Medierea familială

MEDIEREA

La 1 noiembrie 2015, un nou Cod al familiei (Obiteljski zakon) [Narodne novine (NN, Monitorul Oficial al Republicii Croația) nr. 103/15 și nr. 98/19] a intrat în vigoare în Republica Croația. Acesta este alcătuit din 10 părți; a șaptea parte reglementează domeniul consilierii obligatorii și al medierii familiale.

Consilierea obligatorie este o modalitate de a-i ajuta pe membrii familiei să ajungă la acorduri privind relațiile de familie, oferind în același timp o atenție deosebită protecției relațiilor de familie care implică un copil, consecințelor juridice în cazul în care nu se ajunge la un acord și inițierii procedurilor judiciare în care se decid drepturile personale ale copilului. Consilierea obligatorie este efectuată de o echipă de experți de la antena relevantă a Institutului Croat pentru Asistență Socială (Hrvatski zavod za socijalni rad) în funcție de locul de reședință permanentă sau temporară a copilului sau de locul ultimei reședințe permanente sau temporare comune a soților sau a partenerilor extraconjugali. În conformitate cu Codul familiei, consilierea obligatorie nu trebuie să aibă loc înainte de inițierea procedurilor de executare silită și a celor asigurătorii. Membrii familiei participă personal și fără reprezentanți la consilierea obligatorie.

Consilierea obligatorie se desfășoară: 1. înainte de inițierea unei proceduri de divorț între soții care au împreună un copil minor și 2. înainte de inițierea altor proceduri judiciare privind exercitarea autorității părintești și a relației personale cu copilul. Înainte de inițierea procedurii de divorț, consilierea obligatorie nu se efectuează cu privire la unul sau la ambii soți în cazul în care: 1. aceștia sunt lipsiți de capacitate contractuală, nu sunt în măsură să înțeleagă sensul și consecințele procesului chiar și cu asistență din partea experților, 2. judecata lor a fost afectată sau 3. reședința lor permanentă sau temporară nu este cunoscută.

Consilierea obligatorie este inițiată prin depunerea cererii de către una dintre părți la un centru de asistență socială; cererea se depune în formă scrisă sau se înregistrează verbal. La primirea cererii de consiliere obligatorie, centrul de asistență socială este obligat să programeze o întâlnire și să convoace părțile. Prin derogare de la această regulă, în cazul în care centrul de asistență socială consideră că, în circumstanțele date, o întâlnire comună nu ar fi utilă sau dacă una sau ambele părți solicită acest lucru din motive justificate, sunt programate și efectuate interviuri separate cu părțile.

Medierea familială este un proces la care membrii familiei participă în mod voluntar. Prin derogare de la această regulă, prima întâlnire din cadrul medierii familiale, care se desfășoară înainte de inițierea procedurii de divorț, este obligatorie.

Medierea familială este un proces în care părțile încearcă să soluționeze un litigiu familial printr-un acord cu ajutorul unuia sau mai multor mediatori familiali. Mediatorul familial este o persoană imparțială și instruită special în acest scop, înscrisă în registrul mediatorilor familiali. Principalul scop al procesului de mediere familială este de a ajunge la un plan de exercitare a autorității părintești în comun și la alte acorduri cu privire la copil. Pe lângă atingerea acestui scop, în cadrul procesului de mediere familială, părțile pot conveni și asupra oricăror alte aspecte referitoare la bunuri și la alte chestiuni.

Medierea familială nu se efectuează: 1. în cazul în care echipa de experți a unui centru de asistență socială sau mediatorul familial consideră că participarea egală a soților la procesul de mediere familială nu este posibilă din motive de violență familială, 2. în cazul în care unul sau ambii soți sunt lipsiți de capacitate contractuală și nu sunt în măsură să înțeleagă sensul și consecințele juridice ale procesului chiar și cu asistență din partea experților, 3. dacă judecata unuia sau a ambilor soți a fost afectată sau 4. dacă reședința permanentă sau temporară a unuia dintre soți nu este cunoscută.

Medierea familială poate fi efectuată indiferent de procedurile judiciare, înainte de inițierea procedurilor, în timpul desfășurării acestora sau după încheierea lor. În conformitate cu Codul familiei, medierea familială nu are loc înainte de inițierea procedurilor de executare silită și a celor asigurătorii. Prin derogare de la această regulă, în timpul procesului de executare silită în scopul exercitării unei relații personale cu copilul, instanța poate propune părților să participe la medierea familială. Astfel, după audierea părților și ținând seama de circumstanțele cauzei, instanța poate amâna executarea cu treizeci de zile și poate dispune ca o persoană abilitată în acest sens să discute cu copilul sau poate propune părților să intre în procesul de mediere familială pentru a soluționa litigiul prin ajungerea la un acord; dacă este necesar, instanța poate pronunța o hotărâre în care să precizeze mai în detaliu modalitățile de exercitare a unei relații personale în timpul interviului cu persoana abilitată sau în cursul medierii familiale, dar instanța nu va proceda astfel în cazul în care medierea familială a avut deja loc fără succes sau în cazul în care sunt necesare măsuri urgente.

Mediatorul familial și alte persoane implicate în procesul de mediere familială sunt obligate să protejeze informațiile și datele confidențiale de care au luat cunoștință în cursul procesului de mediere familială în ceea ce privește terții, cu excepția următoarelor situații: 1. în cazul în care este necesar să se comunice informațiile în scopul desfășurării sau executării acordului sau 2. în cazul în care este necesar să se comunice informațiile pentru a proteja un copil a cărui bunăstare este pusă în pericol sau pentru a elimina pericolul unei încălcări grave a integrității mentale și fizice a unei persoane. Mediatorul familial este obligat să informeze părțile cu privire la sfera principiului confidențialității.

În ceea ce privește acordul la care s-a ajuns în cursul medierii familiale, Codul familiei prevede că planul de exercitare a autorității părintești în comun și alte acorduri încheiate în cadrul procesului de mediere familială trebuie să fie în formă scrisă și să fie semnate de toate părțile și că acestea vor dobândi caracter executoriu în cazul în care instanța le aprobă în cadrul unei proceduri necontencioase la propunerea părților.

În cazul în care părțile nu ajung la un acord cu privire la planul de exercitare a autorității părintești în comun sau cu privire la un alt punct contencios privind relațiile de familie, mediatorul familial va indica – în raportul privind suspendarea procesului de mediere familială – dacă ambele părți au participat activ. Raportul privind suspendarea medierii familiale se transmite participanților. Mediatorul familial va transmite raportul privind suspendarea medierii familiale instanței care a suspendat procedura din cauza derulării procesului de mediere familială.

În cazul în care, în cursul procedurii judiciare, părțile propun prin acord consensual soluționarea litigiului prin intermediul medierii familiale, instanța poate suspenda procedura judiciară, caz în care stabilește un termen de trei luni în care părțile pot încerca să soluționeze litigiul în cadrul medierii familiale. De asemenea, și instanța poate să propună părților procesul de mediere familială în cazul în care consideră, în cursul procedurii judiciare, că există posibilitatea de a se ajunge la un acord consensual cu privire la litigiul familial. În cazul în care părțile convin să inițieze procesul de mediere familială, instanța va suspenda procedura judiciară și va stabili un termen de trei luni în care părțile pot încerca să soluționeze litigiul în cadrul medierii familiale. În cazul în care părțile, în termenul de trei luni stabilit de instanță pentru desfășurarea medierii familiale, nu reușesc să soluționeze litigiul în cadrul medierii familiale sau în cazul în care părțile propun reluarea procedurii judiciare înainte de expirarea acestui termen, instanța va relua procedura. Înainte de a decide cu privire la suspendarea procedurii, instanța este obligată să evalueze dacă suspendarea este adecvată, având în vedere necesitatea unor măsuri urgente în cauzele în care se decide cu privire la drepturile și interesele copilului.

În procesul de mediere familială, mediatorul familial trebuie să informeze participanții cu privire la obligația acestora de a se ocupa de bunăstarea copilului; mediatorul poate permite copiilor să își exprime opinia în procesul de mediere familială, cu consimțământul părinților.

Mediatorul familial care a efectuat procesul de mediere familială nu are dreptul de a participa la redactarea expertizelor sau a evaluărilor familiale și nici de a participa în orice alt mod la procedurile judiciare în care se soluționează litigiul dintre părțile care au participat la medierea familială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

În cazul în care medierea familială este efectuată de mediatori familiali angajați în sistemul de protecție socială, părțile nu plătesc onorarii pentru activitatea mediatorilor familiali. În cazul în care medierea familială este efectuată de mediatori familiali din afara sistemului de protecție socială, părțile suportă costul activității acestora.

Dispozițiile privind medierea sunt aplicate în mod corespunzător în procesul de mediere familială.

Pentru informații suplimentare, a se vedea:

Codul familiei (NN nr. 103/15 și nr. 98/19)

Norme privind consilierea obligatorie (Pravilnik o obveznom savjetovanju; NN nr. 123/15)

Norme privind medierea familială (Pravilnik o obiteljskoj medijaciji; NN nr. 123/15, nr. 132/15 și nr. 132/17)

Legea privind medierea (Zakon o mirenju; NN nr. 18/11)