Zatvori

BETA VERZIJA PORTALA SADA JE DOSTUPNA!

Posjetite BETA verziju europskog portala e-pravosuđe i pošaljite nam povratne informacije!

 
 

Navigacijski put

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Dreptul statului membru - Ungaria

Ova je stranica strojno prevedena i njezina kvaliteta nije zajamčena.

Kvaliteta ovog prijevoda ocijenjena je kao: nepouzdana

Smatrate li ovaj prijevod korisnim?

Această pagină conține informații despre sistemul juridic din Ungaria.


Surse juridice

I. ierarhie legislativă

1 Drept fundamental

Legea fundamentală (Legea fundamentală a Ungariei, promulgată la 25 aprilie 2011) este situată în vârful ierarhiei legislative din Ungaria, iar orice altă lege trebuie să fie compatibilă cu aceasta. Legea fundamentală a fost adoptată de Adunarea Națională, iar o modificare necesită o majoritate de două treimi din voturile tuturor membrilor Adunării [articolul S alineatul (2) din Legea fundamentală].

Legea fundamentală și dispozițiile tranzitorii ale acesteia (Dispoziții tranzitorii din Legea fundamentală a Ungariei, promulgate la 31 decembrie 2011) au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012.

Legea fundamentală a Ungariei cuprinde 6 părți: În preambulul la titlul național Hitoliki, precum și în partea A a Constituției (articolul A-U), a libertății și a responsabilității (articolul I-XXXI), a statului (articolul 54-1), a Ordinului special și a Dispoziții finale și diverse.

Secțiunea „fundație” cuprinde dispoziții generale și prevede următoarele:

  • forma guvernului;
  • principiile fundamentale ale funcționării statului;
  • transferul anumitor competențe către Uniunea Europeană,
  • Capitalul și entitățile administrative regionale din Ungaria,
  • dispozițiile-cheie privind cetățenia maghiară și modalitatea de obținere a acesteia,
  • Limba oficială a Ungariei, stema, pavilionul, imnul național, sărbători naționale și moneda oficială;
  • Legea fundamentală în sistemul juridic maghiar, și anume Legea fundamentală este fundamentul sistemului juridic al Ungariei;
  • procedura de adoptare și modificare a Legii fundamentale,
  • tipurile de legislație maghiară,
  • o serie de principii fundamentale, printre care:
    • interdicția de sechestrare și de exercitare a puterii prin forță,
    • responsabilitatea pentru soarta maghiarilor care trăiesc dincolo de granițele Ungariei,
    • cooperarea în vederea instituirii unității europene;
    • protecția instituției căsătoriei,
    • asigurarea condițiilor pentru o concurență loială,
    • principiul unei gestiuni bugetare echilibrate, transparente și sustenabile;
    • obligația de a proteja și de a susține resursele naturale;
    • crearea și menținerea păcii și securității și depunerea de eforturi pentru a coopera cu toate națiunile și țările lumii pentru a realiza dezvoltarea durabilă a umanității.

Secțiunea „Libertate și responsabilitate” stabilește drepturile și obligațiile fundamentale. Acesta este recunoscut ca drept fundamental, printre altele:

  • dreptul la viață și la demnitate umană,
  • interzicerea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante, a sclaviei și a traficului de ființe umane;
  • interzicerea tuturor practicilor care vizează eugenii, orice utilizare a corpului uman sau a oricăreia dintre componentele acestuia pentru câștiguri financiare, precum și clonarea umană;
  • dreptul la libertate și la siguranță personală, precum și dispoziții care să garanteze că nimeni nu este privat de libertate,
  • dreptul la liberă circulație și dreptul de a alege reședința în mod liber,
  • dreptul la viață privată și de familie,
  • dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul de acces la datele de interes public;
  • dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie,
  • dreptul la întrunire pașnică,
  • dreptul la libertatea de exprimare,
  • dreptul de a participa la viața culturală,
  • dreptul de a alege liber munca, profesia și activitatea antreprenorială;
  • dreptul de proprietate;
  • interdicția privind expulzarea cetățenilor maghiari de pe teritoriul Ungariei;
  • azil
  • egalitatea în fața legii;
  • nediscriminarea,
  • interzicerea muncii copiilor,
  • dreptul la un mediu sănătos,
  • dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile membrilor Adunării Naționale, ale reprezentanților locali și ale primarilor, precum și ale deputaților în Parlamentul European;
  • dreptul de a obține administrarea afacerilor de către autorități în mod imparțial, echitabil și rezonabil în timp util;
  • dreptul fiecărui cetățean maghiar să fie protejat de Ungaria în timpul șederii sale în străinătate;
  • Legea fundamentală definește, de asemenea, cetățeniile și principalele drepturi ale persoanelor care fac obiectul urmăririi penale.

Conform Legii fundamentale, Ungaria se străduiește, printre altele:

  • asigurarea securității sociale pentru toți cetățenii săi;
  • să ofere fiecărei persoane locuințe decente și acces la serviciile publice.

Legea fundamentală stabilește, de asemenea, anumite obligații, și anume:

  • obligația de a contribui la satisfacerea nevoilor comune (egalitate de tratament fiscal);
  • obligația cetățenilor maghiari de a-și apăra țara.

Partea C a Legii fundamentale stabilește normele de bază pentru demnitarii publici și instituțiile majore din țară, stabilind statutul juridic și responsabilitățile:

  • Adunarea Națională,
  • președintele Republicii,
  • guvernul
  • organismele de reglementare autonome;
  • Curtea Constituțională
  • serviciile judiciare și de urmărire penală;
  • comisarul pentru drepturi fundamentale,
  • administrațiile locale,
  • Banca Națională a Ungariei,
  • Oficiul Național de Audit;
  • forțele armate maghiare,
  • poliția și serviciile naționale de securitate;
  • referendumurile naționale.

Partea A a Legii fundamentale, ordinea juridică specială, cuprinde starea de urgență, starea de urgență, situația apărării preventive, a terorismului, a atacurilor neașteptate și a situațiilor de urgență.

2 Lege

În Ungaria, actele legislative sunt adoptate de Adunarea Națională. În conformitate cu Legea fundamentală, normele privind drepturile și obligațiile fundamentale sunt stabilite prin acte. Parlamentul adoptă legile printr-un vot cu majoritate simplă (mai mult de jumătate dintre membrii prezenți), cu excepția așa-numitelor legi cardinale definite de Legea fundamentală, a căror adoptare și modificare necesită o majoritate de două treimi din voturile membrilor prezenți.

În conformitate cu Legea fundamentală din Legea fundamentală, se aplică, de exemplu, cetățeniei, bisericilor, drepturilor minorităților naționale care locuiesc în Ungaria, statutului juridic și remunerării membrilor Adunării Naționale și ale președintelui republicii, Curții Constituționale, guvernelor locale, normelor detaliate privind utilizarea stemei și a drapelului și dispozițiile privind decorațiile de stat.

În conformitate cu Legea fundamentală, autorizația de a recunoaște caracterul obligatoriu al tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene și de modificare a tratatelor, declararea stării de război, încheierea păcii și declararea unui stat de ordine juridică specială necesită o majoritate de două treimi din voturile tuturor membrilor Adunării Naționale.

Înainte de adoptarea Legii XXXI din 1989 privind modificarea Constituției, Consiliul prezidențial al Ungariei a fost autorizat să emită acte cu putere de lege. Din punctul de vedere al ierarhiei legislative, actele cu putere de decret încă în vigoare se califică drept reglementări la același nivel ca legile.

3 Regulamente

Legea fundamentală recunoaște decretele guvernamentale, decretele ministeriale, decretele ministeriale, decretele guvernatorului Băncii Naționale a Ungariei, decretele de către șefii organismelor de reglementare autonome și decretele guvernamentale locale. Într-o stare de criză națională, Consiliul Național de Apărare și, într-o stare de urgență, președintele republicii pot, de asemenea, emite decrete.

3.1 Decretele Guvernului

Competența guvernului de a adopta decrete poate fi fie originală, fie legală. Competența inițială este definită la articolul 15 alineatul (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia guvernul, acționând în limitele atribuțiilor sale, poate emite decrete cu privire la aspecte care nu sunt reglementate prin lege. Niciun decret al guvernului nu intră în conflict cu niciun act. Acest lucru nu limitează competențele Adunării Naționale, care poate lua în considerare orice domeniu de reglementare aflat sub autoritatea sa.

În conformitate cu Legea fundamentală și Legea CXXX din 2010 privind legislația, guvernul poate, prin intermediul unei autorități juridice explicite, să adopte decrete de punere în aplicare. În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Legea privind legislația, împuternicirea și obiectul și cadrul delegării de competențe trebuie specificate în autorizația de adoptare a legislației de punere în aplicare. Titularul poate să nu aducă o autoritate legislativă unei alte părți.

3.2 Decretele Primului Ministru

Potrivit Legii fundamentale, un decret poate fi emis și de prim-ministru, de exemplu prin decret al viceprim-ministrului prin intermediul unui regulament, ordinul prim-ministrului este situat la același nivel ca și decretul ministerial din ierarhia izvoarelor de drept.

3.3 Decretele ministeriale

Decretele ministeriale sunt clasate sub decretele guvernamentale în ierarhia legislației. În conformitate cu Legea fundamentală, miniștrii adoptă decrete prin lege sau printr-un decret guvernamental (emis în cadrul competenței legislative inițiale), independent sau de comun acord cu orice alt ministru; aceste decrete nu pot intra în conflict cu nicio lege, decret guvernamental sau decret al Guvernatorului Băncii Naționale a Ungariei.

3.4 Decretele Guvernatorului Băncii Naționale a Ungariei

Acționând în limitele competenței sale, definită printr-o lege cardinală, guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei poate emite decrete prin autorizare legală, care nu pot intra în conflict cu nicio lege.

3.5 Decrete ale șefilor organismelor de reglementare autonome

În conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Legea fundamentală, acționând în limitele competenței lor, definită printr-o lege organică, șefii organismelor de reglementare autonome emit decrete prin autorizare legală, care nu pot intra în conflict cu nicio lege, decret guvernamental, decret ministerial, decret ministerial sau cu un decret al Guvernatorului Băncii Naționale a Ungariei.

3.6 Decretele guvernării locale

În conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din Legea fundamentală, acționând în limitele competențelor lor, autoritățile locale pot adopta decrete locale pentru a reglementa relațiile sociale locale care nu sunt reglementate de o lege sau de autoritatea unei legi. Ordonanțele locale nu pot intra în conflict cu nicio altă legislație.

Normele detaliate privind decretele care urmează să fie adoptate de organismele reprezentative ale administrației locale sunt prevăzute în Legea CLXXXIX din 2011 privind autoritățile locale din Ungaria.

4 Acordurile internaționale și principiile fundamentale ale dreptului internațional

Guvernul Ungariei poate încheia acorduri internaționale cu alte state/guverne ale altor state. În Ungaria, relația dintre acordurile internaționale și dreptul intern se bazează pe un sistem dualist; cu alte cuvinte, acordurile internaționale devin parte a dreptului intern prin promulgarea lor prin reglementări legale.

Principiile dreptului internațional

În conformitate cu articolul Q alineatul (3) din Legea fundamentală, Ungaria acceptă normele general recunoscute de drept internațional. Dreptul internațional cutumiar și principiile generale ale dreptului internațional devin parte a dreptului intern, fără a fi nevoie de transformare.

II — Alte izvoare de drept adoptate într-un sens mai larg și care nu se califică drept legislație

1 Instrumente juridice ale administrației de stat

Sistemul juridic maghiar include instrumente juridice ale administrației de stat care, deși conțin dispoziții normative, nu se califică drept legislație. Legea privind legislația (Legea CXXX din 2010) definește două tipuri de instrumente juridice ale administrației de stat: decizii normative și ordine normative. Acestea sunt norme de conduită care nu sunt, în general, obligatorii, adică nu sunt obligatorii pentru fiecare persoană. acestea sunt simple dispoziții interne, norme organizaționale și operaționale referitoare exclusiv la emitent sau la organisme subordonate sau persoane. Deciziile normative și ordonanțele nu pot determina drepturile și obligațiile cetățenilor. Instrumentele juridice ale administrației de stat nu pot intra în conflict cu alte acte legislative și nu pot repeta dispozițiile legislative.

În conformitate cu Legea privind legislația anterioară (Legea XI din 1987), comunicările statistice și orientările juridice s-au calificat, de asemenea, drept izvoare de drept (cunoscute sub numele de alte instrumente juridice de guvernanță) care nu se califică drept legislație. Legea privind noua legislație nu mai menționează acest lucru. cu toate acestea, orientările juridice au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a noii legi (la 1 ianuarie 2011), instrumentele statistice emise înainte de această dată rămân în vigoare până la abrogarea acestora. (mesajele statistice emise de președintele Oficiului Central de Statistică conțin dispoziții obligatorii din punct de vedere juridic care constau exclusiv în concepte statistice, metode, clasificări, liste și numere).

1.1 Decizii normative

În deciziile normative, Adunarea Națională, guvernul și alte organisme administrative centrale, Curtea Constituțională și Consiliul pentru buget pot să își stabilească propria organizare și funcționare, precum și activitățile și programele de acțiune.

Organismele reprezentative ale administrației locale pot, de asemenea, să își stabilească propriile activități și cele ale organismelor conduse de acestea, precum și programele lor de acțiune și organizarea și funcționarea organismelor conduse de aceștia în deciziile normative. În mod similar, organul reprezentativ al autoguvernelor naționale poate să își stabilească propria organizare și funcționare, precum și activitățile și programele de acțiune, precum și cele ale organismelor conduse de aceștia în deciziile normative.

1.2 Hotărâri normative

În sfera lor de competență și în conformitate cu legislația, președintele republicii, prim-ministrul, șeful organelor administrative centrale (cu excepția guvernului), președintele Oficiului judiciar național, procurorul suprem, comisarul pentru drepturi fundamentale, guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei, președintele Oficiului Național de Audit, șeful Biroului guvernamental metropolitan sau județean, primarii și grefierii generali pot stabili organizarea, funcționarea și activitățile organismelor conduse, administrate sau supravegheate de aceștia în ordine.

În plus, Adunarea Națională, președintele republicii, Curtea Constituțională, comisarul pentru drepturi fundamentale, organismele de reglementare autonome, cabinetul prim-ministrului și șeful de organizare a ministerului pot emite ordine normative obligatorii pentru personalul organizației.

2 Deciziile Curții Constituționale

Deciziile Curții Constituționale joacă un rol important în sistemul legislativ maghiar.

În conformitate cu Legea CLI din 2011 privind Curtea Constituțională, sarcinile Curții Constituționale sunt următoarele:

  • examinarea ex post a conformității legislației cu Legea fundamentală (procedura de revizuire ex post);
  • Reexaminarea (preventivă) a conformității actelor adoptate, dar care nu au fost încă promulgate și a anumitor dispoziții ale tratatelor internaționale cu Legea fundamentală;
  • examinarea individuală la cererea unui judecător: în cazul în care, în cursul audierii, un judecător trebuie să aplice un act legislativ pe care îl consideră neconstituțional sau pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional, acesta trebuie să suspende procedura și să solicite Curții Constituționale să constate că actul legislativ sau dispoziția legislativă este neconstituțională și interzice aplicarea actului legislativ;
  • pronunțarea unor hotărâri privind plângerile constituționale întemeiate pe încălcarea drepturilor garantate de Legea fundamentală: persoana sau organizația implicată în fiecare caz în parte poate depune o plângere constituțională în cazul în care dreptul său garantat prin Legea fundamentală este încălcat ca urmare a punerii în aplicare a legislației neconstituționale în procedurile judiciare cu privire la cazul respectiv și a epuizat toate căile de atac sau nu are niciun drept de recurs;
  • examinarea oricărui act legislativ pentru a intra în conflict cu orice acord internațional;
  • încetarea omisiunilor legislative din partea legiuitorului care intră în conflict cu Legea fundamentală;
  • soluționarea anumitor conflicte de competență între organismele de stat sau între administrațiile locale și alte organisme ale statului;
  • interpretarea dispozițiilor Legii fundamentale;
  • proceduri diverse, care intră în sfera sa de competență în conformitate cu dispozițiile legale.

Curtea Constituțională prezintă în detaliu motivele care stau la baza deciziilor sale. Hotărârile Curții Constituționale nu pot fi contestate și sunt obligatorii pentru toți.

3 Jurisprudența instanțelor

Pentru a asigura aplicarea uniformă a legii și a responsabilității pentru furnizarea de consiliere juridică în fața instanțelor inferioare, Curtea Supremă din Ungaria, Curia (înainte de 1 ianuarie 2012: Curtea Supremă) stabilește o decizie privind uniformitatea juridică și emite o decizie de principiu.

Poate fi inițiată o procedură judiciară de uniformizare judiciară în cazul în care dezvoltarea și uniformitatea practicii judiciare necesită adoptarea unei decizii de uniformitate a sistemului judiciar în principiu și în cazul în care o cameră a Curia se abate de la decizia luată de o altă cameră a Curia. O decizie privind uniformitatea legii este obligatorie pentru instanțe.

Deciziile de principiu provin din practica camerelor jurisdicționale ale Curții Supreme și, de asemenea, de promovare a uniformității pedepselor.

Hotărârile pronunțate pentru a asigura uniformitatea în drept și în deciziile de principiu sunt publicate în Monitorul Oficial al Curții Supreme.

III. Domeniul de aplicare al legislației

Domeniul de aplicare geografic al aplicării legislației se extinde la teritoriul Ungariei, în timp ce decretele guvernamentale locale se extind la domeniul administrativ al administrației locale. Domeniul de aplicare personal al legislației se extinde la persoane fizice, persoane juridice și organizații fără personalitate juridică pe teritoriul Ungariei, la cetățeni maghiari în afara teritoriului Ungariei, iar în cazul decretelor guvernamentale locale persoanelor fizice, persoanelor juridice și organizațiilor fără personalitate juridică în domeniul administrației locale.

Legea privind legislația interzice valabilitatea retroactivă, precizând că un act legislativ nu poate să stabilească obligații sau să le facă mai oneroase, să retragă sau să restricționeze drepturile sau să declare fapta ilegală în perioada anterioară intrării sale în vigoare.

Legislația trebuie să stabilească întotdeauna data intrării sale în vigoare, astfel încât să existe suficient timp pentru pregătirea cererii sale.

Legislația și regulamentele de punere în aplicare a acesteia trebuie să intre în vigoare în același timp. Un act legislativ (sau o dispoziție legislativă) își pierde valabilitatea dacă este abrogat sau — în cazul în care conține numai dispoziții de modificare sau abrogare — în temeiul Legii privind legislația.

IV. Baze de date legale

În Ungaria, Monitorul Oficial este Linkul se deschide într-o fereastră nouăMagyar Közlöny, care este publicată în formă electronică și al cărei text trebuie considerat autentic.

Monitorul Oficial conține legislația maghiară (cu excepția decretelor guvernamentale locale), inclusiv:

  • ordinele și deciziile Curții Constituționale, care trebuie publicate în Monitorul Oficial în conformitate cu dispozițiile legale sau în baza unei hotărâri a Curții Constituționale;
  • deciziile Adunării Naționale;
  • hotărâri judecătorești uniforme ale Curții de Justiție („Curia”);
  • avizele Comitetului electoral național;
  • Anexaure, inclusiv colectarea deciziilor;
  • raportul oficial.

Linkul se deschide într-o fereastră nouăBaza de date a legislației naționale conține toate actele legislative (cu excepția decretelor guvernamentale locale) și instrumentele juridice ale administrației de stat în vigoare la data căutării. Acestea sunt prezentate într-o versiune consolidată, împreună cu modificările și alte modificări.

Puteți căuta aceste informații după titlu și număr și puteți căuta, de asemenea, textul.

Accesul la aceste baze de date este gratuit și nu se aplică nicio restricție.

Linkuri conexe

Linkul se deschide într-o fereastră nouăMonitorul Oficial al căror nume este autentic în format electronic

Linkul se deschide într-o fereastră nouăBaza de date a legislației naționale


Această pagină este o versiune realizată cu ajutorul instrumentului de traducere automată. Proprietarul acestei pagini nu își asumă nicio răspundere cu privire la calitatea traducerii.

Ultima actualizare: 23/10/2019