Aizvērt

IR PIEEJAMA PORTĀLA BETA VERSIJA!

Apmeklējiet Eiropas e-tiesiskuma portāla BETA versiju un sniedziet atsauksmes par savu pieredzi!

 
 

Navigācijas ceļš

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Acces la justiție pe probleme de mediu - Malta

Šīs lapas saturs ir mašīntulkojums, kura kvalitāti nevar garantēt.

Šī tulkojuma kvalitāte ir novērtēta kā: viduvēja

Vai šis tulkojums palīdz?


  1. Dispoziți constituționale
  2. Sistemul judiciar
  3. #II
  4. Accesul la informații
  5. Accesul la justiție în participare publică
  6. Accesul la justiție în caz de acțiuni sau omisiuni
  7. Altor modalități de acces la justiție
  8. Calitate procesuală
  9. Reprezentare legală
  10. Dovezi
  11. Măsuri sau acțiuni în încetare
  12. Costuri
  13. Mecanisme de asistență financiară
  14. Respectarea termenelor
  15. Alte aspecte
  16. În cazul străinilor
  17. Cazuri transfrontaliere

I. Dispoziții constituționale

Termenul mediu nu apare nicăieri în Constituția Maltei și există puține prevederi care pot fi relevante și aplicabile pentru protecția mediului și accesul la justiție în materie de mediu. Acestea sunt:

  • Articolul 9: Statul trebuie să garanteze protecția peisajului și a patrimoniului istoric și artistic al națiunii;
  • Articolul 33: Dreptul fiecărui cetățean la viață este garantat cu titlu de drept fundamental al omului. Această prevedere este formulată într-un sens larg și poate fi interpretată astfel încât să includă dreptul la un mediu înconjurător sănătos ca un aspect legat de dreptul la viață. Cu toate acestea, nu fost introdusă la instanțele malteze nicio cauză care să solicite o astfel de interpretare;
  • Articolul 46 se referă la dreptul fiecărui cetățean de a sesiza instanțele în legătură cu încălcarea Constituției de către Guvern, întemeindu-și acțiunile pe faptul că Guvernul încalcă drepturile omului fie cu privire la acesta, fie la oricare altă persoană.

După cum se indică mai sus, dispoziția menționată este suficient de vastă, iar judecătorii din Malta ar consulta, probabil, într-o situație similară, jurisprudența similară a altor state europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului care acceptă interpretarea potrivit căreia dreptul la viață include dreptul la un mediu sănătos.

II. Sistemul judiciar

Sistemul juridic al Maltei se bazează pe modelul de drept civil continental. Legislația malteză își are rădăcinile în dreptul roman, în timp ce dreptul public a fost influențat într-o măsură considerabilă de dreptul britanic. Singurele izvoare ale dreptului maltez sunt Constituția, codurile, legile adoptate de Parlament și legislația secundară care poate fi publicată în temeiul unor astfel de legi. Instanța supremă din Malta este Curtea Constituțională, care audiază și soluționează litigii specifice, inclusiv încălcările drepturilor omului. Toate cauzele referitoare la încălcarea drepturilor omului sunt audiate în fața primelor camere ale tribunalelor civile, iar Curtea Constituțională ar putea, ulterior, să acționeze ca o instanță de ultim grad de jurisdicție. Există o distincție între instanțele penale și instanțele civile, iar ambele instanțe sunt împărțite în instanțe inferioare și superioare. Sistemul judiciar este compus din două niveluri:

  • Judecătorii care prezidează instanțele superioare, precum și instanțele de al doilea grad de jurisdicție (Curtea de Apel) și magistrații care prezidează instanțele inferioare și întreprind anchete penale. Instanțele de grad inferior sunt mai puțin formale decât instanțele superioare și soluționează litigiile civile și infracțiunile de mai mică gravitate;
  • Infracțiunea sau acțiunea civilă este introdusă în fața tribunalelor competente de primă instanță. Ambele părți aflate în litigiu pot introduce o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunalele de primă instanță.

O persoană fizică poate formula o cale de atac suplimentară împotriva hotărârii Curții de Apel numai în două situații:

  • (a) Un cetățean al UE poate invoca încălcarea dreptului Uniunii Europene în Malta în fața Curții de Justiție a UE;
  • (b) Numai în cazurile de încălcare a drepturilor omului, o persoană poate să sesizeze Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul în care nu este satisfăcută de hotărârea Curții Constituționale.

Nu există organe jurisdicționale specializate în domeniul mediului. Există organisme administrative. Căutarea instanței cele mai favorabile nu reprezintă cu adevărat o posibilitate, întrucât legislația malteză specifică în mod clar care instanțe trebuie sesizate și unde nu intervine competența concurentă. Singura excepție este guvernul, care are dreptul de a alege dacă litigiul civil în care este parte ar trebui soluționat de Prima Cameră a Tribunalului Civil (instanță superioară) sau de secțiunea civilă a Curții Magistraților (instanță inferioare). Prima Cameră a Tribunalului Civil are, de asemenea, competență în soluționarea litigiilor care nu pot fi cuantificate. Se întâmplă foarte rar ca o acțiune în răspundere civilă în conflictele de mediu să fie înaintată instanțelor civile inferioare, din cauza limitelor impuse sumelor maxime și, de asemenea, din cauza faptului că, adesea, guvernul se constituie parte în litigiu. Principala diferență între instanțele civile inferioare și superioare este una pur formală, în special în ceea ce privește aspectele procedurale.

Curtea de Apel în jurisdicția civilă este prezidată de un judecător de la instanțele civile inferioare și de trei judecători de la prima cameră. Există șanse egale pentru ambele părți de a exercita o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în instanțele civile inferioare și superioare de prim grad de jurisdicție. Se poate formula o cale de atac împotriva sentinței în ansamblul său sau doar a unei părți din aceasta. Apelantul poate iniția o cale de atac împotriva pârâtului. Acesta din urmă poate răspunde în scris sau poate formula o altă cale de atac pentru a ataca o altă parte a hotărârii. Atunci când ambele părți doresc să înainteze o cale de atac împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță, una dintre părți formulează prima o cale de atac, apoi cealaltă parte formulează o altă cale de atac împotriva unei alte părți a hotărârii. Curtea de Apel poate confirma hotărârea integral sau parțial sau poate revoca hotărârea inițială în totalitate. Hotărârea Curții de Apel este definitivă. Procedura referitoare la calea de atac la instanțele civile superioare este, la rândul său, mai formală decât cea referitoare la o cale de atac la instanțele civile inferioare. Există, de asemenea, o serie de tribunale care exercită o funcție de rejudecare, dar care nu fac parte din instanțele de judecată. Acestea au competență limitată și specifică. Curtea Constituțională acționează în calitate de curte de apel pentru toate cauzele ce au drept obiect încălcări ale drepturilor omului, care sunt mai întâi examinate de Prima Cameră a Tribunalului Civil în exercitarea competenței sale în materie constituțională. În cazul în care există noi elemente de probă sau deficiențe grave în procesul judiciar, în dreptul penal și în dreptul civil se poate formula un nou motiv pentru rejudecare. Motivele pe baza cărora poate fi acceptată această solicitare sunt prevăzute de lege.

Titlul IV din Codul de organizare și de procedură civilă prevede un nou proces într-o cauză soluționată printr-o hotărâre pronunțată de instanța civilă în cazul în care:

a) hotărârea a fost obținută prin fraudă din partea oricăreia dintre părți;

b) cererea pe proprie răspundere nu a fost comunicată părții căzute în pretenții, iar partea respectivă nu s-a prezentat la procedurile judiciare;

c) oricare dintre părțile la proces este în incapacitate legală de a acționa sau de a fi acționată în justiție, cu condiția ca niciun motiv să nu fi fost invocat și acceptat;

d) hotărârea a fost pronunțată de o instanță care nu are competență, cu condiția ca niciun motiv să nu fi fost invocat și acceptat;

e) hotărârea include o aplicare greșită a legislației;

f) hotărârea a fost pronunțată cu privire la orice aspect care nu a fost inclus în cerere;

g) hotărârea pronunțată depășește obiectul cererii;

H) hotărârea este în conflict cu o hotărâre anterioară pronunțată într-un proces având același obiect și între aceleași părți și are autoritate de lucru judecat, autoritate de lucru judecat, cu condiția ca niciun motiv să nu fi fost invocat și acceptat;

i) dacă hotărârea conține dispoziții contradictorii;

J) dacă hotărârea s-a bazat pe elemente de probă care, într-o hotărâre ulterioară, au fost declarate a fi false sau care au fost declarate astfel într-o hotărâre anterioară, dar partea căzută în prezenții nu a fost informată cu privire la această situație;

K), în cazul în care unele documente concludente după pronunțarea hotărârii, a fost obținută și partea care le-a prezentat nu a știut acest lucru sau pe care aceasta nu le-ar fi putut prezenta înainte de pronunțarea hotărârii într-un mod prevăzut prin lege;

l) dacă hotărârea a constituit efectul unei erori care rezultă din procedurile sau documentele cauzei.

În cadrul instanțelor inferioare și superioare, solicitarea unui nou proces se efectuează la o instanță de prim grad de jurisdicție, prin intermediul unei cereri pe proprie răspundere, și la o instanță de al doilea grad de jurisdicție, prin intermediul unei cereri; Cererea trebuie să fie însoțită de o garanție pentru cheltuielile de judecată. Termenul de solicitare a unui nou proces este de trei luni de la data hotărârii atacate sau după caz. Un nou proces nu poate fi în nici un caz solicitat după expirarea unui termen de cinci ani de la data pronunțării primei hotărâri. Curtea de Apel are drepturi de corecție. Aceasta poate modifica și înlocui decizia Tribunalului de Primă Instanță. Nu există particularități legate de procedurile judiciare în materie de mediu. În cazul în care este încălcat un act legislativ privind mediul, acest lucru conduce la o acțiune civilă în despăgubiri introdusă fie de către autoritățile publice, fie de către părți terțe sau de ambele. În cazul în care despăgubirile solicitate sunt mai mici de 1 000 EUR, cererea este prezentată instanțelor civile inferioare. Reclamantul înaintează o cererea de chemare în judecată care descrie situația de fapt din litigiu și apoi solicită instanței să declare pârâtul responsabil și să evalueze daunele suportate. În cazul în care daunele sunt mai mari, solicitarea trebuie făcută la Prima Cameră a Tribunalului Civil. În acest caz, cererea de chemare în judecată trebuie să fie însoțită de declarația pe propria răspundere și de lista martorilor pe care reclamantul dorește să îi citeze. În caz de încălcare a tuturor legilor în materie de mediu, autorul infracțiunii este pus sub acuzare de către poliție în fața instanțelor penale. Căile de atac la instanțele civile și la instanțele penale în materie de mediu nu sunt diferite de cele aplicate în general. Instanța poate apela la experții tehnici proprii și poate desfășura orice anchetă pe care o consideră potrivită. Listele martorilor sunt transmise de părți, dar instanța este liberă să își numească proprii experți care să furnizeze informații.

III. Accesul la informații

Avizul juridic 116/2005, „libertatea de acces la informațiile referitoare la regulamentele privind mediul”, 2005, transpune Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informațiile despre mediu. În conformitate cu dispozițiile acestuia, solicitantul de informații despre mediu poate fi o persoană fizică sau juridică. Solicitantul poate cere autorității competente, Autoritatea pentru Mediu și Amenajarea Teritoriului din Malta (MEPA), să îi furnizeze toate informațiile despre mediu deținute de către aceasta sau pentru aceasta sau de orice altă autoritate publică, fără să fie necesară menționarea unui interes direct în ceea ce privește motivele pentru care solicită informațiile. Acesta poate întreprinde acest demers în scris sau prin poșta electronică. Dacă deține informațiile de mediu solicitate, MEPA furnizează informațiile solicitantului în termen de treizeci de zile de la primirea cererii. Această perioadă poate fi prelungită suplimentar cu treizeci de zile, în cazul în care volumul și complexitatea informațiilor nu permit respectarea termenului de treizeci de zile. MEPA informează solicitantul cu privire la o astfel de prelungire și explică motivele pentru aceasta. MEPA poate refuza să furnizeze informații despre mediu în cazul în care informațiile solicitate:

  • Sunt în mod evident iraționale, formulate în termeni prea generali sau vizează materiale în curs de finalizare sau documente ori date care nu sunt finalizate. În acest din urmă caz, MEPA furnizează numele autorității care pregătește materialul și termenul de finalizare estimat;
  • Vizează comunicări interne, ținându-se seama de interesul public deservit de dezvăluirea informațiilor;
  • Ar afecta în mod negativ confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice, în cazul în care confidențialitatea este prevăzută prin lege, relațiile internaționale, siguranța publică sau apărarea națională, desfășurarea procedurilor judiciare, posibilitatea oricărei persoane de a avea parte de un proces echitabil sau capacitatea unei autorități publice de a efectua o anchetă de natură penală sau disciplinară;
  • Se referă la confidențialitate, deoarece afectează informațiile comerciale sau industriale, în cazul în care această confidențialitate este prevăzută de legislația națională sau comunitară pentru a proteja un interes economic legitim;
  • Afectează interesul public privind păstrarea confidențialității statisticilor și a secretului fiscal, drepturilor de proprietate intelectuală, confidențialității datelor cu caracter personal și/sau a fișierelor privind o persoană fizică, în cazul în care persoana respectivă nu a consimțit la dezvăluirea informațiilor către public, în cazul în care confidențialitatea este prevăzută de legislația internă sau comunitară, cu excepția cazului în care o persoană a consimțit la dezvăluirea informațiilor care sunt furnizate în mod voluntar.
  • Pot pune în pericol protecția mediului (de exemplu localizarea unor specii rare).

Regulamentele stabilesc că motivele de refuz trebuie interpretate:

  • în mod restrictiv;
  • de la caz la caz.

Interesul public deservit de divulgare trebuie comparat cu interesul deservit de refuz. Autoritatea competentă nu poate refuza divulgarea informațiilor despre mediu în cazul în care cererea respectivă vizează date privind emisiile în mediu. În conformitate cu articolul 41 alineatul (1) litera (a) al Legii privind planificarea și dezvoltarea mediului (temeiul EDPA) în cazul în care o cerere de informații despre mediu este refuzată sau primește un răspuns eronat/inadecvat de MEPA, o persoană poate formula o cale de atac în fața Environment and Planning Review Tribunal. Termenul pentru formularea unei căi de atac împotriva refuzului MEPA de a răspunde la o cerere de informații despre mediu sau împotriva unui răspuns inadecvat sau greșit este de 30 de zile de la data la care aceasta comunică decizia sa solicitantului. Prima audiere în fața Camerei are loc în termen de trei luni de la introducerea căii de atac de către solicitant. Decizia Camerei este definitivă și obligatorie în cazul în care aceasta este susținută de avizul a doi dintre cei trei membri ai acestuia. Deciziile Camerei sunt întotdeauna publice. O cale de atac împotriva deciziei Camerei poate fi formulată numai pe motive de drept la Curtea de Apel (competență civilă inferioară) în termen de 20 de zile de la pronunțarea hotărârii de către Cameră. Nicio dispoziție din regulamente nu impune MEPA să includă informații privind căile de atac disponibile, dar notificarea poate include o trimitere. Instanțele pot examina elementele de probă cu ușile închise, pentru a obține accesul la informații care nu au fost publicate. Instanțele ar avea dreptul să solicite MEPA sau oricărei autorități să dezvăluie informații, dacă acest lucru este prevăzut de lege pe baza dreptului lor de control în ceea ce privește acțiunile sau omisiunile săvârșite de către o autoritate publică.

IV. Accesul la justiție în participare publică

MEPA este agenția de mediu și autoritatea de reglementare în materie de mediu și aspecte de planificare a dezvoltării din Malta. MEPA include următoarele organisme care decid cu privire la procedurile administrative în materie de mediu:

(a) Consiliul MEPA este constituit din cel puțin 13, dar nu mai mult de 15 de membri, dintre care unul este președintele. Rolul Consiliului MEPA este de a hotărî cu privire la orice cerere referitoare la:

  • activități/evoluții naționale sau de importanță strategică;
  • securitatea națională sau alte interese naționale sau care ar putea afecta interesele altor state/guverne/cereri privind proiecte care fac obiectul unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului;
  • Reexaminări atunci când decizia de reexaminare a fost luată chiar de către MEPA.

(b) Consiliul executiv al MEPA este format din patru direcții privind:

  • protecția mediului;
  • planificarea dezvoltării;
  • servicii pentru întreprinderi și aplicarea legii;

(c) Direcțiile sunt supuse supravegherii și controlului general din partea autorității și a directorului executiv. Consiliul executiv este responsabil (printre altele) de acordarea licențelor și a autorizațiilor necesare în temeiul diverselor legi referitoare la mediu și planificarea în materie de dezvoltare.

(d) Comisia pentru mediu și planificare (EPC) poate avea mai multe direcții care se ocupă de diferite tipuri de cereri (de exemplu, zone de dezvoltare exterioare, zone urbane de conservare etc.). EPC are întotdeauna 5 membrii la fiecare ședință, inclusiv președintele. Organismul executiv MEPA deleagă EPC rolul de a soluționa orice cerere de autorizare, cu excepția celor pentru care trebuie să decidă consiliul MEPA.

(e) Camera de recurs împotriva deciziilor în materie de mediu și amenajarea teritoriului se pronunță cu privire la căile de atac înaintate împotriva deciziilor administrative luate de organismele administrative enumerate mai sus. Acest organism administrativ de rejudecare a fost instituit în temeiul EDPA. Acesta este format din 3 membrii. Președintele este o persoană cu experiență în domeniul protecției mediului și în planificarea dezvoltării, iar ceilalți membri sunt un avocat și un arhitect. Există complete de judecată cu oameni diferiți care se rotesc pentru a participa la tribunal în calitate de președinte sau de membri în funcție de cunoștințele pe care le dețin în ceea ce privește cauza care le-a fost înaintată. Secretarul tribunalului este responsabil de alegerea membrilor în funcție de cauză.

Căile de atac administrative trebuie să fi fost epuizate înainte de introducerea cauzei în instanță. Camera de recurs împotriva deciziilor în materie de mediu și amenajarea teritoriului trebuie să audieze mai întâi căile de atac, iar o cale de atac împotriva deciziei Tribunalului poate fi înaintată instanței numai pe motive de drept. În caz contrar, hotărârea Tribunalului este definitivă. Planurile de utilizare a terenurilor, planuri de urbanism și alte tipuri de decizii normative relevante privind mediul care definesc utilizarea teritoriului pot fi examinate de instanțe în temeiul:

(a) fie dreptului lor de a revizui decizii adoptate de organismele publice, astfel cum se prezintă mai jos la punctul V; și/sau

(b) în cazul în care un solicitant căilor de atac introduse împotriva hotărârii Tribunalului pentru mediu și controlul planificării pe motive de drept.

Această situație se aplică pentru căile de atac din partea MEPA cu privire la:

(a) deciziile autorității referitoare la controlul dezvoltării;

(b) punerea în aplicare a unui astfel de control;

(c) deciziile emise de către Autoritate cu privire la protecția mediului, inclusiv evaluările de mediu, IPPC), informarea cu privire la mediu și la repararea daunelor aduse mediului.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului și procesul IPPC ar face doar obiectul controlului instanței pentru legalitatea procedurală și de fond în cazul în care instanțele pot interveni, după cum s-a explicat mai sus. Cu toate acestea, trebuie să se sublinieze că, deși IPPC în sine reprezintă o autorizație, evaluarea impactului asupra mediului nu constituie o autorizație. Chiar dacă evaluarea impactului asupra mediului este aprobată, aceasta este un proces pregătitor care este impus prin lege, iar MEPA va trebui totuși să analizeze evaluarea impactului asupra mediului prezentată și să o ia în considerare atunci când decide dacă acordă sau nu o autorizație. Calitatea procesuală activă în fața instanțelor naționale depinde de îndeplinirea procedurii menționate mai sus. Instanțele pot reexamina deciziile administrative în cazul unei autorizații MEPA numai după ce reclamantul a epuizat căile de atac administrative și a introdus o cerere la tribunalul susmenționat. În toate celelalte cazuri, dacă a existat o acțiune administrativă sau o omisiune care face obiectul reexaminării în conformitate cu partea V din prezentul raport. Instanțele stabilesc dacă reclamantul ar fi participat în calitate de contestator sau de parte interesată. Cu toate acestea, ONG-urile de mediu constituite prin lege astfel încât să dețină competență în materie de protecție a mediului ar trebui să aibă calitate procesuală, în conformitate cu regulamentele privind IPPC și evaluarea impactului asupra mediului.

Nu există acțiuni în încetare în procesul privind evaluarea impactului asupra mediului, deoarece evaluarea impactului asupra mediului nu constituie o autorizație în sine. Nu se poate contesta o procedură de evaluare a impactului asupra mediului în fața instanțelor, cu excepția cazului în care se poate afirma că, într-un fel sau altul, procesul a fost desfășurat împotriva legii și se poate intenta o acțiune pentru accesul la justiție împotriva acțiunilor sau omisiunilor. Această situație nu a fost întâlnită niciodată. Nu există reguli speciale aplicabile procedurilor EIA. Nu se face nicio trimitere la acțiunea în încetare în legislația IPPC. Se poate aplica aceeași procedură descrisă pentru evaluarea impactului asupra mediului. Cu toate acestea, având în vedere că IPPC este o autorizație, MEPA poate impune o garanție financiară care ar fi reținută dacă autorizația nu este respectată și are puterea de a solicita operatorului să ia toate măsurile necesare în cazuri de urgență, putând chiar să emită un aviz de punere în executare pentru a închide fabrica.

V. Accesul la justiție în caz de acțiuni sau omisiuni

Codul de organizare și de procedură civilă (COCP), și anume articolul 469a, prevede că toate actele emise de administrația publică pot face obiectul controlului jurisdicțional. Instanțele de competență civilă pot examina validitatea unui act administrativ de către o autoritate publică și să o declare nulă și neavenită, nevalabilă sau fără efect în cazul în care actul administrativ încalcă Constituția și atunci când actul administrativ este, de asemenea, dincolo de domeniul de putere al autorității publice, din următoarele motive:

(a) actul astfel este emis de o autoritate publică care nu este autorizată să emită astfel de acte;

(b) o autoritate publică nu a respectat principiile „justiției naturale” (echității) sau cerințele procedurale obligatorii pentru ducerea la îndeplinire a actului administrativ sau în cadrul deliberărilor prealabile cu privire la acesta; sau

(c) atunci când actul administrativ constituie un abuz de putere al autorității publice, și anume când acesta a fost adoptat în scopuri necorespunzătoare sau pe baza unor considerente irelevante; sau în cazul în care actul administrativ contravine legii sub o altă formă.

Termenul „act administrativ” include emiterea de către o autoritate publică a:

  • oricărui ordin, oricărei licențe, oricărei autorizații, oricărui mandat, oricărei decizii sau respingerea oricărei cereri depuse de un reclamant, însă nu include măsurile de organizare sau administrare internă ale autorității în cauză;
  • „autoritatea publică”, în acest context, înseamnă Guvernul Maltei, inclusiv ministerele și departamentele sale, autoritățile locale, precum și orice persoane juridice înființate prin lege.

Articolul 469a din COCP prevede că acțiunea de contestare a unui act administrativ trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

  • Trebuie depusă în termen de șase luni de la data la care „persoana interesată” a luat sal ar fi putut lua cunoștință de un astfel de act administrativ, luându-se în considerare data care este mai apropiată;
  • Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care modalitatea de contestație sau măsurile de reparare sunt prevăzute într-o altă lege, oricare ar fi aceasta;
  • Reclamantul poate solicita plata unor despăgubiri invocând presupusa responsabilitate a autorității publice, în materie delictuală sau cvasidelictuală, care decurge din actul administrativ;
  • Instanța nu acordă despăgubirile menționate atunci când, în pofida anulării actului administrativ, autoritatea publică nu a acționat cu rea credință sau în mod nejustificat sau dacă solicitarea reclamantului ar fi putut fi respinsă în mod legal și rezonabil de orice altă autoritate.

Prin urmare, COCP oferă oricărei „părți interesate” un drept general de acces la justiție pentru ca aceasta să poată solicita instanțelor să reexamineze validitatea actului administrativ sau încălcarea oricărei legi.

  • O persoană poate formula o cale de atac împotriva hotărârii instanței, atunci când prin hotărârea în cauză se reexaminează validitatea unui act administrativ în temeiul articolul 469a din COCP.
  • Termenul pentru formularea unei căi de atac este același ca și pentru alte căi de atac în fața instanțelor civile. În cazul în care se formulează o cale de atac la Curtea de Apel împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe superioare, termenul este de douăzeci de zile și curge de la data la care a fost pronunțată hotărârea.
  • Calea de atac este introdusă prin intermediul unei note care trebuie depusă la grefa Tribunalului care a pronunțat hotărârea atacată.
  • O cale de atac poate viza fie întreaga hotărâre, fie doar unele părți din aceasta și poate fi formulată atât de reclamant, cât și de pârât.

Avizul juridic 126/2008 referitor la regulamentele din 2008 privind prevenirea și repararea daunelor aduse mediului stabilește un cadru de răspundere pentru daunele aduse mediului. MEPA este autoritate competentă și autoritate de reglementare. Aceste regulamente se aplică exclusiv daunelor aduse mediului sau în cazul unui risc iminent de producere a unor astfel de daune cauzate de o poluare cu caracter difuz, dacă se poate stabili o legătură de cauzalitate între daune și activitățile diferiților operatori. MEPA are dreptul de a iniția proceduri de recuperare a costurilor împotriva operatorului sau unei părți terțe care a cauzat dauna sau amenințarea iminentă de producere a daunelor, în legătură cu orice măsuri adoptate în temeiul acestor regulamente în termen de cinci ani de la data la care măsurile respective au fost finalizate, sau operatorul răspunzător sau terțul a fost identificat, fiind reținută data cea mai îndepărtată. Avizul juridic 126/2008 definește „costurile” ca fiind costurile care sunt justificate de necesitatea de a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și eficace a acestor regulamente, inclusiv:

  • costurile evaluării daunelor aduse mediului;
  • riscul iminent de producere a unei asemenea daune;
  • alternativele de acțiune;
  • costurile administrative, juridice, precum și costurile aferente aplicării legii;
  • costurile colectării datelor și alte costuri generale, costurile de monitorizare și supraveghere.

„daună” înseamnă o modificare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate avea loc în mod direct sau indirect. MEPA trebuie:

  • să identifice operatorul care a cauzat daunele sau riscul iminent de producere a unor daune;
  • să evalueze importanța daunelor și să stabilească măsurile reparatorii care ar trebui întreprinse în conformitate cu anexa II.

MEPA poate să solicite operatorului respectiv să efectueze propria sa evaluare și să-i comunice toate informațiile și datele necesare. MEPA poate să delege sau să impună terților să aplice măsurile necesare de prevenire sau de reparare. Orice decizie luată în temeiul prezentelor regulamente, care impune măsuri de prevenire sau de reparare, indică motivele exacte pe care se întemeiază. O astfel de decizie este notificată fără întârziere operatorului în cauză, care este, în același timp, informat cu privire la măsurile reparatorii pe care le poate solicita în temeiul legislației relevante în vigoare și cu privire la termenele care se aplică acestor măsuri reparatorii. Persoanele fizice sau juridice afectate sau care pot fi afectate de daunele asupra mediului sau care au un interes suficient în ceea ce privește luarea deciziilor privind daunele asupra mediului au dreptul să prezinte autorității competente orice observații legate de cazuri în care s-au produs daune asupra mediului despre care au cunoștință. Ele au dreptul de a solicita MEPA să ia măsurile prevăzute prin aceste regulamente.

  • Se consideră că o persoană se consideră are un „interes suficient” dacă aceasta a depus o plângere înregistrată în conformitate cu EDPA sau dacă îndeplinește condițiile pentru a fi o parte interesată consultată sau identificată în conformitate cu dispozițiile regulamentelor privind evaluarea impactului asupra mediului din 2007.
  • Interesul oricărei organizații neguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinește toate condițiile prevăzute de legislația națională este considerat suficient astfel încât organizația respectivă să poată fi considerată drept persoană care are un „interes suficient”.
  • Solicitarea de luare de măsuri este însoțită de informațiile și datele relevante care susțin observațiile prezentate în legătură cu dauna în cauză adusă mediului.

În cazul în care solicitarea de luare de măsuri și observațiile care o însoțesc indică în mod plauzibil existența unei daune aduse mediului, MEPA examinează aceste observații și solicitări de luare de măsuri. În astfel de circumstanțe, MEPA oferă operatorului în cauză posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile cu privire la solicitarea de luare de măsuri și observațiile care o însoțesc. De îndată ce acest lucru este posibil și în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația națională, MEPA informează persoanele care au un interes suficient și care au prezentat observații autorității cu privire la decizia sa de a aproba sau de a respinge solicitarea de luare de măsuri, indicând motivele care au stat la baza acesteia. Ulterior, tot MEPA întreprinde demersurile necesare pentru trimiterea dosarului în instanță, solicitând ca operatorul vizat să fie declarat răspunzător pentru daunele aduse mediului. Până în prezent, MEPA nu a avut încă ocazia de a introduce o astfel de acțiune la instanțele malteze.

VI. Altor modalități de acces la justiție

Publicul larg poate apela la Ombudsman, în temeiul Legii privind activitatea Ombudsmanului, pentru a-i solicita să aprecieze dacă un minister sau orice altă entitate publică și-a exercitat funcția într-un mod corect și echitabil. Decizia Ombudsmanului nu este obligatorie. De asemenea, în cadrul instituției Ombudsmanului, își desfășoară activitatea un auditor care se ocupă în mod expres de chestiunile care privesc MEPA. Orice persoană fizică poate interpela Comitetul utilizatorilor cu privire la practicile utilizate de MEPA în exercitarea competențelor sale și poate solicita președintelui Comitetului utilizatorilor să investigheze și să își exprime opiniile cu privire la această chestiune. Deciziile președintelui Comitetului utilizatorilor nu sunt obligatorii. Acuzarea privată nu este admisă în cazul procedurilor penale în materie de mediu.

VII. Calitate procesuală

Calitate procesuală

Procedura administrativă

Procedura judiciară

Persoane fizice

X

Trebuie să demonstreze un interes direct, cu excepția încălcării drepturilor omului în sensul Constituției. Persoana în cauză fie a depus o declarației de opoziție cu privire la o autorizație de planificare a dezvoltării, fie calitatea de parte interesată consultată sau identificată în temeiul dispozițiilor regulamentelor privind evaluarea impactului asupra mediului din 2007.

ONG-uri

X

Dar aceștia trebuie să fi depus o declarației de opoziție.

ONG-urile pot iniția proceduri judiciare doar în cadrul evaluării impactului asupra mediului și al IPPC în temeiul dreptului de acces la informații cu privire la dreptul de a solicita revizuirea unei decizii de către autoritate. În ceea ce privește răspunderea pentru mediul înconjurător, evaluarea impactului asupra mediului și IPPC, interesul organizațiilor neguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de legislația națională este considerat suficient în scopul calificării acestora drept persoane care au un „interes suficient”. În momentul contestării autorizațiilor pentru planificarea dezvoltării, acestea pot sesiza justiția numai după epuizarea căilor administrative de atac și doar pe motive de drept. Într-o cauză recentă, Curtea a interpretat totuși interesul suficient al acestora în sensul obligației de a fi depus o declarație de opoziție.

Alte entități juridice

X

Dar acestea trebuie să se fi depus o declarație de opoziție.

Doar dacă au o competență care este aplicabilă cauzei.

Grupurile ad-hoc

Numai dacă acționează în nume propriu și dacă au depus o declarație de opoziție.

Numai dacă acționează în nume propriu și dacă există un interes direct.

ONG-urile străine

Numai dacă sunt ONG-uri înregistrate în UE.

În afară de cele de mai sus cu privire la ONG-uri, ONG-urile străine trebuie să fie înregistrate în UE.

Altele

Într-o cauză recentă, Curtea a respins un motiv avansat de un ONG în cadrul unei proceduri împotriva unei persoane private pe motive de lipsă de calitate procesuală, în contextul în care ONG-ul a afirmat că persoana în cauză a încălcat condițiile autorizației pentru dezvoltare (utilizarea terenurilor) acordată de MEPA. Statutul pe care îl au ONG-urile se încadrează strict în limitele prevăzute de legea drepturilor de acces la informații despre mediu, evaluările impactului asupra mediului și legislația IPPC. ONG-ul în cauză nu a depus o reclamație împotriva autorității, ci împotriva unei persoane fizice. Normele procedurale sunt aceleași pentru toate sectoarele în care persoana poate prezenta obiecții cu privire la o autorizație de mediu sau de planificare a dezvoltării. În cazul în care a fost eliberată o autorizație, orice persoană o poate contesta în calitate de contestator, iar dacă autorizația a fost acordată, numai contestatorii care pot introduce o cale de atac la camera de recurs împotriva deciziilor în materie de mediu și amenajarea teritoriului. În fața instanțelor, o cale de atac cu privire la acest aspect poate fi formulată numai pe motive de drept și după ce au fost epuizate măsurile reparatorii administrative. Este puțin probabil ca instanțele să accepte acest lucru, deoarece instanțele nu acceptă acțiunile introduse de persoane decât dacă acestea sunt conforme cu procedura descrisă la punctul 5 de mai sus. Singurul caz în care o persoană poate propune o actio popularis în numele altei persoane îl constituie încălcarea drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în Constituție. Alte instituții sau organisme publice (de exemplu, ombudsmanii, procurorii) nu au calitate procesuală. Cu excepția cazului în care este prevăzut în mod expres în legislația aplicabilă, în ceea ce privește accesul la informații în materie de mediu, evaluarea impactului asupra mediului și legislația IPPC, persoanele care nu au un interes direct nu pot intenta nicio acțiune în justiție. Trebuie mai întâi să se epuizeze căile de atac administrative înaintate Camerei de recurs împotriva deciziilor în materie de mediu și amenajarea teritoriului pentru a se putea formula o cale de atac numai pe motive de drept.

VIII. Reprezentare legală

Consilierea juridică este obligatorie. Nu există o procedură diferită pentru cauzele în materie de mediu. Consilierul juridic urmează procedurile uzuale în fața instanțelor cu competențe în materie civilă și penală. Nu există niciun sistem specific, de obicei, orice avocat poate prelua o cauză în materie de mediu. Specializarea în domeniul dreptului mediului nu este posibilă, deoarece economiile de scară din Malta nu le permit avocaților și firmelor de avocatură să preia exclusiv cauze de dreptul mediului, care sunt foarte rare. Profesiile juridice sunt mai active în ceea ce privește autorizațiile pentru planificarea dezvoltării decât în ceea ce privește autorizațiile de mediu. Singurul grup de avocați din Malta care se specializează în mod expres în dreptul mediului se regăsește în mediul academic, și anume în cadrul Catedrei de dreptul mediului și dreptul resurselor din cadrul Facultății de drept. Uneori, catedra respectivă și-a dat avizul chiar pro bono; de asemenea, se poate întâmpla ca avocații să sprijine ONG-urile de mediu pro bono, dar nu există nicio entitate/niciun ONG juridic (ă) oficial (ă) care să ofere consultanță juridică gratuită în materie de mediu.

IX. Dovezi

Prezentarea elementelor de probă în procedurile judiciare legate de dreptul mediului este identică cu cea stabilită în sistemul judiciar general. Avizul experților nu este obligatoriu pentru judecători, în sensul că, deși pot solicita experți, aceștia au libertatea de a decide fără a ținea seama de avizul experților. Sistemul juridic maltez le oferă judecătorilor putere absolută de decizie; Nici jurisprudența anterioară nu are caracter obligatoriu, deși judecătorii pot să o analizeze. Deși au titlu executiv, hotărârile judecătorești nu au valoare de „lege”.

X. Măsurile sau acțiunile în încetare

Instanța poate dispune acțiuni în încetare, având putere discreționară în acest sens. Nu există circumstanțe în care deciziile administrative pot fi executate imediat, indiferent dacă este vorba despre o cale de atac sau despre o acțiune în instanță. Instanța poate accepta să emită o ordonanță de încetare numai în cadrul procedurilor judiciare. Articolul 873 din Codul de organizare și procedură civilă prevede o ordonanță de încetare care este utilizată pentru a împiedica o persoană de la săvârșirea unei fapte care ar putea aduce prejudicii persoanei care solicită în instanță ordinul. Instanța nu emite o astfel de ordonanță decât în cazul în care este convinsă că este necesară în vederea protejării drepturilor persoanei care a solicitat ordonanța în instanță, și că, prima facie, persoana în cauză pare să dețină astfel de drepturi. Cererea este comunicată părții împotriva căreia a fost emisă. Partea respectivă trebuie să prezinte un răspuns în termen de zece zile. Instanța poate, în cazurile urgente, să reducă termenul menționat la prezentul alineat. În cazul în care cealaltă parte nu se opune, instanța poate aproba cererea. Instanța poate emite inițial o ordonanță provizorie în termenii și condițiile pe care le consideră necesare, după caz, și decide ulterior cu privire la această chestiune în mod definitiv. Curtea, după numirea cererea de audiere, decide pe fond după primirea oricăror dovezi pe care le consideră adecvate, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de o lună de la ziua în care mandatul de arestare a fost întocmit și confirmat sub jurământ, iar părțile au fost notificate în mod corespunzător. Există o cale de atac împotriva hotărârii instanței cu privire la măsuri.

XI. Costuri

Nu există anumite categorii de costuri cu care s-ar confrunta un solicitant pentru accesul la justiție în materie de mediu. Cheltuielile de judecată pot varia între 100 și 300 EUR, formularea căii de atac costă în jur de 170 EUR, iar fiecare notificare costă 7 EUR. Conform unei estimări brute, onorariilor experților ar oscila între 70 și 100 EUR pe oră. Ordonanța de încetare costă 47 EUR, iar fiecare notificare 7 EUR. Instanța poate ordona plata unui avans sau a unei garanții. Un depozit sau o garanție poate fi stabilită de Curte. Se aplică în mod absolut principiul „cine pierde, plătește”, deși persoana care este declarată răspunzătoare trebuie să plătească, de obicei, pentru cheltuielile suportate de cealaltă parte în procesul intentat. Cu toate acestea, instanța poate alege să repartizeze cheltuielile.

XII. Mecanisme de asistență financiară

Instanțele nu pot prevedea derogări de la cheltuielile de procedură, taxe, taxe de depunere, impozitarea cheltuielilor de judecată etc. în cauzele în materie de mediu. Nu există alte mecanisme financiare disponibile pentru a oferi asistență financiară solicitanților. Nu există niciun fel de asistență judiciară în procesele de drept civil, numai pentru procesele de drept penal. Prin urmare, nu există asistență judiciară disponibilă pentru cauzele care țin de dreptul mediului, cu excepția cazului în care persoana a comis o infracțiune. Oficial, firmele de avocatură nu oferă asistență juridică pro bono, însă ONG-urile pot beneficia de o astfel de asistență în cazul în care firmele de avocatură optează să lucreze benevol pentru ele. Nu există clinici juridice vizând cauze în materie de mediu. În Malta, nu există nicio organizație de interes public și niciun avocat care să se fi specializat în dreptul mediului.

XIII. Respectarea termenelor

Termenul pentru pronunțarea hotărârilor de către un organ administrativ este de trei luni, dar poate fi prelungit. Nu există sancțiuni împotriva organelor administrative care adoptă deciziile cu întârziere. Nu există termene stabilite prin lege pentru procedurile judiciare în probleme de mediu, nici pentru instanță, nici pentru părți. Instanțele nu sunt obligate să decidă într-un anumit termen. Instanțele malteze au nevoie, uneori, de o perioadă îndelungată pentru a soluționa un caz: termenele pot fi câteodată de cinci, zece și chiar douăzeci de ani. Nu există nicio tendință cu privire la durata tipică a unei cauze de mediu în diferite tipuri de proceduri și nu există nicio indicație referitoare la momentul în care hotărârea va fi pronunțată. Nu există niciun termen stabilit în care instanța să pronunțe hotărârea. Nu există sancțiuni împotriva instanțelor care întârzie în pronunțarea hotărârilor.

XIV. Alte aspecte

De obicei, publicul contestă deciziile în faza de consultare publică, dar poate, de asemenea, să se opună și atunci când se adoptă decizia. Nu au fost intentate numeroase cazuri în instanță, ci s-au înregistrat doar proteste. În Malta nu există informații cu privire la accesul la justiție în probleme de mediu furnizate publicului într-un mod structurat și accesibil. Există un sistem de arbitraj, dar acesta nu este valabil în ceea ce privește accesul la justiție în probleme de mediu, putând fi utilizat numai pentru litigiile de drept civil. În temeiul Legii privind planificarea și dezvoltarea mediului, există o soluționare pe cale amiabilă, dar aceasta se aplică numai în cadrul procedurilor penale împotriva persoanelor acuzate de încălcarea legislației de mediu. Mecanismul de soluționare amiabilă nu se aplică în cazurile legate de accesul la justiție. În loc să recurgă la mediere, ca atare, deși se întâmplă și acest lucru, MEPA poate organiza reuniuni informale cu solicitanții și contestatorii.

XV. În cazul străinilor

Este un drept constituțional să nu existe posibilitatea producerii niciunei discriminări pe motive de rasă sau naționalitate. Este permisă utilizarea unor limbi diferite și în procedurile judiciare, iar în astfel de cazuri se pune la dispoziție un interpret, dacă este necesar. Dreptul la un proces echitabil garantează că traducerea este furnizată și plătită de guvern în procedurile judiciare, dacă este necesar.

XVI. Cazuri transfrontaliere

  1. Descrieți normele procedurale în cazurile care implică aspecte de mediu într-o altă țară. (5 propoziții)

Regulamentele LN 114/2006 privind evaluarea impactului asupra mediului prevăd consultări transfrontaliere. În cazul în care ministrul responsabil pentru mediu este conștient de faptul că un proiect din Malta este de natură să aibă efecte semnificative asupra mediului din alt stat membru sau în cazul în care un stat care riscă să fie afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, ministrul transmite statului afectat cât mai curând posibil și nu mai târziu de momentul în care publicul maltez este informat, următoarele informații:

O descriere a proiectului, însoțită de orice informații disponibile cu privire la potențialele sale efecte transfrontaliere;

(b) informații relevante referitoare la procedura de evaluare a impactului asupra mediului

(c) informații privind natura deciziilor care pot fi luate și indică statului afectat un termen rezonabil pe parcursul căruia acesta să precizeze dacă dorește să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului.

În cazul în care statul afectat care primește informații indică ministrului că intenționează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, ministrul transmite statului afectat informațiile colectate referitoare la propunerea de dezvoltare. Statul afectat intră în consultări cu ministrul în ceea ce privește, printre altele:

(a) cu privire la eventualele efecte transfrontaliere ale proiectului și la măsurile destinate să reducă sau să elimine aceste efecte;

(b) părțile convin asupra unui termen rezonabil pentru durata perioadei de consultare.

(c) , statul afectat poate să ia măsuri pentru ca informațiile să fie puse la dispoziție, într-un termen rezonabil, autorităților și publicului de pe teritoriul său, în intervalul de timp stabilit de comun acord între părți;

(d) statul afectat transmite avizul său ministrului, care îl transmite MEPA.

Transmiterea de informații cu privire la eventualele efecte transfrontaliere și primirea de informații de către statul afectat sunt reglementate de legislația malteză. Ministrul furnizează statului afectat decizia finală privind proiectul propus, împreună cu motivele și considerentele, inclusiv informațiile privind procesul de participare a publicului pe care este întemeiată decizia și orice condiții aplicabile acesteia. Trebuie să existe și o descriere, după caz, a principalelor măsuri de evitare, de reducere și, dacă este posibil, de compensare a efectelor negative celor mai importante. Ministerul informează imediat statul afectat și inițiază consultări cu privire la măsurile necesare care pot fi luate pentru reducerea sau eliminarea efectelor transfrontaliere importante și dăunătoare. MEPA furnizează ministrului toate documentele și informațiile pe care acesta le solicită. Regulamentele LN 126/2008 privind remedierea daunelor aduse mediului conțin, de asemenea, dispoziții privind daunele de mediu transfrontaliere în cazul în care dauna asupra mediului afectează sau este posibil să afecteze alte state membre ale UE. În cazul în care s-au produs daune asupra mediului, Malta ar trebui să ofere informații suficiente statelor membre potențial afectate. Noțiunea de public interesat în context transfrontalier este aceeași ca pentru cetățenii maltezi, incluzând orice persoană fizică sau juridică și ONG-urile de mediu. Nu există nicio listă specifică de cauze în care indivizii sau ONG-urile ar putea alege între instanțele din diferite țări. Alegerea va depinde de rezultatul instanțelor care au competența de soluționare a cauzei.

Linkuri utile


Această pagină este o versiune realizată cu ajutorul instrumentului de traducere automată. Proprietarul acestei pagini nu își asumă nicio răspundere cu privire la calitatea traducerii.

Ultima actualizare: 14/09/2016