Legislația națională

Izvoare de drept

Principalele izvoare de drept în jurisdicția Regatului Unit în Anglia și Țara Galilor sunt următoarele:

• Legislația primară sub forma actelor Parlamentului Regatului Unit, actele Adunării Naționale din Țara Galilor și măsurile Adunării Naționale din Țara Galilor
• Uniunii
• Legislație secundară (sau legislație subordonată) sub formă de instrumente statutare emise de Guvernul Regatului Unit, de guvernul Regatului Unit, de guvernul Adunării Naționale sau de o altă autoritate. Alte acte legislative subordonate pot fi făcute ca ordine administrative.
• A common law, astfel cum a fost dezvoltat prin hotărâri judecătorești

Tipuri de instrumente juridice — descriere

Legislația primară sau actele Parlamentului sunt adoptate de Parlamentul Regatului Unit la Londra și se pot aplica tuturor sau unei părți a Regatului Unit. Adunarea Națională a Țării Galilor este în măsură să adopte acte privind 20 zone deconcentrate enumerate în anexa 7 la Legea din 2006 a Guvernului din Țara Galilor. Funcția de suveran poate face obiectul unei alte legislații primare sub diverse forme, cum ar fi comenzi în Consiliu, declarații, mandate regale, instrucțiuni, reglementări și brevete sub formă de carte.

Legislația secundară este exercitată în temeiul competențelor conferite de către sau în temeiul statutului Majestății Sale în cadrul Consiliului sau al unui ministru, al departamentului (minister), al miniștrilor din Țara Galilor sau al unui alt organism sau persoană. Este vorba, de asemenea, de acte delegate sau de acte legislative secundare, iar legea care conferă competența este desemnată ca fiind actul de abilitare sau de abilitare sau „părinte”. Legislația secundară poate avea diferite titluri: cum ar fi comenzi în Consiliu, regulamente sau norme, toate acestea putând fi denumite în mod colectiv „instrumente statutare” sau „norme statutare”.

În iulie 1999, anumite puteri legislative au fost transferate de la Parlamentul Regatului Unit la Adunarea Națională a Țării Galilor din Cardiff. Adunării i s-a conferit competența de a adopta acte legislative cu impact asupra Țării Galilor, însă legislația primară privind afacerile galeze a continuat să fie adoptată de Parlamentul Regatului Unit. În conformitate cu Legea din 2006 a Guvernului din Țara Galilor, Adunarea a fost împuternicită să adopte măsuri (legislația primară) în ceea ce privește afacerile din Țara Galilor, pentru care Parlamentul Regatului Unit a aprobat ordine de competență legislativă care acoperă subiecte prevăzute în lege. Cu toate acestea, măsurile trebuie să fie supuse aprobării de către suveran în cadrul Consiliului înainte ca acestea să poată deveni lege. Adunarea este responsabilă de chestiuni care includ dezvoltarea economică, educația, mediul, sănătatea, locuințele, turismul și transporturile; dar nu este responsabil de dreptul civil sau penal. Legislația națională din Țara Galilor prezentată de Adunare și de miniștrii galezi (guvernul Adunării Naționale a Țării Galilor) este redactată atât în limba engleză, cât și în limba galeză.

Competența de a face tratate internaționale în numele Regatului Unit aparține Coroanei — și anume Suverna, sub tutela Royal Prerogative, la recomandarea guvernului britanic. În prezent, Parlamentul Regatului Unit nu are niciun rol oficial în elaborarea tratatelor, dar, în cazul în care un tratat necesită o schimbare în legislația Regatului Unit sau o bursă de bani publici, Parlamentul va vota în mod normal. Toate tratatele UE necesită o legislație pentru punerea lor în aplicare în Regatul Unit și, prin urmare, fac obiectul controlului parlamentar. Atunci când Actul privind reforma constituțională și guvernanța constituțională din 2010 intră în vigoare, un tratat nu poate fi ratificat, cu excepția cazului în care (a) un ministru al Coroanei a prezentat în primă instanță, în fața Parlamentului, o copie a tratatului, (b) tratatul a fost publicat și (c) a expirat un termen de 21 zile de ședință fără ca Parlamentul să fi decis că tratatul nu ar trebui ratificat.

Ierarhia normelor

În cazul în care există conflicte între diferitele surse de drept, forul principal pentru soluționarea acestora este instanța. Litigiile privind interpretarea legislației pot fi, de asemenea, soluționate de către instanțe. Cu toate acestea, având în vedere că în Regatul Unit nu există o „constituție scrisă”, nu este posibilă contestarea unei legi a Parlamentului în fața instanței pe baza faptului că acesta este „neconstituțional”. Doctrina constituțională privind „suveranitatea parlamentară” susține că Parlamentul Regatului Unit este autoritatea legislativă supremă — în sensul că poate lua și abroga orice lege și că niciun alt organism nu poate abroga sau pune sub semnul întrebării valabilitatea unui act legislativ al Parlamentului.

Cu toate acestea, doctrina suveranității parlamentare este calificată de apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană. În conformitate cu Legea din 1972 privind Comunitățile Europene, dreptul Uniunii Europene face parte din legislația Angliei și a Țării Galilor (Scoția și Irlanda de Nord). Legislația națională trebuie interpretată în sensul că respectă dreptul Uniunii ori de câte ori este posibil.

Legea din 1998 privind drepturile omului, care a inclus Convenția europeană a drepturilor omului în dreptul britanic, oferă instanțelor o altă competență pe care să o pună la îndoială actele legislative ale Parlamentului. În măsura în care este posibil, legislația națională trebuie să fie interpretată ca fiind compatibilă cu drepturile prevăzute de convenție.

Hotărârile instanțelor, în special cele ale instanțelor de apel, joacă un rol important în dezvoltarea dreptului. Acestea nu numai că oferă decizii cu valoare de autoritate privind interpretarea legislației, ci constituie, de asemenea, baza dreptului comun, care este derivat din hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele anterioare (sau jurisprudența).

În ceea ce privește hotărârile pronunțate de instanțele de judecată care intră în competența altor instanțe, principiul general este că hotărârile anterioare pronunțate de o instanță superioară sunt obligatorii pentru instanță.

În ceea ce privește dreptul Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiție este cea mai înaltă autoritate. Legea Lorzilor din Camera Lorzilor a acționat în calitate de Supreme Court of the United Kingdom (Curtea Supremă a Regatului Unit), dar a fost înlocuită de noua Curte Supremă, care a intrat în vigoare la ¹ octombrie 2009. Legea existentă a devenit prima instanță de judecată a Curții Supreme, iar Lordul Law Lord a devenit președinte.

Cadrul instituțional

Instituțiile responsabile cu adoptarea normelor juridice și cu procesul decizional

Legislația primară este reprezentată de parlamentul britanic din Londra. Înainte ca o propunere legislativă ( cunoscută sub denumirea de lege) să poată deveni act legislativ al Parlamentului, aceasta trebuie să fie aprobată de ambele camere ale Parlamentului: Camera Comunelor și Camera Lorzilor Următoarele etape se desfășoară în ambele camere:

• Prima lectură (introducerea oficială a proiectului de lege fără dezbatere)
• A doua lectură (dezbatere generală)
• Etapa comitetului (examinare detaliată, dezbatere și modificări În Camera Comunelor, această etapă are loc, în general, în cadrul unui comitet public de plată.
• Stadiul raportului (oportunitate pentru noi modificări)
• A treia lectură (șansa ultimei dezbateri; modificările sunt posibile în cadrul Camerei Lorzilor).

Odată ce un proiect de lege a trecut prin ambele camere, acesta este trimis înapoi la prima Cameră (unde a început) pentru a se lua în considerare amendamentele depuse de Camera a doua.

Ambele Camere trebuie să convină asupra textului final. Pot exista mai multe runde de schimburi între cele două Camere până când se ajunge la un acord cu privire la fiecare cuvânt din lege.

Legislația primară este, de asemenea, adoptată de Adunarea Națională pentru Țara Galilor. Înainte ca o lege să devină și o lege a Adunării, aceasta trebuie să fie luată în considerare și adoptată de către Adunare și de către Royal Assent de monarhul.Actul adunării este o lege, aplicată în toate zonele din Țara Galilor, unde este aplicabilă.

În general, există un proces de 4 etape pentru examinarea unei legi guvernamentale în cadrul Adunării, după cum urmează:

Etapa 1: Luarea în considerare a principiului general al unui proiect de lege sau a unei măsuri de către un comitet (sau comitete), precum și înțelegerea acestor principii generale de către Adunare.

Etapa 2: Examinarea detaliată, de către un comitet, a unui proiect de lege sau a unei măsuri și a oricărui amendament propus de membrii Adunării.

Etapa 3: Examinarea detaliată, de către Adunare, a proiectului de lege sau a măsurii și a modificărilor propuse de membrii Adunării.Președintele decide modificările care vor fi luate în considerare de către Adunare.

Etapa 4: Un vot al Adunării de a trece la textul final al proiectului de lege sau al măsurii.

Atunci când o lege a trecut prin toate etapele sale parlamentare în parlamentul Regatului Unit sau în Adunarea Națională a Țării Galilor, aceasta este trimisă Autorității Suverdeene, după care devine act legislativ. Măsurile adoptate de Adunarea Națională pentru Țara Galilor trebuie supuse spre aprobare Consiliului de către regină.

Legislația primară poate fi modificată sau abrogată, în general, numai de noua legislație primară. Cu toate acestea, există excepții în care anumite modificări și abrogări pot fi efectuate de un instrument statutar. Printre acestea se numără și cazurile în care acestea pun în aplicare obligațiile UE sau o parte dintr-o reformă legislativă care reduce sau elimină sarcinile de reglementare. Cu toate acestea, astfel de ordine trebuie să fie aprobate printr-o rezoluție afirmativă a ambelor camere ale Parlamentului, înainte de a fi adoptate.

Legislația primară intră în vigoare în conformitate cu dispozițiile de introducere în vigoare incluse în lege sau măsură. Actul sau măsura poate specifica o anumită dată pentru intrarea în vigoare. Acest lucru ar putea fi imediat în cazul Assistent regal, la o dată specificată (în general, la cel puțin două luni după Assistent regal) sau la o dată care urmează să fie specificată de către un ministru sau de către un departament prin emiterea unui ordin de inițiere („instrumentul statutar”). În ceea ce privește diferitele dispoziții ale legii, pot fi specificate date diferite.

Intrarea în vigoare a oricărui act legislativ secundar va fi, în general, specificată în instrumentul în sine. În mod excepțional, data de începere poate fi dată prin publicarea unui anunț în Monitorul Oficial (Monitorul Oficial al Londrei).

Baze de date legale

Legislation.gov.uk, gestionată de Arhivele Naționale, este locuința oficială a legislației din Regatul Unit.

Legislation.gov.uk oferă acces la legislația Regatului Unit care acoperă toate jurisdicțiile (Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord).Site-ul conține toată legislația din 1988 până în prezent, cea mai mare parte a legislației primare înainte de 1988, atât în versiunea originală, cât și în versiunea revizuită, precum și o mare selecție de legislație secundară începând cu 1948, în cazul în care această legislație este încă în vigoare.