Conținut furnizat de
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)
Informații pe regiuni
1. Reglementarea medierii
În Spania nu există reglementări specifice privind medierea familială. Cu toate acestea, aceasta este inclusă ca materie civilă în Legea 5/12 din 6 iulie 2012 privind medierea în materie civilă și comercială, care reglementează, în termeni generali, medierea în aceste domenii.
Articolele 3 și 27 din Legea nr. 5/12 menționată mai sus includ norme specifice privind medierea în chestiuni transfrontaliere.
Unele comunități autonome care au jurisdicție în acest domeniu au reglementat, de asemenea, medierea într-un mod destul de asemănător cu legislația națională. Toată legislația privind medierea la nivelul comunităților autonome este disponibilă la adresa:
http://www.poderjudicial.es/cgpj/es/Temas/Mediacion/Normativa-y-jurisprudencia/Leyes-Autonomicas/
2. Procedura de mediere familială
În Spania, medierea familială are un caracter exclusiv voluntar și este guvernată, printre altele, de principiile confidențialității, egalității părților și imparțialității mediatorului.
Pentru a facilita acest proces, în special în cazurile care necesită, printre altele, mediere familială transfrontalieră, legislația generală în materie de mediere permite în mod expres desfășurarea acesteia prin videoconferință sau alte mijloace electronice care permit transmiterea vocii sau a imaginii. Părțile pot recurge la mediere înainte ca acțiunea în justiție să înceapă, în cursul acesteia și chiar după încheierea sa, pentru a modifica rezultatul acesteia sau pentru a facilita executarea hotărârii judecătorești.
Procedura de mediere este relativ simplă, indiferent de momentul în care are loc. Părțile contactează mediatorul ales de ele sau, în cazul în care sunt implicate în proceduri familiale în curs, mediatorul care a fost numit de judecător. În primul rând, are loc o sesiune de informare pentru ca părțile să se poată familiariza cu procedura de mediere, iar dacă ambele părți sunt de acord cu procedura, aceasta poate începe. Mediatorul conduce sesiunile de mediere pentru a permite fiecărei părți să își prezinte pozițiile și pentru a încerca să ajungă la un acord. Procedura se încheie cu sau fără acord cu privire la toate chestiunile abordate sau la unele dintre acestea. Rezultatul este consemnat într-un raport și, în cazul în care se ajunge la un acord, acesta trebuie prezentat autorității judiciare spre aprobare sau, în cazul în care nu sunt implicați copii minori sau copii cu handicap, raportul poate fi prezentat notarului, care îl poate înregistra într-un act public care, ulterior, poate fi executat.
În cazul în care părțile recurg la mediere înainte de inițierea acțiunii în justiție și ajung la un acord, procesul judiciar este accelerat, deoarece părțile beneficiază de o procedură simplificată în cadrul căreia ambele părți prezintă acordul în fața instanței competente în materie de dreptul familiei (Juzgado de Familia), care aprobă acordul respectiv, dacă acesta nu contravine legii sau dacă nu este contrar intereselor copiilor minori sau cu handicap ai cuplului. (A se vedea articolul 777 din Codul de procedură civilă)
Dacă acțiunea în justiție a fost inițiată fără ca părțile să recurgă la mediere, judecătorul, ținând cont de circumstanțele cazului respectiv, poate ajunge la concluzia că părțile ar trebui să recurgă la mediere. Instanța competentă în materie de dreptul familiei va îndruma în acest caz părțile să participe la o sesiune de informare gratuită. În cazul în care părțile hotărăsc să recurgă la mediere, procedura judiciară nu se oprește, cu excepția cazului în care părțile solicită suspendarea acesteia, iar în cazul în care se ajunge în cele din urmă la un acord, acesta este aprobat de instanță. Însă dacă nu se ajunge la un acord sau dacă părțile nu doresc să recurgă la mediere, hotărârea judecătorească este pronunță cu privire la toate punctele în legătură cu care părțile au opinii divergente.
Medierea familială este exclusă în cazul părților la o procedură pentru violență bazată pe gen.
Sesiunea de informare este gratuită, însă medierea în sine implică un cost care urmează să fie suportat de către părți, cu excepția cazului în care acestea pot beneficia de asistență judiciară. Toate informațiile despre conținutul și cerințele care trebuie îndeplinite pentru a obține asistență judiciară sunt disponibile aici:
3. Profesia de mediator familial și accesul la un mediator
Mediatorul trebuie să aibă o diplomă universitară sau o calificare profesională superioară și, în plus, trebuie să fi urmat o formare specifică pentru a exersa medierea, într-o instituție acreditată în acest sens.
Nu există obligația de a fi înscris într-un registru anume pentru a putea practica medierea familială, însă au fost create registre în care mediatorii se care pot înscrie, atât la nivel național (Registrul mediatorilor și instituțiilor de mediere - Registro de Mediadores e Instituciones de Mediación - al cărui site este indicat mai jos), cât și la nivelul comunităților autonome.
Aproape toate comunitățile autonome au creat un serviciu public de mediere. Informații legate de aceste servicii publice pot fi găsite în rubrica despre mediere de pe site-urile comunităților autonome, unde este explicat, mai mult sau mai puțin detaliat, modul de funcționare al sistemului de mediere și unde se furnizează informații cu privire la Registrul mediatorilor, în cazul în care există. Pe site-urile respective pot fi găsite, de obicei, și formulare de cerere de mediere care fac trimitere la organismele specializate instituite de comunitățile autonome respective pentru efectuarea medierii.
Pentru a căuta un mediator familial, trebuie mai întâi să stabiliți dacă medierea urmează să aibă loc după începerea procedurii judiciare sau independent de această procedură. În cazul în care medierea este solicitată după începerea procedurii judiciare, instanța relevantă competentă în materie de dreptul familiei va îndruma părțile către organismele de mediere familială de pe lângă instanța respectivă. În cazul în care se recurge la mediere înainte de inițierea procedurii judiciare sau independent de aceasta, partea în cauză va trebui să caute un mediator familial. În acest din urmă caz, următoarele surse de informații ar putea fi utile:
- Registrul mediatorilor și instituțiilor de mediere la nivel național, menționat mai sus:
https://www.mjusticia.gob.es/es/ciudadania/registros/mediadores-instituciones
- Următoarele instituții, indicate de Ministerul Justiției:
https://www.mjusticia.gob.es/es/ciudadania/registros/mediadores-instituciones
- Serviciile de mediere indicate pentru fiecare provincie de către Consiliul General al Puterii Judiciare (Consejo General del Poder Judicial):
- Serviciile de mediere create de diferitele comunități autonome. În general, informații despre aceste servicii pot fi găsite pe site-urile comunităților autonome respective.
În plus față de sursele menționate mai sus, puteți găsi informații suplimentare cu privire la procedura de mediere familială, legislația aplicabilă, serviciile de mediere de la nivelul diferitelor comunități autonome și formalitățile relevante pe site-ul Consiliului General al Puterii Judiciare:
Ultima actualizare:
05/07/2021
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.