Ordonanța asiguratorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare

---

Articolul 50 alineatul (1) litera (a) – Instanțele competente pentru emiterea ordonanței asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare

O cerere de indisponibilizare a conturilor bancare trebuie înaintată tribunalului districtual.

Faceți clic pe linkul de mai jos pentru a vizualiza toate autoritățile competente care au legătură cu acest articol.
Lista autorităților competente

Articolul 50 alineatul (1) litera (b) – Autoritatea desemnată ca fiind competentă pentru obținerea informațiilor privind contul bancar

Autoritatea de informare este:

Kronofogdemyndigheten (Agenția națională pentru executarea silită)

Box 1050

SE-172 72 Sundbyberg

Telefon: +46 771-73 73 00

Telefon pentru apeluri din străinătate: +46 8 564 851 50

Fax: +46 8 29 2614

Email: kontakt@kronofogden.se

Articolul 50 alineatul (1) litera (c) – Metodele de obținere a informațiilor privind contul bancar

La solicitarea autorității de informare, băncile au obligația de a preciza dacă debitorul deține un cont bancar cu acestea, și anume metoda prevăzută la articolul 14 alineatul (5) litera (a). Aceasta este în conformitate cu Secțiunea 4 din Act on account attachment orders within the EU (2016:757).

Articolul 50 alineatul (1) litera (d) – Instanțele la care se poate introduce calea de atac împotriva refuzului de a emite o ordonanță asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare

O cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de un tribunal districtual este examinată de către Curtea de Apel. Hotărârea Curții de Apel este examinată de către Curtea Supremă. Cu toate acestea, calea de atac trebuie depusă la instanța care a pronunțat hotărârea contestată.

Faceți clic pe linkul de mai jos pentru a vizualiza toate autoritățile competente care au legătură cu acest articol.
Lista autorităților competente

Articolul 50 alineatul (1) litera (e) – Autoritățile desemnate ca fiind competente pentru primirea, transmiterea și notificarea sau comunicarea ordonanței asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare și a altor documente

Autoritatea competentă este Kronofogdemyndigheten (Agenția națională pentru executarea silită).

Faceți clic pe linkul de mai jos pentru a vizualiza toate autoritățile competente care au legătură cu acest articol.
Lista autorităților competente

Articolul 50 alineatul (1) litera (f) – Autoritatea competentă pentru executarea ordonanței asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare

Autoritatea executivă este Kronofogdemyndigheten (Agenția națională pentru executarea silită).

Articolul 50 alineatul (1) litera (g) – Măsura în care conturile comune și cele ale mandatarilor pot fi indisponibilizate

Bunurile mobile pot fi confiscate în cazul în care aparțin în mod clar debitorului (capitolul 4 secțiunea 17 din Debt Enforcement Code (1981:774); a se vedea capitolul 16 secțiunea 13). Acest lucru este valabil și cu privire la fondurile din conturile comune sau conturile mandatarului. În cazul în care este vorba de conturi bancare deținute în comun de două persoane, se presupună că în mod normal fiecare dintre acestea deține jumătate din sumele aflate în conturi, cu condiția să nu fie prevăzută nicio dispoziție contrară. Chestiunea referitoare la deținerea activelor de către debitor este examinată de la caz la caz în funcție de circumstanțele relevante.

Articolul 50 alineatul (1) litera (h) – Normele aplicabile cuantumurilor exceptate de la înființarea unui sechestru

Normele privind ceea ce poate fi scutit de la sechestru sunt prevăzute la capitolul 5 din Debt Enforcement Code (1981:774). Pot face obiectul unei scutiri numerarul, depozitele bancare, alte creanțe și bunuri în cazul în care aceste active sunt necesare pentru sprijinirea debitorului până în momentul în care venitul acestuia este suficient pentru a acoperi cheltuielile relevante, însă scutirea nu poate depăși, decât din motive excepționale, o perioadă de o lună. Normele referitoare la activele care nu pot fi supuse sechestrului sunt aplicate din oficiu de către autoritatea de executare (debitorul nu trebuie să le invoce în mod specific).

Articolul 50 alineatul (1) litera (i) – Taxele, dacă sunt percepute de bănci, pentru punerea în aplicare a ordonanțelor naționale echivalente sau pentru furnizarea de informații privind contul bancar, precum și informații referitoare la partea căreia îi revine obligația de a plăti taxele respective

În temeiul legii suedeze, băncile nu pot percepe o taxă de garantare a sechestrului sau o măsură de securitate similară; nici nu pot percepe o taxă pentru furnizarea de informații privind conturile bancare autorității de informare.

Articolul 50 alineatul (1) litera (j) – Baremul taxelor sau alt set de norme de stabilire a taxelor percepute de orice autoritate sau alt organism implicat în prelucrarea sau în executarea ordonanței asigurătorii

Normele privind cheltuielile de executare silită sunt prevăzute în Ordinance on Swedish Enforcement Authority fees (1992:1094). În procedurile de executare silită, costurile care trebuie rambursate includ o taxă de bază, o taxă pentru pregătire, o taxă de vânzare și o taxă specială. Valoarea taxei de bază este de 600 SEK. La executarea unei hotărâri privind sechestrul pronunțate pe baza Regulamentului UE privind indisponibilizarea conturilor bancare, se percepe doar taxa de bază de 600 SEK.

În cazul colectării de date, o taxă de 300 SEK poate fi percepută de către autoritatea responsabilă pentru colectarea datelor (Agenția națională pentru executarea silită).

Articolul 50 alineatul (1) litera (k) – Ordinea de prioritate, dacă este cazul, a ordonanțelor naționale echivalente

Nu există o clasificare a hotărârilor privind sechestrul pronunțate în Suedia.

Articolul 50 alineatul (1) litera (l) – Instanțele sau autoritatea de executare competente pentru acordarea unei căi de atac

Instanța care are competența de a examina o cerere de introducere a unei căi de atac în temeiul articolului 33 alineatul (1) este instanța care a pronunțat hotărârea privind sechestrul [în conformitate cu secțiunea 9 primul paragraf din Act on account attachment orders within the EU (2016:757)].

Agenția națională pentru executarea silită are competența de a examina o cerere de introducere a unei căi de atac în temeiul articolului 34 alineatul (1) [secțiunea 10 din Act on account attachment orders within the EU (2016:757)].

Instanța care are competența de a examina o cerere de introducere a unei căi de atac în temeiul articolului 34 alineatul (2) este tribunalul districtual care, în conformitate cu capitolul 18 secțiunea 1 din Debt Enforcement Code, examinează căile de atac împotriva deciziilor Agenției naționale pentru executarea silită [în conformitate cu secțiunea 10 al doilea paragraf din Act on account attachment orders within the EU (2016:757)]. Capitolul 18 secțiunea 1 din Debt Enforcement Code se referă la capitolul 17 secțiunea 1 din Debt Enforcement Ordinance (1981:981). În conformitate cu capitolul 17 secțiunea 1 din Debt Enforcement Ordinance, tribunalele districtuale competente sunt menționate mai jos. Termenul „pârât” se referă la debitor.

În cazul în care debitorul nu își are reședința obișnuită în Suedia, tribunalul districtual din Nacka este competent să examineze o cerere pentru introducerea unei căi de atac în conformitate cu articolul 34 alineatul (2).

Faceți clic pe linkul de mai jos pentru a vizualiza toate autoritățile competente care au legătură cu acest articol.
Lista autorităților competente

Articolul 50 alineatul (1) litera (m) – Instanțele la care trebuie introdusă o cale de atac și termenul, dacă este prevăzut, pentru introducerea căii de atac

O cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță în temeiul articolului 33 și al articolului 35 alineatul (1) și alineatul (3) se depune la Curtea de Apel și la Curtea Supremă. Calea de atac trebuie depusă la instanța care a pronunțat hotărârea contestată. Calea de atac trebuie depusă în termen de trei săptămâni de la data la care hotărârea contestată a fost pronunțată. Normele privind căile de atac sunt prevăzute la capitolele 49 și 52 din Codul de procedură judiciară.

O cale de atac împotriva unei decizii emise de Agenția națională pentru executarea silită în temeiul articolului 34 alineatul (1) și al articolului 35 alineatele (3) și (4), se depune la următoarele tribunalele districtuale. Termenul „pârât” se referă la debitor.

În cazul în care debitorul nu își are reședința obișnuită în Suedia, tribunalul districtual din Nacka este competent să examineze deciziile emise de Agenția națională pentru executarea silită. Cu toate acestea, calea de atac trebuie depusă la Agenția națională pentru executarea silită. O cale de atac împotriva deciziei trebuie depusă în termen de trei săptămâni de la data la care decizia a fost transmisă apelantului. Normele privind căile de atac împotriva deciziilor Agenției naționale pentru executarea silită sunt prevăzute la capitolul 18 din Debt Enforcement Code (1981:774) și la capitolul 17 din Debt Enforcement Ordinance (1981:981).

O cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de un tribunal districtual în temeiul articolului 34 alineatul (2) se depune la Curtea de Apel. În cazul în care hotărârea a fost pronunțată de o instanță de recurs, calea de atac se depune la Curtea Supremă. Cu toate acestea, calea de atac trebuie depusă la instanța care a pronunțat hotărârea contestată. Calea de atac trebuie depusă în termen de trei săptămâni de la data hotărârii în cazul în care hotărârea prevede soluționarea chestiunii, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată în ședință sau în cazul în care data pronunțării hotărârii a fost anunțată în ședință. Altfel, termenul pentru introducerea căii de atac este de trei săptămâni de la data la care decizia a fost transmisă apelantului. Normele privind căile de atac sunt prevăzute în secțiunile 38-41 din Act on Court Matters (1996:242).

Faceți clic pe linkul de mai jos pentru a vizualiza toate autoritățile competente care au legătură cu acest articol.
Lista autorităților competente

Articolul 50 alineatul (1) litera (n) – Taxele judiciare

Normele privind taxele judiciare sunt prevăzute în Ordinance on Swedish Enforcement Authority fees (1987:452). Taxa pentru o cerere de indisponibilizare a conturilor bancare este de 2800 SEK.

Taxa trebuie achitată la depunerea cererii în instanță.

Articolul 50 alineatul (1) litera (o) – Limbile acceptate pentru traducerea documentelor

engleză