soluționrea unui litigiu decurgând dintr-un astfel de act (clauză). Deci, instanța este obligată să asigure executarea actului juridic legal încheiat, ținând seama, în interpretarea clauzelor lui, de voința părților.

De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile 3 alin.2 din Legea nr. 363 din 21 decembrie 2007 care stabilesc că nu se poate aduce atingere dispozițiilor legale ce reglementează contractele și, în special, prevederilor referitoare la validitatea, întocmirea sau efectele contractelor.

Curtea apreciază că prin solicitarea formulată sunt ignorate dispoziții legale și se urmărește lipsirea de efecte a unor clauze contractuale care transpun aceste dispoziții legale (art. 1578 C.civ.).

Astfel, reclamanta urmărește înlăturarea principiului nominalismului reglementat de dispozițiile art. 1578 C.civ. 1864, potrivit cărora „Obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna p_____ aceeași sumă numerică arătată în contract. Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății”.

Curtea apreciază că acest text este aplicabil în cauză față de faptul că reclamanta a arătat în cererea de chemare în judecată că este vorba despre contracte încheiate în perioada 2006-2008, perioadă anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil (01.10.2011) și în raport de dispozițiile art. 102 alin.(1) din Legea nr.71/2011.

Oricum, chiar și Noul Cod civil, în art.2164 alin.1, consacră în materia împrumutului principiul nominalismului. Astfel, potrivit acestor dispoziții „(1) În lipsa unei stipulații contrare, împrumutatul este ținut să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora. potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația acesteia”

Curtea apreciază că acest principiu s-ar fi aplicat raporturilor juridice dintre părți și în lipsa mențiunilor din contract în sensul obligării împrumutatului să restituie suma împrumutată în aceeași monedă în care i-a fost pus la dispoziție creditul.

În fapt, formulând această solicitare reclamanta urmărește modificarea contractelor încheiate de băncile pârâte cu consumatorii (nenumiți, legătura dintre ei reprezentând-o exclusiv încheierea unor contracte de c_____ în CHF) astfel încât aceștia din urmă să plătească ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor deși o astfel de dispoziție contractuală nu a fost agreată de niciuna dintre părți la data încheierii contractelor de împrumut.

Concluzia că scopul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat modificarea contractelor încheiate cu consumatorii, este întărită și de poziția apelantei reclamante care și în cuprinsul întâmpinării la apelurile incidente a reluat solicitarea din cererea de chemare în judecată și a arătat că practica comercială incorectă este aceea de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF; a solicitat obligarea pârâtelor să înceteze aceste practici cu consecința obligării băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/L__ valabil la data contractării creditelor. (f.120-123 dosar apel vol.III )

Față de aceste aspecte, contrar celor susținute de apelanta reclamantă în întâmpinarea la apelurile incidente, petitul cererii de chemare în judecată nu reprezintă transpunerea în practică a remediului recunoscut de legiuitor prin instituirea procedurii speciale, de urgență, prin care se poate obține interzicerea pracicilor comerciale incorecte.

O astfel de solicitare (ca cea din cererea de chemare în judecată) nu este admisibilă deoarece efectul pe care îl urmărește reclamanta prin admiterea cererii de chemare în judecată- obligarea băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor, aduce atingere dispozițiilor legale ce reglementează contractele, în special în privința efectelor acestora, respectiv plata ratelor.

În fapt ar avea loc o modificare a contractelor altfel decât urmare a voinței celor implicați (împrumutat și împrumutător), modificare prohibită chiar de dispozițiile actului normativ care a fost indicat drept temei juridic al cererii de chemare în judecată.

A admite că o astfel de acțiune este admisibilă cu consecința schimbării contractelor în sensul solicitat de reclamantă ar însemna, astfel cum s-a arătat, să se ignore dispozițiile art. 969 C.proc.civ. și să se intervină în contracte încheiate de consumatori cu profesioniști contrar voinței acestora, cu ignorarea dispozițiilor art. 1578 din Codul civil din 1865.

Referitor la acest ultim aspect, cu mențiunea că într-adevăr, astfel cum a susținut reclamanta în răspunsul la întâmpinările formulate de pârâte, prin prezenta cauză nu s-a solicitat stabilirea caracterului abuziv al unor clauze din contracte de împrumut acordate de pârâte c_____________ în temeiul Legii nr. 193/2000, este de precizat că o astfel de intervenție în contracte care să ducă la modificarea unor clauze contractuale nu este recunoscută de CJUE nici în ipoteza în care, instanța stabilește caracterul abuziv al unei clauze.

Astfel, în cauza C ‑ 618/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania), prin decizia din 29 noiembrie 2010, primită de Curte la 29 decembrie 2010, în procedura Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino , Curtea a reținut că „Decurge astfel din textul articolului 6 alineatul (1) că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive p_____ ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.”

Se impune mențiunea că, după ce a reținut că aspectele invocate de pârâte în susținerea inadmisbilității cererii de chemare în judecată sunt aspecte care țin de fondul cererii de chemare în judecată, prima instanță a analizat în cuprinsul sentinței argumentele aduse de pârâte în justificarea acestei excepții și a reținut în esență că „nu există un temei legal p_____ ca o instanță să dispună adaptarea unui contract încheiat de părți (b____ și consumatorul) în sensul dorit de un terț ( reclamanta din prezenta cauză), opunându-se la aceasta art. 969 din Codul civil de la 1864. De altfel în ipoteza existenței unei practici comerciale incorecte instanța nu poate dispune modificarea unui contract ci instituirea măsurilor prevăzute de art. 13 alin.1 din Legea nr. 363/2007, menționate anterior.”

P_____ considerentele arătate, contrar celor susținute de apelanta reclamantă și cele reținute de prima instanță, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității este întemeiată, va fi admisă și, pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă va fi respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, în temeiul art 480 alin.2 C.proc.civ. vor fi admise apelurile formulate de pârâte, va fi schimbată în parte încheierea din data de 17.11.2016 și sentința civilă nr. 357/02.02.2017 în sensul că se va admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele ________________________, __________________ P______ B___ R______ SA, ______________________ - membra a g_______ N_______ B___ of Greece, _________________________ I__ SA, ___________________ SA, __________________ și R_________ B___ SA ca inadmisibilă.

Cum critica formulată de apelantele pârâte ________________________, __________________________ B___ SA și _________________________ I__ SA referitoare la inadmisibilitatea acțiunii a fost apreciată ca întemeiată, consecința fiind schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea criticii în cuprinsul cărora unele dintre pârâtele au contestat soluția dată de prima instanță excepției lipsei de obiect a cererii și excepției autorității de lucru judecat.

Deși pârâtele _______________________ SA și __________________ nu au susținut nici în fața primei instanțe și nici în apelurile promovate inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, pârâta O__ B___ România S.A. nu a susținut în fața primei instanțe inadmisibilitatea și nu a apromovat apel, pârâta B____ Româneasca S.A. a susținut doar în primă instanță inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată fără însă a promova apel în care să conteste soluția dată acestei excepții, Curtea apreciază că se impune a fi admise și apelurile formulate de aceste pârâte deoarece în cauză s-a indentificat o coparticipare procesuală subiectivă pasivă atât în prima instanță cât și în instanța de apel.

Astfel, potrivit art. 59 C.proc.civ. „Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură” iar potrivit art. 60 C.proc.civ. care reglementează regimul juridic al coparticipării procesuale „(1) Actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia. (2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților ori pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei p_____ îndeplinirea actelor de procedură profită și celorlalți”.

Fiind în prezența coparticipării procesuale pasive, situație juridică determinată de caracterul comun al obligației ce face obiectul pricinii sunt incidente dispozițiile art.60 alin.2 Cod proc.civile, derogatorii de la principiul independenței procesuale a părților, care determină efectele coparticipării pasive.

Ipoteza reglementată de aceste dispoziții legale se regăsește întocmai în cauză dat fiind că reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtele -instituții bancare și a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora la încetarea practicii comerciale incorecte de a percepe, la cursul zilei, ratele și orice sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate in CHF, cu consecința obligării băncilor pârâte să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor și, în cazul admiterii acestei cereri, obligarea pârâtelor la publicarea integrală a hotărârii judecătorești definitive.

Cum s-a afirmat de către reclamantă că practica incorectă a băncilor pârâte presupune perceperea de acestea la cursul zilei a ratelor și a oricăror sume datorate de consumatori în temeiul contractelor având ca obiect credite acordate în CHF, și cum pe cale de consecință, s-a solicitat obligarea acestora să încaseze ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor, rezultă că obiectul procesului este o obligație comună a băncilor despre care se afirmă că nu a fost respectată, respectiv obligația de a încasa ratele și orice alte sume datorate de consumatori în temeiul acelorași contracte, la cursul CHF/leu valabil la data contractării creditelor.

Coparticiparea rezultă în cauză și din faptul că în cererea de chemare în judecată reclamanta a susținut că „toți jucătorii de pe piața bancară au format un cartel, o înțelegere profund ilicită, prin care au convenit să –și folosească în comun resursele p_____ a induce în conștiința c_____________ exclusiv beneficiile și avantajele creditelor în CHF-dovedite ulterior adevărate produse toxice –astfel încât ulterior să împartă piața c_____________ de credite”.

Astfel, raportul juridic în care se regăsesc pe de o parte consumatorii, titulari de credite în CHF iar pe de altă parte pârâtele, este, în opinia apelantei reclamante, influențat în detrimentul c_____________ de o înțelegere ilicită între pârâte care a constat în promovarea contractelor în CHF cu scopul final de a-și împărți piața c_____________ de credite.

Față de această împrejurare, Curtea apreciază că prin natura raportului juridic efectele hotărârii se întind asupra tuturor pârâtelor astfel că actele de procedură îndeplinite numai de unele dintre acestea (cele care au invocat inadmisibilitatea acțiunii) profită în condițiile art. 60 alin.2 C.proc.civ. și celor care nu au avut o astfel de susținere în fața primei instanțe sau o critică în acest sens prin intermediul unei căi de atac.

În ceea ce privește apelul formulat de reclamanta Asociația P_________, Curtea apreciază că acesta este nefondat și va fi respins ca atare având în vedere că, p_____ considerentele arătate anterior, critica adusă încheierii din data de 17.11.2016 prin prisma soluției date excepției lipsei calității procesuale pasive a BNR a fost apreciată ca nefondată iar apelurile formulate de pârâte au fost admise și s-a dispus schimbarea în parte a încheierii de ședință din data de 17.11.2016 și a sentinței civile nr. 357/02.02.2017 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Cum prin apelul formulat reclamanta a criticat soluția dată pe fond cererii de chemare în judecată de Tribunal dar în apel s-a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, fiind schimbată în parte o încheiere interlocutorie, criticile reclamantei care vizează nemotivarea sentinței; împrejurarea că înscrisurile pe care reclamanta le-a depus în susținerea cererii de chemare în judecată nu au fost analizate de instanța de judecată, fiind astfel nerespectate dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., referitoare la rolul activ al instanței; că în mod greșit nu s-a reținut că intimatele nu au respectat obligațiile de informare și avertizare, astfel cum acestea au fost prevăzute de legislația în materie și detaliate în Cauza C-186/16, A________ și alții împotriva Băncii Românești; împrejurarea că prima instanță nu a reținut că principiului nominalismului monetar este o normă supletivă astfel că în cauză nu operează excepția instituită de art. 1 alin. (2) din Directivă, nu mai au suportul procedural p_____ a fi analizate.

Acest suport era oferit de soluția de netemeinicie a cererii de chemare în judecată dar odată respinsă acțiunea ca inadmisibilă, criticile aduse sentinței sunt de prisos a fi analizate.

P_____ aceleași considerente, nu vor fi analizate nici apările formulate de pârâte cu referite la limitele apelului, respectiv incidența în cauză a dispozițiilor art. 478 C.proc.civ. și nici cele referitoare la fondul cererii de chemare în judecată.

În condițiile în care criticile aduse soluției excepției lipsei calității procesuale active, excepției lipsei calității procesuale pasive a BNR, excepției lipsei de interes au fost apreciate ca nefondate, se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii.

Cum soluția de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată nu a fost contestată, va fi menținută și această dispoziție din cuprinsul sentinței.

În ceea ce privește cererea apelantelor pârâte ______________________ - membra a g_______ N_______ B___ of Greece, __________________, _________________________ I__ SA, ___________________ SA și _______________________ SA de obligare a apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată , Curtea reține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, conform art. 453 alin.1 C.proc.civ.

Având în vedere că apelurile pârâtelor au fost apreciate ca întemeiate, cu consecința schimbării sentinței și respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, Curtea apreciază că apelantei reclamante îi revine culpa procesuală și, pe cale de consecință, obligația de a achita cheltuielile de judecată justificate de apelantele pârâte.

În dovedirea cuantumului acestor cheltuieli apelantele pârâte au depus următoarele înscrisuri:

______________________ - membra a g_______ N_______ B___ of Greece: factura RKS17 nr. 825/24.11.2017 și dovada plății din data de 19.12.2017.(f. 255, 256 vol.III dosar apel)

Cu privire la aceste înscrisuri Curtea constată că în cuprinsul facturii se regăsește numărul contractului de servicii juridice xxxxxxx/22.12.2015 menționat și în cuprinsul împuternicirii aflate la fila 229 vol.I dosar apel.

__________________: factura DRG nr. 1701/13.12.2017 p_____ onorariu aferent serviciilor de asistență juridică și reprezentare în dosar nr. XXXXXXXXXXXX și dovada plății din data de 12.01.2018.(f. 265-266 vol.III dosar apel)

_________________________ I__ SA: factura DRG nr. 1622/22.11.2017 p_____ onorariu aferent serviciilor de asistență juridică și reprezentare în dosar nr. XXXXXXXXXXXX și dovada plății din data de 14.12.2017.(f. 267-268 vol.III dosar apel)

___________________ SA: factura nr. AVMUxxxxxxxxx/06.12.2017 p_____ servicii avocațiale (c/v a 1369 eur).(f. 264 dosar apel vol.III)

_______________________ SA: factura _________ -xxxxx-2017/29.11.2017 reprezentând cheltuieli litigii clauze abuzive, onorariu aferent serviciilor de asistență juridică în legătură cu dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și dovada plății din data de 29.11.2017(f.235, 236 vol.III dosar apel)

În ceea ce privește înscrisurile depuse de apelantele pârâte ______________________ - membra a g_______ N_______ B___ of Greece, __________________, _________________________ I__ SA și _______________________ SA Curtea constată că acestea fac dovada cheltuielilor solicitate cu titlu de onorariu de avocat astfel că va fi obligată apelanta reclamantă să plătească următoarele sume: 22.155,90 lei către intimata ______________________ - membra a g_______ N_______ B___ of Greece, 11.034,16 lei către apelanta __________________, 19.388,49 lei către apelanta _________________________ I__ SA și 33.223,87 lei către apelanta _______________________ SA.

Referitor la suma de 7496 lei solicitată de apelanta pârâtă ___________________ SA, Curtea constată că cererea este neîntemeiată și o va respinge ca atare având în vedere că factura nr. AVMUxxxxxxxxx/06.12.2017 depusă în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată cuprinde mențiunea „servicii avocațiale(c/v a 1369 eur)” fără însă ca în cuprinsul acesteia să fie menționat numărul dosarului p_____ care a fost achitată suma sau un alt element (date despre împuternicirea avocațială) care să ducă la concluzia că această sumă a fost achitată drept contravaloare a reprezentării părții în acest dosar.

P_____ ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de reclamanta A________ P_________, cu număr de înregistrare în Registrul N_______ al Asociațiilor xxxxx/A/2013, având C__ xxxxxxxx, cu sediul în București, ______________________. 223, _______________, împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 și a încheierii din data de 17.11.2016 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu apelanta pârâtă ________________________ – JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, cu sediul în Cluj-N_____, ______________________. 8, județ Cluj, pârâta ____________________XXXXXXXXXX, CUI xxxxxx, cu sediul în București, _________________________. 6A, sector 2, apelanta pârâtă _______________________ SA - JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, cu sediul în București, _________________________. 4-8, clădirea American House – Aripa de Vest,, _______________, apelanta pârâtă __________________ - JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul în București, _______________________, Business Center, Nobo Park, clădirea F, _______________ 2, apelanta pârâtă _________________________ I__ SA - J40/xxxxx/2004, CUI xxxxxxxx, cu sediul în București, ______________________. 55, vila 6, _______________, apelanta pârâtă R_________ B___ SA – JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxx, cu sediul în București, _______________________. 246C, clădirea Sky Tower, sector 1, intimata pârâtă ______________________ - M______ A G_______ N_______ B___ OF GREECE - J40/xxxxx/1992, CUI xxxxxxx, cu sediul în București, __________________, _______________ 1, intimata pârâtă ___________________ SA - J40/xxxxx/1995, CUI xxxxxxx, cu sediul în București, _____________________. 66-68, sector 1, intimata pârâtă B____ N________ A R_______, cu sediul în București, ____________________, sector 3 și intimata intervenientă A__________ NAȚIONALĂ P_____ PROTECȚIA C_____________ - CUI xxxxxxx, cu sediul în București, ______________________, sector 1, ca nefondat.

Admite apelurile formulate de pârâte împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2016 și împotriva sentinței civile nr. 357/02.02.2017 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Schimbă în parte încheierea din data de 17.11.2016 și sentința atacată în sensul că:

Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele ________________________, __________________ P______ B___ R______ SA, ______________________ - membra a g_______ N_______ B___ of Greece, _________________________ I__ SA, ___________________ SA, __________________ și R_________ B___ SA ca inadmisibilă.

Păstrează celelalte dispoziții ale încheierii și ale sentinței.

Obligă apelanta reclamantă la plata următoarelor sume cu titlu de cheltuieli de judecată: 22.155,90 lei către intimata ______________________ - membra a g_______ N_______ B___ of Greece, 11.034,16 lei către apelanta __________________, 19.388,49 lei către apelanta _________________________ I__ SA și 33.223,87 lei către apelanta _______________________ SA.

Respinge cererea intimatei ___________________ SA de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu recurs în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2018.

P_________, Judecător,

P______ M______ I___ C_______ G_______

Grefier,

N____ C______

Red. Dact. PM

13 ex./17.04.2018

_____________________>

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă

Judecător fond: V_______ E____ P______

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer R______ p_____ Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro