Închide

VERSIUNEA BETA A PORTALULUI ESTE ACUM DISPONIBILĂ!

Accesați versiunea BETA a portalului european e-justiție și spuneți-ne cum vi se pare!

 
 

Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Măsuri preventive şi provizorii - Italia

1 Care sunt diferitele tipuri de măsuri?

Măsurile intermediare cuprind două subgrupe principale: măsuri asigurătorii (misure conservative), care includ poprirea bunurilor, și măsuri anticipative (misure anticipatorie), care sunt frecvente în dreptul familiei. Există și măsuri urgente (provvedimenti d’urgenza, articolul 700 din Codul de Procedură Civilă), al căror conținut este stabilit de instanță de la caz la caz, în conformitate cu nevoia asiguratorie care trebuie satisfăcută.

Caracteristicile esențiale ale măsurilor intermediare asigurătorii sunt următoarele: ele urmează proceduri simple, rapide; de regulă, ele sunt provizorii și sunt auxiliare acțiunii principale din litigiu. Totuși, această dependență de litigiul principal nu este o caracteristică absolută. Din 2005, în anumite cauze specifice, măsurile intermediare nu trebuie să fie urmate de o hotărâre pe fond. În aceste cauze, măsurile intermediare devin în cele din urmă de facto un instrument de sine stătător și permanent, chiar dacă s-ar putea să nu fie tipul de măsură care ar putea să fie dispusă într-o hotărâre judecătorească pe fond.

2 Care sunt condiţiile în care se pot dispune asemenea măsuri?

Emiterea unei măsuri intermediare face obiectul a două cerințe:

A) urgența (periculum in mora), adică temerea fondată că, judecarea pe fond fiind o chestiune încă nerezolvată, dreptul pe care măsura intermediară încearcă să îl protejeze poate fi prejudiciat în mod ireparabil;

B) prezumția (fumus boni juris), adică o prezumție în legătură cu pretenția.

2.1 Procedura

Cererea privind o măsură intermediară se înregistrează la instanța competentă, care, de regulă, este aceeași cu cea care judecă cauza principală. Instanța cercetează sumar cauza, audiind ambele părți, și apoi emite măsura intermediară. Măsura intermediară poate, de asemenea, să fie emisă fără audierea celeilalte părți, dacă citarea acesteia ar putea să împiedice aplicarea măsurii.

2.2 Principalele condiţii

Emiterea unei măsuri intermediare face obiectul celor două cerințe sus-menționate: periculum in mora și fumus boni juris.

3 Care este obiectul şi natura măsurilor de acest fel?

Acestea sunt de natura unor măsuri provizorii până la pronunțarea hotărârii judecătorești în acțiunea principală. Totuși, în timp ce acest lucru este întotdeauna adevărat în cazul măsurilor asigurătorii, care impun ca acțiunea principală să fie în așteptarea pronunțării în litigiul principal, acesta este doar parțial adevărat în cazul măsurilor anticipative, care rămân în vigoare indiferent dacă un proces este sau nu în pronunțare, deși ele nu capătă aceeași putere juridică cu cea a unei hotărâri judecătorești definitive care determină aspectele implicate.

Conținutul măsurilor intermediare variază în funcție de tipul de pericol pe care sunt destinate să îl preîntâmpine. De exemplu, poprirea se aplică bunurilor unui datornic. Pe de altă parte, decizia de reîncadrare a unui lucrător concediat în mod inechitabil reprezintă o obligație de a realiza o acțiune.

3.1 Ce tipuri de bunuri pot face obiectul unor asemenea măsuri?

În conformitate cu nevoia care trebuie satisfăcută, măsurile se pot aplica bunurilor mobile și imobile, dar și proprietății intelectuale și lucrărilor care fac obiectul drepturilor de autor.

3.2 Care sunt efectele măsurilor de acest fel?

Măsurile asigurătorii sunt destinate să mențină situația faptică și juridică existentă la data cererii, astfel încât să existe garanția că perioada necesară finalizării acțiunii principale nu va prejudicia drepturile reclamantului. Pe de altă parte, măsurile anticipative sunt destinate să anticipeze efectele hotărârii judecătorești definitive în acțiunea legală principală. .

3.3 Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

Măsurile intermediare rămân în vigoare până la pronunțarea hotărârii judecătorești în acțiunea legală principală, care le va înlocui. Și măsurile asigurătorii, în cazul cărora este obligatorie inițierea acțiunii legale principale (de exemplu, autorizarea în cazul indisponibilizării judiciare în temeiul articolului 670 din Codul de Procedură Civilă sau în cazul popririi asigurătorii în temeiul articolului 671 din Codul de Procedură Civilă), își pierd efectul dacă acțiunea legală principală nu este inițiată sau continuată în cadrul termenelor-limită prevăzute de lege sau de instanță, sau dacă o garanție solicitată de instanță nu a fost constituită. Măsurile anticipative, inclusiv cele atipice (cele al căror conținut nu este stabilit de lege, ci de instanță, în conformitate cu articolul 700 din Codul de Procedură Civilă), chiar și în cazul în care nu pot să devină parte din hotărârea definitivă, continuă să producă efecte chiar dacă acțiunea principală nu este inițiată sau este inițiată, dar, ulterior, este întreruptă.

4 Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse?

Deciziile privind măsurile intermediare, indiferent dacă admit sau resping cererea, pot să fie atacate (articolul 669-b.), în temeiul faptului că au vicii sau prin prezentarea la curtea de apel a unor circumstanțe suplimentare și temeiuri care nu au fost incluse în cererea inițială.


Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Ultima actualizare: 09/01/2018