Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Informații generale - Spania

NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini spaniolă a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.

CUPRINS

 

Această fișă informativă a fost realizată în colaborare cu Linkul se deschide într-o fereastră nouăConsiliul Notariatelor din UE (CNUE).

 

1 Cum se redactează dispoziția pentru cauză de moarte (testament, testament conjunctiv, pact asupra unei succesiuni viitoare)?

Spania are șapte sisteme juridice distincte în ceea ce privește dreptul succesoral. Acestea sunt direct aplicabile rezidenților străini în fiecare teritoriu care dispune de o legislație proprie, alta decât cea spaniolă. În cazul cetățenilor spanioli trebuie să se aplice criteriul cetățeniei regionale (legătura cu fiecare teritoriu cu putere normativă conform normelor interne spaniole) – articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 din 4 iulie 2012.

În ceea ce privește dispozițiile testamentare, trebuie făcută o distincție între normele de drept civil comun, astfel cum sunt prevăzute în Codul civil din 1889, modificat de mai multe ori, în special după publicarea Constituției spaniole din 1978, și reglementarea drepturilor locale sau speciale ale acelor comunități autonome cu competențe în materie de drept civil (Galicia, Țara Bascilor, Navarra, Aragon, Catalonia și Insulele Baleare).

Conform dreptului civil comun, testamentul reprezintă titlul de succesiune, având în vedere că, în general, pactul asupra unei succesiuni viitoare sau testamentul conjunctiv nu este acceptat. Testamentul poate fi:

Deschis: acesta reprezintă modul obișnuit de a se întocmi un testament, în fața unui notar. Acesta din urmă redactează și, prin urmare, cunoaște conținutul testamentului, care este inclus în registrul său notarial oficial și comunicat Registrului general al actelor de ultimă voință (Registro general de Actos de Ultima Voluntad) din cadrul Ministerului Justiției prin intermediul Direcției Generale a Evidențelor și Notarilor.

Închis: un tip de testament care, în prezent, este ieșit din uz; acest testament este autentificat de către notar fără ca acesta să cunoască conținutul dispozițiilor testamentare.

Olograf: acest tip de testament, care nu este utilizat foarte des, este scris de mână de către testator și semnat și datat pe fiecare pagină, conform unor cerințe formale speciale. Acesta conține voința testamentară a testatorului.

Dreptul civil comun poate fi consultat pe site-ul Buletinului oficial de stat (Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.boe.es/buscar/pdf/1889/BOE-A-1889-4763-consolidado.pdf). O traducere a acestui text în limbile engleză și franceză este disponibilă la următoarea adresă: Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.mjusticia.gob.es/cs/Satellite/es/1288774502225/ListaPublicaciones.html

Drepturile locale sau speciale (Derechos forales o especiales) prevăd norme proprii privind testamentele în fiecare dintre aceste teritorii, recunoscând concepte diferite și specifice în fiecare dintre aceste zone. Unele recunosc testamentul conjunctiv și pactul asupra unei succesiuni viitoare sau succesiunea contractuală.

Textul reglementării specifice drepturilor locale sau speciale poate fi consultat la următoarea adresă: Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.boe.es/legislacion/codigos/codigo.php?id=48&modo=1&nota=0&tab=2

2 Ar trebui ca dispoziția să fie înregistrată și, dacă da, în ce mod?

Testamentele întocmite în fața unui notar trebuie înregistrate de către acesta (fără să fie necesar ca testatorul să solicite acest lucru), la Registrul general al actelor de ultimă voință care, astfel cum s-a menționat, aparține de Ministerul Justiției, prin intermediul Direcției Generale a Registrelor și Notarilor. În cazul în care există un testament, acest registru va indica data celui mai recent testament, testamentele anterioare și registrul notarial în care a fost inclus respectivul testament. Camerele notariale pot furniza informații actualizate cu privire la notarul sau arhiva unde poate fi găsit testamentul în cazul în care notarul care a primit testamentul și-a încetat activitatea (Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.notariado.org).

Acest registru nu este accesibil publicului. Acesta poate fi consultat doar de către persoanele care pot demonstra că au un interes legitim în ceea ce privește succesiunea după decesul testatorului și, în cursul vieții sale, de către testator, de către un reprezentant special al acestuia sau pe baza unui ordin judecătoresc în cazul unei incapacități.

3 Există restricții asupra libertății de a dispune pentru cauză de moarte (rezervă succesorală, de exemplu)?

Dreptul comun spaniol rezervă o parte din moștenire anumitor rude, sub forma unei rezerve succesorale. Conform Codului civil, „rezerva succesorală reprezintă cota-parte din bunuri de care testatorul nu poate dispune întrucât aceasta este rezervată prin lege anumitor moștenitori denumiți «moștenitori rezervatari»”.

  1. Moștenitorii rezervatari sunt:
  2. Copiii și descendenții părinților și ascendenților lor.
  3. În lipsa celor de mai sus, părinții și ascendenții copiilor și descendenților lor.
  4. Soțul supraviețuitor sau soția supraviețuitoare în forma prevăzută de lege.

Rezerva succesorală a copiilor și descendenților este constituită din două treimi din patrimoniul succesoral al tatălui și al mamei. Cu toate acestea, aceștia din urmă pot dispune de una dintre cele două treimi care constituie rezerva succesorală pentru a crește valoarea moștenirii copiilor sau descendenților lor. Treimea rămasă va punea fi împărțită în mod liber. Aceasta se caracterizează prin atribuirea unui drept asupra tuturor bunurilor, întrucât este în general pars bonorum, cu câteva excepții.

Drepturile locale sau speciale includ diferite norme de stabilire a unor dispoziții specifice în materie de rezerve succesorale. Fiecare dintre aceste norme trebuie examinată pentru a stabili aspectele specifice reglementate în fiecare dintre aceste teritorii, care se variază între rezerva succesorală pars bonorum și rezerva succesorală pars valorum care implică un drept la o cotă-parte din valoarea bunurilor, care este plătită în numerar și reprezintă un simplu drept de credit, ca în Catalonia, și chiar o rezervă succesorală simbolică ca în Navarra, care necesită pur și simplu o formulă rituală în testamentul testatorului obligat la plată.

4 În cazul în care nu există o dispoziție pentru cauză de moarte, cine moștenește și în ce proporție?

Din nou, ar trebui să se aibă în vedere că Spania are șapte sisteme succesorale. În lipsa moștenitorilor testamentari, conform dreptului civil comun, legea împarte moștenirea în următoarea ordine: copiilor, părinților (în ambele cazuri soțul/soția deține dreptul de uzufruct asupra unei treimi proporțional cu o treime sau, respectiv, o jumătate din moștenirea în uzufruct), soțului supraviețuitor sau soției supraviețuitoare, rudelor defunctului și statului. În cazul unei succesiuni ab intestat în favoarea rudelor, numai rudele până la al patrulea grad (de exemplu, verii primari) pot beneficia de moștenire. Dreptul de moștenire ab intestat nu se extinde dincolo de acest grad.

Drepturile locale conțin dispoziții specifice în materie. Pe lângă posibilitatea moștenirii pentru descendenți, ascendenți, soțul supraviețuitor/soția supraviețuitoare și alte rude, drepturile locale recunosc posibilitatea moștenirii pentru comunitatea autonomă de pe teritoriul defunctului și chiar pentru o anumită instituție, în forma și în termenii prevăzuți de normele care reglementează acest aspect.

5 Care este autoritatea competentă:

5.1 în materie de succesiune?

Notarii, în funcție de gradul de rudenie, și instanțele sunt recunoscute ca deținând competența de a se pronunța în materie de succesiune și de drepturi de moștenire.

Dacă moștenitorul este cetățean spaniol sau, în caz contrar, dacă trebuie să își primească moștenirea în Spania, o declarație de acceptare sau de renunțare și, în plus, o declarație de acceptare sub beneficiu de inventar pot fi făcute în fața unui consul sau a unui funcționar diplomatic spaniol cu funcții consulare. Cu toate acestea, din cauza funcției lor extrateritoriale, aceștia nu dețin competența de a soluționa cazuri necontencioase (expedientes de jurisdicción voluntaria), acestea fiind rezervate notarilor de pe teritoriul spaniol (cum ar fi declarații ale unor moștenitori ab intestat).

5.2 să primească o declarație de renunțare sau de acceptare a unei succesiuni?

Ca regulă generală, acceptarea unei moșteniri sau renunțarea la aceasta se realizează în fața notarului; cu toate acestea, există situații specifice în care o astfel de acceptare sau de renunțare are loc în fața instanței. Acceptarea expresă poate fi făcută și printr-un înscris sub semnătură privată. Cu toate acestea, în scop probatoriu și în cazul unei devoluțiuni a bunurilor, va fi necesar un înscris notarial în formă autentică, în timp ce renunțarea poate fi declarată în fața unei autorități care intervine în virtutea atribuțiilor pe care trebuie să le exercite într-o chestiune legată de succesiune. Acest lucru se realizează fără a aduce atingere posibilei intervenții, astfel cum s-a indicat mai sus, a unui consul sau a unui funcționar diplomatic spaniol cu funcții consulare.

5.3 să primească o declarație de renunțare sau de acceptare a unui legat?

Notarii, în general, sub rezerva clarificărilor prezentate în secțiunea precedentă.

5.4 să primească o declarație de renunțare sau de acceptare a unei rezerve succesorale?

Nu se poate renunța la rezerva succesorală sau nu poate fi acceptată, ci aceasta se primește prin intermediul unei devoluțiuni succesorale, cu excepția cazului în care există o acțiune judiciară al cărei scop este de a se dispune plata unei sume sau a unor bunuri care vor greva asupra moștenirii.

În cazurile extrajudiciare, notarii primesc, în general, toate tipurile de declarații legate de moștenire, sub rezerva clarificărilor menționate în secțiunile anterioare.

Ar trebui subliniat faptul că, în dreptul spaniol, există dispoziții specifice drepturilor locale și speciale ale comunităților autonome cu privire la acceptarea și renunțarea la o moștenire. În dreptul comun, cu câteva excepții cum ar fi creșterea valorii moștenirii peste valoarea cotei-părți legale, legatarul care este și moștenitor și legatar, și în anumite cazuri în care există mai multe legate, regula generală este aceea că nu este posibilă acceptarea sau renunțarea parțială.

6 Scurtă descriere a procedurii de soluționare a unei succesiuni în temeiul legislației naționale, inclusiv pentru lichidarea patrimoniului succesoral și pentru partajul bunurilor (trebuie furnizate și informații din care să reiasă dacă procedura de succesiune este deschisă de o instanță sau de altă autoritate competentă din proprie inițiativă)

Succesiunea se realizează în fața unui notar, în cazul în care există un acord între persoanele cu drept de moștenire, sau în fața unei instanțe, în cazul în care nu există un astfel de acord. Toate aceste acțiuni vor fi întreprinse la cererea uneia dintre părțile interesate.

Procedura judiciară de împărțire a moștenirii include două etape distincte:

  • Inventarierea și estimarea valorii bunurilor succesorale.
  • Împărțirea și devoluțiunea bunurilor.

În cazul în care acest lucru este solicitat de către părți, instanța poate, de asemenea, să adopte măsuri de intervenție și de administrare a bunurilor succesorale.

7 Cum și când devine cineva moștenitor sau legatar?

Calitatea de moștenitor sau de legatar se dobândește după acceptarea moștenirii sau a legatului. Acceptarea poate fi pură și simplă sau sub beneficiu de inventar. În schimb, acceptarea pură și simplă poate fi explicită (prin intermediul unui înscris în formă autentică sau sub semnătură privată) sau implicită (prin intermediul unor acte care presupun în mod obligatoriu voința de a accepta sau pe care doar calitatea de moștenitor i-ar permite persoanei în cauză să le execute). Cu toate acestea, în scop probatoriu și în cazul unei devoluțiuni a bunurilor, este necesar un înscris notarial în formă autentică.

8 Preiau moștenitorii datoriile defunctului și, dacă da, în ce condiții?

În cazul acceptării pure și simple sau al acceptării sub beneficiu de inventar, moștenitorul va fi răspunzător pentru toate datoriile succesiunii, a căror plată ar putea implica nu numai bunurile moștenite, ci și bunurile proprii ale moștenitorului.

În cazul acceptării moștenirii sub beneficiu de inventar, moștenitorul este obligat să plătească datoriile și celelalte obligații fiscale ale succesiunii doar până la concurența valorii bunurilor succesorale.

9 Ce documente și/sau informații sunt necesare de obicei pentru înregistrarea bunurilor imobile?

Pentru înregistrarea bunurilor imobile este necesar actul de acceptare a moștenirii în formă autentică, emis de un notar sau, după caz, hotărârea pronunțată de instanța competentă, însoțită, ca documente complementare, de titlul de succesiune (testament, pact), în cazul în care acesta este acceptat, și de certificatul de moștenitor, în plus față de certificatul complet de deces și de certificatul emis de Registrul general al actelor de ultimă voință.

9.1 Este numirea unui administrator obligatorie sau obligatorie la cerere? Dacă ea este obligatorie sau obligatorie la cerere, ce demersuri trebuie efectuate?

În conformitate cu dreptul spaniol, numirea unui administrator (administrador) nu este obligatorie; totuși, o astfel de numire poate fi convenită în cadrul procedurii de împărțire a moștenirii, în anumite situații.

9.2 Cine este îndrituit să execute dispoziția pentru cauză de moarte lăsată de defunct și/sau să administreze patrimoniul succesoral?

În cazul în care în testament a fost numit un executor testamentar (albacea) (conform dreptului comun), acesta va administra patrimoniul succesoral.

De asemenea, testatorul poate să numească, în testament, un auditor (contador partidor) pentru bunurile imobile, care va evalua și va împărți bunurile succesorale.

În general, pot fi numite trei persoane – executorul testamentar, auditorul și administratorul – toate având competențe administrative care pot fi modificate de către testator sau de către judecător și, în anumite cazuri, de către moștenitorii înșiși.

9.3 Ce competențe are un administrator?

Principalele funcții ale administratorului patrimoniului succesoral sunt:

  • reprezentarea patrimoniului succesoral,
  • prezentarea periodică a conturilor,
  • conservarea patrimoniului succesoral și înfăptuirea oricărui alt act de administrare care ar putea fi considerat necesar.

10 Ce documente sunt eliberate de obicei, în temeiul legislației naționale, în cursul sau la finalul unei cauze de succesiune pentru atestarea statutului și a drepturilor beneficiarilor? Au aceste documente efecte probatorii specifice?

În cazul în care succesiunea se realizează în fața unui notar, acesta va emite un înscris în formă autentică, cu efecte probatorii depline.

În cazul în care succesiunea se realizează în fața unei instanțe, chestiunile litigioase vor fi soluționate printr-o hotărâre judecătorească, care va constitui un titlu suficient cu privire la drepturile persoanelor care urmează să beneficieze de moștenire și va fi oficializată în fața unui notar, astfel cum este prevăzut de lege.


Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Ultima actualizare: 21/10/2015