Închide

VERSIUNEA BETA A PORTALULUI ESTE ACUM DISPONIBILĂ!

Accesați versiunea BETA a portalului european e-justiție și spuneți-ne cum vi se pare!

 
 

Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Dreptul statului membru - Ungaria

NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini maghiară a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.

Această pagină vă oferă informații privind sistemul juridic din Ungaria


Izvoare de drept

I. Ierarhia normativă

1. Legea fundamentală

Legea fundamentală (Legea fundamentală a Ungariei, publicată la 25 aprilie 2011) reprezintă vârful piramidei normative în Ungaria și orice alte acte normative trebuie să fie compatibile cu aceasta. Legea fundamentală a fost adoptată de către Adunarea națională și poate fi modificată prin votul a două treimi din totalul membrilor Adunării [articolul S (2) din Legea fundamentală].

Legea fundamentală și dispozițiile tranzitorii (Dispozițiile tranzitorii ale Legii fundamentale din Ungaria, publicate la 31 decembrie 2011) au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012.

Legea fundamentală a Ungariei are șase secțiuni: un preambul intitulat Declarația națională, precum și secțiunile intitulate Principii fundamentale (articolele A — T), Libertate și responsabilitate (articolele I-XXXI), Statul (articolele 1-54), Ordinea juridică specială și Dispoziții finale.

Secțiunea intitulată Principii fundamentale include dispoziții generale și prevede:

  • forma de guvernare;
  • principiile fundamentale ale funcționării statului;
  • transferul anumitor competențe către Uniunea Europeană;
  • capitala și entitățile administrativ-teritoriale ale Ungariei;
  • principalele dispoziții privind cetățenia maghiară și condițiile de dobândire ale acesteia;
  • limba oficială, stema, drapelul, imnul național, sărbătorile naționale și moneda oficială;
  • locul Legii fundamentale în sistemul juridic din Ungaria, și anume Legea fundamentală este piatra de temelie a acestuia;
  • procedura de adoptare și de modificare a Legii fundamentale;
  • tipurile de legi din Ungaria;
  • un număr de principii fundamentale, printre care:
    • interdicția luării și exercitării puterii prin forță;
    • responsabilitatea pentru soarta maghiarilor care locuiesc în afara granițelor Ungariei;
    • participarea la construcția Uniunii Europene;
    • protecția instituției căsătoriei;
    • garantarea condițiilor de concurență loială;
    • principiul unei gestiuni bugetare echilibrate, transparente și durabile;
    • obligația de a proteja și de a prezerva resursele naturale;
    • crearea și menținerea păcii și a securității și depunerea eforturilor în vederea cooperării cu toate națiunile și țările lumii pentru a atinge dezvoltarea durabilă a umanității.

Secțiunea intitulată Libertate și responsabilitate stabilește drepturile și obligațiile fundamentale. Următoarele (printre altele) sunt recunoscute ca drepturi fundamentale:

  • dreptul la viață și la demnitate umană;
  • interzicerea torturii, a oricăror tratamente sau pedepse inumane sau degradante, a sclaviei și a traficului de ființe umane;
  • interzicerea tuturor practicilor de selecționare a unui anumit tip de persoane, a utilizării corpului uman sau a organelor sale pentru un câștig financiar și a clonării umane;
  • dreptul la libertatea și siguranța personală și dispoziții care garantează că nimeni nu este privat de libertate;
  • dreptul la libera circulație și ședere, dreptul la libera alegere a reședinței;
  • dreptul la viața privată și de familie;
  • dreptul la protecția datelor cu caracter personal și accesul la informațiile de interes public;
  • dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie;
  • dreptul la întrunire pașnică;
  • dreptul la libertatea de exprimare;
  • dreptul de a participa la viața culturală;
  • dreptul de a alege locul de muncă, activitatea profesională și activitățile antreprenoriale;
  • dreptul la proprietate;
  • interzicerea expulzării cetățenilor maghiari de pe teritoriul Ungariei;
  • dreptul la azil;
  • egalitatea în fața legii;
  • nediscriminarea;
  • interzicerea muncii de către copii;
  • dreptul la un mediu sănătos;
  • dreptul de a alege și de a fi ales în alegerile parlamentare, naționale și europene, și locale;
  • dreptul de a avea parte de o soluționare a problemelor imparțială, echitabilă și într-un timp rezonabil de către autorități;
  • dreptul fiecărui cetățean maghiar de a fi protejat de Ungaria pe durata șederii în străinătate;
  • Legea fundamentală definește și naționalitățile și principalele drepturi ale persoanelor care fac obiectul urmăririi penale.

Conform Legii fundamentale, Ungaria face eforturi, printre altele, pentru:

  • a oferi securitate socială tuturor cetățenilor săi;
  • a oferi fiecărei persoane o locuință decentă și accesul liber la serviciile publice.

Legea fundamentală stabilește, de asemenea, diferite obligații, și anume:

  • obligația de a contribui la satisfacerea nevoilor comune (tratament fiscal echitabil);
  • obligația cetățenilor maghiari de a-și apăra țara.

Secțiunea ale Legea fundamentală intitulată Statul conține cele mai importante reguli aplicabile demnitarilor publici și celor mai importante instituții ale țării, stabilind statutul juridic și sarcinile acestora:

  • Adunarea Națională
  • Președintele Republicii
  • Guvernul
  • autorități independente de reglementare
  • Curtea Constituțională
  • Sistemul judiciar și organele de urmărire penală
  • Comisarul pentru drepturi fundamentale
  • administrațiile locale
  • Banca Națională a Ungariei
  • Biroul Național de Audit
  • Forțelor armate ale Ungariei
  • Poliția și serviciile de securitate națională
  • referendumurile naționale.

Secțiune din Legea fundamentală intitulată Ordinea juridică specială conține norme care reglementează starea de urgență și de necesitate, starea de apărare preventivă, atacuri neașteptate și starea de pericol extrem.

2. Legi adoptate de Parlament

În Ungaria, legile sunt adoptate de către Adunarea Națională. Conform Legii Fundamentale, normele privind drepturile și obligațiile fundamentale sunt prevăzute prin lege. Adunarea Națională adoptă legile cu majoritate simplă (peste jumătate din membrii prezenți), cu excepța legilor organice definite de Legea fundamentală, a căror adopție sau modificare necesită votul unei majorități de două treimi din membrii prezenți ai Adunării Națonale.

Conform Legii fundamentale, legile organice reglementează cetățenia, statutul bisericilor, drepturile minorităților naționale care locuiesc în Ungaria, statutul juridic și remunerarea membrilor Adunării Naționale și ale președintelui Republicii, Curtea Constituțională, administrațiile locale, normele detaliate pentru utilizarea stemei sau drapelului, și dispozițiile privind însemnele statului.

Conform Legii fundamentale, următoarele domenii necesită o majoritate de două treimi din numărul total al membrilor Adunării Naționale: autorizația de a recunoaște caracterul obligatoriu al tratatelor fondatoare și de modificare ale Uniunii Europene, declararea stării de război, încheierea păcii și declararea ordinii juridice speciale.

Înainte de adoptarea Legii XXXI din 1989 privind modificarea Constituției, Consiliul Prezidențial din Ungaria a fost autorizat să emită decrete-legi. Din punctul de vedere al ierarhiei legislative, decretele-lege care sunt încă în vigoare sunt considerate ca acte normative de același rang cu legile.

3. Decrete

Legea fundamentală recunoaște decretele emise de guvern, prim-ministru, miniștri, Guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei, conducătorii autorităților independente de reglementare și de organismele locale autonome.

De asemenea, pot să emită decrete Consiliul Național de Apărare - în caz de urgență națională - și președintele Republicii - în caz de necesitate.

3.1. Decrete guvernamentale

Competența guvernului de a adopta decrete poate fi primară sau bazată pe o abilitare legislativă. Competența primară este stabilită la articolul 15 alineatul (3) din Legea fundamentală, care prevede că guvernul poate emite decrete în sfera sa de competență, cu privire la orice aspect care nu este reglementat prin intermediul unei legi. Decretele guvernamentale nu pot fi contrare prevederilor din legi. Aceasta nu restrânge competențele Adunării Naționale, care poate reglementa orice domeniu care intră în sfera sa de competență.

Conform Legii fundamentale și Legii CXXX din 2010 privind legislația, guvernul poate, de asemenea, pe baza unei abilitări legislative specifice, să adopte decrete de punere în aplicare a legilor. În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Legea privind legislația, abilitarea de a emite decrete de punere în aplicare trebuie să specifice emitentul, obiectul și domeniul de aplicare. Titularul abilitării nu poate să cedeze autoritatea legislativă unei alte părți.

3.2. Decrete emise de prim-ministru

Conform Legii fundamentale, prim-ministrul poate emite, de asemenea, decrete, de exemplu, de numire a unui prim-ministru adjunct dintre miniștrii cabinetului său. În ierarhia legislativă, aceste decrete sunt considerate de același rang ca decrete ministeriale.

3.3. Decrete ministeriale

În ierarhia legislativă, decretele ministeriale sunt considerate inferioare decretelor guvernamentale. Conform Legii fundamentale, miniștrii adoptă decrete, în temeiul unei abilitări prin lege sau prin decret guvernamental (emis în sfera lor de competență legislativă originală), fie independent, fie în acord cu un alt ministru; aceste decrete nu pot intra în conflict cu legile, cu decretele guvernamentale sau cu decretele emise de Guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei.

3.4. Decrete emise de Guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei

Pe baza abilitării legislative și în cadrul competenței sale definite prin lege organică, Guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei poate emite decrete, care nu pot fi contrare legilor.

3.5. Decrete emise de autoritățile independente de reglementare

În conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Legea fundamentală, conducătorii autorităților independente de reglementare, în temeiul abilitării legislative și acționând în limitele competențelor lor, definite prin lege organică, pot emite decrete, care nu trebuie să fie contrare legilor, decretelor guvernamentale, decretelor prim-ministrului, decretelor ministeriale sau decretelor Guvernatorului Băncii Naționale a Ungariei.

3.6. Decrete emise de autoritățile locale

În conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din Legea fundamentală, acționând în limitele competențelor de care dispun, autoritățile locale pot adopta decrete municipale pentru a reglementa relațiile sociale locale care nu sunt reglementate prin lege.

Decretele emise de autoritățile locale nu pot fi contrare oricăror alte dispoziții legislative.

Normele detaliate privind decrete care urmează să fie adoptate de organismele reprezentante ale autorităților locale sunt prevăzute în Legea CLXXXIX din 2011 privind a administrațiile locale din Ungaria.

4. Acorduri internaționale și principii fundamentale de drept internațional

Guvernul Ungariei poate încheia acorduri internaționale cu alte state/guverne. În Ungaria, relația dintre acordurile internaționale și legislația internă se bazează pe un sistem dualist: acordurile internaționale devin parte din dreptul intern prin promulgarea acestora într-un act normativ.

Principii de drept internațional

Conform articolul Q punctul (3) din Legea fundamentală, Ungaria acceptă normele de drept recunoscute internațional. Dreptul cutumiar internațional și principiile generale de drept internațional face parte din dreptul intern, fără a fi nevoie de adoptare.

II. Alte izvoare de drept, în sens larg, care nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate legislație

1. Instrumente juridice de drept public

Sistemul juridic din Ungaria include instrumente legislative de drept public care, deși nu conțin dispoziții normative, nu sunt considerate legislație.

Legea privind legislația (Legea CXXX/2010) definește două tipuri de instrumente legislative de drept public: deciziile și circularele normative. Acestea sunt norme de conduită nu au un domeniu de aplicare general obligatoriu, adică nu sunt obligatorii pentru toți subiecții de drept. Acestea sunt simple dispoziții interne, organizaționale și operaționale care se aplică doar organului emitent sau organismelor și persoanelor subordonate acestuia. Deciziile și circularele normative nu pot conferi drepturi sau institui obligații cetățenilor. Instrumentele legislative de drept public nu pot fi contrare altor acte legislative și nu pot repeta dispozițiile legislative ale acestora.

În temeiul legii anterioare privind legislația (Legea XI din 1987), comunicările statistice și orientările juridice erau considerate, de asemenea, izvoare de drept (cunoscute și ca alte instrumente legislative ale administrației publice), fără a fi considerate drept legislație. Noua lege privind legislația nu le mai menționează. Cu toate acestea, întrucât orientările juridice au fost abrogate în momentul în care noua lege a intrat în vigoare (la 1 ianuarie 2011), comunicările statistice emise înainte de această dată rămân în vigoare până la abrogare. (Comunicările statistice sunt emise de Președintele Oficiul central de statistică și conțin dispoziții obligatorii din punct de vedere juridic în materie de termeni statistici, metode, clasificări, liste și cifre.)

1.1. Decizii normative

Deciziile normative pot fi adoptate de Adunarea Națională, de Guvern și de alte organe administrative centrale, de Curtea Constituțională și de Consiliul bugetar, pentru a-și stabili organizarea internă și funcționarea, activitățile și programul operațional.

Organismele reprezentative ale administrației publice locale pot, de asemenea, să își stabilească propriile activități și pe cele ale organismelor aflate în subordinea lor, precum și programele operaționale și organizarea și funcționarea organismelor aflate în subordinea lor, prin decizii normative. În mod similar, organismul reprezentativ al autorităților independente de reglementare își pot stabili modul de organizare și funcționare, activitățile și programele operaționale, precum și pe cele ale organismelor aflate în subordinea lor, prin decizii normative.

1.2. Circulare normative

În sfera lor de competență și în conformitate cu legislația, Președintele Republicii, prim-ministrul, responsabilul organismelor administrative centrale (cu excepția Guvernului), Președintele Oficiului național de justiție, Procurorul General, Comisarul pentru drepturile fundamentale, Guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei, Președintele Curții de Conturi, Directorul Oficiului guvernamental al capitalei sau al unei unități administrativ-teritoriale, primarii și funcționarii din primării pot, prin decizii normative, să își stabilească organizarea, funcționarea, activitățile și programul operațional, precum și pe cele ale organismelor aflate în subordinea lor.

În plus, Adunarea Națională, Președintele Republicii, Curtea Constituțională, Comisarul pentru drepturi fundamentale, organismele independente de reglementare, Biroul prim-ministrului și Directorul organului ministerial oficial pot emite decizii normative care sunt obligatorii pentru personalul organizației în cauză.

2. Decizii ale Curții Constituționale

Deciziile Curții Constituționale joacă un rol important în sistemul legislativ din Ungaria.

În conformitate cu legea CLI din 2011 privind Curtea Constituțională, sarcinile Curții Constituționale următoarele:

  • controlarea ex post a conformității legislației cu Legea fundamentală (procedura de control ex post);
  • revizuirea (preventivă) a conformității cu Legea fundamentală a actelor care au fost adoptate, dar care nu au fost încă promulgate și a unor dispoziții ale tratatelor internaționale;
  • controlul punctual, la cererea unui judecător: în cazul în care, în cursul soluționării unei cauze, un judecător urmează să aplice un act normativ pe care îl consideră neconstituțional sau dacă Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestui act, judecătorul va suspenda procedura și va solicita Curții Constituționale să constate incompatibilitatea actului în cauză sau doar a unor prevederi ale acestuia cu Legea fundamentală și să interzică aplicarea sa;
  • pronunțarea de hotărâri în urma plângerilor constituționale întemeiate pe încălcarea drepturilor garantate de Legea fundamentală: orice persoană sau organizație poate, în anumite cazuri, să depună o plângere constituțională, dacă drepturile garantate de Legea fundamentală îi sunt încălcate prin aplicarea neconstituțională a legislației în cadrul procedurilor aflate în curs și dacă au fost epuizate toate căile de atac posibile sau dacă nu beneficiază de nicio cale de atac;
  • examinarea actelor legislative pentru evitarea conflictelor cu acordurile internaționale;
  • rezolvarea situațiilor de conflict cu Legea fundamentală determinate de omisiuni legislative;
  • rezolvarea anumitor conflicte de competență dintre organismele publice sau dintre administrațiile locale și alte organisme publice;
  • interpretarea dispozițiilor Legii fundamentale;
  • derularea de proceduri diverse în domeniul său de competență, în conformitate cu legea.

Curtea Constituțională pronunță decizii motivate. Deciziile Curții constituționale nu pot fi contestate prin nicio cale de atac și sunt obligatorii pentru toți.

3. Jurisprudența instanțelor

Prin îndeplinirea responsabilității sale de a garanta aplicarea uniformă a dreptului și a asigura orientări judiciare instanțelor inferioare, instanța supremă a Ungariei, Kúria (înainte de 1 ianuarie 2012 denumirea era de Curtea Supremă) adoptă hotărâri de uniformitate și pronunță hotărâri de principiu.

O procedură judiciară de uniformitate poate fi inițiată în cazul în care dezvoltarea și uniformitatea practicii judiciare impun adoptarea unei hotărâri de uniformitate într-o chestiune de principiu și dacă o cameră a Kúria intenționează să se abată de la hotărârea luată de altă cameră a acestei instituții. O astfel de hotărâre este obligatorie pentru instanțele judecătorești.

Hotărârile de principiu derivă din practica instituită de camerele judiciare ale Kúria și promovează totodată uniformitatea jurisprudenței.

Hotărârile pronunțate pentru asigurarea uniformității în drept și hotărârile de principiu sunt publicate în Repertoriul oficial al Kúria.

III. Domeniul de aplicare al legislației

Domeniul de aplicare geografic al legislației corespunde întregului teritoriu al Ungariei, în timp ce cel al decretelor administrației locale corespunde teritoriului administrativ al colectivității locale. Domeniul de aplicare personal al legislației vizează, pe teritoriul Ungariei, persoanele fizice, persoanele juridice și organizațiile fără personalitate juridică, iar în afara teritoriul Ungariei - cetățenii maghiari. În cazul decretelor administrației locale - persoanele fizice, persoanele juridice și organizațiile fără personalitate juridică din teritoriul administrativ al respectivei colectivități locale.

Legea privind legislația interzice aplicarea retroactivă, ceea ce înseamnă că un act legislativ nu poate stabili obligații sau nu poate crea o situație mai oneroasă, nu poate retrage sau restricționa drepturi sau declara o conduită ilegală în perioada anterioară intrării sale în vigoare.

Legislația trebuie întotdeauna să prevadă data intrării sale în vigoare, în așa fel încât să se aloce suficient timp pentru pregătirea aplicării.

Actele normative juridice și regulamentele lor de punere în aplicare trebuie să intre în vigoare în același timp. Un act legislativ (sau o dispoziție a acestuia) își pierde forța juridică în caz de abrogare sau dacă conține dispoziții deja executate privind modificarea sau abrogarea sa, în conformitate cu Legea privind legislația.

IV. Baze de date juridice

În Ungaria, Monitorul Oficial (Magyar Közlöny) este publicat în format electronic și textele sale sunt autentice.

Monitorul Oficial conține legislația maghiară (fără decretele locale guvernamentale), în special:

  • ordonanțe și hotărâri pronunțate de Curtea Constituțională, care trebuie să fie publicate în Monitorul Oficial în conformitate cu dispozițiile legale sau pe baza unei decizii a Curții Constituționale;
  • deciziile Adunării Naționale;
  • deciziile pronunțate de Kúria privind uniformitatea jurisprudenței;
  • avizele Comisiei Electorale Naționale;
  • anexele, inclusiv colectarea de decizii;
  • Raportul oficial.

Linkul se deschide într-o fereastră nouăRepertoriul electronic al legislației conține întreaga legislație (cu excepția decretelor administrației locale) și instrumente juridice de drept public în vigoare la data căutării. Acest lucru este prezentat într-o versiune consolidată, împreună cu toate modificările.

Puteți căuta aceste informații după titlu și după număr, dar și efectuând o căutare în text.

Accesul la aceste baze de date este gratuit, și fără restricții.

Link-uri similare

Versiunea electronică a Monitorului Oficial

Linkul se deschide într-o fereastră nouăRepertoriul electronic al legislației


Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Ultima actualizare: 16/02/2016