Cale de navigare

menu starting dummy link

Page navigation

menu ending dummy link

Recunoaştere reciprocă a măsurilor precontencioase

Versiune maximizată Tipărire

Utilizarea excesivă și durata arestării preventive sunt principalele cauze ale suprapopulării închisorilor. Dacă există riscul părăsirii localității, suspecții care nu au domiciliul stabil în statul membru în care se desfășoară procedurile judiciare sunt adesea reținuți în arest, în timp ce cetățenii țării respective beneficiază de măsuri alternative (în afara mediului carceral).


Conform principiilor generale de drept, reținerea suspecților înainte de proces trebuie considerată drept o măsură excepțională și, de cele mai multe ori, trebuie utilizate măsuri de supraveghere fără privare de libertate (în afara mediului carceral). Cu toate acestea, diferitele alternative la arestarea preventivă existente în legislațiile naționale (de exemplu prezentarea periodică în fața autorităților de poliție sau restricțiile referitoare la deplasări) nu pot fi în prezent transpuse sau puse în practică transfrontalier, deoarece statele nu recunosc hotărârile judecătorești de această natură pronunțate de instanțele din alte state.

Supravegherea transfrontalieră a măsurilor alternative la arestarea preventivă (în afara mediului carceral)

Linkul se deschide într-o fereastră nouăDecizia-cadru din 2009 referitoare la măsurile de supraveghere ca alternativă la arestarea preventivă (Ordin european de supraveghere) permite statelor membre ale UE să recunoască reciproc măsurile de supraveghere care nu implică arestarea preventivă (în afara mediului carceral). De exemplu, un judecător elen poate dispune ca un cetățean suedez, suspectat de săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul Greciei, să se prezinte de două ori pe lună la autoritățile de poliție locale din Suedia, în loc să facă acest lucru în Grecia. Prin această măsură se economisesc mulți bani și se reduce numărul persoanelor reținute în așteptarea procesului în întreaga Uniune Europeană. În același timp, se consolidează dreptul la libertate și prezumția de nevinovăție în Uniunea Europeană și scade riscul inegalității de tratament a suspecților care nu sunt cetățeni ai țării în care sunt bănuiți de săvârșirea unei infracțiuni.

În cazul în care, la data procesului, suspectul refuză să participe la acesta, el poate fi transferat forțat în statul în care au loc procedurile judiciare.

Termenul de transpunere în legislația statelor membre a fost 1 decembrie 2012.


Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

Ultima actualizare: 04/08/2014