Deplasarea/Stabilirea legală în altă țară împreună cu copiii

1 În ce împrejurări poate un părinte să deplaseze în mod licit copilul în alt stat membru, fără consimţământul celuilalt părinte?

Secțiunea 30 din Legea privind copiii din 2009 permite unei persoane care dispune de o decizie privind reședința referitoare la copil să scoată copilul din Gibraltar pentru o perioadă mai scurtă de o lună.

Dacă nu există în vigoare nicio decizie privind reședința, un părinte având răspundere părintească exclusivă poate să scoată copilul din Gibraltar în mod legal fără permisiunea celuilalt părinte. Cu toate acestea, celălalt părinte, care nu are responsabilitate părintească, poate împiedica scoaterea copilului din jurisdicția respectivă solicitând instanței să emită un ordin de interdicție în acest sens (prohibited steps order).

2 În ce condiţii este necesar consimţământul celuilalt părinte pentru a deplasa copilul în alt stat membru?

Secțiunea 30 din Legea privind copiii din 2009 prevede că în cazul în care este în vigoare o decizie privind reședința referitoare la un copil, nimeni nu poate să scoată copilul din Gibraltar (decât pentru o perioadă de până la o lună) fără consimțământul scris al persoanei care are răspunderea părintească față de copil sau fără permisiunea instanței.

În plus, secțiunea 184 din Legea privind infracțiunile din 2011 prevede că un părinte (și anumite alte persoane, printre care se numără o persoană care este tutorele copilului, o persoană în favoarea căreia există în vigoare o decizie privind reședința referitoare la un copil sau o persoană care are custodia copilului) comite o infracțiune (răpirea unui copil) dacă ia sau trimite un copil în afara Gibraltarului fără consimțământul adecvat (ceea ce poate însemna consimțământul mamei sau al tatălui copilului, dacă aceștia au răspundere părintească, sau consimțământul anumitor altor persoane menționate mai sus).

Dacă nu este în vigoare nicio decizie privind reședința, dar există mai mult de o persoană care are răspundere părintească pentru copil, nicio persoană cu răspundere părintească pentru copilul respectiv nu are voie să scoată copilul din Gibraltar fără consimțământul celorlalți titulari ai răspunderii părintești sau fără permisiunea instanței.

3 Dacă celălalt părinte nu este de acord cu deplasarea copilului în alt stat, cu toate că acest lucru este necesar, cum poate fi copilul deplasat în mod legal în alt stat membru?

Un părinte care este beneficiarul unei decizii privind reședința referitoare la un copil și care dorește să scoată copilul permanent din Gibraltar poate să plece în mod legal cu copilul fără intervenția instanței dacă are consimțământul scris al celuilalt părinte care are răspundere părintească sau al oricărei alte persoane cu răspundere părintească. Dacă consimțământul este refuzat, va trebui formulată o cerere în instanță pentru a obține permisiunea de a scoate copilul din Gibraltar cu titlu permanent (secțiunea 30 din Legea privind copiii din 2009).

Factorul capital și determinant în cazurile de mutare în altă țară va fi întotdeauna bunăstarea copilului. Înainte de a pronunța o hotărâre independentă, judecătorii vor ține cont de toate informațiile pe care le au la dispoziție. Aceștia vor urmări în primul rând luarea unor decizii care să fie în interesul superior al copilului în cauză.

În plus, în cazul în care nu există o decizie privind reședința, persoana care are răspunderea părintească pentru copil și care dorește să scoată copilul permanent din Gibraltar trebuie să solicită permisiunea instanței dacă orice altă persoană cu răspundere părintească refuză să își dea consimțământul.

4 Se aplică aceleaşi norme pentru deplasarea temporară (de exemplu, asistenţă medicală, vacanţă etc.) şi pentru cea definitivă? Dacă există, vă rugăm să furnizaţi formularele de consimţământ relevante.

Răspunsul la întrebarea 1 de mai sus descrie dispozițiile aplicabile scoaterii legale din Gibraltar a unui copil pentru o perioadă de mai puțin de o lună. O persoană care dispune de o decizie de reședință în favoarea copilului poate scoate copilul din țară pentru o perioadă mai mică de o lună și, prin urmare, nu are nevoie de permisiunea celuilalt părinte pentru a merge cu copilul în vacanță.