Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Măsuri preventive şi provizorii - România

1 Care sunt diferitele tipuri de măsuri?

Măsurile asigurătorii sunt sechestrul asigurător şi judiciar, precum şi poprirea asigurătorie. Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale de indisponibilizare şi conservare dispuse de instanţă asupra patrimoniului debitorului în scopul împiedicării părţii adverse ca să distrugă/înstrăineze bunurile sau să îşi diminueze activul patrimonial.

Sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul va obţine un titlu executoriu. Codul de procedură civilă conţine o serie de dispoziţii speciale referitoare la procedura înfiinţării sechestrului asigurător al navelor civile.

Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor prin încredinţarea pazei acestora unui administrator-sechestru.

Sechestrul judiciar poate fi înfiinţat ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa de judecată putând să încuviinţeze punerea sub sechestru judiciar a bunului.

Poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană.

Poprirea executorie este forma executării silite indirecte prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile.

Unele hotărâri ale primei instanţe sunt executorii provizorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, dreptului de a avea legături personale cu minorul şi locuinţei minorului; plata salariilor, sumele cuvenite şomerilor; despăgubiri pentru accidente de muncă; rente, obligaţii de întreţinere, alocaţie pentru copii şi pensii; despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii; reparaţii grabnice; punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului; cereri privitoare la posesie; hotărârile pronunţate în temeiul recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclamantului etc. Executarea acestor hotărârilor are caracter provizoriu.

Instanţa poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri.

În cazul asigurării probelor, oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe.

2 Care sunt condiţiile în care se pot dispune asemenea măsuri?

2.1 Procedura

În cazul sechestrului şi popririi asigurătorii este necesară o hotărâre care să încuviinţeze măsura de indisponibilizare a bunurilor sau sumelor urmăribile ale debitorului. Măsurile pot fi luate numai de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă (sechestrul judiciar, poprire asigurătorie) sau de cea care judecă în primă instanţă ori de la locul unde se află bunul (sechestrul judiciar). Asistarea de către un avocat nu este obligatorie în aceste proceduri speciale. Aducerea la îndeplinire a hotărârilor privind sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie se face prin executor judecătoresc. Administratorul-sechestru poate putea face toate actele de conservare şi administrare,  încasa orice venituri şi sume datorate şi plăti datorii cu caracter curent şi cele constatate prin titlu executoriu. Costurile previzibile sunt doar cele privind taxele judiciare de timbru, care potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbre sunt de 100 lei pentru cereri legate de măsurile asigurătorii, respectiv 1000 lei, pentru cererile de sechestru privind nave şi aeronave. Creditorul poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă. Dacă creanţa creditorului nu este constatată în scris, cuantumul cauţiunii este fixat de lege, la jumătate din valoarea reclamată.

Poprirea executorie se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul/sediul debitorul ori terţul poprit sau, în cazul conturilor bancare, de la domiciliul/sediul debitorului ori de la sediul principal/secundar al instituţiei de credit.

În cazul executării provizorii, cererea se va putea face în scris, precum şi verbal în instanţă până la închiderea dezbaterilor. Instanţa poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor. În aceste cazuri, instanţa îl va putea obliga pe creditor la plata unei cauţiuni.

În cazul asigurării probelor, cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar, în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă. Partea va arăta în cerere probele, faptele pe care vrea să le dovedească şi motivele care fac necesară asigurarea acestora sau acordul părţii adverse.

2.2 Principalele condiţii

În cazul sechestrului şi popririi asigurătorii, existenţa unui proces pendinte este necesară. În cazul sechestrului  judiciar, măsura se poate lua şi dacă nu există un proces pendinte. Creditorul care nu are titlu executoriu poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător sau popririi asigurătorii dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată.

În cazuri urgente, cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra unei nave se poate face chiar şi înaintea introducerii acţiunii de fond.

Instanţa de judecată poate să încuviinţeze punerea sub sechestru judiciar sau poprirea asigurătorie dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv şi există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună.

Se va putea încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără să fie declanşat un proces pe fond asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa; asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras/distrus/alterat de posesor; asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive că debitorul se va sustrage de la urmărirea silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.

Instanţa decide asupra cererii de sechestru asigurător/poprire asigurătorie de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând, după caz, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta.  Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar, în cazul bunurilor imobile, se va proceda la înscrierea în cartea funciară.

Nu există o cerinţă referitoare la caracterul urgent al cererii însă, pentru creditor, există posibilitatea de a arăta că hotărârea nu va fi executată din cauza ridicării/risipirii bunurilor debitorului, în cazul sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii, chiar dacă creanţa nu este exigibilă.

Poprirea executorie se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane, împreună cu încheierea de încuviinţare a executării. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul. În adresa de înfiinţare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

În cazul asigurării probelor, condiţia este pericolul ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, În cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu există urgenţă. Instanţa va dispune citarea părţilor şi va comunica părţii adverse copie de pe cerere. Instanţa va soluţiona cererea în camera de consiliu, prin încheiere. În caz de pericol în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor

3 Care este obiectul şi natura măsurilor de acest fel?

3.1 Ce tipuri de bunuri pot face obiectul unor asemenea măsuri?

Pot face obiectul popririi asigurătorii conturile bancare, bunuri incorporale, titluri de valoare etc.

Pot face obiectul sechestrului asigurător bunurile mobile corporale, mijloace de transport înregistrate, imobilele etc.

Pot face obiectul sechestrului judiciar imobilele, bunurile mobile etc.

Pot face obiectul popririi executorii sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale.

3.2 Care sunt efectele măsurilor de acest fel?

În cazul sechestrului şi popririi asigurătorii, valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.

Măsura sechestrului asigurător asupra navelor se aduce la îndeplinire prin imobilizarea navei de către căpitănia portului unde aceasta se află. În acest caz, căpitănia portului nu va elibera documentele necesare navigaţiei şi nu va admite plecarea navei din port sau radă.

Sancţiunea amenzii există doar dacă reclamantul obţine cu rea – credinţă o măsură asigurătorie păgubitoare pentru pârât. Pârâtul/debitorul poate fi sancţionat penal pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

Dacă debitorul depune o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea de ridicare se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere.

De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.

În ceea ce priveşte poprirea executorie, din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. În cazul când creanţa poprită este garantată cu ipotecă sau cu altă garanţie reală, creditorul popritor va fi în drept să ceară ca poprirea să fie înscrisă în cartea funciară sau în alte registre de publicitate.

3.3 Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

În cazul sechestrului şi popririi asigurătorii, prin hotărârea instanţei pot fi fixate termene care nu vizează durata măsurii dispuse de instanţă (un exemplu în aceste sens este termenul până la care creditorul trebuie să depună cauţiunea, sub sancţiunea ridicării sechestrului).

Măsura este valabilă până la judecarea cererii de ridicare a sechestrului dacă cererea a fost respinsă, perimată sau anulată, sau în caz de admitere a cererii până la executarea hotărârii ori până la darea unor garanţii îndestulătoare de către debitor.

Apelul se judecă întotdeauna cu citarea părţilor.

În cazul popririi executorii, din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.

În termen de 5 zile de la comunicarea popririi sau de la scadenţa sumelor datorate în viitor, terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite. Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate.

Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi. Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi. Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau, la data înfiinţării ei, în mâinile terţului poprit, instanţa va hotărî vânzarea lor.

În cazul asigurării probelor, probele asigurate vor fi cercetate de instanţă, la judecarea procesului, sub raportul admisibilităţii şi concludenței lor. Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor. Cheltuielile făcute cu administrarea probelor vor fi ţinute în seamă de instanţa care judecă pricina în fond.

4 Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse?

În cazul sechestrului şi popririi asigurătorii, încheierea este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare sau comunicare, după cum judecata a avut loc cu sau fără citarea părţilor, la instanţa ierarhic superioară. Dacă competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul. Efectul acestor căi de atac este fie ridicarea, fie menţinerea măsurii asigurătorii. Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului/popririi cel interesat va putea face contestaţie la executare.

În cazul popririi executorii, hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea. După validarea popririi, terţul poprit va proceda la consemnarea sau plata, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare.

În cazul executării provizorii, dacă cererea a fost respinsă de prima instanţă, ea poate fi făcută din nou în apel. Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel. Până la soluţionarea cererii de suspendare, executarea va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului.

În cazul asigurării probelor, încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea de respingere poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Administrarea probei ce trebuie asigurată va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va fixa în acest scop. Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.


Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Ultima actualizare: 09/09/2014